3ra-832/22 — anularea actului administrativ

3ra-832/22 — anularea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 3ra-832/22

2-20065279-01-3ra-15082022

Prima instanța: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (jud: T. Avasiloaie)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: G. Mîra, A. Bostan, G. Dașchevici)

DECIZIE

28 decembrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Nina Vascan

Nicolae Craiu

Aliona Miron

Dumitru Mardari

examinând recursul depus de Tonu Gheorghe, reprezentat de avocatul

Cobîșenco Ion,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă

de Tonu Gheorghe împotriva Inspectoratului pentru Protecția Mediului, persoană

terță Centrul Național Anticorupție cu privire la anularea actului administrativ,

împotriva deciziei din 12 aprilie 2022 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost respins apelul depus de Tonu Gheorghe și menținută hotărârea din 11 octombrie

2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,

constată:

La 15 iunie 2020, Tonu Gheorghe a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Inspectoratului pentru Protecția Mediului, persoană terță Centrul Național

Anticorupție cu privire la anularea actului administrativ.

În susținerea acțiunii a indicat că începând cu anul 2004 a activat în cadrul

Inspectoratului pentru Protecția Mediului în funcția de inspector principal al

Inspecției pentru Protecția Mediului Ialoveni.

A relatat că prin ordinul nr. 273-p din 19 mai 2020, i-a fost aplicată sancțiunea

disciplinară sub formă de destituire din funcția publică, reținându-se că dânsul nu l-

a denunțat pe șeful Inspecției pentru Protecția Mediului Ialoveni pentru pretinse

fapte de corupție și că a participat în calitate de coparticipant/complice la acțiunile

de corupție împreună cu șeful Inspecției pentru Protecția Mediului Ialoveni.

Astfel, a explicat că la baza ordinului cu privire la aplicarea sancțiunii

disciplinare, a stat Raportul șefului serviciului audit și securitate internă din

13 februarie 2020, potrivit căruia temei pentru efectuarea anchetei de serviciu a fost

1

încheierea din 28 februarie 2020 a Judecătoriei Chișinău sediul Centru cu privire la

autorizarea rezultatelor testării integrității profesionale în cadrul Inspectoratului

pentru Protecția Mediului.

A indicat că în conformitate cu art. 22 alin. (1) din Legea privind evaluarea

integrității instituționale nr. 325 din 23 decembrie 2013, prezenta acțiune a fost

înaintată fără respectarea procedurii prealabile.

Este de părere că ordinul nr. 273-p din 19 mai 2020 cu privire la aplicarea

sancțiunii disciplinare, urmează a fi anulat ca fiind ilegal în fond și întocmit cu

încălcarea procedurii stabilite.

În susținerea opiniei enunțate, a remarcat că i-a fost încălcat dreptul la apărare,

or, legiuitorul a stabilit expres că agenții publici au dreptul de a fi informați cu privire

la testele la care au fost supuși, corelativ entitățile publice având obligația de a

informa agentul public, însă contrar acestor obligații sau garanții instituite de Lege,

până în prezent nu i-a fost adusă la cunoștință decizia motivată de inițiere a testării

integrității profesionale și nici încheierile prin care a fost autorizată și ulterior

prelungită.

Sub acest aspect, a evidențiat că în procesul de verificare a rezultatelor testării,

nu a fost informat prin notificare/citație sau în alt mod, în vederea prezenței sale și

pentru a-și apăra drepturile sale, fie personal, fie prin reprezentant, fiind astfel lipsit

de posibilitatea de a prezenta probe sau combate cele constatate de către agenții

statului (testorii).

A obiectat că a fost victima unei provocări din partea agenților statului, prin

faptul că testorul a întrebat unde poate să pună un plic care era destinat șefului

Inspecției pentru Protecția Mediului Ialoveni, iar ulterior, testorul a menționat faptul

că în plic se află niște bani, iar dânsul nu a înțeles la ce se referă acesta și nu a deschis

plicul, neatrăgând nicio atenție la această acțiune, deoarece era ocupat în acel

moment.

A accentuat că nu s-a implicat în soluționarea cauzei contravenționale, nu s-a

deplasat la fața locului, nu a întocmit procesul-verbal cu privire la contravenție, nu

a avut nicio înțelegere cu testorul, nu s-a implicat în remedierea „conflictului” și nu

a primit sau pretins bunuri de la testori.

A subliniat că eronat a fost reținut în conținutul ordinul nr. 273-p din 19 mai

2020 precum că a fost complice, or pârâtul nu a motivat această calitate, făcând o

confuzie semnificativă între complice și coparticipant.

A argumentat că în cazul din speță, nu exista temei de a înainta un denunț,

deoarece dânsul nu a știut cu exactitate ce se află în plic și nu a cunoscut faptul că

șeful său a pretins și a primit o sumă de bani care nu i se cuvenea, iar această

inacțiune nu poate fi reținută în sarcina lui.

A relevat că sancțiunea disciplinară aplicată nu este proporțională cu abaterea

imputată ținând cont de personalitatea și reputația profesională până la evaluarea

integrității profesionale.

Cu referire la art. 59 alin. (3) din Legea cu privire la funcția publică și statutul

funcționarului public nr. 158 din 4 iulie 2008, a menționat că comisia de disciplină

a încălcat termenul de cercetare prealabilă a faptei imputate de o lună, calculat de la

2

data constatării abaterii, or, abaterea a fost constatată la data de 13 februarie 2020,

iar comisia de disciplină a întocmit procesul-verbal abia la data de 8 mai 2020.

În același timp, având în vedere prevederile alin. (4) al aceluiași articol, a

afirmat că la ședința comisiei de disciplină nu a participat niciun reprezentant al

salariatului, fapt care duce la nulitatea tuturor actelor întocmite de comisia de

disciplină.

Și-a întemeiat pretențiile în baza art. 206 alin. (1) lit. a), 224 alin. (1) lit. a) Cod

administrativ.

A solicitat admiterea acțiunii, anularea integrală a actului administrativ

individual defavorabil – Ordinul Inspectoratului pentru Protecția Mediului nr. 273-

p din 19 mai 2020 și a testului de integritate profesională, restabilirea lui Tonu

Gheorghe în funcția de inspector principal al Inspectoratului pentru Protecția

Mediului Ialoveni, încasarea din contul Inspectoratului pentru Protecția Mediului în

beneficiul lui Tonu Gheorghe a salariului pentru lipsa forțată de la muncă și

încasarea cheltuielilor de asistență juridică.

La 5 octombrie 2020, prin intermediul oficiului poștal, Tonu Gheorghe a depus

cerere cu privire la concretizarea pretențiilor din acțiune solicitând anularea integrală

a actului administrativ individual defavorabil – Ordinul Inspectoratului pentru

Protecția Mediului nr. 273-p din 19 mai 2020 și încasarea cheltuielilor de asistență

juridică.

Prin hotărârea din 11 octombrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,

a fost respinsă acțiunea, ca neîntemeiată.

La 12 octombrie 2021, Tonu Gheorghe a depus apel împotriva hotărârii din

11 octombrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, iar în urma notificării la

6 decembrie 2021 a hotărârii motivate, la data de 10 decembrie 2022 prin intermediul

poștei electronice a prezentat motivarea apelului, cu respectarea termenelor

prevăzute de art. 232 Cod administrativ.

Prin decizia din 12 aprilie 2022 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins apelul

depus de Tonu Gheorghe și menținută hotărârea din 11 octombrie 2021 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani.

La 3 mai 2022, prin intermediul poștei electronice, Tonu Gheorghe, reprezentat

de avocatul Cobîșenco Ion a depus recurs împotriva deciziei din 12 aprilie 2022 a

Curții de Apel Chișinău, iar la data de 5 iulie 2022 a prezentat motivarea recursului.

În motivarea recursului a invocat că prima instanță și instanța de apel au ignorat

în totalitate argumentele recurentului cu privire la încălcarea dreptului la apărare în

cadrul efectuării anchetei de serviciu.

Astfel, nu i-au fost prezentate toate actele care au stat la baza testării integrității

profesionale și anume: încheierea nr. 2-3094/2019 din 5 martie 2019, încheierea nr.

2-3094/2019 din 6 septembrie 2019, decizia nr. 1-d „c” din 26 februarie 2019 emisă

de Centrul Național Anticorupție, decizia nr. 2c-d din 3 septembrie 2019 emisă de

Centrul Național Anticorupție, ordinul nr. 62 din 21 noiembrie 2018 emis de

Inspectoratul pentru Protecția Mediului cu privire la constituirea comisiei de

disciplină.

A menționat că aceste circumstanțe direcționează către o încălcare gravă a

dreptului la apărare în cadrul anchetei de serviciu.

3

Mai mult, a consemnat că a solicitat instanței de apel să aplice direct prevederile

art. 20 din Constituția Republicii Moldova (accesul liber la justiție), deoarece a

considerat că prevederile art. 17 alin. (2) din Legea privind evaluarea integrității

instituționale nr. 325 din 23 decembrie 2013, sunt contrare Legii fundamentale și nu

garantează agentului public testat dreptul de a participa la ședința de judecată în

cadrul căreia s-a apreciat rezultatul testării integrității profesionale și dreptul de a

contesta încheierea prin care instanța de judecată a apreciat rezultatul testării. Cu

toate acestea, argumentele prezentate au fost respinse.

A remarcat că instanța care a confirmat rezultatul testului de integritate și

Centrul Național Anticorupție nu au identificat agentul public, reținând că această

persoană este un agent public neidentificat.

În aceste circumstanțe, a accentuat că nu era vizat personal în cadrul testului de

integritate profesională, iar Judecătoria Chișinău, sediul Centru prin încheierea din

28 ianuarie 2020, a depășit limitele admisibile ale efectuării testului de integritate

profesională referitor la categoriile de agenți publici care urmau a fi testați.

A evidențiat că prin hotărârea nr. 37 din 7 decembrie 2021, Curtea

Constituțională a declarat ca fiind neconstituțional art. 3438, textul ,,și de apreciere

a rezultatului testului de integritate profesională” din art. 3436 din Codul de

procedură civilă și alineatele (2), (3), (4) din art. 17 al Legii nr. 325 din 23 decembrie

2013 privind evaluarea integrității instituționale.

A susținut că instanța de apel a respins neîntemeiat argumentele ce se referă la

acțiunile de provocare comise de către testori în cadrul procedurii de testare a

integrității profesionale.

Având în vedere prevederile art. 7 alin. (1) lit. a) și art. 28 alin. (1) din Legea

privind evaluarea integrității instituționale nr. 325 din 23 decembrie 2013, a remarcat

că Inspectoratul pentru Protecția Mediului nu și-a onorat obligația legală de a

informa contra semnătură despre aplicarea testelor de integritate profesională, or

intimatul nu a prezentat probe care ar confirma informarea recurentului contra

semnătură despre posibilitatea de a fi supus testării integrității profesionale sau

eventual refuzul acestuia de a semna.

A obiectat că nu s-a implicat în soluționarea cauzei contravenționale provocată

de către testor, nu s-a deplasat la fața locului, nu a întocmit procesul-verbal cu privire

la contravenție, nu a avut nicio înțelegere cu testorul, nu s-a implicat în remedierea

conflictului și nu a primit sau pretins bunuri de la testori.

A opinat că sancțiunea aplicată nu este proporțională cu abaterea imputată,

nejustificată și discriminatorie, ținând cont de personalitatea și reputația sa

profesională, or pretinsa faptă urma a fi individualizată în raport cu faptele care au

fost comise.

Cu referire la prevederile art. 59 alin. (4) din Legea cu privire la funcția publică

și statutul funcționarului public nr. 158 din 4 iulie 2008, a susținut că la ședința

comisiei de disciplină nu a participat niciun reprezentant al salariatului, fapt care

duce la nulitatea tuturor actelor întocmite de comisia de disciplină.

Totodată, a menționat că procedura anchetei de serviciu este în totalitate viciată

deoarece comisia de disciplină a încălcat toate termenele imperative stabilite de lege,

fapt care duce direct la nulitatea ordinului nr. 273-p din 19 mai 2020.

4

Recurentul a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și

hotărârea primei instanțe, cu emiterea unei noi decizii de admitere integrală a

acțiunii.

În conformitate cu art. 244 alin. (1) Cod administrativ, hotărârile curții de apel

ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.

În conformitate cu art. 245 alin. (1) și (2) Cod administrativ, recursul se depune

la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel,

dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă Curții

Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de

apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune

la instanța de apel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 12 aprilie 2022,

dispozitivul fiind notificat reprezentantului recurentului la data de 13 aprilie 2022,

iar decizia motivată ce se solicită a fi casată la data de 4 iulie 2022, fapt ce se

confirmă prin extrasele din poșta electronică anexate la dosar (f. d. 192, 195). Astfel,

recursul depus la 3 mai 2022 (f. d. 197) și motivarea recursului prezentată la data de

5 iulie 2022 (f. d. 201), sunt în termen.

Prin încheierea din 5 octombrie 2022 a Curții Supreme de Justiție recursul

depus de Tonu Gheorghe, reprezentat de avocatul Cobîșenco Ion a fost numit pentru

examinare în complet din 5 judecători.

În conformitate cu prevederile art. 247 Cod administrativ, Curtea Supremă de

Justiție examinează și soluționează recursul fără ședință de judecată. Dacă consideră

necesar, Curtea Supremă de Justiție poate decide citarea participanților la proces.

În speță, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție nu a considerat oportun de a cita participanții la proces

pentru a se pronunța cu privire la problemele invocate în recurs, deoarece criticile

recurentului, au fost expuse cu suficientă claritate.

Studiind materialele dosarului, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră necesar de a admite

recursul, de a casa integral decizia instanței de apel și de a restitui cauza instanței de

apel, din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 248 alin. (1) lit. d) Cod administrativ, examinând

recursul, Curtea Supremă de Justiție adoptă una dintre următoarele decizii: casează

integral decizia instanței de apel și restituie cauza instanței de apel dacă, în baza

limitelor stabilite de lege ale examinării recursului, nu poate adopta o soluție finală

în acest caz.

Astfel, prin prisma art. 194 alin. (2) Cod administrativ, în procedura de

examinare a cererilor de recurs, hotărârile și deciziile contestate se examinează din

oficiu în privința existenței greșelilor procedurale și aplicării corecte a dreptului

material.

Conform art. 21 alin. (1) Cod administrativ, autoritățile publice și instanțele de

judecată competente trebuie să acționeze în conformitate cu legea și alte acte

normative.

5

În corespundere cu prevederile art. 22 alin. (1) Cod administrativ, autoritățile

publice și instanțele de judecată competente cercetează starea de fapt din oficiu.

Acestea stabilesc felul și volumul cercetărilor și nu sunt legate nici de expunerile

participanților, nici de cererile lor de reclamare a probelor.

Reglementări similare rezultă și din art. 219 alin. (1) și (2) Cod administrativ,

care stipulează că instanța de judecată este obligată să cerceteze starea de fapt din

oficiu în baza tuturor probelor legal admisibile, nefiind legată nici de declarațiile

făcute, nici de cererile de solicitare a probelor înaintate de participanți. Instanța de

judecată depune eforturi pentru înlăturarea greșelilor de formă, explicarea cererilor

neclare, depunerea corectă a cererilor, completarea datelor incomplete și pentru

depunerea tuturor declarațiilor necesare constatării și aprecierii stării de fapt.

Instanța de judecată indică asupra aspectelor de fapt și de drept ale litigiului care nu

au fost discutate de participanții la proces.

În temeiul art. 244 alin. (2) în coroborare cu art. 231 alin. (2) din Codul

administrativ, pentru procedura de recurs se aplică corespunzător prevederile cap.

III din cartea a treia, dacă din prevederile prezentului capitol nu rezultă altceva.

Pentru procedura în apel se aplică corespunzător prevederile cap. II din cartea a treia,

dacă din prevederile prezentului capitol nu rezultă altceva.

După cum denotă actele cauzei, Tonu Gheorghe înaintând acțiunea în judecată

împotriva Inspectoratului pentru Protecția Mediului, persoană terță Centrul Național

Anticorupție, cu ulterioarele concretizări a solicitat anularea integrală a actului

administrativ individual defavorabil – Ordinul Inspectoratului pentru Protecția

Mediului nr. 273-p din 19 mai 2020 și încasarea cheltuielilor de asistență juridică.

Fiind învestită cu judecarea cauzei, prima instanță a ajuns la concluzia

netemeiniciei acțiunii pe care a respins-o.

Judecând apelul depus de Tonu Gheorghe, instanța de apel a respins apelul și a

menținut hotărârea primei instanțe.

Verificând legalitatea deciziei contestate, completul specializat pentru

examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție constată că soluția

instanței de apel nu conține o argumentare clară din care să rezulte certitudinea

adoptării soluției la care s-a ajuns, având o motivare superficială, fără a fi abordate

toate aspectele importante în speță, respectiv instanța de recurs în baza limitelor

stabilite de lege ale examinării recursului nu poate adopta o soluție finală în acest

caz.

Astfel, se constată că instanța de apel judecând apelul depus de Tonu Gheorghe,

a reținut în linii generale că Inspectoratul pentru Protecția Mediului nu a comis

acțiuni care ar încălca careva drepturi ale lui Tonu Gheorghe. Or, Inspectoratul

pentru Protecția Mediului, în procesul de examinare a chestiunii care a condiționat

emiterea actului administrativ individual defavorabil contestat în speță, a avut un rol

strict tehnic, de constatare a unor fapte documentate de Centrul Național

Anticorupție și prin încheierea din 28 ianuarie 2020 a Judecătoria Chișinău, sediul

Centru, fapte care sunt expres calificate de legislație și sancțiunea pentru comiterea

acestora.

Instanța de recurs constată, însă, că o asemenea abordare de către instanța de

6

apel este una pripită, instanța trebuind să clarifice toate circumstanțele ce au

importanță majoră pentru soluționarea corectă a acestei cauze.

Aici, important este de menționat că în Raportul de serviciu privind efectuarea

anchetei de serviciu pe cazul înregistrării rezultatului negativ al testului de integritate

profesională și neadmiterea a manifestărilor de corupție, efectuat de către Centrul

Național Anticorupție asupra agentului public din cadrul Inspectoratului pentru

Protecția Mediului Tonu Gheorghe, inspector principal din 13 februarie 2020, este

indicat că acesta a fost emis în baza Deciziei de inițiere a testării integrității

profesionale în cadrul Inspectoratului pentru Protecția Mediului din 25 februarie

2019 și autorizată prin încheierea judecătorului din 5 martie 2019.

Totodată, potrivit raportului sus-enunțat la 3 septembrie 2019, a fost adoptată

decizia de prelungire a efectuării testării integrității profesionale în cadrul

Inspectoratului pentru Protecția Mediului care a fost autorizată prin încheierea

judecătorului din 5 septembrie 2019.

Cu toate acestea însă, la materialele cauzei lipsesc actele cu privire la inițierea

testării integrității profesionale a lui Tonu Gheorghe, iar instanța de apel urma să

verifice aceste aspecte.

În același timp, la dosar lipsește încheierea judecătorului cu privire la

autorizarea deciziei de inițiere a testării integrității profesionale în cadrul evaluării

integrității instituționale în privința lui Tonu Ghoerghe în conformitate cu art. 3437

Cod de procedura civilă.

Or, verificarea acestor împrejurări devine inevitabilă în situația în care prin

ordinul nr. 273-p din 19 mai 2020 prin care lui Tonu Gheorghe a fost aplicată

sancțiunea disciplinară sub forma de destituire din funcția publică, este menționat că

dânsul a fost eliberat din funcție ca urmare a încălcării atribuțiilor de serviciu

constatate în cadrul Raportului anchetei de serviciu audit intern și securitate internă

din 13 februarie 2020 pe cazul înregistrării rezultatului negativ al testului de

integritate profesionale și neadmitere manifestărilor de corupție, în temeiul art. 22

alin. (1) lit. f1), art. 57 lit. c), g), h), j), art. 58 lit. g), 64 alin. (1) lit. a) din Legea cu

privire la funcția publică și statutul funcționarului public nr. 158 din 4 iulie 2008.

Instanța de recurs va nota că pe parcursul examinării cauzei, Tonu Gheorghe

invocă atât încălcarea procedurilor de efectuare a testării integrității profesionale, cât

și faptul că intimatul a reținut în sarcina lui că nu l-a denunțat pe agentul public testat

- șeful Inspectoratului pentru Protecția Mediului, pentru pretinsele fapte de corupție

prin participarea în calitate de coparticipant/complice la acțiuni de corupție

împreună cu acesta. Iar dânsul nu este vizat personal în cadrul testării integrității

profesionale, însă reieșind din cele menționate a fost sancționat pentru rezultatul

negativ al testului de integritate profesională.

Așadar, din cele enunțate, este evident că examinarea prezentei cauze, implică,

în primul rând, elucidarea situației dacă Tonu Gheorghe a fost supus testării

integrității profesionale sau nu, deoarece din materialele cauzei și nici din dosarul

administrativ nu poate fi stabilită o claritate în acest sens.

Mai cu seamă, aspectul testării integrității profesionale a lui Tonu Gheorghe

este important pentru a stabili dacă Legea privind evaluarea integrității instituționale

nr. 325 din 23 decembrie 2013, urma a fi aplicată de către Inspectoratul pentru

7

Protecția Mediului la emiterea ordinului contestat prin care Tonu Gheorghe a fost

eliberat din funcție.

Așa fiind, omiterea celor menționate de către instanța de apel, direct indică la

examinarea superficială a apelului, fără a fi supusă controlului temeinicia și

corectitudinea soluției date de prima instanță prin prisma prevederilor legale,

aplicabile cazului.

Soluția instanței de apel în sensul adoptat este cu atât mai inexplicabilă cu cât

aceasta nu a dat o apreciere cuvenită pretențiilor formulate în prezentul litigiu în

raport cu materialul probator și normele de drept ce reglementează acest aspect.

La caz, este de notat că examinând cauza, instanța de apel nu s-a expus nici

într-un mod asupra cererii de concretizare a cerințelor depusă de Tonu Gheorghe

prin intermediul oficiului poștal la data de 5 octombrie 2020 (f. d. 26-28).

Colegiul notează că instanței de judecată îi revine o deosebită atenție de a

determina raportul material-litigios dintre părți întru constatarea corectă a

specificului obiectului acțiunii civile și temeiului acesteia. Reieșind din acestea,

instanța de judecată urmează să stabilească obiectul probațiunii pe cauza dedusă

judecății, circumstanță care presupune în sine conturarea faptelor juridice prin care

se justifică pretențiile și obiecțiile părților și fără de care este imposibilă soluționarea

justă a litigiului.

Față de cele ce preced se atestă că soluția instanței de apel nu conține o

argumentare clară din care să rezulte procesul deliberării și adoptării soluției la care

s-a ajuns, astfel instanța de recurs fiind în imposibilitatea de a exercita controlul

judiciar asupra unei asemenea soluții și să verifice temeinicia și legalitatea hotărârii

atacate cu privire la oricare dintre motivele prevăzute de lege.

Instanța de recurs remarcă că dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6

din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților

Fundamentale, prezumă dreptul la o hotărâre motivată. Motivarea este o parte a

hotărârii în care instanța judecătorească în mod obligatoriu își expune concluziile

formulate în privința cauzei deferite spre soluționare.

Curtea reamintește că Articolul 6 § 1 din Convenție implică, din partea

„instanței”, obligația de a efectua o examinare efectivă a motivelor, a argumentelor

și a probelor prezentate de către părți (a se vedea, printre multe altele, Perez v. Franța

[MC], nr. 47287 / 99, § 80, CEDO 2004-I, și Loupas v. Grecia, nr. 21268/16, § 37,

20 iunie 2019), (cauza Capacchione v. Republica Moldova din 30 noiembrie 2021,

De asemenea, ea reiterează jurisprudența sa constantă, potrivit căreia acest

articol obligă instanțele să își motiveze deciziile sale. Întinderea obligației de

motivare poate varia în funcție de natura deciziei și trebuie analizată în lumina

circumstanțelor fiecărei cauze. Fără a necesita un răspuns detaliat la fiecare

argument invocat de către un reclamant, această obligație presupune, totuși, că o

parte la procedura judiciară poate aștepta un răspuns specific și explicit la acele

argumente care sunt decisive pentru rezultatul procedurii în cauză (a se vedea,

printre multe altele, Paixão Moreira Sá Fernandes v. Portugalia, nr. 78108/14, § 71,

25 februarie 2020 și cauzele citate în aceasta), (cauza Caraman v. Republica

Moldova din 16 februarie 2021, § 23).

8

Din considerentele menționate, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a admite

recursul, a casa integral decizia instanței de apel și a restitui cauza spre rejudecare

în instanța de apel, în alt complet de judecată.

În conformitate cu art. 248 alin. (1) lit. d) Cod administrativ, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

decide:

Se admite recursul depus de Tonu Gheorghe, reprezentat de avocatul

Cobîșenco Ion.

Se casează integral decizia din 12 aprilie 2022 a Curții de Apel Chișinău, în

cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă de Tonu

Gheorghe împotriva Inspectoratului pentru Protecția Mediului, persoană terță

Centrul Național Anticorupție cu privire la anularea actului administrativ, cu

restituirea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de

judecată.

Decizia nu se supune niciunei căi de atac.

Președintele ședinței,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Nina Vascan

Nicolae Craiu

Aliona Miron

Dumitru Mardari

9