3r-387/22 — anularea actului administrativ si obligarea emiterii actului administrativ

3r-387/22 — anularea actului administrativ si obligarea emiterii actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2023)

Dosarul nr. 3r-387/22

Instanța de fond: Curtea de Apel Chișinău – A. Minciuna, V. Negru, E. Palanciuc

DECIZIE

25 ianuarie 2023 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Iurie Bejenaru

Nicolae Craiu

examinând recursurile depuse de către Igor Spânu și reprezentantul său,

avocatul Valentin Caisân,

în cauza de contencios administrativ la acțiunea înaintată de către Igor

Spânu împotriva Consiliului Superior al Procurorilor privind anularea actului

administrativ și obligarea emiterii actului administrativ,

împotriva încheierii din 28 noiembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău, prin

care s-a declarat inadmisibilă acțiunea în contencios administrativ, din motiv

că reclamantul nu poate revendica încălcarea, prin activitatea administrativă, a

unui drept în sensul art. 17 din Codul administrativ,

c o n s t a t ă:

La 14 aprilie 2022, Igor Spânu a depus la Curtea de Apel Chișinău acțiune

în contencios administrativ împotriva Consiliului Superior al Procurorilor

privind admiterea sesizării cu privire la stabilirea existenței elementelor

constitutive ale abaterii disciplinare a procurorului în Procuratura mun.

Chișinău, Oficiul Principal, Bivol Gheorghe, obligarea Consiliului Superior al

Procurorilor să emită actul administrativ defavorabil privind anularea integrală

a hotărârii Consiliului Superior al Procurorilor nr. 1-70/2022 din 24 martie

2022, obligarea Consiliului Superior al Procurorilor să emită actul

administrativ defavorabil privind anularea integrală a hotărârii Colegiului de

disciplină și etică nr. 3-9/22 din 23 februarie 2022, obligarea Consiliului

Superior al Procurorilor să emită actul administrativ defavorabil privind

anularea integrală a deciziei Inspecției Procurorilor nr. 14-51.21-1026 din 10

decembrie 2021 și obligarea Consiliului Superior al Procurorilor să emită actul

administrativ defavorabil cu privire la aplicarea sancțiunii disciplinare în

privința procurorului în Procuratura mun. Chișinău, oficiul Principal, Bivol

Gheorghe.

Pe parcursul examinării cauzei, la 27 noiembrie 2022, Igor Spânu a depus

cerere de concretizare, prin care a solicitat constatarea respectării de către

reclamant a existențelor legale vis-a-vis de aspectele formale ale cererii de

chemare în judecată conform prevederilor art. 211-212 Codul administrativ,

1

constatarea ilegalității hotărârii Consiliului Superior al Procurorilor nr. 1-

70/2022 din 24 martie 2022, anularea hotărârii Consiliului Superior al

Procurorilor nr. 1-70/2022 din 24 martie 2022 și obligarea Consiliului Superior

al Procurorilor să emită o hotărâre cu privire la sancționarea disciplinară a

procurorului Bivol Gheorghe.

Consiliului Superior al Procurorilor i-a fost notificată acțiunea depusă de

Igor Spânu, iar prin referința depusă la 16 mai 2022, s-a solicitat declararea

acțiunii ca inadmisibilă în baza temeiului specificat la art. 207 alin. (2) lit. e)

Codul administrativ.

Curtea de Apel Chișinău, prin încheierea din 28 noiembrie 2022, a declarat

inadmisibilă acțiunea în contencios administrativ, din motiv că reclamantul nu

poate revendica încălcarea, prin activitatea administrativă, a unui drept în

sensul art. 17 din Codul administrativ (f.d. 160-163).

Împotriva încheierii instanței de apel, la 5 decembrie 2022, a depus recurs

Igor Spânu, prin care a solicitat:

- admiterea recursului,

- anularea integrală a încheierii Curții de Apel Chișinău nr. 3-147/22 din

28 noiembrie 2022,

- constatarea că judecătorii Anatolie Minciună, Veronica Negru și

Ecaterina Palanciuc din oficiu nu au emis o încheiere întemeiată cu privire la

inadmisibilitatea acțiunii în contencios administrativ depusă de Igor Spânu

împotriva Consiliului Superior al Procurorilor privind constatarea ilegalității

hotărârii Consiliului Superior al Procurorilor nr. 1-70/2022 din 24 martie 2022,

anularea hotărârii Consiliului Superior al Procurorilor nr. 1-70/2022 din 24

martie 2022 și obligarea Consiliului Superior al Procurorilor să emită o hotărâre

cu privire la sancționarea disciplinară a procurorului Bivol Gheorghe,

- constatarea că judecătorii Anatolie Minciună, Veronica Negru și

Ecaterina Palanciuc nu au emis din oficiu o încheiere de a acorda reclamantului

un termen pentru lichidarea neajunsurilor admise la depunerea cererii de

chemare în judecată,

- constatarea că judecătorii Anatolie Minciună, Veronica Negru și

Ecaterina Palanciuc nu s-au expus în fond, examinând în prima instanță

temeiurile de fapt și de drept invocate în motivarea acțiunii în contencios

administrativ depusă de Igor Spânu împotriva Consiliului Superior al

Procurorilor privind constatarea dreptului vătămat prin activitatea Consiliului

Superior al Procurorilor cu privire la Hotărârea nr. 1-70/2022 din 24 martie

2022, hotărârii Consiliului Superior al Procurorilor nr. 1-70/2022 din 24 martie

2022, cu obligarea Consiliului Superior al Procurorilor să emită o hotărâre cu

privire la sancționarea disciplinară a procurorului Bivol Gheorghe,

- constatarea că judecătorii Anatolie Minciună, Veronica Negru și

Ecaterina Palanciuc nu s-au expus în fond asupra temeiurilor de fapt și de drept

invocate în motivarea acțiunii în contencios administrativ depusă de Igor Spânu

împotriva Consiliului Superior al Procurorilor:

- adoptarea unei noi încheieri prin care să fie dispusă declararea acțiunii

înaintate de Igor Spânu împotriva Consiliului Superior al Procurorilor privind

contestarea actelor administrative normative, ca fiind admisibilă, cu

transmiterea dosarului pentru examinare în fond Curții de Apel Chișinău (f. d.

174-197).

2

În motivarea recursului, a invocat dezacordul cu soluția adoptată de către

Curtea de Apel Chișinău ca instanță de fond, reiterând temeiurile de fapt și de

drept ale prezentei acțiuni în contencios administrativ, precum și încălcarea

dispozițiilor art. 53 din Constituție, art. 17, 20, 39, 118, 139 alin. (4) Cod

administrativ, art. 6 CEDO.

În opinia recurentului, în urma examinării în fond a tuturor

circumstanțelor, prima instanță urma să adopte o hotărâre conform prevederilor

art. 224 Codului Administrativ. Însă prin încheierea din 28 noiembrie 2022,

reclamantul Spînu Igor a fost limitat în accesul la justiție, în dreptul de a

demonstra că Consiliul Superior al Procurorilor era obligat să emită un act

administrativ favorabil destinatarului Igor Spânu.

Răspunsurile Ministerului Justiție (f. d. 25) și Asistenței Servicii Publice

(f. d. 25 verso) se combat cu împuternicirile în activitatea procurorului

Gheorghe Bivol, relatată în Ordonanța sa din 17 februarie 2021 în cauza penală

nr. 2019515061. Fapta raportată denotă cu certitudine abaterea disciplinară a

procurorului, care este obligat prin lege, prin jurământ, să respecte normele și

legislația în Republica Moldova. Or la caz, urma să fie motivat refuzul

Consiliului Superior al Procurorilor, prin aducerea la cunoștință lui Igor Spânu,

a normei și legii prin care procurorul este împuternicit să substituie prin

activitatea sa atribuțiile Ministerului Justiție, totodată să substituie Asistenta

Serviciilor Publice, și să modifice prin ordonanțele sale, forma juridică a

Asociației Obștești.

În consonanță, consideră recurentul că Curtea de Apel Chișinău a emis la

28 noiembrie 2022 în dosarul nr.1-147/2022 o încheiere ilegală, pasibilă de a fi

supusă anulării, or prin încheierea menționată s-au încălcat drepturile sale de

acces la justiție garantate de art. 6 CEDO, deoarece a fost dispusă în procedura

aflării la etapa examinării în fond a acțiunii, astfel încît reclamantului i-a fost

limitat dreptul de a demonstra că Consiliul Superior al Procurorilor era obligat

să emită un act administrativ individual favorabil destinatarului.

Sintagma „să emită” se aplică în coroborare cu prevederile art. 132 din

Codul administrativ, conform căruia, prin emiterea unui act administrativ

individual se înțelege atât emiterea lui de către prim-ministru și autoritățile

publice cu conducere unipersonală, cât și adoptarea lui de către Guvern și

autoritățile publice cu conducere colegială. Conducerea colegială a unei

autorități publice adoptă decizii prin vot.

Scopul și esența acțiunii în obligare, cât și a hotărârii de admitere a acțiunii

în obligare rezidă în obligarea autorității publice de a emite actul administrativ

individual la care are dreptul reclamantul. Conjuncția „și” din textul art. 224

alin. (1) lit. (b) din Codul administrativ indică că, este necesară atât anularea

actului administrativ de respingere a cererii, cât și obligarea autorității publice

de emitere a actului administrativ individual.

La caz, recurentul/reclamant a înaintat în instanța de judecată competentă

o acțiune în anulare și în obligare.

În conformitate cu dispozițiile art. 206 alin. (1) din Codul administrativ,

înaintarea acțiunii în anulare are ca scop anularea în tot sau în parte a unui act

administrativ individual, iar cea în obligare - obligarea autorității publice să

emită un act administrativ individual solicitat de către reclamant și respins de

către pârât.

3

Cu referire la temeiul invocat în încheierea de inadmisibilitate din 28

noiembrie 2022, indică că a motivat vătămarea dreptului său și a solicitat

revindicarea dreptului atins prin emiterea Hotărârii nr. 1-70/2022 din 24 martie

2022 a Consiliului Superior al Procurorilor, în urma verificării sesizării (f. d.

23 verso - 24 verso), iar în finalul acțiunii, a optat pentru emiterea hotărârii cu

privire la sancționarea procurorului.

În prezența actelor incontestabile, prin care se probează că procurorul

Gheorghe Bivol ilegal, contrar competenței sale și funcției deținute, a atribuit

în proces penal calitate de expert Asociației Obștești CNPAC, consideră că

Consiliului Superior al Procurorilor ar fi fost obligat să emită hotărâre de

aplicare a sancțiunii disciplinare, fapt argumentat și demonstrat cu probe

concludente – acte administrative incontestabile.

Or, fiind în contract de muncă, procurorul Gheorghe Bivol nu are

împuternicire să substituie prin activitatea sa atribuțiile de sarcină și drepturile

Ministerului Justiției de a califica și înregistra în Registru de evidență a

experților judiciari persoane sau Asociații Obștești. Mai mult, la dosar sunt

anexate actele individuale incontestabile emise de Asistența Serviciilor Publice

(f. d. 25 verso) cu privire la constatarea formei juridice a Asociației Obștești „

Centrul Național de Prevenire Abuzului față de Copii” (CNPAC) că fiind

înregistrată cu statut de formă juridică: Asociație Obștească.

În opinia recurentului, este evident că actele incontestabile - răspunsurile

Ministerului Justiție (f. d. 25) și Asistenței Servicii Publice (f. d. 25 verso) - se

combat cu împuternicirile în activitatea procurorului Gheorghe Bivol, relatată

în Ordonanța sa din 17 februarie 2021 în cauza penală nr. 2019515061, astfel

încât fapta sa denotă cu certitudine abaterea disciplinară a procurorului, terțul

fiind încadrat în câmpul muncii cu deținerea funcției de procuror, și obligat prin

lege, prin jurământ, să respecte normele și legislația în Republica Moldova. Or

la caz, urma să fie motivat refuzul Consiliului Superior al Procurorilor, prin

aducerea la cunoștință lui Igor Spânu, a normei și legii prin care procurorul este

împuternicit să substituie prin activitatea sa atribuțiile Ministerului Justiției,

totodată să substituie Asistenta Serviciilor Publice, și să modifice prin

ordonanțele sale, forma juridică a Asociației Obștești.

În drept, invocă jurisprudența Curții Europene cu privirea la calitatea

actului de justiție, care stabilește că o motivație și o analiză clară sunt cerințele

fundamentale ale hotărârilor adoptate și un aspect important al dreptului la un

proces echitabil. Pentru a răspunde cerințelor procesului echitabil, motivarea ar

trebui să evidențieze că autoritatea publică a examinat cu adevărat chestiunile

esențiale ce i-au fost prezentate. Art. 6 CEDO garantează dreptul justițiabilului

la o hotărâre motivată sub aspectul instituirii obligației instanțelor de judecată,

și autorităților publice de a-și argumenta hotărârile adoptate din perspectiva

unei analize ample a circumstanțelor cauzei. Îndatorirea de a motiva coerent și

unitar hotărârea sub aspectul tuturor cererilor, fără a exista contradicții între

motivare și constatările de fapt, constituie o garanție pentru justițiabili, în fața

eventualului arbitrariu judecătoresc, fiind singurul mijloc prin care se dă

posibilitatea de a putea exercita un eficient control judiciar.

Cu trimitere la prevederile art. art. 17, 20, 39, 189 din Codul Administrativ

în coroborare cu art. 53 din Constituție, reclamantul Igor Spânu, invocând cert,

în cererea sa de chemare în judecată încălcarea dreptului său vătămat prin

4

activitatea autorității publice Consiliul Superior al Procurorilor, consideră că a

înlăturat direct temeiul art. 207 alin. 2 lit. e) Codului Administrativ.

Printre motivele de ilegalitate ale încheierii din 28 noiembrie 2022 a Curții

de Apel Chișinău, enumeră adoptarea încheierii la etapa examinării în fond a

acțiunii, după ce participanții la proces au fost notificați despre examinarea

cauzei în fond prin citație (f. d. 42) conform art. 97 alin. (1) Codul

Administrativ, îngrădirea dreptului său ”de a fi audiat”, garantat de Convenție,

nesoluționarea chestiunii privind atragerea în proces în calitate de persoană

terță a procurorului Bivol (f.d. 160-163), neexaminarea cererii de anexare la

materialele cauzei a unor înscrisuri.

Pe 15 decembrie 2022, prin intermediul poștei electronice, a contestat cu

recurs încheierea din 28 noiembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău avocatul

Valentin Caisân, în interesele lui Igor Spânu, solicitând admiterea recursului,

anularea încheierii Curții de Apel Chișinău din 28 noiembrie 2022, dosarul nr.

3-147/22, cu restituirea dosarului spre examinare în instanța de fond (f. d. 220-

224).

În motivarea recursului, a invocat neexaminarea probelor prezentate și

neaplicarea sancțiunilor disciplinare în urma probelor prezentate cu privire la

acțiunile procurorului Gheorghe Bivol, care, fiind angajat în cadrul

Procuraturii, s-a folosit cu rea-credință de drepturile sale procedurale, contrar

cerințelor art. 17 din Codul Muncii și Legii nr. 3 cu privire la Procuratură din

25 februarie 2016. În consecință, urma aplicarea față de procuror a sancțiunii

disciplinare, deoarece procurorul fiind în raport de muncă în calitate de

procuror prin fapta sa, a îngrădit în mod vădit accesul la justiție lui Igor Spânu.

Inspectorul Cernous Natalia a încălcat grosolan art. 21 (legalitatea), art.

22 (cercetarea din oficiu), art. 23 (egalitatea de tratament), art. 24 (buna-

credință), art. 25 (imparțialitatea), art. 27 (aplicarea termenului rezonabil ), art.

28 (procedura administrativă se realizează într-un mod simplu, adecvat, rapid,

eficient, corespunzător scopului și în scris), art. 43 (contradictorialitatea și

egalitatea în drepturi procedurale a participanților la proces,) art. 87 (audierea

participanților ), art. 88 (obligația de colaborare a participanților) din Codul

administrativ.

Consideră că instanța de fond greșit și pripit și-a motivat soluția de

inadmisibilitate, or legislația în vigoare cert consacră că instanța de contencios

administrativ poate fi sesizată de orice persoană care revendică încălcarea unui

drept al său prin activitatea administrativă a unei autorități publice, ce

presupune totalitatea actelor administrative individuale și normative realizate

de autoritățile publice în regim de putere publică, prin care se organizează

aplicarea legii și se aplică nemijlocit legea.

Atestă că instanța de fond nu s-a expus în modul cuvenit asupra controlului

legalității hotărârii Consiliului Superior al Procurorilor nr. 1-70/2022 din 24

martie 2022, care vizează nemijlocit drepturile lui Igor Spânu.

Instanța de fond urma să se expună în principal asupra legalității hotărârii

Consiliul Superior al Procurorilor nr. 1-70/2022 din 24 martie 2022 ”cu privire

la examinarea contestației domnului Igor Spânu împotriva hotărârii Colegiului

de disciplină și etică nr. 3-9/2022 din 23 februarie 2022”.

În drept, a invocat perevederile art. 243 alin. (2) și art. 243 alin. (1) lit. e)

Cod administrativ.

5

Conform articolului 242 din Codul administrativ, recursul împotriva

încheierii judecătorești se depune motivat la instanța de judecată care a emis

încheierea contestată în termen de 15 zile de la notificarea încheierii

judecătorești, dacă legea nu stabilește un termen mai mic.

Instanța de recurs consideră că recurentul și reprezentantul său Valentin

Caisân s-au conformat prevederilor articolului 242 din Codul administrativ

pentru demararea căii de atac în ordine de recurs, deoarece în speță recursurile

motivate împotriva încheierii din 28 noiembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău

au fost depuse la 5 decembrie 2022 (f. d. 172) și 15 decembrie 2022 (f. d. 220),

încheierea atacată fiind recepționată de recurent și reprezentantul acestuia la 30

noiembrie 2022 (f. d. 168).

Potrivit articolului 243, alin. (2) din Codul administrativ, instanța

competentă soluționează recursul împotriva încheierilor judecătorești fără

ședință de judecată. Dacă consideră necesar, instanța competentă poate cita

participanții la proces.

În speță, completul nu consideră oportun de a cita participanții la proces

pentru a se pronunța cu privire la problemele invocate în recurs, deoarece în

cererea de recurs argumentele au fost expuse cu suficientă claritate.

Pentru a se expune asupra legalității încheierii Curții de Apel Chișinău din

28 noiembrie 2022, completul specializat va proceda la analiza, pe rând, a

circumstanțelor cauzei, argumentelor recurenților și normelor de drept

aplicabile acesteia.

Din materialele cauzei rezultă că obiectul prezentei spețe în contencios

administrativ îl formează obligarea Consiliului Superior al Procurorilor la

examinarea sesizării înaintate la 1 septembrie 2021 de către

recurentul/reclamant.

Curtea de Apel Chișinău, ca instanță de fond, prin încheierea din 28

noiembrie 2022, în temeiul art. 207, alin. (1) și (2) lit. e) din Codul

administrativ, a declarat inadmisibilă acțiunea în contencios administrativ,

constatând că acțiunea în contencios administrativ înaintată de către Igor Spânu

nu întrunește condițiile procedurale pentru a fi apreciată ca fiind admisibilă, dat

fiind faptul că reclamantul nu poate revendica încălcarea unui drept al său prin

activitatea administrativă. Instanța a statuat că competența de a aplica sancțiuni

disciplinare procurorilor revine Colegiului de disciplină și etică de pe lângă

Consiliului Superior al Procurorilor, precum și Consiliului Superior al

Procurorilor, iar instanța de contencios administrativ nu poate substitui

competențele acestor organe.

În conformitate cu art. 189, alin. (1) din Codul administrativ, orice

persoană care revendică încălcarea unui drept al său prin activitatea

administrativă a unei autorități publice poate înainta o acțiune în contencios

administrativ.

Articolul 3 din Codul administrativ stipulează că legislația administrativă

are drept scop reglementarea procedurii de înfăptuire a activității administrative

și a controlului judecătoresc asupra acesteia, în vederea asigurării respectării

drepturilor și a libertăților prevăzute de lege ale persoanelor fizice și juridice,

ținându-se cont de interesul public și de regulile statului de drept.

Din interpretarea logico-juridică a normelor precitate, rezultă că unul din

elementele definitorii ale acțiunii în contencios administrativ este revendicarea

6

unui drept propriu, vătămat prin una din formele activității administrative, or,

acțiunea în contencios administrativ trebuie să urmărească revendicarea unui

drept subiectiv vătămat.

Conform articolului 206, alin. (1), lit. b) din Codul administrativ, o acțiune

în contencios administrativ poate fi depusă pentru obligarea autorității publice

să emită un act administrativ individual (acțiune în obligare).

În corespundere cu articolul 10 din Codul administrativ, actul

administrativ individual este orice dispoziție, decizie sau altă măsură oficială

întreprinsă de autoritatea publică pentru reglementarea unui caz individual în

domeniul dreptului public, cu scopul de a produce nemijlocit efecte juridice,

prin nașterea, modificarea sau stingerea raporturilor juridice de drept public.

Potrivit articolului 20 din Codul administrativ, dacă printr-o activitate

administrativă se încalcă un drept legitim sau o libertate stabilită prin lege, acest

drept poate fi revendicat printr-o acțiune în contencios administrativ, cu privire

la care decid instanțele de judecată competente pentru examinarea procedurii

de contencios administrativ, conform prezentului cod.

Articolul 39, alin. (1) și (2) din Codul administrativ garantează controlul

judecătoresc al activității administrative și stipulează că acesta nu poate fi

îngrădit. Orice persoană care revendică un drept vătămat de către o autoritate

publică în sensul art. 17 sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri

se poate adresa instanței de judecată competente.

Astfel, din normele precitate rezultă cert că scopul acțiunii în obligare este

emiterea unui act administrativ individual, cu scopul de a produce nemijlocit

efecte juridice, prin nașterea, modificarea sau stingerea raporturilor juridice de

drept public.

Sub acest aspect completul specializat relevă că prevederile articolului

207, alin. (2), lit. e) din Codul administrativ urmează a fi aplicate în

corespundere cu dispozițiile articolelor 17, 20 și 39 din Codul administrativ.

Din coroborarea normelor citate mai sus rezultă că revendicarea dreptului

propriu este una din condițiile fundamentale pentru ca acțiunea în contencios

administrativ să treacă testul admisibilității.

Această concluzie rezultă și din dispozițiile articolelor 3 și 38 alin. (2) din

Codul administrativ, care în esență stipulează că orice persoană care revendică

un drept vătămat de către o autoritate publică în sensul articolului 17 sau prin

nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de

judecată competente.

Din materialele cauzei rezultă că, pe 14 noiembrie 2021, Igor Spânu a

depus la Consiliul Superior al Procurorilor sesizare cu privire la sancționarea

disciplinară a procurorului în Procuratura municipiului Chișinău, oficiul

Principal, Bivol Gheorghe în temeiul Legii cu privire la Procuratură (f. d. 1-2,

dosar administrativ).

Urmare examinării sesizării depuse de Igor Spânu, inspectorul din cadrul

Inspecției Procurorilor la 10 decembrie 2021 a emis decizie, prin care a dispus

încetarea procedurii disciplinare în privința procurorului în Procuratura

municipiului Chișinău, oficiul Principal, Bivol Gheorghe, din lipsa temeiului

de tragere la răspundere disciplinară (f. d. 17 verso-18).

Nefiind de acord cu decizia inspectorului din cadrul Inspecției

Procurorilor, la 22 decembrie 2021, Igor Spânu a depus contestație prin care a

7

solicitat anularea deciziei Inspecției Procurorilor și constatarea comiterii

abaterii disciplinare în activitatea procurorului Bivol Gheorghe.

Prin hotărârea nr. 3-9/22 din 23 februarie 2022 a Colegiului de disciplină

și etică de pe lângă Consiliul Superior al Procurorilor, s-a respins contestația

depusă de Igor Spânu împotriva deciziei Inspecției Procurorilor din 10

decembrie 2021, adoptată în urma examinării sesizării, cu privire la faptele ce

pot constitui abateri disciplinare, presupus a fi comise de către procurorul în

Procuratura mun. Chișinău, oficiul Principal, Bivol Gheorghe (f. d. 19-21,

dosar administrativ).

La 25 februarie 2022, Igor Spânu a depus la Consiliul Superior al

Procurorilor contestație, prin care a solicitat anularea deciziei inspectorului din

10 decembrie 2021, casarea hotărârii nr. 3-9/22 din 23 februarie 2022 a

Colegiului de disciplină și etică de pe lângă Consiliul Superior al Procurorilor,

adoptarea unei noi hotărâri prin care se soluționează cauza sesizată de Igor

Spânu, cu aplicarea sancțiunii disciplinare în privința procurorului în

Procuratura mun. Chișinău, oficiul Principal Bivol Gheorghe (f. d. 23-26, dosar

administrativ).

Prin hotărârea nr. 1-70/2022 din 24 martie 2022 a Consiliului Superior al

Procurorilor cu privire la examinarea contestației domnului Igor Spânu

împotriva hotărârii nr. 3-9/2022 din 23 februarie 2022 a Colegiului de

disciplină și etică, s-a respins contestația depusă de Igor Spânu împotriva

hotărârii Colegiului de disciplină și etică nr. 3-9/22 din 23 februarie 2022 și s-

a menținut hotărârea Colegiului de disciplină și etică nr. 3-9/2022 din 23

februarie 2022, prin care a fost menținută decizia Inspecției Procurorilor din 10

decembrie 2021 privind încetarea procedurii disciplinare în privința

procurorului în Procuratura municipiului Chișinău, oficiul Principal, Bivol

Gheorghe (f. d. 27-30, dosar administrativ).

Invocând ilegalitatea actelor enunțate, Igor Spânu a înaintat acțiune în

contencios administrativ, prin care a solicitat constatarea ilegalității hotărârii

Consiliului Superior al Procurorilor nr. 1-70/2022 din 24 martie 2022, anularea

hotărârii Consiliului Superior al Procurorilor nr. 1-70/2022 din 24 martie 2022

și obligarea Consiliului Superior al Procurorilor să emită o hotărâre cu privire

la sancționarea disciplinară a procurorului Bivol Gheorghe.

Examinând admisibilitatea acțiunii formulate de Igor Spânu, Curtea de

Apel Chișinău a constatat că acțiunea este inadmisibilă.

În argumentarea soluției, instanța a reținut că dreptul lui Igor Spânu de a

depune sesizare cu privire la faptele care pot constitui o abatere disciplinară

comise de procurori a fost respectat de către organele specializate ale

Consiliului Superior al Procurorilor, fapt confirmat prin decizia Inspecției

Procurorilor, hotărârea Colegiului de disciplină și etică și hotărârea Consiliului

Superior al Procurorilor, care au supus examinării argumentele autorului

sesizării referitor la pretinsele fapte care pot constitui abatere disciplinară

comise de procurorul Bivol Gheorghe, iar reclamantul nu poate pretinde prin

prezenta acțiune revendicarea încălcării dreptului de a obține o hotărâre

favorabilă de sancționare disciplinară a procurorului, acest drept nefiind

protejat de legiuitor.

Raportând normele citate la circumstanțele cauzei, instanța de recurs

statuează asupra corectitudinii concluziei instanței de fond, dat fiind faptul că

8

în acțiunea depusă, reclamantul Igor Spânu nu a indicat care drepturi sau

interese legitime ale sale au fost încălcate prin hotărârea Consiliului Superior

al Procurorilor contestată, motive pentru care se concluzionează că acțiunea

este inadmisibilă, deoarece reclamantul nu poate revendica încălcarea unui

drept al său prin activitatea administrativă. Or, competența de a aplica sancțiuni

disciplinare procurorilor revine Colegiului de disciplină și etică de pe lângă

Consiliului Superior al Procurorilor, precum și Consiliului Superior al

Procurorilor, iar instanța de contencios administrativ nu poate substitui

competențele acestor organe.

Normele legale citate supra interzic un contencios obiectiv de legalitate și

denotă opțiunea legiuitorului pentru un contencios administrativ subiectiv

efectiv, implicând revendicarea apărării unui drept subiectiv propriu al

reclamantului, astfel încât înaintarea oricărei acțiuni în contencios

administrativ prevăzute la articolul 206, alin. (1) din Codul administrativ evocă

pentru admisibilitate revendicarea unui drept subiectiv exclusiv al

reclamantului.

Revendicarea dreptului trebuie să se deducă din susținerile formulate prin

cererea de chemare în judecată, în conținutul căreia urmează a fi invocată

vătămarea dreptului propriu, deoarece expresiile utilizate în textul articolelor

17, 38 și 189 din Codul administrativ de „drept vătămat” și de „încălcarea unui

drept al său” se referă la drepturi subiective concrete.

La capitolul dat, compeltul specializat învederează că revendicarea

dreptului trebuie să fie dedusă din memoriul cererii de chemare în judecată, în

conținutul căreia urmează a fi invocată vătămarea dreptului propriu, or,

sintagmele utilizate în textul articolelor 17, 38 și 189 din Codul administrativ

de „drept vătămat” și de „încălcarea unui drept al său” se referă la drepturi

subiective concrete, fiind excluse drepturile prin ricoșeu, ipotetice, iluzorii sau

virtuale, precum și acțiunile populare actio popularis.

În acest sens este relevantă și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor

Omului, care a statuat că pentru ca un reclamant să se poată declara victimă,

acesta trebuie să prezinte dovezi plauzibile și convingătoare ale probabilității

survenirii unei încălcări, la care ar fi supus personal, fiind insuficiente niște

simple bănuieli sau conjuncturi [Senator Lines GmbH împotriva a

cincisprezece state membre ale Uniunii Europene (cererea nr. 45572/00)].

Curtea a subliniat că în Convenție nu este prevăzută posibilitatea de a angaja o

actio popularis în scopul interpretării drepturilor recunoscute în Convenție;

aceasta nu autorizează nici persoanele particulare să se plângă în legătură cu o

dispoziție de drept intern doar pentru că aceștia consideră, fără să fi suportat în

mod direct efectele, că dispoziția respectivă încalcă Convenția (Aksu împotriva

Turciei, Burden împotriva Regatului Unit).

Așadar, un act administrativ poate fi anulat numai dacă și sub condiția de

a se dovedi că a produs reclamantului o vătămare într-un drept ori într-un

interes legitim, potrivit art. 17 Cod administrativ, care consacră contenciosul

subiectiv.

Instanța sesizată de contencios administrativ trebuie să verifice dacă prin

actul administrativ care face obiectul acțiunii s-a adus atingere unei situații

juridice subiective.

9

În această ordine de idei, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție conchide că prima

instanță corect a ajuns la concluzia de a declara inadmisibilă, în temeiul

articolului 207, alin. (1) și (2), lit. e) din Codul administrativ, acțiunea în

contencios administrativ depusă de către Spînu Igor împotriva Consiliului

Superior al Procurorilor privind anularea actului administrativ și obligarea

emiterii actului administrativ.

Cât privește dezacordul recurentului privind emiterea încheierii la etapa

examinării în fond, instanța de recurs relevă prevederile art. 207 alin. (1) Cod

administrativ, conform cărora instanța verifică din oficiu dacă sunt întrunite

condițiile pentru admisibilitatea unei acțiuni în contenciosul administrativ.

Dacă este inadmisibilă, acțiunea în contencios administrativ se declară ca atare

prin încheiere judecătorească susceptibilă de recurs.

Din considerentele menționate supra și având în vedere că încheierea din

28 noiembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău este întemeiată și legală,

completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție consideră necesar de a respinge recursurile depuse de către Igor

Spânu și reprezentantul său, avocatul Valentin Caisân.

Conform articolelor 193, 241 și 243, alin. (1), lit. b), (2) și (3) din

Codul administrativ, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

decide:

Se resping recursurile depuse de către Igor Spânu și reprezentantul său,

avocatul Valentin Caisân.

Se menține încheierea din 28 noiembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău,

adoptată în cauza de contencios administrativ intentată la acțiunea depusă de

către Igor Spânu împotriva Consiliului Superior al Procurorilor privind

anularea actului administrativ și obligarea emiterii actului administrativ.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Iurie Bejenaru

Nicolae Craiu

10