Publicat la 20 iunie 2022 A CINCEA SECȚIUNEA A CELEI DE ANGAJAMENT nr. 46911/21 Pascal RENOUARD împotriva Franței, introdusă la 26 august 2021, comunicată la 31 mai 2022 Tribunalul se referă la punerea în aplicare a imunității de jurisdicție a statelor în cadrul unui litigiu între reclamant, resortisant francez, Emiratele Arabe Unite (EAU), referitor la plata unor onorarii datorate în temeiul rolului său de reprezentant în proiectul de creare a Sorbonei Abu Dhabi. În cadrul activităților sale de consiliere în relații internaționale, reclamantul a acționat ca intermediar în proiectul de stabilire a unui loc de muncă pentru o instituție de învățământ superior, în parteneriat cu o universitate Paris-Sorbona. Milioane de euro ar fi fost de acord în acest sens între autoritățile emiriene și solicitant. Hotărârea final privind înființarea universității a fost semnat în 2006. Reclamantul a trimis apoi Ministerului Afacerilor prezidențiale al EAU o notă din proprie inițiativă pe care acesta a refuzat să o plătească. El a trimis mai multe scrisori simple și apoi a recomandat pentru a găsi o soluție amiabilă, fără succes. Reclamantul sesizează instanțele naționale pentru a obține plata onorariilor. Statuând pe baza trimiterii după casare, instanța de apel din Paris a refuzat să acorde dreptul la cererea reclamantului pe motiv că înființarea unei instituții publice de învățământ superior implica, prin intermediul domeniului său de aplicare, la executarea unui act în interesul serviciului public de educație și că autoritățile emiriene beneficiau, prin urmare, de imunitate de jurisdicție. Comisia a considerat că lipsa de independență și de imparțialitate a instanțelor emiriane nu putea fi prezumată a priori și a statuat că reclamantul nu prezenta dovada că a fost expus unui risc de negare a justiției. Prin hotărârea din 3 martie 2021, Curtea de Casație a respins recursul reclamantului. Convenția Națiunilor Unite din 2 decembrie 2004 privind imunitatea jurisdicțională a statelor și a bunurilor acestora (CNUIJE) consacră principiul imunității restrânse în cazul în care un stat efectuează o tranzacție comercială cu o persoană fizică străină (art. În sensul alineatului (2) al acestei dispoziții: Atunci când se stabilește dacă un contract sau o tranzacție este o tranzacție comercială, în sensul alineatului (1) litera (c) de la alineatul (1), trebuie să se țină seama în primul rând de natura contractului sau a tranzacției, dar ar trebui să se țină seama și de scopul său, dacă părțile la contract sau la tranzacție sunt de acord cu acest lucru sau dacă, în practică, statul membru al forului, acest obiectiv este relevant pentru a determina natura necomercială a contractului sau a tranzacției. Invocând art. 6 alineatul (1) din Convenție, reclamantul susține că acordarea imunităii de jurisdicie pentru EAU constituie o restricie disproporționată a dreptului său de a avea acces la o instană. El consideră că, prin natura sa, misiunea de a-și îndeplini atribuțiile care i-au fost încredințate nu implică nicio clauză exorbitantă a dreptului comun, iar imunitatea de jurisdicție nu a putut fi aplicată. În plus, acesta adaugă că nu a putut sesiza instanțele EAU din cauza lipsei lor de independență și că nu i s-a putut cere să le sesizeze pentru a-și demonstra lipsa de imparțialitate. Întrebări adresate părților în lumina jurisprudenței Curții (Sabeh El Leil c. Franța ([GC], n 34869/05, 29 iunie 2011, Ndayegamiye-Mporamazina c. Elveția 16874/12, 5 februarie 2019 și J.C. și altele c. Belgia , nr 11625/17, 12 octombrie 2021), instanțele franceze, prin acordarea la În ceea ce privește art. 10 din Convenția Organizației Națiunilor Unite privind imunitățile judiciare ale statelor și ale bunurilor acestora, a intrat reclamantul în domeniul de aplicare al articolului 10 din Convenția Națiunilor Unite? În cazul în care instanțele franceze s-au îndepărtat de principiile de drept internațional general recunoscute în materie de imunitate a statelor (compararea cu Oleynikov c. Rusia, 36703/04, 14 martie 2013) Guvernul este invitat să prezinte raportul consilierului raportor și avizul avocatului general al acestuia în fața Curții de Casație. Părțile sunt invitate să prezinte un rezumat al jurisprudenței Curții de Casație privind imunitatea judiciară a statului în cazul tranzacțiilor comerciale dintre acest stat și o persoană fizică.
Publié le 20 juin 2022
Requête n
o
46911/21
Pascal RENOUARD
contre la France
introduite le 26 août 2021
communiquée le 31 mai 2022
La requête concerne l’application de l’immunité de juridiction des États dans le cadre d’un litige opposant le requérant, ressortissant français, aux Émirats Arabes Unis (EAU), concernant le paiement d’honoraires dus au titre de son rôle d’intermédiation dans le projet de création de La Sorbonne Abu Dhabi.
Dans le cadre de ses activités de conseiller en relations internationales, le requérant intervint comme intermédiaire dans le projet d’implantation aux EAU d’un établissement d’enseignement supérieur en partenariat avec l’université Paris-Sorbonne. Une rémunération à hauteur de deux
millions d’euros aurait été convenue à ce titre entre les autorités émiriennes et le requérant. L’accord final sur la création de l’université fut signé en 2006.
Le requérant adressa alors au ministère des Affaires présidentielles des EAU une note d’honoraires, que celui-ci refusa de payer. Il envoya à l’exécutif émirien plusieurs lettres simples puis recommandées afin de trouver une solution amiable, sans succès.
Le requérant saisit les juridictions nationales pour obtenir le paiement des honoraires.
Statuant sur renvoi après cassation, la cour d’appel de Paris refusa de faire droit à la demande du requérant au motif que la création d’un établissement public d’enseignement supérieur participait, par sa finalité, à l’accomplissement d’un acte dans l’intérêt du service public de l’éducation et que les autorités émiriennes bénéficiaient, par conséquent, d’une immunité de juridiction. Elle considéra que le manque d’indépendance et d’impartialité des juridictions émiriennes ne pouvait être présumé
a priori
et releva que le requérant ne rapportait la preuve qu’il était exposé à un risque de déni de justice.
Par un arrêt du 3 mars 2021, la Cour de cassation rejeta le pourvoi du requérant.
La Convention des Nations Unies du 2 décembre 2004 sur l’immunité juridictionnelle des États et de leurs biens (CNUIJE) consacre le principe de l’immunité restreinte dans le cas où un État effectue une transaction commerciale avec une personne physique étrangère (article 10). L’article
2 de cette convention définit l’expression de «
transaction commerciale
». Aux termes du paragraphe 2 de cette disposition
: «
Pour déterminer si un contrat ou une transaction est une « transaction commerciale » au sens de l’alinéa c) du paragraphe 1, il convient de tenir compte en premier lieu de la nature du contrat ou de la transaction, mais il faudrait aussi prendre en considération son but si les parties au contrat ou à la transaction en sont ainsi convenues, ou si, dans la pratique de l’État du for, ce but est pertinent pour déterminer la nature non commerciale du contrat ou de la transaction.
».
Invoquant l’article 6 § 1 de la Convention, le requérant soutient que l’octroi de l’immunité de juridiction aux EAU constitue une restriction disproportionnée de son droit d’accès à un tribunal. Il estime que par sa nature, la mission d’entremise et d’influence qui lui avait été confiée ne comportait aucune clause exorbitante du droit commun, et que l’immunité de juridiction ne trouvait pas à s’appliquer. Il ajoute qu’il ne pouvait pas saisir les juridictions des EAU en raison de leur manque d’indépendance, et qu’il ne pouvait être exigé de lui de les saisir pour prouver leur manque d’impartialité.
À la lumière de la jurisprudence de la Cour (
Sabeh El Leil c. France
([GC], n
o
34869/05, 29 juin 2011,
Ndayegamiye-Mporamazina c.
Suisse
n
o
16874/12, 5
février 2019 et
J.C. et autres c. Belgique
, n
o
11625/17, 12
octobre 2021), les juridictions françaises, en accordant à l’État émirien l’immunité de juridiction dans le contentieux l’opposant au requérant, ont-elles porté atteinte à son droit d’accès à un tribunal au sens de l’article 6 § 1 de la Convention
?
En particulier, le «
contrat de lobbying
» confié au requérant entrait-il dans le champ d’application de l’article 10 de la Convention des Nations Unies sur les immunités juridictionnelles des États et de leurs biens ? Dans l’affirmative, les juridictions françaises se sont-elles écartées des principes de droit international généralement reconnus en matière d’immunité des États (comparer avec
Oleynikov c. Russie
, n
o
36703/04, 14 mars 2013)
?
Le Gouvernement est invité à produire le rapport du conseiller rapporteur et l’avis de l’avocat général devant la Cour de cassation.
Les parties sont invitées à produire un résumé de la jurisprudence de la Cour de cassation relative à l’immunité juridictionnelle de l’État en cas de transactions commerciales entre cet État et une personne physique.