3ra-1227/22 — anularea actului administrativ si obligarea emiterii actului administrativ individual favorabil

3ra-1227/22 — anularea actului administrativ si obligarea emiterii actului administrativ individual favorabil (Curtea Supremă de Justiție, 2023)

Dosarul nr. 3ra-1227/22

2-20038376-01-3ra-30112022

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani (jud. V. Chisilița)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. Gh. Mîra, Gr. Dașchevici, A. Bostan)

Î N C H E I E R E

18 ianuarie 2023 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Iurie Bejenaru

Nicolae Craiu

examinând admisibilitatea recursului depus de către Ion Olaru, reprezentat de

avocatul Alexei Croitor,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă de

către Ion Olaru împotriva Direcției generale asistență socială a Primăriei municipiului

Chișinău și Direcției asistență socială a sectorului Ciocana cu privire la anularea actului

administrativ și obligarea emiterii actului administrativ individual favorabil,

împotriva deciziei din 14 iunie 2022 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 18 martie 2020, Ion Olaru a depus cerere de chemare în judecată în procedura

contenciosului administrativ împotriva Direcției generale asistență socială a Primăriei

municipiului Chișinău și Direcției asistență socială a sectorului Ciocana cu privire la

anularea actului administrativ și obligarea emiterii actului administrativ individual

favorabil.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, a depus cerere privind acordarea

ajutorului social nr. A 01353600037 din 12 noiembrie 2019. La 12 noiembrie 2019 a

fost informat că a fost admisă cererea și beneficiază de ajutor social de 1 683,12

lei/lunar și ajutor pentru perioada rece a anului de 350 de lei/lunar începând de la 1

noiembrie 2019. Tot, la 22 noiembrie 2019 a fost informat despre adoptarea procesului-

verbal nr. 2 din 22 noiembrie 2019 privind stoparea cererii privind acordarea ajutorului

social nr. A 01353600037 din 12 noiembrie 2019 pe numele său.

A menționat că copia procesului-verbal nr. 2 din 22 noiembrie 2019 nu i-a fost

prezentată, respectiv, nu cunoaște temeiurile juridice care au stat la baza stopării cererii

privind acordarea ajutorului social nr. A 01353600037 din 12 noiembrie 2019.

Reclamantul a specificat că prin scrisoarea nr. 01/20 din 2 ianuarie 2020, Direcția

asistență socială sectorul Ciocana i-a comunicat despre ordinul de încetare a plății nr.

149 din 5 decembrie 2019, însă copia acestuia nu i-a fost prezentată.

Ion Olaru a susținut că la data de 5 februarie 2020 a depus la Direcția asistență

socială sectorul Ciocana cererea prealabilă, prin care a solicitat anularea ordinului de

1

încetare a plății nr. 149 din 5 decembrie 2019, însă până în prezent nu a recepționat

răspuns la cererea prealabilă.

Reclamantul a afirmat că acest act juridic ilegal, a fost adoptat în lipsa și fără

informarea sa. Deși, în temeiul art. 67 din Codul administrativ, ședințele organelor

colegiale sunt publice, dacă legea nu prevede altfel. Autoritățile publice au obligația să

asigure condițiile pentru participarea persoanelor interesate la ședințele organelor

colegiale. Conform art. 70 din Codul administrativ, dacă inițiază o procedură

administrativă din oficiu, autoritatea publică informează în scris participanții despre

aceasta în decursul unui termen rezonabil. Dacă inițiază o procedură administrativă la

cerere și la procedură participă și alte persoane, autoritatea publică îi informează in

scris, în decursul unui termen rezonabil, despre procedura inițiată.

A adăugat că dreptul de a beneficia de acordarea ajutorului social în baza cererii

depuse nr. A 01353600037 din 12 noiembrie 2019, este întemeiat pe prevederile legale,

și anume art. 7 din Legea asistenței sociale nr. 547 din 25 decembrie 2003, conform

căruia de asistență socială beneficiază persoanele și familiile care, din cauza unor

factori de natură economică, fizică, psihologică sau socială, nu au posibilitate prin

propriile capacități și competențe să prevină și să depășească situațiile de dificultate.

În conformitate cu art. 8 din aceeași lege, asistența socială se acordă la cerere, în baza

referirii sau din oficiu, în condițiile legii. Dreptul la asistență socială se stabilește în

temeiul evaluării necesităților persoanei, confirmate prin ancheta socială și prin alte

acte constatatoare. Persoana sau familia are dreptul să fie informată asupra condițiilor

de acordare a asistenței sociale, asupra rezultatelor privind evaluările necesităților

individuale, asupra datei de constituire a dreptului la asistență socială și asupra

modalității de primire a ei. Asistența socială se acordă în baza consimțământului liber

exprimat al persoanei care necesită sprijin și are discernământ sau al reprezentantului

ei legal, în cazul în care aceasta este lipsită de sau limitată în capacitate de exercițiu.

Beneficiarul de asistență socială este obligat să comunice în scris autorității, care i-a

stabilit acest drept, despre orice eveniment de natură să conducă la modificarea,

suspendarea sau încetarea dreptului. Totodată, art. 14 din Legea cu privire la serviciile

sociale nr. 547 din 25 decembrie 2003, notează că în vederea solicitării serviciilor

sociale, oricare persoană care se consideră într-o stare de risc social sau oricare

persoană/familie defavorizată, neglijată sau abuzată, adresează inițial o cerere în scris

sau verbal unității de asistență socială din raza domiciliului său. Solicitarea de servicii

sociale poate fi adresată și direct unui alt prestator de servicii sociale, prevăzut la art.

7, de la locul de trai al solicitantului. Acționând în interesele persoanei/familiei sau ale

siguranței sociale a comunității, cererea privind acordarea serviciilor sociale

persoanei/familiei, prevăzută la alin. (1), poate fi depusă de membrii comunității sau

de alte persoane interesate, care vor indica motivul din care persoana sau reprezentantul

legal al acesteia nu poate depune cererea de sinestătător.

Reclamantul a precizat că în urma acțiunilor pârâtului, anulării dreptului de a

beneficia de ajutor social, neprezentarea răspunsului la cerere, a suportat suferințe

psihice și fizice. Dreptul la compensarea prejudiciului moral prevăzut la art. 2036 din

Codul civil, în cazul în care persoanei i s-a cauzat un prejudiciu moral prin fapte ce

atentează la drepturile ei personale nepatrimoniale, precum și în alte cazuri prevăzute

de lege, instanța de judecată are dreptul să oblige persoana responsabilă la reparația

prejudiciului prin plata de despăgubiri. Prejudiciul moral se repară indiferent de

existența și întinderea prejudiciului patrimonial. Dacă legea nu prevede altfel, simpla

2

constatare a încălcării unui drept sau interes recunoscut de lege fără plata de

despăgubiri oferă satisfacție echitabilă persoanei vătămate doar când aceasta

corespunde cu natura dreptului sau interesului recunoscut de lege încălcat și persoana

vătămată astfel va putea obține o valoare nepatrimonială superioară prejudiciului moral

suferit. Conform art. 2037 din Codul civil, mărimea despăgubirii pentru prejudiciu

moral se determină de către instanța de judecată în funcție de caracterul și gravitatea

prejudiciului moral cauzat persoanei vătămate, de gradul de vinovăție a autorului

prejudiciului, dacă vinovăția este o condiție a răspunderii, și de măsura în care această

despăgubire poate aduce satisfacție echitabilă persoanei vătămate. Caracterul și

gravitatea prejudiciului moral le apreciază instanța de judecată, luând în considerare

circumstanțele în care a fost cauzat prejudiciul, restrângerea posibilităților de viață

familială și socială, precum și statutul social al persoanei vătămate. La determinarea

despăgubirii, instanța de judecată va tinde să acorde o despăgubire care, pe de o parte,

are o mărime comparabilă cu cea acordată în mod obișnuit în împrejurări similare și,

pe de altă parte, ia în cont particularitățile cazului.

Ion Olaru a solicitat anularea ordinului de încetare a plății nr. 149 din 5 decembrie

2019 adoptat de Direcția asistență socială sectorul Ciocana al Direcției generale

asistență sociala și sănătate, privind stoparea cererii privind acordarea ajutorului social

nr. A 01353600037 din 12 noiembrie 2019; obligarea pârâtului de a face recalcul și a

încasa ajutor social în mărime de 1 683, 12 lei/lunar începând de la 1 noiembrie 2019

și ajutor pentru perioada rece a anului de 350 lei/lunar începând de la 1 noiembrie 2019,

încasarea din contul pârâtului a compensației pentru prejudiciul moral de 20 000 de lei.

Prin hotărârea din 28 octombrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani a fost

respinsă acțiunea depusă de către Ion Olaru.

Cu respectarea dispozițiilor art. 232 din Codul administrativ, la 15 noiembrie 2021,

Ion Olaru, reprezentat de avocatul Alexei Croitor, a depus cerere de apel nemotivată,

iar la 16 februarie 2022 a prezentat motivarea apelului împotriva hotărârii instanței de

fond.

Prin decizia din 14 iunie 2022 a Curții de Apel Chișinău a fost respins apelul depus

de către Ion Olaru și s-a menținut hotărârea din 28 octombrie 2021 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Râșcani.

Întru consolidarea soluției, instanțele ierarhic inferioare au reținut că pentru

verificarea informației prezentate de solicitantul ajutorului social, Ion Olaru,

autoritatea publică pârâtă/intimată, la 22 noiembrie 2019, a creat comisia locală,

constituită din reprezentanți ai direcției nominalizate și Preturii sectorului Ciocana,

care s-au deplasat la reședința solicitantului, Ion Olaru, din xxxxx. La evaluarea

condițiilor de trai și verificarea informațiilor din ancheta socială, de către comisie s-a

stabilit că pe adresa dată este amplasat un imobil cu două nivele, alături de acesta,

amplasată o unitate de prestări servicii de spălătorie, întreținere și reparație a

autovehiculelor. Ion Olaru și Maria Olar, locuiesc în casa cu două nivele, dar în locuința

cu o odaie indicată în ancheta socială, este, de fapt, unitatea de prestări servicii auto

(spălătorie, întreținere și reparație). Mai mult, reprezentantul solicitantului nu a permis

accesul în anexa casei în care se pretinde că locuiește Ion Olaru, pentru verificarea

datelor din ancheta socială, în așa mod fiind încălcat acordul de cooperare semnat la

18 noiembrie 2019. În acest sens fiind perfectat procesul verbal nr. 2 din 22 noiembrie

2019, prin care s-au constatat divergențe dintre datele declarate în cererea de acordare

3

a ajutorului social și cele stabilite la fața locului, fiindu-i explicat lui Ion Olaru despre

modalitatea depunerii repetate a cererii la ajutor social.

Totodată, instanțele de judecată au stabilit că prin scrisoarea Preturii sectorului

Ciocana, nr. 03-9/5495 din 25 noiembrie 2019, la interpelarea Direcției asistență

socială Ciocana, potrivit datelor din Registrul de evidență a gospodăriilor populației

nr. 18, contul personal nr. 1419, proprietari ai imobilului de pe str. xxxxx sunt Serghei

Zîmbrean și Dmitrii Zîmbrean care, pe lângă casă, dețin și teren cu suprafața de 0.092

ha. Respectiv, întrucât solicitantul nu s-a conformat cerințelor enunțate, Direcția

asistență socială Ciocana, la data de 5 decembrie 2019, a emis ordinul nr. 149, prin care

a încetat plata ajutorului social și a ajutorului pentru perioada rece a anului, stabilite

conform cererii nr. A 013553600037.

Instanțele ierarhic inferioare au notat că la caz, plățile au fost încetate în temeiul

art. 12 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 133 din 13 iunie 2008 cu privire la ajutorul social

și pct. 46 lit. d) din Regulamentul cu privire la modul de stabilire și plată a ajutorului

social, aprobat prin hotărârea de Guvern nr. 1167 din 16 octombrie 2008.

În condițiile date, instanțele inferioare au statuat că ordinul emis este legal și

întemeiat, motive de anularea acestuia nefiind constatate. Or, actele cauzei atestă

incontestabil că Ion Olaru, în vederea beneficierii de ajutorul social solicitat, nu a

realizat condițiile impuse prin lege.

La data de 3 iulie 2022, prin intermediul poștei electronice, Ion Olaru, reprezentat

de avocatul Alexei Croitor a depus recurs împotriva deciziei din 14 iunie 2022 a Curții

de Apel Chișinău, prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de

apel și a hotărârii instanței de fond cu emiterea unei noi decizii de admitere integrală

a acțiunii.

În argumentarea cererii de recurs cu reiterarea motivelor de drept și de fapt anterior

invocate, recurentul a menționat că instanțele ierarhic inferioare nu și-au argumentat

hotărârile adoptate și au omis circumstanțele importante ale cauzei.

A specificat că hotărârea instanței de fond, în care nu a fost expusă argumentarea

asupra probelor prezentate de reclamant, este nemotivată, prin ce se încălcă dreptul la

un proces echitabil, contrar art. 6 din CEDO, care garantează dreptul la un proces

echitabil.

Prin referința depusă la 29 decembrie 2022, Direcția generală asistență medicală și

socială a solicitat respingerea recursului cu menținerea hotărârii instanței de fond.

În conformitate cu art. 244 alin. (1) din Codul administrativ, hotărârile curții de

apel ca instanță de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.

În conformitate cu art. 245 alin. (1) și (2) din Codul administrativ, recursul se

depune la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de

apel, dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă

Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de

apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune la

instanța de apel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 14 iunie 2022, însă date

privind notificarea dispozitivului deciziei participanților la proces la materialele cauzei

nu există.

Totodată, decizia motivată din 14 iunie 2022 a Curții de Apel Chișinău a fost

notificată recurentului și reprezentantului acestuia – avocatul Alexei Croitor, prin

4

intermediul oficiului poștal la data de 20 octombrie 2022 și respectiv 31 octombrie

2022 (f.d.213, 215).

Prin urmare, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ menționează că Ion Olaru, reprezentat de avocatul Alexei Croitor, s-a

conformat prevederilor legale și a depus recursul în termenul prevăzut de art. 245 din

Codul administrativ.

Examinând temeiurile invocate în recursul depus de către Ion Olaru, reprezentat de

avocatul Alexei Croitor, în raport cu materialele cauzei, completul specializat pentru

examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție îl consideră inadmisibil, din

următoarele motive.

În conformitate cu art. 246 alin. (1) din Codul administrativ, Curtea Supremă de

Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil,

recursul se declară ca atare printr-o încheiere, iar în acord cu alin. (2) din art. 246 din

Codul administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile enumerate la

literele a)-f). Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea

recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate ci urmează să

însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de

legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special” denotă caracterul

neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un drept exclusiv

al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient

de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat din

examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul

nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării

unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să

răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de Apel

ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de

drept.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o

motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. Acest

argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării recursului în Codul

administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de la art. 245 alin. (2) din

Codul administrativ.

În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la

formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și

filtrului de admisibilitate.

De asemenea, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în

contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în

special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de

5

contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont

pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal

fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la

instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului

Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în special cazul

condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o

reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă

de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui

recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva

Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor

în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale

procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de

drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v.

Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii

de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot

fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie

1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În circumstanțele menționate, completul specializat pentru examinarea acțiunilor

în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara inadmisibil recursul depus

de către Ion Olaru, reprezentat de avocatul Alexei Croitor.

În conformitate cu art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, completul specializat

pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial

și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul depus de către Ion Olaru, reprezentat de avocatul Alexei Croitor, se

declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Iurie Bejenaru

Nicolae Craiu

6