Stoianoglo împotriva Republicii Moldova

Publicat la 20 iunie 2022 A DOUA SECȚIUNE Cererea nr. 5281/22 Alexandr STOCANOGLO împotriva Republicii Moldova introdusă la 11 ianuarie 2022, comunicată la 30 mai 2022, CU privire la privarea de libertate din care a făcut obiectul recurentului, procuror general din Moldova, după inițierea unei proceduri penale împotriva sa de către un procuror numit de Consiliul Superior al Procurorilor din Moldova (de exemplu, după C.S.P. mai exact, la 7 octombrie 2021, procurorul general V.F., desemnat la 5 octombrie 2021 de către C.S.P. pentru a investiga faptele la originea unei plângeri penale formulate de deputatul L.C.

în ceea ce îl privește pe solicitant, a inițiat proceduri penale împotriva acestuia în privința șefului unui abuz de putere (art. 327 din Codul penal), de corupție pasivă și de declarații false (articolele 324 și 352 din Codul penal), de putere săvârșită în interesul unui grup în afara dreptului intern organizat (art. 327 alineatul (3) din Codul penal) și de putere (art. 328 alineatul (3) litera (b) din Codul penal). La 8 octombrie 2021, Tribunalul de Primă Instanță din Chișinău a numit arest la reședință al reclamantului pentru o perioadă inițială de 30 de zile.

În pofida acțiunilor formulate de solicitant, această măsură a fost prelungită succesiv de instanțele interne până la 9 decembrie 2021. Astfel cum reiese din elementele din dosar, majoritatea motivelor care au justificat această măsură privativă de libertate au constat în articole de presă prezentate în Masmedia, având, potrivit tribunalelor, un caracter pe deplin prezumat, în dreptul reclamantului, în 2011, în timp ce, într-o inițiativă parlamentară care a condus cu opt ani înainte de începerea mandatului său de procuror, la o schimbare în legislația națională în materie de spălare de bani și în suspiciuni de risc de la adresa bunei desfășurări a anchetei justificate de funcțiile reclamantului în cadrul Parchetului General.

La 9 decembrie 2021, Curtea de Apel din Chisinau a dispus înlocuirea acestei măsuri cu controlul judiciar, cu obligația de a nu participa la manifestări publice de orice natură și de interdicție de a fi prezent în locuri în care au avut loc dezbateri/comunicate publice. Reclamantul susține că nu există nicio dovadă în ceea ce privește existența unor motive plauzibile pentru a fi comis o infracțiune care să facă necesară plasarea sa în arest la domiciliu și susține că hotărârile judecătorești care au dispus menținerea acestei măsuri nu au fost suficient de motivate sau au avut o motivare stereotipică și abstractă (articolele 5 alineatul (1) litera (c) și 3 din convenție). Acesta se plânge, de asemenea, de interdicția care i-a fost impusă la 9 decembrie 2021, de către Tribunalul de apel de la Chișinău, de a participa la proteste, dezbateri/comunicații publice și de a imputa o încălcare a drepturilor sale protejate în temeiul articolului 11 din convenție.

În cele din urmă, invocând art. 18 din Convenție coroborat cu art. 5, reclamantul se plânge că a fost reținut și apoi plasat în arest la reședință pentru că a refuzat în repetate rânduri să-și folosească funcțiile în scopul (în opinia sa, de către anumite partide politice) de a declanșa urmăriri penale împotriva diverșilor membri ai opoziției. Reclamantul a fost reținut la reședință cu încălcarea art. 5 alin. (1) din Convenție? Mai precis, dovezile conținute în dosar la momentul adoptării acestei măsuri au fost suficiente pentru a convinge un observator obiectiv că acesta ar fi putut comite infracțiunile care i-au fost reproșate (a se vedea O.P.

c. Republica Moldova, 33418/17, § 36-40, 26 octombrie 2021)? Au dat instanțele interne motive relevante și suficiente pentru a justifica menținerea acestei măsuri, în conformitate cu art. 5 alineatul (3) din convenție (a se vedea, Buzadji c. Republica Moldova [GC], n 23755/07, §§ 115-123, 5 iulie 2016) A existat o încălcare a dreptului reclamantului la libertatea de întrunire pașnică, în sensul articolului 11 din convenție, din cauza interdicțiilor impuse la 9 decembrie 2021, de Curtea de Apel din Chișinău, în completarea plasării sale sub control judiciar (a se vedea Petrenco și alții c. Republica Moldova, nr. 633416 și 6 altele, §§ 44-46, 14 septembrie 2021) Lipsirea de libertate impusă reclamantului în prezenta cauză, presupus conformă cu art. 5 din convenție, a fost aplicată, în detrimentul articolului 18 din convenție, în alt scop decât cel prevăzut la articolul menționat (a se vedea, mutatis mutandis, Rasul Jafarov Azerbaidjan, nr. 69981/14, §§ 153 163, 17 martie 2016)

Publié le 20 juin 2022

DEUXIÈME SECTION

Requête n o 5281/22 Alexandr STOIANOGLO contre la République de Moldova introduite le 11 janvier 2022 communiquée le 30 mai 2022

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne la privation de liberté dont fit l’objet le requérant, procureur général de Moldova, après l’initiation d’une procédure pénale à son encontre par un procureur désigné par le Conseil supérieur des procureurs de Moldova (ci ‑ après le « C.S.P. »). Plus précisément, le 7 octobre 2021, le procureur V.F., désigné le 5 octobre 2021 par le C.S.P. afin d’enquêter sur les faits à l’origine d’une plainte pénale formulée par le député L.C. à l’encontre du requérant, engagea des poursuites pénales à son égard du chef d’abus de pouvoir (article 327 du code pénal), de corruption passive et de fausses déclarations (articles 324 et 352 du code pénal), d’excès de pouvoir commis dans l’intérêt d’un groupement infractionnel organisé (article 327 § 3 du code pénal) et d’excès de pouvoir (article 328 § 3, b du code pénal).

Le 8 octobre 2021, le tribunal de première instance de Chișinău ordonna l’assignation à résidence du requérant pour une durée initiale de 30 jours. Malgré les recours formés par le requérant, cette mesure fut prolongée successivement par les juridictions internes jusqu’au 9 décembre 2021. Tel qu’il ressort des éléments au dossier, la plupart des motifs ayant justifié cette mesure privative de liberté consistaient dans des articles de presse parues dans le mass-média, ayant, selon les tribunaux, un caractère véridique présumé, dans l’implication du requérant, en 2011, alors qu’il était député, dans une initiative parlementaire ayant abouti, huit ans avant le début de son mandat de procureur, à un changement dans la législation nationale en matière de blanchissement d’argent et dans des soupçons de risque d’entrave au bon déroulement de l’enquête justifiés par les fonctions du requérant au sein du parquet général.

Lors de l’audience du 9 décembre 2021, la cour d’appel de Chisinau ordonna le remplacement de cette mesure par le contrôle judiciaire, assorti de l’obligation de ne pas participer à des manifestations publiques de toute nature et de l’interdiction d’être présent dans des endroits où avaient lieu des débats/communiqués publics. Le requérant allègue qu’il n’existait aucun élément de preuve quant à l’existence de raisons plausibles de le soupçonner d’avoir commis une infraction pénale rendant nécessaire son placement en assignation à résidence et soutient que les décisions judiciaires ayant ordonné le maintien de cette mesure n’étaient pas suffisamment motivées, ou contenaient une motivation stéréotypée et abstraite ((articles 5 §§ 1 c) et 3 de la Convention)).

Il se plaint également de l’interdiction qui lui a été infligée le 9 décembre 2021, par la cour d’appel de Chișinău, de participer à des manifestations, débats/communiqués publics et allègue une atteinte de ses droits protégés à l’article 11 de la Convention. Enfin, invoquant l’article 18 de la Convention combiné avec l’article 5, le requérant se plaint d’avoir été retenu et ensuite placé en assignation à résidence pour avoir refusé à plusieurs reprises d’utiliser ses fonctions dans le but (souhaité, selon lui, par certaines partis politiques) de déclencher des poursuites à l’égard de différents membres de l’opposition.

QUESTIONS AUX PARTIES

1. Le requérant a-t-il été assigné à résidence en violation de l’article 5 § 1 de la Convention ? Plus spécifiquement, les preuves contenues dans le dossier au moment de l’adoption de cette mesure étaient-elles suffisantes pour persuader un observateur objectif que l’intéressé avait pu commettre les infractions qui lui étaient reprochées (voir, O.P.

c. République de Moldova , n o 33418/17, §§ 36-40, 26 octobre 2021) ? Les juridictions internes ont-elles donné des raisons pertinentes et suffisantes pour justifier le maintien de cette mesure, conformément à l’article 5 § 3 de la Convention (voir, Buzadji c. République de Moldova [GC], n o 23755/07, §§ 115-123, 5 juillet 2016) ? 2. Y a-t-il eu violation du droit du requérant à la liberté de réunion pacifique, au sens de l’article 11 de la Convention, en raison des interdictions ordonnées le 9 décembre 2021, par la cour d’appel de Chișinău, en complément de son placement sous contrôle judiciaire (voir, Petrenco et autres c. République de Moldova , n os 6345/16 et 6 autres, §§ 44-46, 14 septembre 2021) ? 3. La privation de liberté imposée au requérant dans la présente affaire, prétendument conforme à l’article 5 de la Convention, a-t-elle été appliquée, au mépris de l’article 18 de la Convention, dans un but autre que celui envisagé par ledit article (voir, mutatis mutandis , Rasul Jafarov c. Azerbaïdjan , n o 69981/14, §§ 153 ‑ 163, 17 mars 2016) ?