2ra-1256/22 — încasarea sumei si compensarea cheltuielilor de judecata

2ra-1256/22 — încasarea sumei si compensarea cheltuielilor de judecata (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 2ra-1256/22

2-21069442-01-2ra-07092022

prima instanță: Judecătoria Bălți, sediul central – N. Costaș

instanța de apel: Curtea de Apel Bălți – E. Grumeza, N. Chircu, S. Procopciuc

ÎNCHEIERE

28 decembrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Galina Stratulat

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului declarat de Elena Olei,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de

Luminița Mațco împotriva Elenei Olei cu privire la încasarea sumei și

compensarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 01 martie 2022 a Curții de Apel Bălți, corectată prin

încheierea din 04 iulie 2022 a Curții de Apel Bălți, prin care s-a admis apelul

declarat de Luminița Mațco, s-a casat integral hotărârea din 14 septembrie 2021 a

Judecătoriei Bălți, sediul central și s-a emis o hotărâre nouă, prin care s-a admis

acțiunea Luminiței Mațco,

constată:

La 11 mai 2021, Luminița Mațco, reprezentată de avocatul Diana Sanduleac,

a depus cerere de chemare în judecare împotriva Elenei Olei cu privire la

încasarea sumei și compensarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii a invocat că, în luna decembrie 2020, fiica și ginerele

său, fiind în căutarea unui apartament în municipiul Bălți, au găsit oferta de

vânzare a Elenei Olei a apartamentului din XXX, care îi aparținea cu drept de

proprietate, la prețul de 27 500 de euro.

Reclamanta a notat că acest apartament era deconectat de la sistemul de

încălzire centralizată, însă, Elena Olei i-a asigurat că deconectarea a fost efectuată

legal și deține acte pentru conectarea încălzirii autonome, dar ulterior nu le-a

prezentat aceste acte.

În vederea garantării procurării apartamentului, ginerele Luminiței Mațco,

Iurie Zubatîi, i-a transmis la 23 decembrie 2020 feciorului Elenei Olei, Arcadie

Olei, suma de 100 de euro cu titlu de arvună. Ulterior, Elena Olei a solicitat

suplimentar să-i fie transmisă suma de 21 000 de lei, echivalentul a 1 000 de

euro, în contul procurării apartamentului, pentru perfectarea actelor la organul

cadastral. Astfel, Luminița Mațco i-a transmis Elenei Olei suma de 21 000 de lei

1

în contul procurării apartamentului, restul sumei urmând a fi achitată la notar la

momentul semnării contractului de vânzare-cumpărare, când Elena Olei trebuia

să prezinte și documentele ce țin de încălzirea autonomă.

Având în vedere că Elena Olei amâna de fiecare dată prezentarea actelor

permisive pentru conectarea încălzirii autonome, Luminița Mațco s-a informat și

a aflat că aceste acte nici nu există, apartamentul fiind deconectat de la sistemul

de încălzire centralizată neautorizat, nefiind posibilă conectarea acestuia la

încălzirea autonomă cu gaz.

Reclamanta a remarcat că, din motiv că apartamentul nu era conectat la nici

un fel de agent termic, a refuzat procurarea acestuia, deoarece a considerat că este

imposibil de locuit în el fără încălzire. În legătură cu acest fapt, a solicitat Elenei

Olei restituirea sumei de 21 000 de lei, care i-a transmis-o în contul procurării

apartamentului.

La fel, reclamanta a indicat că Elena Olei nu a întocmit nicio recipisă, prin

care să confirme primirea sumei de 21 000 de lei în contul procurării

apartamentului nominalizat, iar recipisa anexată la materialele dosarului este

întocmită de Luminița Mațco. Însă, faptul primirii banilor de către Elena Olei a

fost confirmat de ultima în explicația scrisă la organele de poliție, dar în pofida

acestui fapt, Elena Olei a refuzat restituirea banilor achitați în avans în contul

procurării apartamentului.

Reclamanta a menționat că Elena Olei, cunoscând despre faptul că bunul

imobil pe care avea intenția să-l vândă a fost deconectat ilegal de la încălzirea

centralizată și știind că nu este posibilă conectarea acestuia la încălzirea cu gaz

natural, prin dol a asigurat potențialul cumpărător că actele sunt în regulă și la

insistența acesteia a primit de la Luminița Mațco suma de 21 000 de lei în contul

procurării apartamentului.

În vederea soluționării litigiului pe cale amiabilă, Luminița Mațco a expediat

în adresa Elenei Olei o somație prin care a solicitat restituirea benevolă a

avansului primit în sumă de 21 000 de lei, însă, nu a primit un răspuns la această

somație.

Reclamanta Luminița Mațco a solicitat prin cererea de chemare în judecată

încasarea de la Elena Olei în beneficiul său a sumei de 21 000 de lei și 100 de

euro, cu titlu de restituire a avansului primit, precum și compensarea cheltuielilor

de judecată constituite din cheltuieli de asistență juridică în sumă de 2 500 de lei

și cheltuieli de plată a taxei de stat în cuantum de 630 de lei.

Prin hotărârea din 14 septembrie 2021 a Judecătoriei Bălți, sediul central, s-a

respins acțiunea depusă de Luminița Mațco (f.d. 63, 67-72 recto-verso).

În consolidarea soluției prima instanță a reținut că suma de 21 000 de lei a

fost pretinsă și transmisă Elenei Olei cu titlu de arvună, care în conformitate cu

dispozițiile art. 956 din Codul civil nu se restituie dacă vinovat de neîncheierea

contractului este partea care a transmis-o.

La fel, prima instanță a observat că reclamanta Luminița Mațco nu a

prezentat probe și înscrisuri pertinente și concludente, care ar demonstra

circumstanțele invocate, precum și nu a făcut dovada dolului în cazul din speță,

de aceea nu este îndreptățită de a solicita încasarea de la Elena Olei a sumei de

21 000 de lei.

2

La 17 septembrie 2021, în interiorul termenului prevăzut la art. 362 din

Codul de procedură civilă, Luminița Mațco, reprezentată de avocatul Diana

Sanduleac, a declarat apel împotriva hotărârii din 14 septembrie 2021 a

Judecătoriei Bălți, sediul central (f.d. 65).

Prin decizia din 01 martie 2022 a Curții de Apel Bălți s-a admis apelul

declarat de Luminița Mațco, s-a casat integral hotărârea din 14 septembrie 2021 a

Judecătoriei Bălți, sediul central și s-a emis o hotărâre nouă prin care s-a admis

acțiunea depusă de Luminița Mațco.

S-a încasat de la Elena Olei în beneficiul Luminiței Mațco suma de 20 000

de lei și 100 de euro, echivalentul în lei la momentul executării, cu titlu de avans,

precum și 3 602,50 de lei, cu titlu de cheltuieli de judecată (f.d. 104, 105-110

recto-verso).

Prin încheierea din 04 iulie 2022 a Curții de Apel Bălți s-a corectat din

oficiu eroarea evidentă strecurată în dispozitivul deciziei din 01 martie 2022 a

Curții de Apel Bălți, prin înlocuirea în partea dispozitivă a sintagmei greșite

„20 000,00 (douăzeci mii) de lei” cu sintagma corectă „21 000,00 (douăzeci și

unu mii) de lei” (f.d. 111-112 recto-verso).

În consolidarea soluției instanța de apel a reținut că potrivit art. 954 din Cod

civil, înțelegerea cu privire la arvună pentru obligația garantată trebuie să fie

întocmită în formă autentică, deoarece vizează un bun imobil, iar consecința

nerespectării formei autentice a actului juridic civil atrage nulitatea lui absolută,

survenind efectele prevăzute de lege.

Instanța de apel a constatat că pretinsa arvună în sumă de 100 de euro și

21 000 de lei pentru procurarea apartamentului nr. 3 din str. Conev, 34,

mun. Bălți, nu a fost întocmită în formă autentică, fapt ce denotă lipsa unui

element esențial pentru valabilitatea actului juridic – forma autentică a actului,

ceea ce duce la nulitatea absolută a actului juridic în temeiul art. 954 din Codul

civil, adică la nulitatea arvunei.

Astfel, instanța de apel a considerat că sumele de 100 de euro și de 21 000

de lei, transmise Elenei Olei pentru procurarea apartamentului menționat, sunt cu

titlu de avans, în sensul art. 954 alin. (1) din Codul civil și incontestabil urmează

a fi restituite, indiferent de vinovăția părților la neîncheierea actului juridic.

La 18 august 2022, Elena Olei a depus prin intermediul oficiului poștal

cerere de recurs împotriva deciziei din 01 martie 2022 a Curții de Apel Bălți,

solicitând casarea deciziei recurate și menținerea hotărârii din 14 septembrie

2021 a Judecătoriei Bălți, sediul central (f.d. 118-121, 122).

În motivarea recursului Elena Olei a reiterat temeiurile de fapt și de drept ale

speței, suplimentar invocând că instanța de apel nu a luat în considerare toate

circumstanțele cauzei, care sunt importante pentru o justă soluționare a litigiului,

examinând unilateral speța.

În opinia recurentei, instanța de apel, contrar principiilor unui proces

echitabil, a preluat poziția reclamantei și a pus la baza deciziei doar probele

administrate de către Luminița Mațco, fără să analizeze, să dea apreciere și să

răspundă argumentat la criticile și mijloacele de apărare invocate de pârâta Elena

Olei.

3

Astfel, soluția instanței de apel nu conține o argumentare clară din care să

rezulte certitudinea adoptării soluției la care s-a ajuns, având o motivare

superficială, fără a fi abordate toate aspectele importante în speță.

Prin referința depusă electronic la 03 octombrie 2022, intimata Luminița

Mațco, reprezentată de avocatul Diana Sanduleac, a solicitat respingerea

recursului declarat de Elena Olei și menținerea deciziei din 01 martie 2022 a

Curții de Apel Bălți.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile,

completul de admisibilitate al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că, recursul este inadmisibil,

din motivele ce succed.

În conformitate cu articolul 440 alin.(1) din Codul de procedură civilă, în

cazul în care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433,

completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată

irevocabilă, asupra inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform

prevederilor art. 270 și nu conține nicio referire cu privire la fondul recursului.

Completul de admisibilitate al instanței de recurs subliniază că, un stat care

dispune de instanțe de recurs are obligația să se asigure că justițiabilii săi se

bucură de principiile unui proces echitabil prevăzute la articolul 6 § 1 din

Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale (a

se vedea cauza Lebedinschi v. Republica Moldova, 16 septembrie 2015, § 32;

cauza Sultan v. Republica Moldova, 05 iunie 2018, § 24).

În aceste condiții, procedura de admisibilitate a cererii de recurs va fi

efectuată și analizată prin prisma articolului precitat, care cuprinde, în mod

particular, dreptul de acces la justiție și dreptul de a fi auzit.

Cu privire la primul aspect, instanța de recurs observă că dreptul de acces la

un tribunal poate fi limitat, inclusiv în cazul admisibilității contestațiilor înaintate

prin intermediul căilor de atac, pentru că prin însăși natura sa, recursul trebuie

reglementat de către stat, care se bucură în această privință de o anumită marjă de

apreciere.

În acest sens, criteriile pentru autorizarea unei cereri introduse pe o cale de

atac extraordinară pot fi mai stricte decât condițiile instituite pentru o cale de atac

ordinară (a se vedea inter alia cauzele Marc Brauer v. Germania, 01 septembrie

2016, § 34; Miessen v. Belgia, 16 octombrie 2016, § 64; Samardžić v. Croația, 20

iulie 2017, § 28; Zubac v. Croația (Marea Cameră), 05 aprilie 2018, § 82).

Așadar, prin prisma articolului 433 din Codul de procedură civilă, completul

de admisibilitate verifică dacă actul judecătoresc de dispoziție recurat poate

constitui obiectul recursului, dacă cererea dedusă judecății este formulată de

persoana îndreptățită, dacă aceasta nu a fost depusă în mod repetat și dacă a fost

declarată în termen.

Prin urmare, obiectul prezentei cereri se referă la decizia din 01 martie 2022

a Curții de Apel Bălți, care intră în categoria de acte specificate în articolul 429

alin. (1) din Codul de procedură civilă.

Succesiv, completul de admisibilitate notează că, în cazul în care, dreptul de

acces la justiție este limitat fie de lege, fie de fapte, instanțele naționale trebuie să

verifice dacă aceste restricții au redus esența dreptului și, în special, dacă ele

urmăresc un scop legitim și dacă există o legătură rezonabilă de proporționalitate

4

între mijloacele utilizate și scopul care trebuie îndeplinit (a se vedea cauzele

Levages Prestations Servicii v. Franța, 25 octombrie 1996, § 40; Tricard

v. Franța, 10 iulie 2001, §§ 29, 33; Freitag v. Germania, 19 iulie 2007, § 37; Marc

Brauer, 01 septembrie 2016, § 34).

Articolul 434 din Codul de procedură civilă prescrie că, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi

restabilit.

În conformitate cu art. 111 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă,

termenul de procedură se instituie prin indicarea unei date calendaristice, datei

comunicării actului de procedură, a unei perioade sau prin referire la un

eveniment viitor și cert că se va produce. În ultimul caz, actul de procedură poate

fi efectuat în decursul întregii perioade. Dacă începutul curgerii termenului este

determinat de un eveniment sau moment în timp care va surveni pe parcursul

zilei, inclusiv de comunicarea actului de procedură, atunci ziua survenirii

evenimentului sau a momentului nu se ia în considerare la calcularea termenului.

Normele procedurale referitoare la termenele pentru căile de atac sunt,

înafara oricărui dubiu, menite să asigure buna administrare a justiției și

respectarea, în special, a principiului securității juridice. Persoanele vizate trebuie

să se aștepte ca aceste reguli să fie aplicate (a se vedea cauzele Tricard v. Franța,

10 iulie 2001, § 29; Nicolae Popa v. România, 09 decembrie 2014, § 16; Tence v.

Slovenia, 31 mai 2016, § 31). Mai mult, CtEDO a statuat că, în cazul în care

termenul pentru o cale de atac ordinară este prelungit după o perioadă

considerabilă de timp, o astfel de decizie poate încălca principiul securității

juridice (a se vedea cauzele Ponomaryov v. Ucraina, 03 aprilie 2008, § 41;

Ustimenko v. Ucraina, 20 octombrie 2015, § 47).

Dispozitivul deciziei Curții de Apel Bălți a fost pronunțat la 01 martie 2022.

Conform avizului de recepție a trimiterii poștale DS8001976172AS, copia

deciziei motivate din 01 martie 2022 a Curții de Apel Bălți a fost notificată

recurentei la 12 iulie 2022 (f.d. 115).

Astfel, completul de admisibilitate opinează că, în speță, calea de atac în

ordine de recurs a fost demarată în interiorul termenului legal, deoarece cererea

de recurs a fost predată oficiului poștal la 18 august 2022.

Succesiv, completul de admisibilitate evocă faptul că, în conformitate cu

articolul 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți participanți la proces

sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

(2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat în cazul în care:

5

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare

a procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

(4) Săvârșirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei

de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi

putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs

consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară,

sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

(5) Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță

din oficiu.

Conform articolului 433 din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care:

a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3)

și (4);

a1) recursul este depus împotriva unui act ce nu se supune recursului, cu

excepția cazurilor prevăzute la art. 429 alin. (5);

b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la

art. 434;

c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare;

d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat.

In concreto motivelor inserate în cererea de recurs, completul de

admisibilitate le apreciază ca fiind lipsite de substanță și care nu pot fi acceptate.

Or, recursul împotriva deciziei instanței de apel este o cale de atac de drept,

vizând în exclusivitate legalitatea actului de dispoziție contestat. Însă, din analiza

cererii de recurs depuse de Elena Olei rezultă că aceasta nu a evidențiat memoriul

ilegalității și netemeiniciei deciziei recurate, limitându-se la reiterarea temeiurilor

de fapt și de drept ale speței.

În acest sens, completul de admisibilitate menționează faptul că dezvoltarea

recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu

claritate a acelor critici care, circumscrise fiind motivelor de recurs îngăduite de

lege, sunt de natură a învedera ilegalitatea hotărârii. Respectiv, nu este suficientă

simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind necesară motivarea

recursului cu indicarea motivelor de ilegalitate pe care se întemeiază, precum și

dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu doar exprimarea

nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor

motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o

hotărâre neîntemeiată. Aderent, recursul nu se poate limita la o simplă indicare a

textelor de lege, condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implicând

6

determinarea greșelilor anume imputate instanței de apel, o minimă argumentare

a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează.

La caz, completul de admisibilitate vădește că, argumentele invocate în

cererea de recurs, după esența lor, pot fi încadrate în temeiurile aplicabile doar

procedurii de apel și nu se regăsesc în articolul 432 din Codul de procedură

civilă, aplicabil recursului. Ba mai mult ca atât, acestea au fost deja supuse

examinării și aprecierii de către instanța de apel prin prisma articolului 130 din

Codul de procedură civilă, fiindu-le oferite concluziile de rigoare și, prin urmare,

nu urmează a fi reiterate în ordine de recurs.

Ipotezele relevate certifică în mod clar caracterul lipsit de substanță al

recursului declarat, deoarece Elena Olei nu a invocat niciun argument plauzibil în

vederea justificării ilegalității deciziei instanței de apel. Astfel, se evidențiază

caracterul declarativ al recursului, deoarece este lipsit de conținut și desprinde

simplul fapt al dezacordului recurentei cu soluția dată de instanța inferioară,

precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului.

În acest sens, completul reamintește că în jurisprudența sa, Curtea

Europeană a precizat că dreptul de a fi auzit în combinație cu dreptul la un recurs

efectiv sunt în primul rând chestiuni de reglementare în dreptul intern și este în

principiu, competența instanțelor să evalueze motivele de admisibilitate a unei

cereri de acest tip (Doorson v. Olanda, 26 martie 1996, § 67). La acest capitol

instanță de recurs reține că recursul declarat de Elena Olei nu s-a bazat exclusiv

pe chestiuni de drept, ce ar cuprinde încălcări esențiale sau aplicarea eronată a

normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, iar ca urmare nu

corespunde cerinței de a fi „efectiv”, fiind lipsit de șanse de succes și nu este

capabil să ofere îndreptarea situației din decizia recurată.

Subsidiar, completul de admisibilitate relevă că, în condițiile din speță,

cererea de recurs a fost depusă după ce Elena Olei a avut posibilitatea de a fi

auzită de o instanță de fond și de o instanță de apel, fiecare dintre care a avut

deplină jurisdicție (a se vedea mutatis mutandis „Levages Prestations Services”

v. Franța, cererea nr.21920/93 din 25 octombrie 1996, §§ 48-50).

Prin urmare, instanța de recurs apreciază că recurentei i-a fost asigurat

dreptul de acces la o instanță și dreptul de a fi auzită combinat cu dreptul la un

recurs efectiv. De fapt, în cazul când nu există suspiciuni privind încălcarea

echității procedurii din perspectiva art. 6 § 1 din CEDO, rezultă că participanții

au reușit să pună în discuție în fața instanțelor toate observațiile și raționamentele

pe care le considerau necesare în vederea apărării punctului său de vedere

(Blücher v. Cehia, cererea nr. 58580/00 din 11 aprilie 2005, §§ 65-67).

Din considerentele menționate și având în vedere faptul, că instanța de apel

a examinat cauza sub toate aspectele, a verificat și a apreciat corect probele

prezentate, a aplicat și interpretat elocvent normele de drept material și

procedural, iar argumentele invocate în recurs nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă, completul

de admisibilitate al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție, în unanimitate, ajunge la concluzia de a considera

recursul declarat de Elena Olei împotriva deciziei din 01 martie 2022 a Curții de

Apel Bălți, în baza articolului 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, ca fiind

inadmisibil.

7

În conformitate cu art. 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Elena Olei împotriva deciziei

din 01 martie 2022 a Curții de Apel Bălți.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Galina Stratulat

Victor Burduh

8