3ra-1176/22 — anularea actului administrativ individual defavorabil

3ra-1176/22 — anularea actului administrativ individual defavorabil (Curtea Supremă de Justiție, 2023)

Dosarul nr. 3ra-1176/22

2-19073518-01-3ra-09112022

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani (jud. V. Dodon)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. A. Minciuna, V. Negru, E. Palanciuc)

Î N C H E I E R E

11 ianuarie 2023 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Nina Vascan

Nicolae Craiu

examinând admisibilitatea recursurilor depuse de Consiliul pentru prevenirea

și eliminarea discriminării și asigurarea egalității și Roman Grebnev, prin intermediul

avocatului Valentina Hriplivaia,

în cauza de contencios administrativ la acțiunea Întreprinderii cu Capital Străin

„Vistarcom” Societate cu Răspundere Limitată împotriva Consiliului pentru

prevenirea și eliminarea discriminării și asigurarea egalității, persoană terță Roman

Grebnev, privind anularea actului administrativ individual defavorabil,

împotriva deciziei din 13 iulie 2022 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La originea cauzei se află acțiunea depusă la 8 februarie 2019 de către

Întreprinderea cu Capital Străin „Vistarcom” Societate cu Răspundere Limitată

împotriva Consiliului pentru prevenirea și eliminarea discriminării și asigurarea

egalității (în continuare - Consiliu), privind anularea deciziei nr. 132/18 din 26

decembrie 2018.

În motivarea acțiunii înaintate reclamanta a indicat că, la data de 26 decembrie

2018, Consiliul pentru prevenirea și eliminarea discriminării și asigurarea egalității

a emis decizia nr. 132/18, prin care a constatat existența discriminării directe în

câmpul muncii, precum și existența faptelor de instigare la discriminare, realizate

de către Întreprinderea cu Capital Străin „Vistarcom” Societate cu Răspundere Limitată

în raport cu Roman Grebnev, manifestate prin limitarea drepturilor și libertăților

recunoscute de lege față de petent, datorită faptului că ultimul deținea calitatea de

președinte al organului sindical din cadrul ÎCS „Vistarcom”.

Prin aceeași dispoziție, pârâtul a dispus ÎCS „Vistarcom” S.R.L. să elaboreze

și să amplaseze în locuri accesibile pentru toți salariații prevederile legale care

garantează respectarea egalității de șanse și de tratament la locul de muncă, să

1

aducă la cunoștința tuturor angajaților decizia și să întreprindă măsuri de instruire

a personalului privind neadmiterea discriminării.

La data de 16 iulie 2018, Roman Grebnev a depus o plângere la Consiliul

pentru prevenirea și eliminarea discriminării și asigurarea egalității, invocând că a

fost discriminat sub mai multe forme.

Pe 2 august 2018, în adresa reclamantei a venit notificarea Consiliului, prin

care a fost informată despre depunerea plângerii de către Roman Grebnev și i s-a

solicitat prezentarea referinței. Menționează reclamanta că actul administrativ

contestat a fost adoptat cu încălcarea legislației în vigoare.

Reclamanta consideră că decizia pârâtului nr. 132/18 din 26 decembrie 2018

este ilegală în fond ca fiind adoptată contrar prevederilor legii, deoarece conform

Legii nr. 121 din 25 mai 2012, discriminarea reprezintă tratamentul diferit față de

o persoană în raport cu altă persoană comparabilă. Astfel, decizia a fost emisă

contrar prevederilor punctelor pct. 55 și pct. 66 ale Regulamentului de activitate al

Consiliului pentru prevenirea și eliminarea discriminării și asigurarea egalității,

aprobat prin Legea nr. 298 din 21 decembrie 2012 și cu încălcarea art. 15 alin. (1)

din Legea nr. 121 din 25 mai 2012.

O altă încălcare a legislației naționale și internaționale în viziunea

reclamantei îl reprezintă faptul că Consiliul a stabilit o prezumție a discriminării

reieșind doar din alegațiile petiționarului, astfel, reclamanta a fost pusă în situația

de a-și demonstra nevinovăția, fapt care contravine art. 118 alin. (1) Cod de

procedură civilă și principiului egalității armelor, ca parte componentă a art. 6 din

Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Susține că Consiliul nu a examinat și nu s-a expus asupra unui argument

esențial invocat de către reclamantă, argument care este capabil să răstoarne soluția,

și anume faptul că, atât în ședința de examinare a cauzei, cât și în explicațiile scrise

expediate în adresa Consiliului, ÎCS „Vistarcom” S.R.L. a explicat că, potrivit

extraselor din contul personal anual (în continuare extrase) pe anul 2016 și 2017,

salariul de bază al petiționarului nu s-a schimbat. Petiționarul în anul 2016 avea

salariul liberat (la mână) mai mare ca în 2017 deoarece, în 2016 petiționarul pe

lângă salariul de bază a primit și alte plăți (rubrica „ прочие выплаты” din extrase).

Diferența de salariu între petiționar și ceilalți șefi de pază din alte unități comerciale

se datorează, la fel, acestor „alte plăți”.

În alte plăți se include plata pentru înlocuirea persoanelor aflate în concediu

medical, pentru înlocuirea persoanelor aflate în concediul anual plătit, cumulări,

etc. La fel, în alte plăți se includ sporurile, adaosurile și premiile. Înlocuirea

persoanelor aflate în concediu medical, a persoanelor aflate în concediu anual

plătit, cumulările se permit doar cu acordul expres al salariatului. Astfel,

petiționarul nu a executat nicio muncă suplimentară, nu a înlocuit nicio persoană

etc., prin urmare nu a existat niciun temei pentru a-i oferi plata suplimentară. În

ceea ce privește sporurile, adaosurile și premiile, acestea se stabilesc de către

angajator pentru îndeplinirea de către salariat a unor sarcini suplimentare, pentru

rezultate bune sau alt motiv pe care angajatorul îl consideră de cuviință. Conform

legislației muncii, angajatorul este în drept să ofere salariaților premii, adaosuri și

subvenții pentru motive pe care el consideră de cuviință.

Consideră reclamanta că pârâtul a ignorat prevederile art. 6 din CEDO,

2

făcând trimitere la cauza Rolf Gustafson împotriva Suediei, pct. 45. Nu poate să

reprezinte discriminare faptul că salariul unei persoane este mai mic ca salariul unei

alte persoane deoarece, în conformitate cu legislația muncii, salariul se negociază

între angajator și salariat. Salariul se stabilește în dependență de funcție, atribuții,

capacitatea profesională etc.

Cu privire la partea constatatoare din actul administrativ contestat privind

instigarea la discriminare, reclamanta consideră că pârâtul eronat a ajuns la această

concluzie, or, acesta s-a bazat în decizia sa doar pe afirmațiile petiționarului și ale

martorilor.

În asemenea circumstanțe, solicită anularea deciziei nr. 132/18 din 26

decembrie 2018, care contravine legii și urmează a fi anulată.

Prin hotărârea din 14 iunie 2021 a Judecătoriei Chișinău sediul Râșcani,

acțiunea a fost admisă, fiind anulată decizia nr. 132/18 din 26 decembrie 2018 a

Consiliului pentru Prevenirea și Eliminarea Discriminării și Asigurarea Egalității.

La 21 iunie 2021, în cadrul termenului de atac instituit de art. 232 alin. (1)

Cod administrativ, Consiliul pentru Prevenirea și Eliminarea Discriminării și

Asigurarea Egalității, cât și persoana terță Roman Grebnev, au declarat apel

nemotivat, iar la 1 noiembrie 2021, cu respecatrea termenului prevăzut de art. 232

alin. (2) Cod administrativ, Roman Grebnev a depus apel motivat. La 2 decembrie

2021, tot cu respectarea termenului prevăzut de art. 232 alin. (2) Cod administrativ,

Consiliul pentru Prevenirea și Eliminarea Discriminării și Asigurarea Egalității a

depus apel motivat împotriva hotărârii din 14 iunie 2021 a Judecătoriei Chișinău

sediul Râșcani, prin care au solicitat admiterea apelului, casarea hotărârii primei

instanțe, cu emiterea unei noi hotărâri, prin care să fie respinsă acțiunea înaintată.

Prin decizia din 13 iulie 2022 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins apelul

declarat de către Roman Grebnev și Consiliul pentru prevenirea și eliminarea

discriminării și asigurarea egalității împotriva hotărârii din 14 iunie 2021 a

Judecătoriei Chișinău sediul Râșcani.

Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel, prin prisma normelor de

drept material ce reglementează raportul juridic litigios, în raport cu circumstanțele

cauzei, a reținut ca fiind întemeiată și legală soluția primei instanțe referitoare la

temeinicia acțiunii, având în vedere că, în speță, sunt aplicabile prevederile art. 45

Codul muncii, potrivit cărora, contractul individual de muncă este înțelegerea

dintre salariat și angajator, prin care salariatul se obligă să presteze o muncă într-o

anumită specialitate, calificare sau funcție, să respecte regulamentul intern al

unității, iar angajatorul se obligă să-i asigure condițiile de muncă prevăzute de

prezentul cod, de alte acte normative ce conțin norme ale dreptului muncii, de

contractul colectiv de muncă, precum și să achite la timp și integral salariul.

La fel sunt aplicabile, în opinia instanței de control judiciar, și dispozițiile

conform art. 288, 348, 345 și 355 din Codul muncii, ce plasează soluționarea

litigiilor individuale de muncă în sfera de competență a instanțelor de judecată.

Raportând normele citate la circumstanțele cauzei, instanțele ierarhic

inferioare au constatat că pârâtul a examinat plângerea petentului Roman Grebnev

cu încălcarea competenței.

Invocând ilegalitatea deciziei instanței de apel, la 20 iulie 2022, Consiliul

pentru Prevenirea și Eliminarea Discriminării și Asigurarea Egalității a declarat

3

recurs împotriva deciziei din 13 iulie 2022 a Curții de Apel Chișinău, iar la 25

noiembrie 2022 a prezentat motivarea recursului.

Recurentul a solicitat casarea integrală a deciziei instanței de apel, cu emiterea

unei noi decizii privind respingerea integrală a acțiunii.

În susținerea recursului, a invocat dezacordul său cu concluziile instanței de

apel, în special în ceea ce privește lipsa sa de competență în rezolvarea litigiului ce

face obiectul cauzei pendinte, date fiind prevederielir art. 7 alin. (1) din Legea

121/2012, ce oferă protecție inclusiv angajaților la angajare sau concediere, în

activitatea nemijlocită și în formarea profesională.

Pe 2 august 2022, Grebnev Roman, prin intermediul avocatului Valentina

Hriplivaia, a contestat cu recurs decizia din 13 iulie 2022 a Curții de Apel Chișinău,

iar la 25 octombrie 2022 a prezentat motivarea recursului. Recurentul a solicitat

casarea integrală a deciziei instanței de apel și a hotărârii instaței de fond, cu

emiterea unei noi decizii privind respingerea integrală a acțiunii.

În susținerea recursului, reiterând temeiurile de fapt și de drept invocate în

apel, recurentul a arătat că sarcina probațiunii, în speță, îi revine

intimatei/reclamante ÎCS „Vistarcom” SRL, iar aceasta a eșuat în demonstrarea

faptului lipsei discriminării.

Învederează dezacordul său cu soluția instanței de apel și consideră că, în

acțiunea sa, reclamanta invocă doar motive formale de anulare a actului

administrativ individual contestat, deoarece, pe fond, nu există motive de anulare

a deciziei, întrucât acțiunile reclamantei față de Roman Grebnev sunt

discriminatorii.

În conformitate cu art. 244 alin. (1) Cod administrativ, hotărârile curții de apel

ca instanță de fond, precum și deciziile instanței de apel, pot fi contestate cu recurs.

În conformitate cu art. 245 alin. (1) și (2) Cod administrativ, recursul se

depune la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței

de apel, dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se

prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei

instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea

recursului se depune la instanța de apel.

În lumina normelor de procedură indicate supra, instanța de recurs constată

că, atât cererile de recurs nemotivate, cît și motivarea recursurilor, au fost depuse

în termen.

La 28 noiembrie 2022 și 7 decembrie 2022, în adresa intimaților au fost

expediate copiile recursurilor, cu înștiințarea despre posibilitatea depunerii

referinței.

Astfel, la 19 decembrie 2022, intimata ÎCS „Vistarcom” SRL a depus

referință, prin care a solicitat să fie respins recurul declarat de Consiliul pentru

Prevenirea și Eliminarea Discriminării și Asigurarea Egalității ca fiind neîntemeiat

și declarativ.

Examinând temeiurile invocate de recurenți în cererile de recurs, în raport cu

materialele cauzei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție le consideră inadmisibile, din

următoarele motive.

4

În conformitate cu art. 246 alin. (1) Cod administrativ, Curtea Supremă de

Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este

inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere, iar, în acord cu alin. (2)

din art. 246 Cod administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile

enumerate la literele a)-f). Din analiza acestor prevederi, rezultă că

admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, în special, nu se limitează doar la

temeiurile menționate, ci urmează să însușească, în condițiile Codului

administrativ, exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil bazat pe

temeiuri concludente și serioase.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție reține că sintagma „în special” denotă caracterul neexhaustiv

al temeiurilor de inadmisibilitate și, în același timp, oferă un drept exclusiv al

instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient

de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat

din examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor

în contencios administrativ reține că Codul administrativ dezvoltă nu doar

caracterul nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din

perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și

material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz,

hotărârile Curții de Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și

invocare ex officio a erorilor de drept.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ notează că, pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs

trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate

mai sus. Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării

recursului în Codul administrativ, și anume din sintagma „motivarea recursului” de

la art. 245 alin. (2) din Codul administrativ. În consecutivitate, motivarea cererii de

recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le

întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

De asemenea, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea

recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale a instanței

judecătorești supreme care constă, în special, în asigurarea și interpretarea

uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios administrativ. Astfel,

motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont, pentru a trece filtrul de

admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO, în jurisprudența sa constantă, statuează că dreptul de

acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva

Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în

special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura

sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de

o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de

admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages

5

Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de

aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde

de caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de

totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic

superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996,

Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile

cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni

de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se

vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În circumstanțele menționate, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara

inadmisibile recursurile depuse de Consiliul pentru Prevenirea și Eliminarea

Discriminării și Asigurarea Egalității și Roman Grebnev, prin intermediul

avocatului Valentina Hriplivaia.

În conformitate cu art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursurile depuse Consiliul pentru Prevenirea și Eliminarea Discriminării și

Asigurarea Egalității și Roman Grebnev, prin intermediul avocatului Valentina

Hriplivaia, se declară inadmisibile.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

Judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Nina Vascan

Nicolae Craiu

6