3ra-1230/22 — cu privire la anularea actului administrativ individual defavorabil si obligarea de a modifica actul administrativ

3ra-1230/22 — cu privire la anularea actului administrativ individual defavorabil si obligarea de a modifica actul administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2023)

Dosarul nr. 3ra-1230/22

2-20074892-01-3ra-30112022

Prima instanță: Judecătoria Chișinău sediul Rîșcani (jud. V. Sîrbu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. G. Mîra, G. Dașchevici, A. Bostan)

ÎNCHEIERE

11 ianuarie 2023 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Nina Vascan

Nicolae Craiu

examinând admisibilitatea recursului depus de Mariana Grama, reprezentată

de avocatul Valeriu Pelin

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată a

Marianei Grama, reprezentată de avocatul Valeriu Pelin împotriva Ministerului

Apărării al Republicii Moldova cu privire la anularea actului administrativ

individual defavorabil și obligarea de a modifica actul administrativ

împotriva deciziei din 14 iunie 2022 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

respins apelul depus de Mariana Grama și menținută hotărârea din 21 octombrie

2021 a Judecătoriei Chișinău sediul Rîșcani, prin care acțiunea a fost respinsă

constată:

La 3 iulie 2020, Mariana Grama, reprezentată de avocatul Valeriu Pelin a

depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Apărării al Republicii

Moldova cu privire la anularea actului administrativ individual defavorabil și

obligarea de a modifica actul administrativ.

În motivarea acțiunii a invocat că, începând cu 16 martie 1997, a satisfăcut

serviciul militar, fiind concediată prin ordinul Ministrului Apărării nr. 183 din

25 noiembrie 2019 din funcția de Șef de Direcție Cooperare Internațională a

Ministerului Apărării al RM, în grad de colonel și i-a fost numită pensia militară în

legătură cu stagiul militar de 26 ani 3 luni și 26 zile.

A comunicat că prin dispoziția Guvernului RM nr. 283 din 19 noiembrie 2019,

a fost numită în funcția de Secretar de Stat al Ministerului Afacerilor Interne al RM,

începând cu 20 noiembrie 2019 și, de fapt, de către Guvernul RM a fost transferată

la MAI, dar a fost concediată mai târziu de Ministerul Apărării.

A menționat că în luna mai 2020, Ministerul Apărării a avertizat-o că trebuie

să elibereze apartamentul nr. X din str. XXXXX mun. XXXXX, în care locuiește

1

împreună cu familia compusă din 4 persoane și unde au viză de reședință, deoarece

apartamentul este de serviciu.

A remarcat că un alt spațiu locativ nici dânsa, nici membrii familiei sale nu

au.

A evidențiat că ordinul Ministrului Apărării nr. 183 din 25 noiembrie 2019,

nu i-a fost adus la cunoștință, primindu-l abia la 3 iunie 2020, unde este indicat că

este „exclusă de la toate categoriile de drepturi, precum și de la dreptul la locuință”.

La fel, a subliniat că conform legislației, pensionarii nu pierd dreptul la spațiul

locativ.

Astfel, s-a adresat cu o cerere prealabilă la Ministerul Apărării privind

modificarea ordinului Ministerului Apărării nr. 183 din 25 noiembrie 2019, cu

includerea sintagmei „cu excepția dreptului de asigurare cu spațiu locativ”.

La 16 iunie 2020, prin scrisoarea Ministerului Apărării nr. 11/725, i s-a refuzat

neîntemeiat.

Și-a întemeiat pretențiile în temeiul dispozițiilor Legii cu privire la statutul

militarilor, art. 165 Cod administrativ, art. 166, 167, 206 alin. (1) CPC.

A solicitat recunoașterea refuzului Ministerului Apărării al RM dat prin

scrisoarea nr. 11/725 din 16 iunie 2020 ca neîntemeiat și modificarea ordinului

Ministrului Apărării al RM nr. 183 din 25 noiembrie 2019, cu includerea sintagmei

„cu excepția dreptului de asigurare cu spațiul locativ”.

La 5 august 2020, prin intermediul oficiului poștal, Mariana Grama,

reprezentată de avocatul Valeriu Pelin a depus cerere de concretizare a cerințelor din

acțiune, prin care a solicitat recunoașterea refuzului Ministerului Apărării al RM dat

prin scrisoarea nr. 11/725 din 16 iunie 2020 ca neîntemeiat și modificarea ordinului

Ministrului Apărării al RM nr. 183 din 25 noiembrie 2019, cu excluderea sintagmei

„cu excepția dreptului de asigurare cu spațiului locativ” și includerea în textul dat a

sintagmei „cu dreptul de asigurare cu spațiul locativ”.

Totodată, reclamanta a indicat că își întemeiază cerințele în conformitate cu

dispozițiile art. 47 din Constituția RM, Legii nr. 162-XVI din 22 iulie 2005 cu privire

la statutul militarilor, Codului muncii, Legii nr. 1245-XV din 18 iulie 2002 cu privire

la pregătirea cetățenilor pentru apărarea Patriei, Hotărârii Guvernului nr. 941 din

17 august 2006 pentru aprobarea Regulamentului cu privire la modul de îndeplinire

a serviciului militar în Forțele Armate.

Prin hotărârea din 21 octombrie 2021 a Judecătoriei Chișinău sediul Rîșcani,

a fost respinsă cererea de chemare în judecată depusă de Mariana Grama, ca

neîntemeiată.

La 8 noiembrie 2021, cu respectarea termenului prevăzut la art. 232 Cod

administrativ, prin intermediul oficiului poștal, Mariana Grama, reprezentată de

avocatul Valeriu Pelin a depus apel motivat împotriva hotărârii primei instanțe.

Prin decizia din 14 iunie 2022 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins apelul

depus de Mariana Grama și menținută hotărârea din 21 octombrie 2021 a

Judecătoriei Chișinău sediul Rîșcani.

În consolidarea soluției adoptate, instanțele de judecată ierarhic inferioare au

stabilit că, începând cu data de 13 februarie 2016, Mariana Grama a beneficiat de

2

locuință de serviciu în baza ordinului de repartiție nr. 62, fiind încadrată în serviciu

militar la Ministerul Apărării.

Astfel, în baza aceluiași temei, a fost încheiat contractul de locațiune nr. 3/62

din 13 februarie 2016, contractul fiind valabil până la 1 noiembrie 2020.

Mai mult, potrivit pct. 6.1. din contractul de locațiune nr. 3/62 din 13 februarie

2016, contractul de locațiune a locuinței de serviciu a fost încheiat între locator și

locatar pe durata contractului de îndeplinire a serviciului militar/realizării

contractului individual de muncă sau pe durata exercitării funcției.

Reieșind din prevederile art. 35 alin. (5) din Legea cu privire la statutul

militarilor nr. 162/2005 și pct. 9 din Regulamentul cu privire la modul de îndeplinire

a serviciului militar prin contract în Forțele Armate, aprobat prin Hotărârea

Guvernului nr. 941/2006, prima instanță și instanța de apel au statuat că Mariana

Grama, prin ordinul Ministrului Apărării nr. 183 din 25 noiembrie 2019, a fost

exclusă din tabelul nominal al aparatului central al Ministerului Apărării de la toate

categoriile de drepturi, raporturile de muncă fiind încetate.

Având în vedere prevederile art. 21 alin. (3) din Legea cu privire la statutul

militarilor nr. 162/2005, pct. 28 din Regulamentul cu privire la modul de acordare a

locuințelor de serviciu administrate de către Ministerul Apărării și unitățile militare

ale Armatei Naționale, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 874 din 22 decembrie

2015 și art. 22 alin. (1) din Legea cu privire la locuințe nr. 75/2015, instanțele de

judecată ierarhic inferioare au respins pretențiile Marianei Grama ca fiind

neîntemeiate, or, cadrul legal indică expres că, în caz de eliberare din serviciul

militar prin contract/întrerupere a contractului individual de muncă, locatarii sunt

obligați să elibereze locuința de serviciu împreună cu membrii familiei în termen de

3 luni, indiferent de perioada aflării în serviciul militar. În caz contrar, ei urmează

să fie evacuați silit în modul prevăzut de legislația în vigoare.

La 14 noiembrie 2022, Mariana Grama, reprezentată de avocatul Valeriu Pelin

a depus recurs motivat împotriva deciziei din 14 iunie 2022 a Curții de Apel

Chișinău, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii primei instanțe și a

deciziei instanței de apel, cu emiterea unei noi decizii de admitere integrală a cererii

de chemare în judecată.

În susținerea recursului a invocat dezacordul cu actele judecătorești recurate,

considerându-le neîntemeiate și pasibile de a fi casate.

A menționat că în timpul satisfacerii serviciului militar (16 martie 1997 -

25 noiembrie 2019), a fost pusă în rând pentru primirea spațiului locativ la 12 august

1997, unde se află până în prezent sub nr. 4.

Reieșind din prevederile Legii nr. 162-XVI din 22 iulie 2005 cu privire la

statutul militarilor, Titlului III din Codul muncii, Hotărârii Guvernului nr. 941 din

17 august 2006 pentru aprobarea Regulamentului cu privire la modul de îndeplinire

a serviciului militar în Forțele Armate, Hotărârii Guvernului nr. 1449 din

24 decembrie 2007 privind carnetul de muncă, a considerat că cerința privind

modificarea ordinului Ministrului Apărării al RM nr. 183 din 25 noiembrie 2019, cu

includerea sintagmei „cu dreptul de asigurare cu spațiul locativ” și excluderea

sintagmei „cu excepția dreptului de asigurare cu spațiului locativ”, este legitimă și

3

întemeiată, iar refuzul Ministerului Apărării al RM nr. 11/725 din 16 iunie 2020 este

neîntemeiat.

A obiectat că instanțele de judecată ierarhic inferioare au examinat cauza

dedusă judecății în mod superficial, iar soluția a fost dată fără elucidarea pe deplin a

circumstanțelor cauzei și aprecierea cuvenită a argumentelor invocate de părți.

Instanța de apel s-a expus în mod superficial asupra argumentelor și criticilor

invocate în cererea de apel, deoarece nu a dat apreciere argumentelor prezentate.

La fel, instanța de apel și-a expus motivarea deciziei printr-o concluzie

generalizată, nu și-a îndeplinit obligațiile prevăzute de art. 373 CPC și a încălcat

prevederile Hotărârii Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 15 din 3 octombrie 2005

cu privire la examinarea pricinilor civile în ordine de apel.

La 20 decembrie 2022, prin intermediul poștei electronice, Ministerul

Apărării al Republicii Moldova a depus referință, prin care a solicitat declararea ca

fiind inadmisibil recursul formulat de Mariana Grama.

În conformitate cu art. 244 alin. (1) Cod administrativ, hotărârile curții de apel

ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.

Conform art. 245 alin. (1) și (2) Cod administrativ, recursul se depune la

instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel,

dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Instanța de apel transmite neîntârziat

Curții Supreme de Justiție recursul împreună cu dosarul judiciar. Motivarea

recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la

notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs,

motivarea recursului se depune la instanța de apel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 14 iunie 2022, în

ședință publică (f. d. 101).

La materialele dosarului lipsesc date care ar confirma notificarea copiei

dispozitivului deciziei din 14 iunie 2022 a Curții de Apel Chișinău participanților la

proces.

Actele cauzei atestă că corespondența care conținea copia deciziei motivate

din 14 iunie 2022 a Curții de Apel Chișinău, expediată în adresa recurentei Mariana

Grama și reprezentantului acesteia, avocatului Valeriu Pelin a fost predată oficiului

poștal la 19 noiembrie 2022, circumstanță ce se atestă prin ștampila oficiului poștal

aplicată pe plic (f. d. 113-114), fiind returnată de către oficiul poștal cu mențiunea

„nereclamat” (f. d. 113-114).

Se mai constată că la 14 noiembrie 2022, Mariana Grama, reprezentată de

avocatul Valeriu Pelin a depus recurs motivat împotriva deciziei din 14 iunie 2022

a Curții de Apel Chișinău (f. d. 115-120).

Astfel, recursul depus de Mariana Grama, reprezentată de avocatul Valeriu

Pelin împotriva deciziei din 14 iunie 2022 a Curții de Apel Chișinău este în termen.

Examinând temeiurile invocate în recursul depus de Mariana Grama,

reprezentată de avocatul Valeriu Pelin, în raport cu materialele cauzei, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție îl

consideră inadmisibil, din următoarele motive.

4

În conformitate cu art. 246 alin. (1) Cod administrativ, Curtea Supremă de

Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este

inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere, iar în acord cu alin. (2)

art. 246 Cod administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile

enumerate la literele a)-f). Din analiza acestor prevederi, rezultă că

admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, în special, nu se limitează doar la

temeiurile menționate ci urmează să însușească în condițiile Codului administrativ

exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil bazat pe temeiuri

concludente și serioase.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în

special” denotă caracterul neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același

timp oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care

nu prezintă o motivare suficient de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși

un eventual succes rezultat din examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor

în contencios administrativ reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar

caracterul nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din

perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și

material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz,

hotărârile Curții de Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și

invocare ex officio a erorilor de drept.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs

trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate

mai sus. Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării

recursului în Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de

la art. 245 alin. (2) Cod administrativ. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs

în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească

cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

De asemenea, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită

și în contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă,

în special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de

contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină

cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de

ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de

acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva

Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în

special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa

necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o

anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de

5

admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages

Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de

aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de

caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de

totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic

superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996,

Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu

privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de

drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea

Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În circumstanțele menționate, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara

inadmisibil recursul depus de Mariana Grama, reprezentată de avocatul Valeriu

Pelin.

În conformitate cu art. 230 și art. 246 Cod administrativ, completul specializat

pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul depus de Mariana Grama, reprezentată de avocatul Valeriu Pelin se

declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Nina Vascan

Nicolae Craiu

6