2ra-1001/22 — repararea prejudiciului material si moral
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- repararea prejudiciului material si moral
- Temei legal
- Temeiurile declarării recursului
2ra-1001/22 — repararea prejudiciului material si moral (Curtea Supremă de Justiție, 2022)
Dosarul nr. 2ra-1001/22
2-18205537-01-2ra-20072022
Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru, Judecător – R. Pascari
Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău, Judecători – L. Pruteanu, I, Țurcan, I. Cotruță
Î N C H E I E R E
21 septembrie 2022 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție,
în componența:
Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova
judecătorii Galina Stratulat
Victor Burduh
examinând admisibilitatea recursului declarat de Mișcoi Zinaida,
în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Mișcoi Zinaida către
Topchin Vladislav cu privire la repararea prejudiciului material și moral,
împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 10 mai 2022, prin care a fost menținută
hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, din 29 septembrie 2020,
c o n s t a t ă:
La 22 noiembrie 2018, Mișcoi Zinaida a depus cerere de chemare în judecată către
Topchin Vladislav, concretizată pe parcurs, cu privire la încasarea prejudiciului material
pentru întreținere pe viață și pentru instalarea unui monument funerar și a prejudiciului
moral în sumă de 2 000 000 lei.
În motivarea cererii de chemare în judecată a indicat că la 22 noiembrie 2015, pe bd.
XXXXXX, fiind la volanul automobilului, Topchin Vladislav a tamponat-o pe fiica sa,
XXXXXX, care a fost transportată în stare gravă la IMSP ”Centrul mamei și a copilului”,
unde a decedat în urma traumatismelor.
Totodată, reclamanta a menționat că Topchin Vladislav se deplasa cu viteză de 119
km/h, iar după impact nu a frânat, dar a părăsit locul accidentului, neacordând ajutorul
medical necesar victimei.
Astfel, reclamanta a remarcat că până la momentul de față nu-și poate reveni de la
moartea prematură a fiicei sale, lăsându-i o amprentă adâncă în suflet, provocând-i
suferințe fizice și psihice considerabile, care urmează a fi compensate din contul lui
Topchin Vladislav.
Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, din 29 septembrie 2020, cererea
de chemare în judecată depusă de Mișcoi Zinaida a fost respinsă ca neîntemeiată.
La 01 octombrie 2020, Mișcoi Zinaida a declarat apel împotriva hotărârii Judecătoriei
Chișinău, sediul Centru, din 29 septembrie 2020, solicitând casarea hotărârii primei
instanțe și emiterea unei noi hotărâri prin care, cererea de chemare în judecată să fie
admisă integral.
Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 10 mai 2022, s-a respins apelul declarat de
Mișcoi Zinaida și s-a menținut hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, din 29
1
septembrie 2020, în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Mișcoi
Zinaida către Topchin Vladislav cu privire la repararea prejudiciului material și moral.
Pentru a decide astfel, prin prisma prevederilor art. 123 alin. (2) din Codul de procedură
civilă, Curtea de Apel Chișinău a remarcat că, prin decizia Curții de Apel Chișinău din
26 noiembrie 2018 (menținută prin decizia Curții Supreme de Justiție din 12 iunie 2019),
Topchin Vladislav a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art.
264 alin. (5) din Codul penal, fiindu-i aplicată pedeapsă sub formă de închisoare pe un
termen de 6 ani, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen
de 5 ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip deschis. Totodată, a fost admisă
acțiunea civilă înaintată de succesorul părții vătămate Mișcoi Simion privind încasarea
prejudiciului moral, și s-a încasat din contul lui Topchin Vladislav în beneficiul
succesorului părții vătămate Mișcoi Simion, suma de 250 000 lei cu titlu de prejudiciu
moral cauzat prin infracțiune.
În context, prin prisma prevederilor art. 81 din Codul de procedură penală, instanța a
punctat că recuperarea prejudiciului moral prin decizia Curții de Apel Chișinău din 26
noiembrie 2018, nu s-a realizat doar în beneficiul lui Mișcoi Simion, dar și membrilor
familiei victimei, inclusiv mamei victimei, Mișcoi Zinaida.
Astfel, menționând faptul că există deja o hotărâre definitivă cu privire la despăgubirea
părții vătămate, din contul părții vinovate, în temeiul acelorași circumstanțe, instanța de
apel a constatat că cererea de chemare în judecată înaintată de Mișcoi Zinaida, a fost
respinsă întemeiat, deoarece, odată cu soluționarea acțiunii civile în procesul penal și
achitarea de către Topchin Alexei a sumei de 250 000 lei, a avut loc repararea
prejudiciului cauzat prin infracțiune familiei victimei decedate, iar odată fiind stabilit
cuantumul prejudiciului de către o instanță de judecată în procesul penal, o altă instanță
de judecată nu mai poate interveni în modificarea sau încasarea repetată a prejudiciului.
În altă ordine de idei, cu referire la încasarea prejudiciului material pentru întreținere
pe viață și a despăgubirii pentru întreținerea fiului XXXXXXX, care în anul XXXX a
absolvit XXXXXXXX și instalarea unui monument funerar, Curtea de Apel Chișinău a
reiterat concluzia primei instanțe privind lipsa la materiale cauzei a probelor în acest sens.
De asemenea, instanța de apel a remarcat că speței în cauză îi sunt aplicabile
prevederile Codului civil în redacția din 06 iunie 2002, or, prevederile art.2031 din Codul
civil (în redacția din 01.03.2019) nefiind aplicabile la caz.
La 08 iulie 2022, a fost înregistrat recursul declarat de Mișcoi Zinaida, prin care s-a
solicitat casarea deciziei Curții de Apel Chișinău din 10 mai 2022 și emiterea unei noi
hotărâri, prin care cererea de chemare în judecată să fie admisă integral.
În motivarea recursului s-a invocat că instanța de apel a încălcat și aplicat eronat
normele de drept material, nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată, a interpretat în
mod eronat legea.
De asemenea, recurenta a menționat că instanța de apel nu a elucidat pe deplin aspectul
producerii accidentului rutier și soluționarea laturii civile în cadrul procesului penal,
circumstanțe care au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale
recurentei. Mai mult, pe marginea procesului penal a fost înaintată plângere împotriva
Ordonanței de refuz în deschiderea procedurii de revizuire, înregistrată la 01 iulie 2022.
Suplimentar, recurenta a menționat că instanța de apel nu a ținut cont nici de starea sa
de sănătate, care s-a agravat când a aflat despre accidentul rutier în care a fost implicată
fiica sa, și nici de circumstanțele producerii accidentului rutier și cele urmate după.
Cu referire la prevederile art.434 alin.(1), (2) din Codul de procedură civilă, Colegiul
civil menționează că, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării
2
hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este
termen de decădere și nu poate fi restabilit.
Astfel, în conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, Completul Colegiului
civil, consideră că recursul din 08 iulie 2022 declarat de Mișcoi Zinaida este în termen.
Analizând temeiurile invocate în cererea de recurs, în raport cu materialele pricinii și
prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Mișcoi Zinaida este
neîntemeiat și urmează a fi declarat inadmisibil, din considerentele ce urmează.
Potrivit art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile și alți participanți la
proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau
aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural
prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.
În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se
consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute
la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.
În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în care se
constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători
decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilității
recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire
cu privire la fondul recursului.
Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului, prin prisma prevederilor
secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al din Codul de procedură civilă, sunt strict
delimitate de art. 432, Completul reține că reieșind din prevederile art. 437 alin. (1) lit. f)
din Codul de procedură civilă, în sarcina recurentei este impusă obligația delimitării
esenței, temeiului și argumentării acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor
circumstanțe ce indică la aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural,
și care ar dicta necesitatea declarării recursului ca fiind admisibil.
În speță, însă criticile invocate de recurentă nu pot duce la admisibilitatea recursului,
or, acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 din Codul de procedură civilă, în
condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii circumstanțelor cauzei, în
detrimentul evidențierii ilegalității soluției instanței de apel. În acest context este de
menționat faptul că recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv
numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea
deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.
Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care
evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentei cu soluția dată de instanța de apel,
precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, având în vedere faptul că,
rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de legalitate a deciziei
atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului strict prevăzute de art. 432
alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.
Abordarea recurentei, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul acesteia cu
soluțiile date de instanțele inferioare, iar argumentele recursului nu permit identificarea
omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea acestuia ca fiind admisibil.
Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil
să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a îndrepta în mod
direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este evidențiată în recursul declarat
de Mișcoi Zinaida.
Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
3
Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea declarării
recursului ca fiind admisibil.
În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul
de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție
d i s p u n e:
Se consideră inadmisibil recursul declarat de Mișcoi Zinaida, în cauza civilă la cererea
de chemare în judecată depusă de Mișcoi Zinaida către Topchin Vladislav cu privire la
repararea prejudiciului material și moral, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din
10 mai 2022.
Încheierea este irevocabilă.
Președintele completului,
judecătorul Svetlana Filincova,
judecătorii Galina Stratulat,
Victor Burduh
4