Publicat pe 26 august 2024 SECȚIUNEA CINCICE A DOUA RĂSPUNSURI n 9646/24 Jean-Philippe Dorent împotriva Franței, introdusă la 29 martie 2024, comunicată la 3 iulie 2024 Cererea se referă la dreptul la prezumția de nevinovăție, în legătură cu procedura de înfățișare pe baza recunoașterii prealabile a vinovăției solicitate de reclamant în cadrul procedurii penale diligente împotriva sa. La 15 noiembrie 2013, a fost deschisă o informare judiciară la Tribunalul Judiciar din Paris al șefilor de corupție ai funcționarilor publici străini, spălarea în bandă organizată a acestei corupții, complicitate și recel. Investigațiile au vizat plata cheltuielilor către Togo în favoarea președintelui țării respective și preluarea acesteia de către o filială a grupului Bolloré, precum și reducerea costurilor de comunicare percepute de o filială a grupului Havas, al cărei reclamant era director al polului internațional. La 25 aprilie 2018, reclamantul a fost pus sub acuzare, în special pentru complicitate la abuz de încredere, în legătură cu fapte comise în Togo și Guineea-Conakry. La 12 decembrie 2018, societatea Blolré SA a fost, la rândul său, pusă sub acuzare, inclusiv comandanții de corupție ai unui agent public străin din Togo și complicitatea la abuz de încredere, în legătură cu fapte comise în Togo și Guineea-Conakry. Prin scrisorile din 7 ianuarie 2021, avocații co-preveniților reclamantului, dl Boliroé și dl Alix, l-au informat pe judecător cu privire la faptul că, pe de o parte, clienții lor au recunoscut că au comis faptele reproșate și, pe de altă parte, că au ales să opteze pentru o procedură de înfățișare pe baza recunoașterii prealabile a vinovăției (CRPC). În ianuarie 2021, avocatul reclamantului a făcut același lucru în numele acestuia din urmă. În aceeași zi, societatea Bolloré SA și-a recunoscut, de asemenea, responsabilitatea de a solicita, în calitate de persoană juridică, o convenție judiciară de interes public (CJIP). La 14 ianuarie și 4 februarie 2021, Parchetul național financiar (PNF) a solicitat transmiterea dosarului de informare judiciară în scopul punerii în aplicare a procedurilor privind CRPC și CJIP. CRPC pentru reclamant și o CJIP pentru societatea Bolloré SA, cunoscută în prezent sub denumirea de Bolloré SE. Potrivit reclamantului, negocierile cu PNF s.S. au fost incluse într-o strategie de apărare comună între diferitele persoane examinate. Printr-o cerere din 11 februarie 2021, PNF a solicitat președintelui Tribunalului Judiciar din Paris validarea propunerii CJIP semnată cu societatea Bolloré SE, prin care aceasta din urmă avea obligația de a plăti Trezoreriei o sumă de 12 milioane EUR în interesul public. d a) euro, precum și de a evalua de către Agenția Franceză Anticorupție (AFA), timp de doi ani, eficiența programului său de conformitate și de a suporta costul până la 4 milioane de euro. La 26 februarie 2021 a fost stabilită o procedură de aprobare a CJIP, dar și a CRPC. Cu o zi înainte, președintele N., care a fost implicat în consultările prealabile cu judecătorii PNF, a informat părțile cu privire la un impediment personal Prin intermediul unei prime ordonanțe din 26 februarie 2021, prima vicepreședintă a Tribunalului Judiciar din Paris, M.P., Valida CJIP semnată cu societatea Bolloré SE. În special, Comisia își motivează decizia, citând diferitele pasaje din scrisoarea din 12 ianuarie 2021, adresată în cadrul procedurii CRPC, în care avocatul reclamantului informa instanța de judecată că clientul său recunoaște că a săvârșit infracțiunile reproșate. Preluând termenii utilizați în ordinul judecătorului judecătoresc din data de 5 februarie 2021, prim-vicepreședintele a introdus acest citat folosind următoarea formulare [reclamantul], pus sub acuzare pentru complicitate la abuz de încredere, a indicat într-o scrisoare din 12 ianuarie 2021 că recunoaște faptele și calificarea juridică după cum urmează: (...) Comisia a făcut același lucru în ceea ce privește coprevenții reclamantului, transcriind diferitele pasaje din scrisorile lor din 7 ianuarie 2021, adresate în cadrul procedurii CRPC. Ulterior, în aceeași zi, a emis ordonanțe de refuz de omologare a propunerilor de CRPC referitoare la reclamant și la copreveniții săi. JO C 327, 13.12.2013, p. 1. Având în vedere refuzul de a acorda omologarea propunerilor de CRPC, procedura penală diligentă împotriva reclamantului și a co-preveniților săi a continuat pe fond. Toate documentele referitoare la procedura de negociere, inclusiv scrisorile din 7 și 12 ianuarie 2021 ale avocaților apărării și ordonanța de validare a CJIP, au fost depuse la dosar. Reclamantul sesizează camera de l'inginerie a tribunalului de recurs din Paris cu privire la o hotărâre în anulare a integralității documentelor referitoare la procedura de CRPC, precum și cu privire la nulitatea urmăririi penale împotriva acestuia. Printr-o hotărâre din 21 martie 2023, camera de l'injuriere care a pronunțat nulitatea sau retragerea prin cancelare a actelor care au avut loc după data de 5 februarie 2021, dar nu și a actelor anterioare, în special scrisorile din 7 și 12 ianuarie în care reclamantul și copretenții săi au ales să opteze pentru o procedură de CRPC. Prin hotărârea din 27 septembrie 2023, Curtea de Casație a declarat că nu este necesar să retrimite QPC Consiliului Constituțional. Pe de altă parte, în raportul său de analiză a recursului formulat de solicitant, consilierul raportor a considerat în special că multe dintre întrebările se refereau la punerea în aplicare a dispozițiilor articolului 495 14 din Codul de procedură penală (CPP), în special atunci când recursul la CRPC a fost decis, la fel ca în cazul de față, în cursul unei informări judiciare. De asemenea, s-a considerat că problema sancțiunii pentru necunoașterea articolului 495-14 din CPP de către camera de l'inginerie a fost complexă în mai multe privințe, în afară de faptul că a fost necesar să se pună întrebări cu privire la regularitatea punerii în aplicare a ordonanței de validare a CJIP. Prin hotărârea din 29 noiembrie 2023, după ce a respins anumite motive ca fiind fie irelevante, având în vedere respingerea cererii de QPC, fie inadmisibile, în măsura în care reclamantul era lipsit de calitate pentru a invoca o încălcare a drepturilor MM. Boloré și Alix, Curtea de Casație a statuat că art. 495-14 din CPP nu interzicea transmiterea și nici cererea persoanei examinate în sensul CRPC și a înscrisurilor sau a înscrisurilor sau a înscrisurilor sau a înscrisurilor sau înscrisurilor sau înscrisurilor sau înscrisurilor în acest sens, nici a ordonanței de trimitere în CRPC pronunțată de instanța de judecată. În schimb, Comisia a considerat că acesta aparține camerei de l'inginerie d Pe de o parte, pe de altă parte, aceasta a spart, fără trimitere, hotărârea instanței de apel cu privire la acest punct și, pe de altă parte, a dispus retragerea de la dosar sau de la declarațiile de înscrisuri, în acest din urmă caz prin canculare, a cărei listă a fost prezentată. Invocând art. 6 alineatul (2) din Convenție, reclamantul se plânge de lipsa garanțiilor legale pentru înrămarea sistemului CRPC. Acesta denunță menținerea în dosarul de informare judiciară a elementelor referitoare la procedura de CRPC care a eșuat, lipsa de a ține seama suficient de ipotezele în care CJIP și CRPC sunt negociate concomitent pentru aceleași fapte care implică mai multe persoane și, în cele din urmă, obținerea unei reparații adecvate în cazul în care dreptul la prezumția de nevinovăție. Acesta critică, de asemenea, faptul că o hotărâre, și anume ordonanța din 26 februarie 2021 de validare a CJIP, publicată la scară largă și accesibilă tuturor, a recunoscut faptele și calificarea lor juridică în pofida respingerii propunerii sale de CRPC. ÎNTREBARE CU PĂRȚILE Având în vedere, în primul rând, termenii din ordinul de validare al CJIP semnat între PNF și societatea Bolloré SE, la data de 26 februarie 2021, care reproduce extrase din corespondența adresată de către avocatul reclamantului instanței judecătorești la data de 12 ianuarie 2021 pentru a solicita aplicarea procedurii de înfățișare pe baza recunoașterii prealabile a vinovăției (CRPC) și, în al doilea rând, a publicării permanente a acestei ordonanțe de validare a CJIP, în versiunea sa integrală, pe site-ul mai multor ministere și instituții publice, prezumția de nevinovăție garantată prin art. 6 alineatul (2) din convenție a fost respectată în speță
Publié le 26 aout 2024
Requête n
o
9646/24
Jean-Philippe DORENT
contre la France
introduite le 29 mars 2024
communiquée le 3 juillet 2024
La requête concerne l’atteinte alléguée au droit à la présomption d’innocence, en lien avec la procédure de comparution sur reconnaissance préalable de culpabilité sollicitée par le requérant dans le cadre de la procédure pénale diligentée contre lui.
Le 15 novembre 2013, une information judiciaire fut ouverte au tribunal judiciaire de Paris des chefs de corruption d’agents publics étrangers, blanchiment en bande organisée de cette corruption, complicité et recel.
Les investigations portaient sur le paiement de frais au Togo en faveur du président de ce pays et sa prise en charge par une filiale du groupe Bolloré, ainsi que sur la minoration de frais de communication facturés par une société, filiale du groupe Havas, dont le requérant était directeur du pôle international. Un réquisitoire supplétif fut pris le 25 avril 2018 pour d’autres faits d’abus de confiance.
Le 25 avril 2018, le requérant fut mis en examen, notamment pour complicité d’abus de confiance, concernant des faits commis au Togo et en Guinée-Conakry. M. Bolloré, président directeur général du groupe Bolloré, et M. Alix, directeur général du groupe, furent également mis en examen (requêtes n
os
3815/24 et 6524/24).
Le 12 décembre 2018, la société Bolloré SA fut à son tour mise en examen, notamment des chefs de corruption d’agent public étranger au Togo et de complicité d’abus de confiance, concernant des faits commis au Togo et en Guinée-Conakry.
Par des courriers du 7 janvier 2021, les avocats des coprévenus du requérant, MM. Bolloré et Alix, informèrent le juge d’instruction, d’une part, que leurs clients reconnaissaient avoir commis les faits reprochés et, d’autre part, qu’ils faisaient fait le choix d’opter pour une procédure de comparution sur reconnaissance préalable de culpabilité (CRPC). Par un courrier du 12
janvier 2021, l’avocat du requérant en fit de même au nom de ce dernier. Le même jour, la société Bolloré SA reconnut également sa responsabilité pour solliciter, en sa qualité de personne morale, une convention judiciaire d’intérêt public (CJIP).
Les 14 janvier et 4 février 2021, le parquet national financier (PNF) requit la transmission du dossier d’information judiciaire aux fins de mise en œuvre des procédures de CRPC et de CJIP.
Le 5 février 2021, le juge d’instruction en charge de l’affaire rendit une ordonnance de non-lieu partiel et de renvoi aux fins de mise en œuvre d’une
CRPC pour le requérant et d’une CJIP pour la société Bolloré SA, désormais dénommée Bolloré SE. Selon le requérant, les négociations avec le PNF s’inscrivaient dans une stratégie de défense commune entre les différentes personnes mises en examen.
Par une requête du 11 février 2021, le PNF sollicita du président du tribunal judiciaire de Paris la validation de la proposition de CJIP signée avec la société Bolloré SE, par laquelle cette dernière s’engageait à verser au Trésor public une amende d’intérêt public d’un montant de 12 millions
d’euros, ainsi qu’à faire évaluer par l’Agence française anticorruption (AFA), pendant deux années, l’effectivité de son programme de conformité et d’en supporter le coût jusqu’à concurrence de 4 millions
d’euros.
L’audience en vue de l’homologation des procédures de la CJIP, mais également des CRPC, fut fixée au 26 février 2021. La veille de l’audience, le président N., qui s’était impliqué dans le cadre des concertations préalables menées avec les magistrats du PNF, informa les parties d’un «
empêchement personnel
» ne lui permettant plus d’assurer la présidence de l’audience, qui fut maintenue à la date prévue.
Par une première ordonnance du 26 février 2021, la première vice
‑
présidente du tribunal judiciaire de Paris, M.P., valida la CJIP signée avec la société Bolloré SE. Elle motiva notamment sa décision en citant les différents passages du courrier du 12 janvier 2021, adressé dans le cadre de la procédure de CRPC, dans lequel l’avocat du requérant informait la juge d’instruction que son client reconnaissait avoir commis les infractions reprochées. Reprenant les termes utilisés dans l’ordonnance du juge d’instruction en date du 5 février 2021, la première vice-présidente introduisit cette citation en utilisant la formulation suivante
:
«
[le requérant], mis en examen pour complicité d’abus de confiance, a indiqué dans un courrier du 12 janvier 2021 qu’il reconnaissait les faits et la qualification juridique dans les termes suivants
: (...)
».
Elle en fit de même concernant les coprévenus du requérant, transcrivant les différents passages de leurs courriers du 7 janvier 2021, adressés dans le cadre de la procédure de CRPC.
Par la suite, le même jour, elle rendit des ordonnances de refus d’homologation des propositions de CRPC concernant le requérant et ses coprévenus.
L’ordonnance validant la CJIP fut publiée sur les sites Internet du ministère de la Justice, du ministère du Budget et de l’Agence française anti
‑
corruption.
Compte tenu du refus d’homologation des propositions de CRPC, la procédure pénale diligentée contre le requérant et ses coprévenus se poursuivit sur le fond. Toutes les pièces relatives à la procédure de négociation, y compris les lettres des 7 et 12 janvier 2021 des avocats de la défense et l’ordonnance de validation de la CJIP, furent versées au dossier.
Le requérant saisit la chambre de l’instruction de la cour d’appel de Paris d’une requête en annulation de l’intégralité des pièces relatives à la procédure de CRPC, ainsi qu’en nullité des poursuites pénales engagées à son encontre.
Par un arrêt du 21 mars 2023, la chambre de l’instruction prononça la nullité ou le retrait par voie de cancellation des actes postérieurs à l’ordonnance de renvoi du 5 février 2021, mais non des actes antérieurs, en particulier les courriers des 7 et 12 janvier dans lesquels le requérant et ses coprévenus avaient fait le choix d’opter pour une procédure de CRPC.
Le requérant se pourvut en cassation, invoquant notamment une atteinte à son droit à la présomption d’innocence. Il souleva également une question prioritaire de constitutionnalité (QPC).
Par un arrêt du 27 septembre 2023, la Cour de cassation dit qu’il n’y avait pas lieu de renvoyer la QPC au Conseil constitutionnel.
Par ailleurs, dans son rapport d’analyse du pourvoi formé par le requérant, le conseiller rapporteur estima notamment que bien des interrogations demeuraient s’agissant de la mise en œuvre des dispositions de l’article
495
‑
14 du code de procédure pénale (CPP), spécialement lorsque le recours à la CRPC était décidé, comme en l’espèce, au cours d’une information judiciaire. Il estima également que la question de la sanction de la méconnaissance de l’article 495-14 du CPP par la chambre de l’instruction était complexe à plusieurs égards, outre le fait qu’il s’avérait nécessaire de s’interroger sur la régularité du versement au dossier de l’ordonnance de validation de la CJIP.
L’avocat général conclut au rejet du pourvoi dans ses conclusions.
Par un arrêt du 29 novembre 2023, après avoir écarté certains moyens comme étant soit sans objet, compte tenu du rejet de la demande de QPC, soit irrecevables, en ce que le requérant était sans qualité pour invoquer une atteinte aux droits de MM. Bolloré et Alix, la Cour de cassation jugea que l’article 495-14 du CPP ne prohibait la transmission ni de la demande de la personne mise en examen aux fins de CRPC et des pièces ou mentions de pièces s’y référant ni de l’ordonnance de renvoi en CRPC rendue par le juge d’instruction. En revanche, elle considéra qu’il appartenait à la chambre de l’instruction d’ordonner le retrait du dossier de l’information des demandes présentées par le requérant le 12 janvier 2021, ainsi que celui, par voie de cancellation, des mentions de pièces s’y référant. Partant, d’une part, elle cassa, sans renvoi, l’arrêt de la cour d’appel sur ce point et, d’autre part, elle ordonna le retrait de pièces du dossier ou de mentions de pièces, dans ce dernier cas par voie de cancellation, dont elle dressa la liste.
Invoquant l’article 6 § 2 de la Convention, le requérant se plaint du manque de garanties légales pour encadrer le dispositif de la CRPC. Il dénonce le maintien au dossier de l’information judiciaire des éléments se rattachant à la procédure de CRPC ayant échoué, l’absence de prise en compte suffisante des hypothèses dans lesquelles les CJIP et CRPC sont négociées de manière concomitantes pour les mêmes faits impliquant plusieurs personnes et, enfin, l’impossibilité d’obtenir une réparation adéquate en cas d’atteinte au droit à la présomption d’innocence. Il critique également le fait qu’une décision juridictionnelle, à savoir l’ordonnance du 26 février 2021 validant la CJIP, publiée à grande échelle et accessible à tous, puisse affirmer qu’il a reconnu les faits et leur qualification juridique malgré le rejet de sa proposition de CRPC.
Compte tenu, en premier lieu, des termes de l’ordonnance de validation de la CJIP signée entre le PNF et la société Bolloré SE, en date du 26 février 2021, qui reproduit des extraits du courrier adressé par l’avocat du requérant au juge d’instruction le 12 janvier 2021 pour demander l’application de la procédure de comparution sur reconnaissance préalable de culpabilité
(CRPC) et, en second lieu, de la publication permanente de cette ordonnance de validation de la CJIP, dans sa version intégrale, sur le site de plusieurs ministères et institutions publiques, la présomption d’innocence garantie par l’article
6 §
2 de la Convention a-t-elle été respectée en l’espèce
?