3ra-678/22 — anularea actului administrativ, obligarea emiterii actului administrativ individual favorabil si compensarea cheltuielilor de judecata

3ra-678/22 — anularea actului administrativ, obligarea emiterii actului administrativ individual favorabil si compensarea cheltuielilor de judecata (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 3ra-678/22

2-20157243-01-3ra-07072022

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani (jud. O. Melniciuc)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. A. Minciuna, E. Palanciuc, V. Negru)

Î N C H E I E R E

24 august 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Maria Ghervas

Judecătorii Nina Vascan

Nicolae Craiu

examinând admisibilitatea recursului depus de către Alexei Dorin,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă de

către Alexei Dorin împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale, terț Inspectoratul

General al Poliției de Frontieră cu privire la contestarea actului administrativ individual

defavorabil, obligarea emiterii actului administrativ individual favorabil și încasarea

cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 4 mai 2022 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 14 decembrie 2020, Alexei Dorin a depus cerere de chemare în judecată în

procedura contenciosului administrativ împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale

cu privire la contestarea actului administrativ individual defavorabil, obligarea emiterii

actului administrativ individual favorabil și încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamantul a indicat că începând cu luna ianuarie 2019 i-a

fost stabilită pensia în baza prevederilor Legii nr. 1544 din 23 iunie 1993 privind

asigurarea cu pensii a militarilor, a persoanelor din corpul de comandă, a persoanelor

din trupele organelor afacerilor interne și persoanelor din cadrul Inspectoratului

General de Carabinieri, în proporție de 50 % din suma soldei, pentru vechimea

confirmată în serviciu de 24 ani 2 luni 13 zile.

În continuare, a beneficiat de această pensie de-a lungul a 4 luni calendaristice

consecutive, până în luna mai 2019, perioadă când plata pensiei i-a fost sistată de Casa

Națională de Asigurări Sociale, în lipsa unui temei juridic și în lipsa unui preaviz.

Pe cale de consecință, fiind în imposibilitate de a beneficia în continuare de dreptul

la plățile sociale stabilite anterior în baza prevederilor Legii nr. 1544 din 23 iunie 1993

cu ulterioarele modificări în vigoare, s-a considerat lezat în dreptul său constituțional

la asistență și de protecție socială.

Reclamantul a menționat că, la 1 septembrie 2020, s-a adresat Casei Naționale de

Asigurări Sociale și Casei Teritoriale de Asigurări Sociale, sectorul Râșcani cu cerere

prealabilă, suplimentar solicitând, în vederea prezentării situației de jure și de facto,

1

prezentarea dosarului său de pensionare numărul 920396865, reexaminarea dosarului

său de pensionare, cât și eliberarea extraselor din actele care au stat la baza deciziei de

sistare a achitării pensiei stabilite anterior.

A explicat că Direcția pensii și prestații sociale beneficiarilor instituțiilor de forță,

prin scrisoarea eliberată la data de 18 ianuarie 2020, recunoaște că el a avut dreptul de

a beneficia și are în continuare dreptul de a beneficia de pensia nominalizată în

condițiile Legii nr. 1544 din 22 iunie 1993, cu următoarele condiționalități: 1)

justificarea confirmării includerii în calcul a perioadei cu înlesniri, prin prezentarea

actului de confirmare a excepției, 2) prezentarea extraselor din ordin privind perioadele

concediilor ordinare acordate.

A notat că, reieșind din cele expuse în scrisoarea din 18 ianuarie 2020, rezultă că

Direcția pensii și prestații sociale beneficiarilor instituțiilor de forță va relua plata

pensiei sale, potrivit prevederilor Legii nr. 1544 din 23 iunie 1993 în urma respectării

a condițiilor sus-menționate, prin prezentarea confirmărilor solicitate de către Casa

Națională de Asigurări Sociale.

Reclamantul a specificat că, a respectat condițiile stabilite de Casa Națională de

Asigurări Sociale pentru a putea beneficia în continuare de pensia nominalizată în

condițiile Legii nr. 1544 din 23 iunie 1993. A adresat o solicitare Inspectoratului

General al Poliției, în scopul prezentării Casei Naționale de Asigurări Sociale a actului

justificativ privind calculul cu înlesniri (1:1) a perioadei de activitate în cadrul

Serviciului Vamal, în vederea stabilirii (reluării plăților) a pensiei pentru vechime în

muncă. Prin această solicitare, a îndeplinit condițiile stabilite de Direcția pensii și

prestații sociale beneficiarilor instituțiilor de forță, solicitând un act justificativ cu forță

probantă prin intermediul căreia se va stabili că activitatea civilă în cadrul Serviciului

Vamal și în cadrul Inspectoratului Poliției de Frontieră a fost calculată cu înlesniri.

A relatat că în urma adresării solicităriii către Inspectoratul General al Poliției, s-a

eliberat un act justificativ, cu forță probantă, ce servește temei de reluare a plății pensiei

nominalizate în condițiile Legii nr. 1544 din 23 iunie 1993, cu efectuarea calculului și

achitării integrale a sumei cumulative a pensiei pentru întreaga perioadă după sistarea

plăților și până în prezent (în mărimea pensiei stabilite inițial); reluarea plăților pentru

perioadele viitoare în condițiile stabilite inițial, așa cum a solicitat în cererea prealabilă.

A accentuat că, actul eliberat este un proces verbal, care a fost întocmit în

conformitate cu Regulamentul privind modul de calculare a vechimii în muncă în

vederea determinării sporului pentru vechimea în muncă a polițiștilor de frontieră,

aprobat prin hotărârea Guvernului nr. 434 din 19 iunie 2012, prin care se stabilește

vechimea în muncă. Procesul verbal are o forță probantă incontestabilă, întocmit cu

respectarea actelor normative și a bazei legale, de către o comisie, fiind contrasemnat

de către șeful Inspectoratului General al Poliției de Frontieră, Fredolin Lecari.

Reclamantul a opinat că temei pentru justificarea calculării perioadei de la 1 august

1995 până la 30 iunie 2016, ca un an de muncă civilă pentru un an de serviciu special

în cadrul Serviciului Vamal servește Regulamentul privind modul de calculare a

vechimii în muncă în vederea determinării sporului pentru vechime în muncă a

polițiștilor de frontieră, aprobat prin hotărârea Guvernului nr. 434 din 19 iunie 2012 cu

privire la Poliția de Frontieră, în care, la pct. 7 se dispune că în cazuri excepționale,

stabilite prin act normativ departamental, șeful Departamentului Poliției de Frontieră

este în drept să decidă asupra includerii în stagiul special vechimea în muncă civilă, a

2

persoanei încadrate în funcția de polițist de frontieră, calculându-se pentru un an de

muncă civilă ca un an de serviciu.

A indicat că, potrivit Regulamentului de activitate a Comisiei Departamentului

Poliției de Frontieră pentru stabilirea vechimii în muncă, aprobat prin ordinul

Departamentului Poliției de Frontieră nr. 195 din 25 aprilie 2014 privind constituirea

și activitatea Comisiei Departamentului Poliției de Frontieră pentru stabilirea vechimii

în muncă și modul, de calculare a unui an de muncă civilă pentru un an de serviciu

special se va conduce de următoarele criterii: experiența profesională anterioară susține

nemijlocit îndeplinirea atribuțiilor în cadrul Poliției de Frontieră;

atribuțiile/competențele/condiții contractuale exercitate la îndeplinirea funcțiilor din

ramura civilă sunt identice cu cele din funcția deținută în cadrul Poliției de Frontieră;

beneficiul acordat Poliției de Frontieră reprezintă un factor de motivare important și

poate exercita o influență pozitivă asupra bunei funcționări a unității.

A remarcat că, aceste criterii sunt întrunite în dosarul său, în măsura în care la

angajare, printr-un raport, a solicitat calcularea perioadei de la 1 august 1995 până la

25 martie 2005 ca an de muncă civilă pentru un an de serviciu special. În plus, avându-

se în vedere înalta sa competență profesională, precum și experiența acumulată în

cadrul serviciului similar Poliției de Frontieră, angajatorul a decis acceptarea raportului

înaintat de către reclamant.

A invocat decizia Curții Constituționale nr. 203a/2019 privind controlul

constituționalității art. 38 alin. (1) lit. c) și alin. (4) din Legea nr. 288 din 16 decembrie

2016 privind funcționarul public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor

Interne, potrivit căreia Curtea notează că exercitarea oricărei profesii solicită prezența

anumitor capacități profesionale. Noile cerințe existente pe piața muncii impun

acordarea unei atenții deosebite factorului uman pentru a asigura realizarea sa integrală

și la parametrii cei mai înalți.

A relevat că practica Curții Constituționale, precum și practica Curții Europene a

Drepturilor Omului (cauza Sejdic și Finci v. Bosnia și Herțegovina, 22 decembrie

2009; cauza Stummer v. Austria, 7 iulie 2011, etc.) vine să confirme faptul că,

funcționarul public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne este

reprezentant al statului, iar natura distinctă a acestei profesii impune condiții speciale

de îndeplinire a sarcinilor de serviciu, precum și impune condiții speciale de

pensionare, în măsura în care fixarea unui prag de vârstă este necesară pentru

menținerea persoanelor cu capacități profesionale adecvate pentru desfășurarea unor

activități de interes major pentru întreaga societate (hotărârea Curții Constituționale nr.

5 din 23 aprilie 2013 privind controlul constituționalității art. 301 alin. (1) lit. c) din

Codul muncii, în redacția Legii nr. 91 din 26 aprilie 2012 pentru modificarea și

completarea unor acte legislative).

A indicat dispozițiile art. 14 din Legea nr. 283 din 2011 cu privire la Poliția de

Frontieră, potrivit cărora, personalul Poliției de Frontieră se constituie din polițiști de

frontieră, funcționari publici, salariați civili și personal de deservire tehnică. Iar,

potrivit art. 18 alin. (8) din Legea nr. 619 din 31 octombrie 1995 privind organele

securității statului, în cazuri excepționale conducătorii organelor securității statului

sunt în drept să decidă (de sine-stătător, fără argumentarea propriilor decizii unor

entități, precum Casa Națională de Asigurări Sociale sau Casa Teritorială de Asigurări

Sociale) asupra includerii în stagiul militar sau special a vechimii în muncă a cetățenilor

3

Republicii Moldova încadrați în serviciul militar sau special în organele securității

statului, calculându-se pentru un an de muncă - un an de serviciu militar sau special.

Reclamantul a susținut că, potrivit legislației, legiuitorul conferă o autonomie de

jure și de facto organelor securității statului de a decide asupra includerii în stagiul

militar sau special a vechimii de muncă și calcularea unui an de muncă ca și un an de

serviciu militar sau special, fără obligativitatea de a solicita justificările care au stat la

baza unei asemenea decizii.

A menționat că potrivit reglementărilor naționale, și cu referire la perioada de la 25

martie 2005, pct. 3 din Regulamentul privind modul de calculare a vechimii în muncă

în vederea determinării sporului pentru vechime în muncă a polițiștilor de frontieră,

stabiliește că, la stabilirea vechimii în muncă se calculează inclusiv și perioada

serviciului în organele de securitate a statului.

A afirmat că angajații Poliției de Frontieră, care anterior au activat în Serviciul

Vamal cad sub incidența Legii nr. 619 din 31 octombrie 1995 privind organele

securității statului. Pe cale de consecință, Serviciul Vamal constituie o parte integrantă

a sistemului organelor securității statului, lucru stabilit de către Guvernul Republicii

Moldova.

A invocat prevederile art. 13 alin. (1) și (3) din Legea nr. 619/1995, care dispune

că, sistemul organelor securității statului se constituie din Ministerul Securității

Naționale cu subunitățile teritoriale subordonate lui, organele Serviciului de Protecție

și Pază de Stat, trupele de grăniceri, organele serviciului militar de contrainformații,

precum și instituțiile de învățămînt și alte instituții și organizații nemilitarizate ale

organelor securității statului. Structura organizatorică a organelor securității statului

este stabilită de Guvern.

Reclamantul a precizat cu referire la calcularea perioadelor de muncă în cadrul

Serviciului Vamal la stabilirea pensiei, că: 1) calculele privitoare la includerea stagiului

militar sau special a vechimii de muncă în cadrul Serviciului Vamal au fost efectuate

de către unul dintre organele securității statului; 2) calculele privitoare la includerea

stagiului militar sau special a vechimii de muncă în cadrul Serviciului Vamal nu

urmează a fi justificate de către unul dintre organele securității statului pentru alte

entități ale statului; 3) calculele privitoare la includerea stagiului militar sau special a

vechimii de muncă în cadrul Serviciului Vamal de către unul dintre organele securității

statului trebuie luate în calcul și urmează a fi luate în calcul la stabilirea pensiei de către

Casa Națională de Asigurări Sociale, fără careva justificative sau condiționalități, or

acest lucru rezultă, nemijlocit din hotărârea de Guvern nr. 937 din 13 noiembrie 2014

cu privire la aprobarea Regulamentului privind organizarea și funcționarea Casei

Naționale de Asigurări Sociale, abrogată prin hotărârea de Guvern nr. 230 din 10 aprilie

2020, în vigoare din 1 iulie 2020, care reglementează misiunea, domeniile de activitate,

funcțiile de bază, atribuțiile principale și drepturile Casei Naționale de Asigurări

Sociale.

În opinia reclamantului, ilegalitatea suspendării plății pensiei sale rezidă și în faptul

că Casa Națională de Asigurări Sociale, fiind o autoritate administrativă centrală din

subordinea Guvernului, care asigură realizarea politicii statului în domeniile de

activitate ce îi sunt încredințate, depășește semnificativ aria atribuțiilor și drepturilor

sale, în lipsa unei baze legale atribuțiile sale conferite prin lege. Casa Națională de

Asigurări Sociale nu are atribuții de control privind: deciziile adoptate de către alte

organe ale statului; și/sau actele emise de către alte organe ale statului.

4

A specificat prevederile pct. 8 subpct. 9, 11, 14 din capitolul II al Regulamentului

cu privire la organizarea și funcționarea Casei Naționale de Asigurări Sociale potrivit

cărora, Casa Națională de Asigurări Sociale conlucrează cu organele abilitate privind

schimbul de informații aferente evidenței plătitorilor și a contribuțiilor la bugetul

asigurărilor sociale de stat; certifică stagiul de cotizare, în baza contului personal de

asigurări sociale, la solicitarea persoanei asigurate; stabilește pensii, indemnizații,

alocații și alte prestații sociale.

Reclamantul a notat că, aceste atribuții conferite prin lege Casei Naționale de

Asigurări Sociale se realizează în corespundere cu pct. 9 subpct. 1, 3 din capitolul II al

Regulamentului, potrivit cărora, Casa Națională de Asigurări Sociale are dreptul să

solicite și să primească de la ministere, alte autorități administrative centrale și

autorități publice precum și de la autoritățile administrației publice locale informații

necesare pentru îndeplinirea funcțiilor și exercitarea atribuțiilor; să verifice

autenticitatea actelor, eliberate de organele abilitate, care confirmă stagiul de cotizare

și venitul asigurat.

A explicat că, Casa Națională de Asigurări Sociale depășește atribuțiile sale legale,

încălcând deliberat drepturile și interesele legitime ale reclamantului, în condiția în care

această autoritate administrativă centrală din subordinea Guvernului nu este un organ

cu funcție de control pentru a solicita și nu are prerogativa legală de a solicita motivele

care au stat la emiterea unui act/document justificativ, în baza căruia activitatea

desfășurată în cadrul Serviciului Vamal, în perioada anilor 1 august 1995- 30 iunie

2016 a fost calculată cu înlesniri (1:1), pentru un an de muncă - un an de serviciu

militar.

A comunicat că, prin întocmirea procesului-verbal, aprobat prin ordinul nr. 68/ps

din 24 ianuarie 2018 al Inspectoratului General al Poliției de Frontieră, se recunoaște

perioada de activitate în cadrul Serviciului Vamal ca perioadă de activitate militară, în

vederea determinării sporului pentru vechimea în muncă a polițiștilor de frontieră. Deși

aceste două situații (achitarea sporului la salariu și stabilirea dreptului la pensie) sunt

reglementate de două acte distincte (hotărârea Guvernului nr. 434/2012 și hotărârea

Guvernului nr. 78/1994), la baza aprobării calculului cu înlesniri (1:1) pentru acordarea

sporului au stat aceleași argumente, care justifică calculul vechimii în muncă cu scopul

determinării dreptului la pensie. Or, nu poate fi percepută în mod diferit aceeași

perioadă de activitate pentru determinarea unui indicator unic - a vechimii în muncă.

Astfel, în mod automat calculul vechimii în muncă conform procesului-verbal nr. 68/ps

din 24 ianuarie 2018, urmează a fi atribuit în vederea stabilirii dreptului la pensie, ceea

ce înseamnă că prevederile hotărârii Guvernului nr. 411/2019 cu privire la aprobarea

normelor de asigurare cu uniformă a polițiștilor de frontieră urmează a fi aplicate nu

doar la determinarea sporului pentru vechime în muncă.

A susținut că Casa Națională de Asigurări Sociale trebuie să își desfășoare

activitatea în strictă conformitate cu Constituția, Legea nr. 489/1999 privind sistemul

public de asigurări sociale și alte acte normative, însă aceasta încalcă deliberat unele

prevederi și principii fundamentale constituționale și ale unui stat de drept, întrucât: 1)

la momentul determinării vechimii în muncă au fost aplicate prevederile hotărârii

Guvernului nr. 434/2012 și la momentul depunerii dosarului de pensionare, acesta a

fost format în strictă conformitate cu prevederile legale; 2) intrarea în vigoare a unei

hotărâri de Guvern noi nu are un efect retroactiv și nu trebuie să producă efecte juridice

5

pentru un dosar de pensionare deja format și aprobat conform prevederilor normative

anterioare.

Reclamantul a indicat că, pornind de la prevederile Capitolului IV al

Regulamentului cu privire la organizarea și funcționarea Casei Naționale de Asigurări

Sociale, se constată că specialiștii Casei Naționale/Teritoriale de Asigurări Sociale care

au examinat dosarul său, se abat de la prevederile legislației în vigoare, încălcând,

totodată art. 22 din Constituție, cu privire la neretroactivitatea legii, precum și subpct.

6 al pct. 25 din Regulamentul cu privire la organizarea și funcționarea Casei Naționale

de Asigurări Sociale.

A menționat că, în accepțiunea Constituției, neretroactivitatea legii este

reglementată în corespundere cu ideea potrivit căreia interdicția retroactivității legilor

este o normă de la care niciun stat nu poate face derogări. Iar orice normă juridică se

aplică faptelor săvârșite în perioada în care norma respectivă este în vigoare, deci nu

este nici retroactivă, nici ultraactivă - nu se aplică faptelor care preced intrarea ei în

vigoare și, respectiv, faptelor săvârșite după abrogarea ei.

A reținut că legea acționează din momentul intrării în vigoare și până este abrogată.

Legea nu are efect retroactiv, deci nu se aplică faptelor săvârșite înainte de intrarea ei

în vigoare (lex ad praeteriam non valet). În principiu, legea dispune numai pentru

prezent și viitor, nu și pentru trecut - astfel încât este firesc să acționeze numai după

intrarea în vigoare; legea nu ultraactivează, deci, ea nu își extinde acțiunea dincolo de

ieșirea din vigoare (limita superioară a duratei ei).

A invocat practica Curții Constituționale care statuează asupra faptului că

principiul neretroactivității legii răspunde preocupării de securitate juridică, fiind o

garanție pentru situațiile juridice legal create și consolidate sub imperiul legii vechi.

Neretroactivitatea reprezintă deci un factor de ordine și de securitate juridică, protejând

drepturile subiective împotriva intervenției legiuitorului și împiedicând repunerea în

discuție a drepturilor dobândite și a actelor vechi încheiate sub imperiul legii vechi.

A susținut, cu referire la apărarea principiului neretroactivității, că, Curtea

Constituțională a atras atenție în ședința sa din 22 martie 2011, la examinarea sesizării

Curții Supreme de Justiție privind excepția de neconstituționalitate pentru controlul

constituționalității prevederilor art. 62 alin. (1) lit. d) din Legea cu privire la funcția

publică și statutul funcționarului public nr. 158 din 4 iulie 2008. Drept urmare, Curtea

a statuat asupra faptului că în cazul situațiilor juridice contractuale în curs de realizare

la data intrării în vigoare a legii noi, legea veche va continua să guverneze natura și

întinderea drepturilor și obligațiilor părților, precum și orice alte efecte contractuale,

dacă legea nouă nu prevede altfel.

A menționat că, prin transpunerea concluziei Curții Constituționale la speță, reiese

că actul normativ și anume hotărârea Guvernului nr. 434/2012 care a servit temei

juridic la calcularea cu înlesniri a perioadelor de activitate nominalizate în prezenta

cerere, a fost abrogată prin hotărârea Guvernului nr. 411/2019, însă hotărârea

Guvernului abrogată va continua să guverneze natura întinderea drepturilor și

obligațiilor sale, în condiția în care noua hotărâre de Guvern nu prevede altfel.

În continuare, a relatat că cererea prealabilă a fost recepționată de către Casa

Națională de Asigurări Sociale și Casa Teritorială de Asigurări Sociale Râșcani la 3

septembrie 2020.

A remarcat că răspunsul nr. D-1940/20 din 21 septembrie 2020 al Casei Naționale

de Asigură Sociale, l-a recepționat reprezentantul reclamantului în baza procurii

6

Andrei Russu la 12 noiembrie 2020, în care Casa menționează că, a examinat cererea

prealabilă și în temeiul art. 80 alin. (3) din Codul administrativ, reieșind din faptul că

cererea conține același obiect și aceeași motive de facto și de iure ca și cererea depusă

la 19 mai 2020, care a fost examinată de către Casa Națională de Asigurări Sociale și

prin răspunsul nr. 11-03/10-6796 din 18 iunie 2020 a fost informat despre poziția

autorității, precum și în temeiul normei juridice reiterate aceasta nu se supune

reexaminării.

Reclamantul a opinat că, răspunsul Casei Naționale de Asigurări Sociale este unul

neîntemeiat, ilegal și prin conținutul său atestă cert că cererea prealabilă nu a fost

examinată de autoritatea emitentă în fond.

A susținut că, analizând cererea din 19 mai 2020 depusă la Casa Națională de

Asigurări Sociale și copia răspunsului nr. II-03/10-6796 din 18 iunie 2020, se atestă că,

cererea din 19 mai 2020 nu este o cerere prealabilă, or aceasta constituie o solicitare de

informare despre rezultatele reexaminării dosarului său de pensionare nr. 920396865,

cât și de eliberare a copiilor actelor care au stat la baza deciziei emitentului de a sista

achitarea pensiei.

A specificat că, răspunsul nr. II-03/10-6796 din 18 iunie 2020 al Casei Naționale

de Asigurări Sociale nu este un răspuns la cererea prealabilă (soluționare a cererii

prealabile), ori răspunsul în cauză indică expres că reluarea plății pensiei este posibilă

doar în cazul prezentării documentului justificativ ce a servit pentru calcularea

activității civile cu înlesniri (1:1), care urmează a fi prezentat Casei Teritoriale de

Asigurări Sociale sect. Râșcani mun. Chișinău în cele mai restrânse termene. Astfel,

răspunsul autorității emitente conține explicații ale poziției Casei Naționale de

Asigurări Sociale cu recomandarea remedierii situației prin prezentarea documentului

justificativ solicitat.

Reclamantul a susținut că răspunsul Casei Naționale de Asigurări Sociale nu

reprezintă o decizie a autorității publice prin care se soluționează o cerere prealabilă,

ci doar o indicație emisă de respectiva autoritate publică pensionarului de a mai

prezenta acte confirmative pentru ca achitarea pensiei sale să fie reluată. Drept urmare,

răspunsul vizat al Casei Naționale de Asigurări Sociale nu poate fi apreciat drept

răspuns la cerere prealabilă, soluționare a cererii prealabile, deoarece prin el nu a fost

soluționată o cerere prealabilă, ci s-a dat un răspuns intermediar, care a pus în sarcina

pensionarului de a prezenta documente justificative pentru reluarea achitării pensiei.

Poziția pârâtului de a solicita documentele justificative vizate este una neîntemeiată,

însă la etapa dată atestă relevanța răspunsului nr. II-03/10-6796 din 18 iunie 2020, prin

care autoritatea emitentă consideră că pentru a relua achitarea pensiei cu înlesniri

aceasta are dreptul de a solicita de la pensionar respectivul act justificativ, așteaptă de

la pensionar ca actul dat să fie prezentat și doar după aceasta va lua decizia de a relua

sau nu achitarea pensiei cu înlesniri, suspendată.

A precizat că, răspunsul nr. II-03/10-6796 din 18 iunie 2020 al Casei Naționale de

Asigurări Sociale nu poate fi considerată o soluționare definitivă a cererii prealabile de

către autoritate publică ierarhic superioară, care poate fi contestată în instanța de

contencios administrativ, în corespundere cu procedura stabilită de Codul

administrativ.

Reclamantul a afirmat că, după recepționarea răspunsului nr. II-03/10-6796 din 18

iunie 2020 al Casei Naționale de Asigurări Sociale, la 2 iulie 2020, s-a adresat

Inspectoratului General al Poliției, solicitând de a-i fi eliberat procesul-verbal (sau alt

7

act justificativ cu forța probantă) prin care activitatea civilă în cadrul Serviciului vamal

i-a fost calculată cu înlesniri.

A indicat că, drept răspuns, a primit copia procesul-verbal aprobat prin ordinul nr.

68/ps din 24 ianuarie 2018 al șefului Inspectoratului General al Poliției de Frontieră,

pe care l-a anexat la cererea prealabilă, probând importanța acestui act ca document

justificativ solicitat de Casa Națională de Asigurări Sociale prin scrisoarea din 18 iunie

2020.

A comunicat că, cererea prealabilă, pe lângă faptul că conținea anexate un șir de

acte la care reclamantul face trimitere cu argumentarea importanței juridice a acestora

pentru soluționarea cererii prealabile, aceasta face trimitere și la procesul-verbal

aprobat prin ordinul șefului Inspectoratului General al Poliției de Frontieră nr. 68/ps

din 24 ianuarie 2018, anexat la cererea prealabilă, la fel cu argumentarea juridică a

importanței acestui act.

A mai adăugat că cererea prealabilă din 1 septembrie 2020, pe lângă faptul că după

formă și conținut este o veritabilă cerere prealabilă în sensul Codului administrativ,

este o solicitare a persoanei lezate în drepturile sale către autoritatea publică ce a lezat-

o în aceste drepturi, privind remedierea încălcării comise, cu argumentarea juridică a

poziției și probele (înscrisurile) anexate), aceasta conține pretenții, motivare și

înscrisuri probatorii anexate, cu argumentarea pertinenței acestora, absolut noi

comparativ cu cererea din 18 iunie 2020. Respectiv, Casa Națională de Asigurări

Sociale urma să soluționeze cererea prealabilă și să dea un răspuns pe fond.

A explicat că pârâta, prin răspunsul din 21 septembrie 2020, nu oferă un răspuns

pe fondul cererii prealabile și cu toate că conține sintagma cererea prealabilă a fost

examinată, însă în realitate aceasta nu a fost examinată în fond, respectiv nu a fost

soluționată. Răspunsul din 21 septembrie 2020 la cererea prealabilă din 1 septembrie

2020 este un răspuns tehnic în care lipsa examinării cererii prealabile și lipsa unui

răspuns pe fond se încearcă să se prezinte drept un răspuns la o nouă petiție de la același

petiționar, cu același obiect, care, conform art. 80 alin. (3) din Codul

administrativ, nu se examinează și doar se conexează la dosarul inițial.

A menționat că, cererea prealabilă depusă la 1 septembrie 2020 nu este o nouă

petiție de la același petiționar, cu același subiect, cu aceleași motive de facto și de jure

ca și cererea din 19 mai 2020. Totodată, reiterează că este suficient de a contrapune

ambele cereri ca conținut pentru a vedea că acestea nu sunt aceleași, că cererea

prealabilă conține pretenții, motivare și probe anexate noi, asupra cărora Casa

Națională de Asigurări Sociale nu s-a expus anterior în careva răspunsuri la cereri

anterioare ale sale.

A indicat că cererea prealabilă din 1 septembrie 2020 nu a fost soluționată în fond

prin răspunsul din 21 septembrie 2020, ceea ce este recunoscut de însuși pârât în

răspunsul său din 21 septembrie 2020, fapt prin care au fost încălcate prevederile art.

167 din Codul administrativ.

A considerat că, prin refuzul ilegal de a admite cererea prealabilă și prin

nesoluționarea neîntemeiată, de jure și de facto a cererii prealabile cu crearea aparenței

că aceasta a fost deja soluționată anterior și nu necesită a mai fi soluționată, pârâtul a

cauzat reclamantului și un prejudiciu moral, care se exprimă în sentimentul de rătrăiri

negative, de frustrare, umilință, neputință, nesiguranță și dezămăgire în organele

asigurărilor sociale de stat care refuză să aplice legea și să înlăture violarea flagrantă a

drepturilor sale legitime și nici nu oferă motivele refuzului, răspuns la cererea

8

prealabilă pe fond, din care considerente solicită încasarea prejudiciului moral, evaluat

în sumă de 50 000 de lei, care, în mod echitabil, și va putea constitui compensare a

celor retrăite și suferite de reclamant ca urmare a acțiunilor ilegale ale pârâtului.

În drept, și-a întemeiat cererea de chemare în judecată în baza dispozițiilor art. art.

l al Protocolului adițional la CEDO (protecția dreptului de proprietate), art. 6 CEDO

(dreptul la un proces echitabil), art. 13 CEDO (dreptul la un recurs efectiv), art. 162-

168, art. 208, art. 209, art. 211-212 din Codul administrativ, art. 5-8, art. 12, art. 26-27,

art. 38, art. 94, art.166-167 din Codul de procedură civilă.

Drept urmare a concretizării cerințelor, reclamantul Alexei Dorin a solicitat

constatarea ilegalității răspunsului Casei Naționale de Asigurări Sociale nr. D-1940/20

din 21 septembrie 2020 la cererea prealabilă din 1 septembrie 2020 și constatarea ca

fiind ilegală nesoluționarea în fond a cererii prealabile sale din 1 septembrie 2020 prin

răspunsul nr. D-1940/20 din 21 septembrie 2020 al pârâtei; obligarea Casei Naționale

de Asigurări Sociale de a-i recalcula și achita pensia stabilită inițial în baza hotărârii

Guvernului nr. 434/2012 din 19 iunie 2012, cu recalcularea începând cu data

suspendării achitării pensiei până în prezent, cât și pentru viitor, în condițiile în care a

fost stabilită inițial; încasarea cheltuielilor prejudiciate și de judecată mărimea cărora

definitiv va fi determinată până la finalizarea examinării cauzei în fond.

Prin hotărârea din 27 iulie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, s-a admis

parțial acțiunea depusă de către Alexei Dorin. S-a declarat neîntemeiat refuzul Casei

Naționale de Asigurări Sociale, expus în răspunsul nr. D-1940/20 din 21 septembrie

2020 la cererea prealabilă depusă de Alexei Dorin. S-a obligat Casa Națională de

Asigurări Sociale să efectueze recalcularea și achitarea lui Alexei Dorin a pensiei

stabilită inițial în temeiul hotărârii Guvernului nr. 434 din 19 iunie 2012, cu

recalcularea începând cu data suspendării achitării pensiei până în prezent, cât și pe

viitor, în condițiile în care a fost stabilită inițial. S-a respins pretenția reclamantului

privind încasarea cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.

Cu respectarea dispozițiilor art. 232 din Codul administrativ, la 9 august 2021, Casa

Națională de Asigurări Sociale a depus cerere de apel nemotivată, iar la 26 noiembrie

2021 motivarea apelului împotriva hotărârii instanței de fond.

Prin decizia din 4 mai 2022 a Curții de Apel Chișinău, s-a admis cererea de apel

depusă de Casa Națională de Asigurări Sociale, s-a casat integral hotărârea din 27 iulie

2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani și s-a emis o nouă decizie prin care a fost

respinsă ca neîntemeiată acțiunea depusă de Alexei Dorin.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că hotărârea instanței de fond este

neîntemeiată, adoptată cu aprecierea eronată a probelor administrate și aplicarea

eronată a normelor de drept material.

Instanța de apel a constatat că Casa Națională de Asigurări Sociale și-a exercitat

dreptul discreționar în conformitate cu scopul acordat prin lege, or pentru stabilirea

dreptului la pensie în baza Legii asigurării cu pensii a militarilor și a persoanelor din

corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor interne nr. 1544-XII din 23 iunie

1993, care este o lege specială, calculul vechimii în serviciu militar se bazează pe

activitatea militară, iar activitatea militară nemijlocită a intimatului Alexei Dorin în

speță constituie doar 3 ani și 10 luni și 20 zile (activitatea în cadrul Inspectoratului

General al Poliției de Frontieră de la 1 iulie 2016-5 februarie 2019).

Referitor la activitatea intimatului Alexei Dorin în Departamentul controlului

vamal de la 1 august 1995 până la 23 aprilie 2005 și perioada 23 aprilie 2005-30 iunie

9

2016 în cadrul Serviciului Vamal, instanța inferioară a notat că Casa Națională de

Asigurări Sociale întemeiat nu a reținut-o ca stagiu militar, or aceasta reprezintă o

activitate civilă și prin urmare nu-i sunt aplicabile prevederile Legii asigurării cu pensii

a militarilor și a persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor

interne nr. 1544-XII din 23 iunie 1993.

Instanța ierarhic inferioară a reținut ca întemeiat argumentul invocat de apelant că

procesul-verbal din 29 iulie 2016 privind vechimea în muncă întocmit de Inspectoratul

General al Poliției de Frontieră a fost emis cu scopul stabilirii vechimii în muncă

conform Regulamentului privind modul de calculare a vechimii în muncă în vederea

determinării sporului pentru vechime în muncă a polițiștilor de frontieră, aprobat prin

hotărârea Guvernului nr.434/2012 și anume pct.2 din Regulamentul reiterat prevedea

expres că, stabilirea vechimii în muncă conform prezentului Regulament se aplică

pentru plata sporului pentru vechime în muncă, la calcularea salariului mediu,

indemnizațiilor, suplimentelor, premiilor, acordarea concediului anual și alte cazuri în

care actele normative fac trimitere la vechimea în muncă.

Instanța de apel a stabilit că în luna iulie 2016 reclamantul/intimat nu avea nici un

drept la pensie, stabilită de vreo lege specială și prin urmare procesul-verbal din 29

iulie 2016 privind vechimea în muncă întocmit de Inspectoratul General al Poliției de

Frontieră a fost emis cu scopul calculării plăților salariale și nicidecum acesta nu poate

servi drept temei la calcularea vechimii în muncă pentru stabilirea pensiei ca militar în

temeiul Legii asigurării cu pensii a militarilor și a persoanelor din corpul de comandă

și din trupele organelor afacerilor interne nr. 1544-XII din 23 iunie 1993.

Instanța ierarhic inferioară a reținut la caz și prevederile art.48 alin.(8) din Legea

cu privire la Serviciul Vamal nr.302 din 21 decembrie 2017 care explică că,

funcționarul vamal beneficiază de pensie în condițiile Legii nr.156/1998 privind

sistemul public de pensii și Legii nr.158/2008 cu privire la funcția publică și statutul

funcționarului public.

În concluzie, instanța de apel a atestat lipsă la materialele dosarului a cărorva probe

din care să rezulte că la 5 februarie 2019, Alexei Dorin ar fi întrunit condițiile prevăzute

de Legea nr. 1544 din 23 iunie 1993 pentru a putea beneficia de pensie.

La data de 24 mai 2022, Alexei Dorin a depus recurs nemotivat, iar la 11 iulie 2022

a prezentat motivarea recursului împotriva deciziei din 4 mai 2022 a Curții de Apel

Chișinău, prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel cu

menținerea hotărârii instanței de fond.

În argumentarea cererii de recurs cu reiterarea motivelor de drept și de fapt anterior

indicate, a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel, pe care o consideră ilegală

și neîntemeiată.

A menționat că instanța de fond într-o manieră justă și întemeiată a reținut că

Inspectoratul General al Poliției de Frontieră a efectuat corect calcularea vechimii în

muncă cu înlesniri a lui Alexei Dorin prin calculul nr. 35/8-1-843 din 18 februarie

2019, iar conduita Casei Naționale de Asigurări Sociale în acest sens este nejustificată,

pe cale de consecință revendicările formulate urmează a fi satisfăcute, deoarece sunt

probate și argumentate plauzibil. Cu toate acestea, instanța de apel nu a ținut cont de

raționamentele descrise, considerând că organele de asigurări sociale au dreptul să

desconsidere și să anihileze actele oficiale eliberate de autoritățile statale (IGPF), or,

legea conferă organului de asigurări sociale dreptul de control asupra autenticității

actelor ce confirmă vechimea în serviciu și solda (câștigul), nicidecum dreptul de a

10

evita puterea probantă a acestora sau corectitudinea informațiilor cuprinse în aceste

acte. Organul de asigurări sociale doar verifică autenticitatea actului nu și alte elemente

ce îi depășesc competențele funcționale. A nu se confunda autenticitatea cu

veridicitatea, verosimilitatea, corectitudinea.

Recurentul a notat că instanța de apel eronat a statuat precum că Legea nr. 1544 din

23 iunie 1993 este aplicabilă doar militarilor, or, din preambulul respectivei legi se

desprinde cu certitudine următoarele „prezenta lege stabilește condițiile de asigurare

cu pensii a cetățenilor Republicii Moldova: militari ai Forțelor Armate, colaboratori ai

Serviciului de Protecție și Pază de Stat, ofițeri de informații și securitate, persoane din

corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor interne, persoane din efectivul de

comandă suprem și colaboratori care îndeplinesc serviciul special prin contract în

cadrul Centrului National Anticorupție, funcționari publici cu statut special din

sistemul administrației penitenciare, pensionari din rândul militarilor forțelor armate,

al organelor securității statului, al persoanelor din corpul de comandă și din trupele

organelor afacerilor interne, al persoanelor care au îndeplinit serviciul militar sau

special prin contract în cadrul organelor similare anterioare celor nominalizate, inclusiv

ale fostei U.R.S.S., și familiile acestora. Mai mult, se observă că modalitatea de

calculare a vechimii în muncă în vederea determinării sporului nu se diferențiază de

modalitatea de calcul a vechimii în muncă pentru stabilirea dreptului la pensie, or,

coeficienți rămân intacți în ambele dimensiuni juridice din perspectiva actelor

normative în vigoare.

În rezultat, a specificat că soluția instanței de apel a fost dictată de o interpretare

greșită a cadrului legal pertinent și identificarea incorectă a statutului reclamantului și

activităților prestate de către acesta, în cadrul sistemului serviciilor publice speciale, de

asemenea, discreția decizională a organului de asigurări sociale nu rezistă rigorilor art.

16 și art. 137 din Codul administrativ. Instanța de apel a conchis că activitatea de muncă

a reclamantului este una civilă, însă a omis să rețină că este asimilată activității militare

sau înrudită cu specialitatea militară în accepțiunea Legii nr. 1544 din 23 iunie 1993,

diferența acestor două noțiuni juridice este substanțială.

În conformitate cu art. 244 alin. (1) din Codul administrativ, hotărârile curții de

apel ca instanță de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.

În conformitate cu art. 245 alin. (1) și (2) din Codul administrativ, recursul se

depune la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de

apel, dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă

Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de

apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune la

instanța de apel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 4 mai 2022, dispozitivul

deciziei fiind notificat recurentului, la data de 6 mai 2022, prin intermediul poștei

electronice (f.d.28).

Totodată, decizia motivată din 4 mai 2022 a Curții de Apel Chișinău a fost

notificată recurentului, prin intermediul poștei electronice, la data de 30 iunie 2022

(f.d.30).

Prin urmare, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ menționează că Alexei Dorin, s-a conformat prevederilor legale și a

depus recursul în termenul prevăzut de art. 245 din Codul administrativ.

11

Prin referința din 10 august 2022, Casa Națională de Asigurări Sociale că recursul

este neîntemeiat, solicitând respingerea cererii de recurs depus de Alexei Dorin.

Examinând temeiurile invocate în recursul depus de către Alexei Dorin, în raport

cu materialele cauzei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție îl consideră inadmisibil, din următoarele motive.

În conformitate cu art. 246 alin. (1) din Codul administrativ, Curtea Supremă de

Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil,

recursul se declară ca atare printr-o încheiere, iar în acord cu alin. (2) din art. 246 din

Codul administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile enumerate la

literele a)-f). Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea

recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate ci urmează să

însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de

legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special” denotă caracterul

neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un drept exclusiv

al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient

de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat din

examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul

nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării

unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să

răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de Apel

ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de

drept.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o

motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. Acest

argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării recursului în Codul

administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de la art. 245 alin. (2) din

Codul administrativ.

În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la

formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și

filtrului de admisibilitate.

De asemenea, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în

contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în

special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de

contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont

pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal

fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la

instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului

12

Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în special cazul

condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o

reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă

de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui

recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva

Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor

în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale

procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de

drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v.

Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii

de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot

fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie

1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În circumstanțele menționate, completul specializat pentru examinarea acțiunilor

în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara inadmisibil recursul depus

de către Alexei Dorin.

În conformitate cu art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, completul specializat

pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial

și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul depus de către Alexei Dorin se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

Judecător Maria Ghervas

Judecătorii Nina Vascan

Nicolae Craiu

13