2ra-1001/22 — repararea prejudiciului material si moral

Dosarul nr. 2ra-1001/22

2-18205537-01-2ra-20072022

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru, Judecător – R. Pascari

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău, Judecători – L. Pruteanu, I, Țurcan, I. Cotruță

Î N C H E I E R E

21 septembrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Galina Stratulat

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului declarat de Mișcoi Zinaida,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Mișcoi Zinaida către

Topchin Vladislav cu privire la repararea prejudiciului material și moral,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 10 mai 2022, prin care a fost menținută

hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, din 29 septembrie 2020,

c o n s t a t ă:

La 22 noiembrie 2018, Mișcoi Zinaida a depus cerere de chemare în judecată către

Topchin Vladislav, concretizată pe parcurs, cu privire la încasarea prejudiciului material

pentru întreținere pe viață și pentru instalarea unui monument funerar și a prejudiciului

moral în sumă de 2 000 000 lei.

În motivarea cererii de chemare în judecată a indicat că la 22 noiembrie 2015, pe bd.

XXXXXX, fiind la volanul automobilului, Topchin Vladislav a tamponat-o pe fiica sa,

XXXXXX, care a fost transportată în stare gravă la IMSP ”Centrul mamei și a copilului”,

unde a decedat în urma traumatismelor.

Totodată, reclamanta a menționat că Topchin Vladislav se deplasa cu viteză de 119

km/h, iar după impact nu a frânat, dar a părăsit locul accidentului, neacordând ajutorul

medical necesar victimei.

Astfel, reclamanta a remarcat că până la momentul de față nu-și poate reveni de la

moartea prematură a fiicei sale, lăsându-i o amprentă adâncă în suflet, provocând-i

suferințe fizice și psihice considerabile, care urmează a fi compensate din contul lui

Topchin Vladislav.

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, din 29 septembrie 2020, cererea

de chemare în judecată depusă de Mișcoi Zinaida a fost respinsă ca neîntemeiată.

La 01 octombrie 2020, Mișcoi Zinaida a declarat apel împotriva hotărârii Judecătoriei

Chișinău, sediul Centru, din 29 septembrie 2020, solicitând casarea hotărârii primei

instanțe și emiterea unei noi hotărâri prin care, cererea de chemare în judecată să fie

admisă integral.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 10 mai 2022, s-a respins apelul declarat de

Mișcoi Zinaida și s-a menținut hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, din 29

1

septembrie 2020, în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Mișcoi

Zinaida către Topchin Vladislav cu privire la repararea prejudiciului material și moral.

Pentru a decide astfel, prin prisma prevederilor art. 123 alin. (2) din Codul de procedură

civilă, Curtea de Apel Chișinău a remarcat că, prin decizia Curții de Apel Chișinău din

26 noiembrie 2018 (menținută prin decizia Curții Supreme de Justiție din 12 iunie 2019),

Topchin Vladislav a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art.

264 alin. (5) din Codul penal, fiindu-i aplicată pedeapsă sub formă de închisoare pe un

termen de 6 ani, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen

de 5 ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip deschis. Totodată, a fost admisă

acțiunea civilă înaintată de succesorul părții vătămate Mișcoi Simion privind încasarea

prejudiciului moral, și s-a încasat din contul lui Topchin Vladislav în beneficiul

succesorului părții vătămate Mișcoi Simion, suma de 250 000 lei cu titlu de prejudiciu

moral cauzat prin infracțiune.

În context, prin prisma prevederilor art. 81 din Codul de procedură penală, instanța a

punctat că recuperarea prejudiciului moral prin decizia Curții de Apel Chișinău din 26

noiembrie 2018, nu s-a realizat doar în beneficiul lui Mișcoi Simion, dar și membrilor

familiei victimei, inclusiv mamei victimei, Mișcoi Zinaida.

Astfel, menționând faptul că există deja o hotărâre definitivă cu privire la despăgubirea

părții vătămate, din contul părții vinovate, în temeiul acelorași circumstanțe, instanța de

apel a constatat că cererea de chemare în judecată înaintată de Mișcoi Zinaida, a fost

respinsă întemeiat, deoarece, odată cu soluționarea acțiunii civile în procesul penal și

achitarea de către Topchin Alexei a sumei de 250 000 lei, a avut loc repararea

prejudiciului cauzat prin infracțiune familiei victimei decedate, iar odată fiind stabilit

cuantumul prejudiciului de către o instanță de judecată în procesul penal, o altă instanță

de judecată nu mai poate interveni în modificarea sau încasarea repetată a prejudiciului.

În altă ordine de idei, cu referire la încasarea prejudiciului material pentru întreținere

pe viață și a despăgubirii pentru întreținerea fiului XXXXXXX, care în anul XXXX a

absolvit XXXXXXXX și instalarea unui monument funerar, Curtea de Apel Chișinău a

reiterat concluzia primei instanțe privind lipsa la materiale cauzei a probelor în acest sens.

De asemenea, instanța de apel a remarcat că speței în cauză îi sunt aplicabile

prevederile Codului civil în redacția din 06 iunie 2002, or, prevederile art.2031 din Codul

civil (în redacția din 01.03.2019) nefiind aplicabile la caz.

La 08 iulie 2022, a fost înregistrat recursul declarat de Mișcoi Zinaida, prin care s-a

solicitat casarea deciziei Curții de Apel Chișinău din 10 mai 2022 și emiterea unei noi

hotărâri, prin care cererea de chemare în judecată să fie admisă integral.

În motivarea recursului s-a invocat că instanța de apel a încălcat și aplicat eronat

normele de drept material, nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată, a interpretat în

mod eronat legea.

De asemenea, recurenta a menționat că instanța de apel nu a elucidat pe deplin aspectul

producerii accidentului rutier și soluționarea laturii civile în cadrul procesului penal,

circumstanțe care au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

recurentei. Mai mult, pe marginea procesului penal a fost înaintată plângere împotriva

Ordonanței de refuz în deschiderea procedurii de revizuire, înregistrată la 01 iulie 2022.

Suplimentar, recurenta a menționat că instanța de apel nu a ținut cont nici de starea sa

de sănătate, care s-a agravat când a aflat despre accidentul rutier în care a fost implicată

fiica sa, și nici de circumstanțele producerii accidentului rutier și cele urmate după.

Cu referire la prevederile art.434 alin.(1), (2) din Codul de procedură civilă, Colegiul

civil menționează că, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării

2

hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este

termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Astfel, în conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, Completul Colegiului

civil, consideră că recursul din 08 iulie 2022 declarat de Mișcoi Zinaida este în termen.

Analizând temeiurile invocate în cererea de recurs, în raport cu materialele pricinii și

prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Mișcoi Zinaida este

neîntemeiat și urmează a fi declarat inadmisibil, din considerentele ce urmează.

Potrivit art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile și alți participanți la

proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural

prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute

la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în care se

constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători

decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilității

recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire

cu privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului, prin prisma prevederilor

secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al din Codul de procedură civilă, sunt strict

delimitate de art. 432, Completul reține că reieșind din prevederile art. 437 alin. (1) lit. f)

din Codul de procedură civilă, în sarcina recurentei este impusă obligația delimitării

esenței, temeiului și argumentării acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor

circumstanțe ce indică la aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural,

și care ar dicta necesitatea declarării recursului ca fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de recurentă nu pot duce la admisibilitatea recursului,

or, acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 din Codul de procedură civilă, în

condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii circumstanțelor cauzei, în

detrimentul evidențierii ilegalității soluției instanței de apel. În acest context este de

menționat faptul că recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv

numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentei cu soluția dată de instanța de apel,

precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, având în vedere faptul că,

rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de legalitate a deciziei

atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului strict prevăzute de art. 432

alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Abordarea recurentei, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul acesteia cu

soluțiile date de instanțele inferioare, iar argumentele recursului nu permit identificarea

omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea acestuia ca fiind admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil

să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a îndrepta în mod

direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este evidențiată în recursul declarat

de Mișcoi Zinaida.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

3

Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea declarării

recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul

de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Mișcoi Zinaida, în cauza civilă la cererea

de chemare în judecată depusă de Mișcoi Zinaida către Topchin Vladislav cu privire la

repararea prejudiciului material și moral, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din

10 mai 2022.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Svetlana Filincova,

judecătorii Galina Stratulat,

Victor Burduh

4