STOIANOGLO c. RÉPUBLIQUE DE MOLDOVA

Publicat la 20 iunie 2022 A DOUA RĂSPUNSIUNE NR. 19371/22 Alexandr STOCANOGLO împotriva Republicii Moldova introdusă la 19 ianuarie 2022, comunicată la 30 mai 2022, CU PRIVIRE LA LUXEMBURS suspendarea funcțiilor pe care le-a îndeplinit reclamantul, procurorul general al Moldovei, ca urmare a derulării unei anchete penale împotriva acestuia și a faptului că persoana în cauză trebuie să conteste această măsură. Mai exact, la 5 octombrie 2021, Consiliul Suprem al Procurorilor (în acest caz, după C.S.P. a fost sesizat cu o plângere penală formulată de deputatul L.P. în ceea ce îl privește pe reclamant, îl desemnează pe procurorul V.F. pentru a investiga faptele care au stat la baza plângerii în cauză; două zile mai târziu, procurorul V.F. a inițiat o acțiune în justiție împotriva reclamantului pentru cinci infracțiuni; astfel, începând cu 7 octombrie 2021, reclamantul a fost suspendat din funcție; contestația formulată de reclamant împotriva deciziei C.S.P. a fost respinsă ca inadmisibilă printr-o decizie din 2 noiembrie 2021, din cauza faptului că decizia contestată nu reprezenta un act administrativ individual, în sensul Codului administrativ, și că, în orice caz, nu aducea atingere drepturilor reclamantului, deoarece aceasta se referea numai la desemnarea procurorului V.F. de către C.S.P. Instanța de apel a precizat cu aceeași ocazie că suspendarea reclamantului funcțiilor sale nu a fost prevăzută în niciun act administrativ individual. Această decizie a fost confirmată definitiv printr-o hotărâre din 29 În decembrie 2021, Curtea Supremă de Justiție, în urma unei căi de atac formulate de reclamant împotriva hotărârii instanței judecătorești în litigiu. Instanța supremă a amintit că decizia C.S.P. n a fost lipsită de recurs și că mențiunea referitoare la dreptul la recurs aplicat la sfârșitul acestei hotărâri reprezenta o eroare de lovire. Reclamantul se plânge că a fost suspendat din funcția de procuror general fără a fi avut nicio posibilitate legală de a contesta această măsură și de a imputa o încălcare a dreptului său de a avea acces la o instanță [art. 6 alineatul (1) din convenție]. A existat, în speță, necunoașterea dreptului reclamantului de a avea acces la o instanță judecătorească, astfel cum a fost garantată prin art. 6 alineatul (1) din convenție, ținând seama de posibilitatea de a contesta măsura de suspendare a funcțiilor procurorului general, confirmată prin Hotărârea din 29 decembrie 2021 a Curții Supreme de Justiție (a se vedea, printre altele, Bakac Ungaria [GC], n 20261/12, § 181, 23 iunie 2016, Bilgen c. Turcia, n 1571/07, § 69-81 și 91-97, 9 martie 2021 și Camelia Bogdan c. România, 36889/18, § 79, 20 octombrie 2020)

Publié le 20 juin 2022

DEUXIÈME SECTION

Requête n

o

19371/22

Alexandr STOIANOGLO

contre la République de Moldova

introduite le 19 janvier 2022

communiquée le 30 mai 2022

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne

la suspension des fonctions dont fit l’objet le requérant, procureur général de la Moldova, à la suite du déclanchement d’une enquête pénale à son encontre et l’impossibilité pour l’intéressé de contester cette mesure. Plus précisément, le 5 octobre 2021, le Conseil Supérieur des Procureurs (ci

‑

après le «

C.S.P.

»), saisi d’une plainte pénale formulée par le député L.P. à l’encontre du requérant, désigna le procureur V.F. afin d’enquêter sur les faits à l’origine de plainte en question. Deux jours plus tard, le procureur V.F. engagea des poursuites à l’égard du requérant du chef de cinq infractions. Ainsi, à compter du 7 octobre 2021, le requérant fut suspendu de ses fonctions. La contestation formulée par le requérant contre la décision du C.S.P. fut rejetée comme irrecevable par une décision du 2

novembre 2021, de la cour d’appel de Chișinău, au motif que la décision contestée ne représentait pas un acte administratif individuel, au sens du Code administratif, et qu’en tout état de cause, ne portait pas préjudice aux droits du requérant, car elle concernait seulement la désignation du procureur V.F. par le C.S.P. La cour d’appel précisa à cette même occasion que la suspension du requérant de ses fonctions n’était prévue dans aucun acte administratif individuel. Cette décision fut définitivement confirmée par un arrêt du 29

décembre 2021 de la Cour suprême de Justice à la suite d’un recours formé par le requérant contre la décision de la cour d’appel. La juridiction suprême rappela que la décision du C.S.P. n’était pas susceptible de recours et que la mention relative au droit de recours apposée à la fin de cette décision représentait une erreur de frappe.

Le requérant se plaint d’avoir été suspendu des fonctions de procureur général sans avoir eu aucune possibilité légale de contester cette mesure et allègue une atteinte à son droit d’accès à un tribunal (article 6 § 1 de la Convention).

QUESTIONS AUX PARTIES

Y-a-t-il eu en l’espèce méconnaissance du droit du requérant d’avoir accès à un tribunal, tel que garanti par l’article 6 § 1 de la Convention, compte tenu de la l’impossibilité alléguée de contester la mesure de suspension des fonctions de Procureur General, confirmée par l’arrêt du 29 décembre 2021 de la Cour suprême de Justice (voir, entre autres,

Baka c. Hongrie

[GC], n

o

20261/12, § 181, 23 juin 2016,

Bilgen c. Turquie

, n

o

1571/07, §§ 69-81 et

91-97, 9 mars 2021 et

Camelia Bogdan c. Roumanie,

n

o

36889/18, §§

65

‑

79, 20 octobre 2020)

?