1ra-774/2019 — art. 264 alin. 5 CP

1ra-774/2019 — art. 264 alin. 5 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-774/2019

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

12 iunie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Iurie Diaconu,

Judecători Liliana Catan, Ion Guzun,

a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în

principiu a recursurilor ordinare, împotriva deciziei Colegiul penal al Curții de

Apel Chișinău din 26 noiembrie 2018, declarate de succesorul părții vătămate,

Mișcoi Simion, de avocatul Patrașanu Radu-Ștefan în numele succesorului părții

vătămate, Vitliuc Oleg, și de avocatul Guțu Valentin în numele inculpatului

Topchin Vladislav XXXXXX.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 11.12.2015 - 24.05.2016,

instanța de apel: 20.06.2016 - 15.03.2017,

instanța de recurs: 04.07.2017 - 29.11.2017,

instanța de apel: 04.01.2018 - 26.11.2018,

instanța de recurs: 04.03.2019 - 12.06.2019.

Asupra recursurilor menționate, Colegiul penal lărgit,

C O N S T A T Ă :

examinată conform prescripțiilor din art. 3641 Cod de procedură penală, Topchin

Vladislav a fost condamnat în baza art. 264 alin. (5) Cod penal, la 4 ani închisoare,

cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe termen de 5 ani, cu

executare în penitenciar de tip deschis, din 22.11.2015.

1

Acțiunile civile înaintate de către succesorii părților vătămate, Vitliuc Oleg

și Mișcoi Simion, privind încasarea prejudiciului material, au fost admise în

principiu urmând ca asupra cuantumului despăgubirilor cuvenite să se pronunțe

instanța în ordinea procedurii civile.

De la Topchin Vladislav s-a încasat prejudiciul moral în beneficiul

succesorilor pârților vătămate - Mișcoi Simion în mărime de 50.000 lei și în

Vitliuc Oleg în sumă de 50.000 lei

inculpatul Topchin Vladislav, fiind treaz, posedând permis de conducere valabil

de categoria corespunzătoare, conducând automobilul „Mercedes Benz C 220

CDI”, n/î XXXXXX, se deplasa pe bd. Dacia, mun. Chișinău, din direcția str.

Valea Crucii spre bd. Cuza Vodă.

în timpul deplasării, ajungând în intersecția bd. Dacia și str. Burebista, mun.

Chișinău, conducătorul auto Topchin Vladislav nu a manifestat prudentă sporită

la trafic, nu a apreciat corect situația rutieră în care se afla autovehiculul în

momentul respectiv, nu a ținut cont de totalitatea factorilor ce caracterizează

condițiile rutiere, existenta unor obstacole pe sectoarele drumului, intensitatea și

nivelul de organizare a traficului rutier, lățimea carosabilului, gabaritele

vehiculului și intervalele de siguranță necesare, de care trebuie să țină cont fiecare

conducător la determinarea vitezei, benzii de circulație și modalității de

conducere a vehiculului, prin ce a încălcat prevederile pct.45. 1) și 2) al

Regulamentului Circulației Rutiere, conform căruia: 1) „Conducătorul trebuie să

conducă vehiculul în conformitate cu limita de viteză stabilită, ținând permanent

seama de următorii factori: a) starea psihofiziologică ce influențează atenția și

reacția; b) dexteritatea în conducere care i-ar permite să prevadă situațiile

periculoase; c) starea tehnică a vehiculului și particularitățile încărcăturii; d)

situația rutieră; 2) iar în cazul în care în limita vizibilității apar obstacole care pot

fi observate de conducător, el trebuie să reducă viteza sau chiar să oprească,

pentru a nu pune în pericol siguranța traficului”, precum și prevederile pct.47. 1)

lit. a) al Regulamentului Circulației Rutiere, conform căruia „Limitele maxime

de viteză a vehiculelor pe drumurile publice în localități sânt de 50 km/h” și

pct.52. 1) al Regulamentului Circulației Rutiere, conform căruia „Vehiculele se

depășesc numai pe partea stângă”, traversând intersecția bd. Dacia cu str.

Burebista, mișcând-se cu viteza neregulamentară de 118 km/h stabilită conform

raportului de expertiză autotehnică 10392 din 09.12.2015, dându-și astfel seama

că, conducând un autovehicul în asemenea condiții poate să prejudicieze

sănătatea și proprietatea persoanelor, nu a prevăzut asemenea urmări, deși era

obligat și putea să le prevadă, deplasându-se pe banda de circulație extremă

dreapta, a depășit pe partea dreaptă vehiculele, ce se deplasau cu o viteză mai

redusă în aceiași direcție pe benzile alăturate din partea stângă, după care, cu toate

2

că automobilele ce se deplasau în fața sa au redus viteza, avertizând astfel despre

careva pericol pentru siguranța traficului, accelerând viteza neregulamentară de

119 km/h stabilită conform raportului de expertiză autotehnică 10392 din

09.12.2015, încâlcind prevederile pct. 39. 1) al Regulamentului Circulației

Rutiere, conform căruia „înaintea începerii deplasării, reîncolonării sau altei

schimbări a direcției de mers, conducătorul de vehicul trebuie să se asigure că

această manevră va fi executată în siguranță și nu va crea obstacole pentru ceilalți

participanți la trafic” și ignorând cerințele pct. 3 al aceluiași Regulament, conform

căruia „Participanții la trafic sânt obligați să respecte regulile de circulație,

semnificația mijloacelor de semnalizare rutieră, semnalele și indicațiile agentului

de circulație, condițiile tehnice ale prezentului Regulament și prin acțiunile lor să

nu cauzeze prejudicii altor participanți la trafic, să nu-i expună pericolului,

precum și să nu creeze neîntemeiat obstacole circulației care ar depăși pe acele

care sânt provocate de circumstanțe iminente”, reîncolonându-se neregulamentar

printre automobilele ce se deplasau în aceiași direcție pe benzile alăturate din

partea stângă, pe sectorul de drum cu trei benzi de circulație, a trecut de pe banda

de circulație extremă dreapta pe banda de circulație extremă stângă, deplasându-

se în continuare cu viteza excesivă spre bd. Cuza Vodă, mun. Chișinău.

Ca urmare a încălcărilor admise ale Regulamentului Circulației Rutiere, pe

bd. Dacia, ,45, vis-a-vis de stadionul FC „Zimbru”, inculpatul Topchin Vladislav

Alexei cu automobilul pe care îl conducea „Mercedes Benz C 220 CDI”, n/î XX

XXXX, pe banda de circulație extremă stângă a comis tamponarea pietonilor

Vitliuc Cristina și Mișcoi Cristina, care în acel moment finalizau traversarea

neregulamentară a carosabilului de la dreapta spre stingă relativ deplasării

mijlocului de transport.

În rezultatul accidentului rutier lui Vitliuc Cristina, conform raportului de

expertiză medico-legală nr. 2486 din 03.12.2015, în ansamblu i-au fost cauzate

vătămări corporale grave periculoase pentru viață, sub formă de „Ttraumă cranio

-cerebrală deschisă cu excoriații și echimoze pe cap; otoragie bilaterală;

hemoragii în țesuturile moi pericraniene; fractura liniară a bazei craniului;

hemoragii subarahnoidiene în lobul parietal stâng; sânge în ventriculele cerebrale;

trauma închisă a toracelui cu fractura claviculei și coastelor 2, 3, 4 pe stângă cu

hemoragii în țesuturile moi adiacente; ruptura aortei descendente; hemotorax pe

stângă (11); focare de contuzie a pulmonilor bilateral; trauma închisă a

abdomenului cu rupturile splinei; hemoragii mezenteriale; fractura sacrului;

traumă închisă a membrelor cu excoriații și echimoze pe membre superioare și

inferioare; fracturi închise ale femurului în 1/3 medie și oaselor gambei stingi în

1/3 medie cu hemoragii în țesuturile moi adiacente”, care a decedat la fața locului

în rezultatul „Hemoragiei acute masive din ruptura aortei descendente”, ce se

confirmă prin datele necropsiei medico-legale a cadavrului.

3

Lui Mișcoi Cristina, conform raportului de expertiză medico-legală nr.

2491 din 04.12.2015 în ansamblu i-au fost cauzate vătămări corporale grave

periculoase pentru viață, sub formă de „Anemia organelor interne, „rinichi de

șoc”, care au apărut în urma traumei asociate a capului, abdomenului și

membrelor și anume: traumă cranio-cerebrală închisă, contuzia creierului,

fractura bazei craniului, hemoragiilor subarahnoidale și subdurale, hemoragiilor

în ventricolii laterale, hemoragii în țesuturile moi a capului; fractura oaselor

zigomatice bilateral; traumă închisă a abdomenului, cu fractura oaselor

bazinului, cu ruptura simfizei pubiene; traumă deschisă a membrelor; fractura

deschisă a osului humerusului din stânga și oaselor gambei din stânga, plagă

contuză pe umărul stâng și gamba stingă, echimoze pe față și membrele

inferioare, cât și excoriații pe față și abdomen”, care a decedat la 22.11.2015, ora

1825 în Instituția Medico-Sanitară Publică „Institutul Mamei și Copilului” în

rezultatul „Șocului traumatic și hemoragie”.

Instanța a reținut că inculpatul, fiind audiat sub jurământ, referitor la toate

condițiile recunoașterii vinei și acceptării probatoriului administrat la urmărirea

penală, a declarat că, fiind pe a doua banda de circulație, a observat, cum de după

un copac la fugulița, au pășit două fete, care se țineau de mână. Imediat a apăsat

pe pedala frânei, însă din cauza distanței insuficiente cu partea din față a

automobilului a comis tamponarea pietonilor menționați. A stopat automobilul,

cu Victoria au ieșit și au încercat să stabilească în ce stare sânt aceste persoane,

rugând pe cineva să cheme ambulanța și poliția. Nu a avut posibilitatea reală de

a observa pietonii la timp, deoarece acestea brusc au apărut pe carosabil în

nemijlocită apropiere de automobilul.

Inculpatul a recunoscut vina pe deplin în comiterea infracțiunii încriminate,

s-a căit sincer de cele comise și a cerut iertare la părinții victimelor.

Vina acestuia este dovedită și prin probele administrate.

Astfel, martorul Guzun Veronica, a relatat că se afla pe trotuar. A observat

că, din direcția str. Burebista, spre str. Cuza Vodă pe bd. Dacia, pe a doua bandă

de circulație, se deplasa automobilul marca „Mercedes”. Din partea dreaptă,

conform sensului lui de deplasare, au apărut două fete, care se țineau de mâni,

traversând drumul la fugulița. Peste o perioadă foarte scurtă de timp, cu partea

din față, automobilul indicat le-a tamponate.

Martorului Rostrașanu Petru, a declarat că a văzut cum automobilul în

cauză a depășit pe banda stângă un automobil de culoare întunecată, ce se deplasa

pe banda a doua în fața microbuzului și care a micșorat viteza apăsând pe frână,

moment în care automobilul „Mercedes CDI” a trecut pe banda trei de deplasare,

unde a comis tamponarea frontală a două domnișoare, care traversau carosabilul

de la dreapta la stânga relativ deplasării mijlocului de transport în cauză.

4

Martorul Manole Eugeniu, a relatat că, conducând automobilul personal

„Opel Corsa”, n/î XXXXXX, se deplasa pe bd. Dacia, mun. Chișinău. L-a

depășit automobilul „Mercedes CDI”, n/î românesc „IS 88”, cu o viteză excesivă,

care a trecut pe a treia bandă de circulație, încercând să depășească și un

automobilul de culoare întunecată, ce se deplasa în fața sa la o distanta de

aproximativ 10-15 metri pe banda a doua de circulație, la care erau puse în

funcțiune avertizoarele de frânare, fiind evident faptul că, în fața acestui

automobil pe carosabil poate fi careva obstacol. Tot atunci a observat că, prin fața

automobilului de culoare întunecată, traversau carosabilul la pas grăbit de la

dreapta la stânga relativ deplasării mijlocului de transport în cauză, două

domnișoare, care se țineau de mână, ce erau îmbrăcate în haine de culoare

întunecată, fiind evident faptul că celălalt automobil a redus viteza pentru a le

permite să traverseze. În momentul în care automobil „Mercedes CDI”, n/î

românesc „XXXX”, a ieșit la depășire pe a treia bandă de circulație, domnișoarele

au reușit să traverseze a doua bandă de circulație, ieșind deja pe a treia bandă de

circulație, și când au ajuns la mijlocul benzii a treia de circulație, fiind orientate

cu partea stângă a corpului spre mijlocul de transport, au fost tamponate în plină

viteză de acest automobil.

Potrivit schemei procesului-verbal al examinării locului accidentului rutier

din 22.11.2015, au fost fixate datele obiective a accidentului rutier, cu excepția

locului exact al tamponării pietonilor, care în cadrul urmăririi penale s-a stabilit

că, este banda a treia de circulație extremă stânga, și nu banda a doua de circulație

cum a fost indicat în schemă.

Potrivit raportului de expertiză autotehnică nr. 10392 din 09.12.2015,

distanța necesară pentru oprire în siguranță a automobilului „Mercedes Benz C

220 CDI”, n/î XXXXX, în condițiile comiterii accidentului rutier, pentru viteza

indicată de 50 km/oră, este de 32 m. Viteza de deplasare a automobilului

„Mercedes Benz C 220 CDI”, n/î XXXXXX, conform înregistrărilor video

efectuate de camerele de luat vederi amplasate la locul petrecerii accidentului

rutier, pe tronsonul de drum de la linia „STOP”, amplasată până la intersecția bd.

Dacia cu str. Burebista - trecerea pietonală situată după intersecția indicată (96,9

metri) era 118 km/oră. Viteza de deplasare a automobilului „Mercedes Benz C

220 CDI”, n/î XXXXXX, conform înregistrărilor video efectuate de camerele de

luat vederi amplasate la locul petrecerii accidentului rutier, pe tronsonul de drum

de la linia „STOP”, amplasată până la intersecția bd. Dacia cu str. Burebista -

până la locul aplicării frânei și schimbarea direcției de deplasare (220,3 metri) era

119 km/oră”.

Astfel, acțiunile inculpatului urmează a fi încadrate în baza art. 264 alin.

(5) Cod penal, ca încălcarea regulilor de securitate a circulației de către persoana

5

care conduce mijlocul de transport, încălcare care a cauzat din imprudență

decesul a două peroane.

La individualizarea pedepsei, instanța a ținut cont de nivelul de gravitate a

infracțiunii săvârșite, care conform art. 16 Cod penal se referă la infracțiuni grave,

că inculpatul nu are antecedente penale, nu se află la evidența medicului narcolog

sau psihiatru, este încadrat în câmpul muncii, se caracterizează pozitiv, de

condițiile de viață ale familiei lui, ca circumstanță atenuantă fiind căința sinceră

și recuperarea benevolă în procesul examinării cauzei a prejudiciului moral

succesorilor părților vătămate, ce agravantă fiind provocarea prin infracțiune a

unor urmări grave, că potrivit art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală,

inculpatul care a recunoscut săvârșirea faptelor indicate în rechizitoriu și a

solicitat ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire

penală beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de

lege în cazul pedepsei cu închisoare, concluzionând că, corectarea și reeducarea

inculpatului este posibilă cu aplicarea pedepsei sub formă de închisoare, cu

executare, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen

de 5 ani.

Totodată, instanța a statuat că, în conformitate cu art. 225 alin. (3) Cod de

procedură penală, necesită a fi admise în principiu acțiunile civile înaintate de

către succesorii părților vătămate, Vitliuc Oleg și Mișcoi Simion, urmând ca

asupra cuantumului despăgubirilor materiale să se pronunțe instanța în ordinea

procedurii civile, deoarece ultimii au mai concretizat cerințele abia la stadia

susținerilor orale.

Succesorul victimei, Mișcoi Simion, a solicitat încasarea de la inculpat a

prejudiciului moral în mărime de 1.000.000 de euro. Însă, în virtutea practicii

CtEDO privind evaluarea și calcularea prejudiciului moral cauzat, acest cuantum

este exagerat, cel adecvat fiind de 50.000 lei.

În procesul examinării cauzei, Mișcoi Simion a recepționat suma

nominalizată, fiindu-i expediată prin poștă de către rudele inculpatului.

Totodată, de la inculpat urmează a încasa și în beneficiul succesorului

victimei, Vitliuc Oleg, prejudiciului moral în mărimea rezonabilă de 50 000 lei.

apel, solicitând casarea parțială a sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin

care inculpatului să-i fie aplicată pedeapsa de 6 ani și 8 luni închisoare, cu

privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 5 ani, cu

executare.

Apelantul a invocat că, instanța nu a luat în considerație faptul că, Topchin

V., fiind la volanul automobilului, în urma sfidării și ignorării totale a

Regulamentului Circulației Rutiere, a comis o infracțiune gravă, în urma cărei au

decedat două persoane.

6

Mai mult, s-a constatat că inculpatul, fiind la volanul automobilului,

contrar prevederilor pct. 47 (1) lit. a) RCR, se deplasa cu viteză neregulamentară

de 119 km/h, contrar prevederilor pct. 52. 1) al RCR, conștientizând că conducând

un autovehicul în asemenea condiții poate să prejudicieze sănătatea și

proprietatea altor participanți la trafic, nu a ținut seama de starea psihofiziologică

ce influențează atenția și reacția, dexteritatea în conducere care i-ar permite să

prevadă situațiile periculoase, având în vedere că bd. Dacia, mun. Chișinău este

aglomerat și situația rutieră, deplasând-se pe banda de circulație extremă dreapta,

a depășit pe partea dreaptă vehiculele ce se deplasau cu o viteză mai redusă în

aceiași direcție pe benzile alăturate din partea stânga, după care, cu toate că

automobilele ce se deplasau în fața sa au redus viteza, avertizând astfel despre

careva pericol pentru siguranța traficului, accelerând viteza, a comis tamponarea

victimelor, care în urma vătămărilor corporale, au decedat.

Totodată, de la comiterea accidentului soldat cu decesul a două persoane și

până în prezent, inculpatul nu a reparat succesorilor victimelor prejudiciul

material și moral, cauzat prin infracțiune.

3.1. A declarat apel și succesorul părții vătămate, Mișcoi Simion, care a

solicitat casarea sentinței și condamnarea inculpatului la detenție pe viață,

admiterea integrală a acțiunii civile vis-a-vis de prejudiciul material, iar

cuantumul prejudiciului moral, reieșind din circumstanțele nou create, este în

valoare totală de 21.000.000 euro.

Apelantul a indicat că, inculpatul a purces în cadrul ședințelor de judecată

la minciuni, scorniri, aberațiuni, ce nu țin de cele întâmplate, dar care au fost

apreciate ca verosimile și sincere întru aplicarea procedurii simplificate, conform

dispozițiilor art. 3641 Cod de procedură penală, pentru a obține ilegal o treime din

termenul prevăzut la art. 264. alin. (5) Cod penal, care prevede o pedeapsă infimă

de la 6 până la 10 ani.

Încadrarea juridică nu este obiectivă, deoarece infracțiunea comisă

întrunește elementele constitutive, conform dispozițiilor art. 145, alin. (2), 163,

2175 alin. (l), 266, 310 alin. (1) și (2) Cod penal.

Atât în cadrul urmăririi penale, cât și în cadrul cercetării judecătorești în

instanța de fond, lui i-a fost încălcat grav dreptul la apărare.

3.2. Avocatul Valentin Guțu, la fel a declarat apel, solicitând casarea

parțială a sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să fie dispusă

suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului.

Apelantul a invocat că, reieșind din materialele cauzei penale, contrar

prevederilor art. 114 al Regulamentului circulației rutiere, victimele Vitliuc

Cristina și Mișcoi Cristina, având în apropiere trecere de pietoni și intersecție, pe

sector de drum, cu câmpul vizual limitat s-au antrenat în trecerea bd. Dacia în

7

nemijlocită apropiere de multiple vehicule, care se deplasau pe traseu, punând în

pericol securitatea circulației rutiere.

Infracțiunea care este incriminată inculpatului, se atribuie la categoria

infracțiunilor din imprudență și ea a fost săvârșită atât din vina inculpatului, cât

și din vina victimelor, care s-au încadrat la traversarea carosabilului, cu câmpul

vizual limitat, în afara trecerii de pietoni, neasigurându-se de lipsa pe carosabil a

unităților de transport.

După săvârșirea accidentului rutier, inculpatul nu s-a sustras de la

răspundere, dar s-a oprit și a acordat ajutor victimelor, a anunțat poliția și

salvarea. S-a aflat la locul accidentului rutier până la sosirea poliției și a participat

la examinarea locului accidentului rutier, apoi benevol a mers la examinarea

medicală pentru stabilirea consumului de băuturi alcoolice, după ce s-a prezentat

la poliție, unde a acceptat să fie audiat în calitate de bănuit.

După săvârșirea accidentului rutier, Gribincea Profira, mama inculpatului,

a acordat ajutorul material familiei Mișcoi, pentru înmormântarea victimei

Mișcoi Cristina în sumă totală de 31.170 lei.

A fost expediat prin intermediul oficiului postal lui Mișcoi Simion,

succesorul în drept a victimei Mișcoi Cristina, și lui Vitliuc Oleg, succesorul în

drept al victimei Vitliuc Cristina, câte 50.000 lei la fiecare.

3.3. Au declarat apel și avocatul Patrașanu Radu-Ștefan, cu succesorul

victimei, Vitliuc Oleg, solicitând casarea parțială a sentinței și pronunțarea unei

noi hotărâri, prin care inculpatului să-i fie aplicată pedeapsa de 6 ani și 8 luni

închisoare, cu privarea de dreptul de a conduce mijloacele de transport pe un

termen de 5 ani, cu executare, încasarea prejudiciului material de 650.000 lei, cât

și a celui moral, în cuantum de 1.000.000 euro.

Apelantul a invocat că, inculpatul nu și-a recunoscut vinovăția la urmărirea

penală, doar în cadrul ședințelor de judecată, ceea ce vine în contradicție totală

cu esența conceptului de căință activă.

Potrivit cazierului contravențional, în perioada ultimilor trei ani, acesta are

nu mai puțin de 26 de contravenții în traficul rutier, prevăzute de art. 228-245 Cod

contravențional.

Inculpatul a comis accidentul rutier conducând autoturismul cu o viteză de

peste 119 km/h în localitate, iar după producerea accidentului rutier, nu a acordat

ajutor persoanelor tamponate.

Or, faptul, că inculpatul-intimat este în lipsa antecedentelor penale, a

săvârșit o infracțiune pentru prima dată, nu stă la evidența la medicul narcolog

sau psihiatru, nu constituie temei de aplicare a condamnării în baza art. 3641 Cod

de procedură penală, la un termen minim de 4 ani, cu ispășirea pedepsei în

penitenciar de tip deschis.

8

Totodată, prejudiciul material este dovedit prin cecurile prezentate

instanței, urmare a achitărilor tuturor obiceiurilor de înmormântare, cheltuieli,

pentru masa de pomenire, tratament medical, reciclare profesională și cheltuieli

de deplasare în transport.

Instanța nu a dat o apreciere justă gravității suferințelor fizice și psihice.

Suferințe fizice, incontestabil și totalmente probate la materialele

dosarului, în cumul cu suferințele psihice legate de decesul copilului Vitliuc

Cristina, au dus la suportarea unui prejudiciu moral considerabil, care și la

momentul de față se răsfrânge atât asupra fizicului succesorului victimei, cât și

asupra psihicului inclusiv a întregii familii.

martie 2017, apelurile procurorului și avocatului Guțu Valentin au fost respinse

ca nefondate.

Admise apelurile declarate de succesorul părții vătămate, Mișcoi Simion,

de avocatul Patrașanu Radu-Ștefan și succesorului părții vătămate Vitliuc Oleg,

casată parțial sentința și pronunțată o nouă hotărâre.

De inculpatul Topchin Vladislav s-a încasat în beneficiul succesorilor

părților vătămate, Mișcoi Simion și Vitliuc Oleg, a câte 200.000 lei, pentru

fiecare, cu titlu de prejudiciu moral.

În rest, sentința a fost menținută.

Instanța de apel a conchis că, la stabilirea pedepsei aplicate inculpatului,

prima instanță a acordat deplină eficiență prevederilor art. 7, 61, 75 Cod penal si

a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de

personalitatea celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori

agravează răspunderea, de condițiile de viață ale familiei acestuia precum și de

scopul pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului.

Totodată, sumele de 21.000.000 de euro și 1.000.000 de euro, solicitate de

către succesorii victimelor cu titlu de prejudiciu moral sunt exagerate, în acest

urmând a încasa de la inculpat în beneficiul ultimilor a câte 200.000 lei, pentru

fiecare, acest cuantum fiind unul rezonabil.

a declarat recurs ordinar, solicitând casarea acestei decizii în latura pedepsei

aplicate inculpatului și dispunerea rejudecării cauzei în aceeași instanța de apel,

în alt complet de judecată.

Recurentul a invocat că, concluziile instanțelor în partea individualizării

pedepsei stabilite inculpatului, sunt neconforme scopului legii penale și

principiului individualizării răspunderii penale și pedepsei penale.

5.1. Au declarat recurs ordinar și avocatul Patrașanu Radu-Ștefan, cu

succesorul victimei, Oleg Vitliuc, solicitând casarea parțială a hotărârilor

adoptate, ca fiind prea blânde, cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care

9

inculpatul să fie condamnat la 6 ani și 8 luni închisoare, cu privarea de dreptul de

a conduce mijloacele de transport pe termen de 5 ani, cu executare, și încasarea

sumei de 768.996,64 lei ca prejudiciu material, cât și a celui moral în cuantum de

1.000.000 de euro.

Recurentul a invocat că, instanțele erau obligate să țină cont de caracterul

și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea penală, de

influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și

de condițiile de viață ale familiei acestuia, ceea ce nu a fost făcut.

La fel, instanțele nu a luat în calcul faptul că, inculpatul a comis accidentul

rutier conducând autoturismul cu o viteză de peste 119 km/h în localitate, că după

producerea accidentului rutier inculpatul nu a acordat ajutor persoanelor

tamponate și nu a acționat în strictă conformitate cu prevederile pct. 12 alin. 1 lit.

c al Regulamentului Circulației Rutiere.

Instanța de apel incorect a considerat că suma de 200.000 lei este echitabilă

vis-a-vis de cele suportate, or, unul din criteriile orientative generale de apreciere

a prejudiciului moral este criteriul echității, care exprimă că indemnizația trebuie

să prezinte o justă și integrală despăgubire, iar la determinarea mărimii

compensației pentru prejudiciul moral urmează să fie luat în considerație atât

aprecierea subiectivă privind gravitatea cauzării suferințelor psihice sau fizice

persoanei cât și datele obiective care certifică acest fapt.

5.2. Avocatul Guțu Valentin, la fel, a declarat recurs ordinar, solicitând

casarea parțială a hotărârilor adoptate și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care

executarea pedepsei aplicate inculpatului, să fie suspendată condiționat, cu

menținerea în vigoare a sumei prejudiciului moral încasat în beneficiul

succesorilor victimelor de prima instanță.

Recurentul a invocat că, instanțele, la stabilirea pedepsei inculpatului, nu a

luat în considerație toate circumstanțele pe care putea să le considere ca atenuate.

5.4. Recurs ordinar a declarat și succesorul părții vătămate, Mișcoi Simon,

solicitând casarea deciziei instanțe de apel și dispunerea rejudecării cauzei de

către aceeași instanța de apel, în alt complet de judecată.

Recurentul a invocat că, derularea acțiunii procesual penale a avut loc cu

grave derogări de la legislația națională și internațională în vigoare.

La 14 iulie 2017, Mișcoi Simon, a declarat recurs ordinar suplimentar, în

care a indicat că decizia instanței de apel în latura penală și civilă, este adoptată

cu grave derogări de la legislația națională și internațională în vigoare.

29 noiembrie 2017, recursurile ordinare declarate de avocatul Valentin Guțu și de

succesorul părții vătămate, Simion Mișcoi, din 14 iulie 2017, au fost respinse ca

inadmisibile

10

Admise recursurile declarate de procuror, de succesorul părții vătămate,

Simion Mișcoi, din 10 mai 2017, de avocatul Radu-Ștefan Patrașanu cu

succesorul părții vătămate, Vitliuc Oleg, casată decizia instanței de apel în partea

stabilirii pedepsei și în latura civilă, fiind dispusă rejudecarea cauzei de către

aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

În rest, dispoziții hotărârii contestate au fost menținute.

Instanța de recurs a reținut că, criteriile generale și speciale privind

individualizarea pedepsei, nu au fost valorificate de către instanțe.

Pedeapsa aplicată infractorului trebuie să fie echitabilă, legală și

individualizată corect, capabilă să restabilească echitatea socială și să realizeze

scopurile legii penale și pedepsei penale, prevăzute de art. 61 Cod penal, în strictă

conformitate cu dispozițiile părții generale a Codului penal și stabilirea pedepsei

în limitele fixate în partea specială.

Totodată, instanțele au pronunțat hotărâri pripite în partea prejudiciului

material, potrivit căror acțiunile civile au fost admise în principiu.

Mai mult, instanța de apel, la stabilirea cuantumului prejudiciului moral,

nu a acordat deplină atenție suferințelor succesorilor părților vătămate cauzate în

urma săvârșirii infracțiunii, prin decesul părților vătămate.

Pe lângă aceasta, motivele indicate de avocatul Valentin Guțu în numele

inculpatului sunt neîntemeiate, iar recursul ordinar declarat de succesorul părții

vătămate, Simion Mișcoi, a fost depus la 14 iulie 2017, adică peste termenul de

30 zile stabilit de lege.

noiembrie 2018, au fost admise apelurile declarate de procuror, de succesorul

părții vătămate, Simion Mișcoi, de avocatul Radu-Ștefan Patrașanu și succesorul

părții vătămate, Oleg Vitliuc, casată sentința în partea individualizării pedepsei și

în latura civilă, cu pronunțarea unei noi hotărâri.

Lui Topchin Vladislav, recunoscut vinovat în baza art. 264 alin. (5) Cod

penal, i-a fost stabilită pedeapsa de 6 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a

conduce mijloace de transport pe un termen de 5 ani, cu executare în penitenciar

de tip deschis.

De la Topchin Vladislav s-a încasat prejudiciul moral în beneficiul

succesorilor părților vătămate, Oleg Vitliuc și Simion Mișcoi, a câte 250.000 lei

pentru fiecare.

În rest, sentința a fost menținută.

Instanța de apel a reținut că, în ședința instanței de apel din 26.11.2018,

succesorul părții vătămate, Mișcoi Simion, fiind citat în modul stabilit de lege, nu

s-a prezentat, prin cerere scrisă solicitând amânarea ședinței pe motiv de boală,

anexând mai multe înscrisuri a diferitor servicii medicale, cu diferite date, însă

nu a prezentat niciun act care să confirme că este internat în spital anume la

11

această dată, motiv pentru care urmează a fi respinsă respectiva cerere de

amânare, depusă la 23.11.2018.

La soluționarea chestiunii privind judecarea cauzei penale în absența

succesorului părții vătămate, Simion Mișcoi, necesită de verificat

comportamentul acestuia pe parcursul examinării pricinii, care s-a manifestat ca

unul abuziv și determinat întru tergiversarea examinării cauzei.

Astfel, pricina a parvenit la o nouă judecare de la Curtea Supremă de

Justiție și distribuită la 04.01.2018. În ședința din 21.02.2018 succesorul părții

vătămate, Simion Mișcoi, nu s-a prezentat, invocând motiv de boală. În ședința

din 12.03.2018 a solicitat termen pentru angajarea unui avocat. Pe 11.04.2018

avocatul desemnat din oficiu Cazacu D. s-a prezentat, iar succesorul Simion

Mișcoi, fără a informa instanța despre motivul absenței, nu s-a prezentat. În

ședința din 25.04.2018 s-a prezentat avocatul succesorului părții vătămate

Cataramă R., iar Cazacu D. a fost eliberat de la participare, totodată succesorul

Simion Mișcoi a înaintat propunere de recuzare a completului de judecători. În

ședința din 03.05.2018, nu s-a prezentat din nou Simion Mișcoi. În ședința din

11.06.2018 a lipsit avocatul Cataramă R., iar în cea din 09.07.2018 nu s-a

prezentat avocatului ales al succesorului Tăut G. Ședința din 11.07.2018 a fost

amânată din motivul lipsei succesorului părții vătămate Mișcoi Simion și a

avocatului acestuia Tăut G., invocând motiv de boală. La 14.09.2018, succesorul

părții vătămate Simion Mișcoi a înaintat recuzare procurorului și grefierului.

Deci, în virtutea prevederilor art. 412 alin. (5) Cod de procedură penală,

este posibilă examinarea cauzei în absența lui Mișcoi S., care este reprezentat în

instanța de apel de către avocatul Șchiopu A., care a susținut apelul și apelul

suplimentar al succesorului părții vătămate Mișcoi S.

Instanța de apel a statuat că, prima instanță corect a stabilit circumstanțele

de fapt și de drept, just ajungând la concluzia că inculpatul a săvârșit infracțiunea

incriminată.

Cauza a fost examinată în procedura simplificată, iar inculpatul a

recunoscut vina pe deplin, s-a căit sincer de cele comise, a cerut iertare de la

părinții victimelor.

Astfel, vina inculpatului s-a dovedit în afara dubiilor rezonabile prin

probele cercetate în cadrul ședinței, inclusiv declarațiile martorilor Guzun V.,

Manole E., Mustață V. și Cojoc I., precum și probelor materiale - procesul-verbal

de cercetare a locului accidentului rutier din 22.11.207, schema procesului-verbal

al examinării locului accidentului rutier din 22.11.2015 și tabel fotografic, anexă,

procesul-verbal de cercetare suplimentară a locului accidentului rutier din

02.12.2015, procesul-verbal de examinare a automobilului „Mercedes Benz C

220 CDI”, n/î XXXXXX, din 02.12.2015, procesul-verbal de examinare și

reproducere a înregistrărilor imaginilor video din 26.11.2015, procesul-verbal de

12

examinare și reproducere a înregistrărilor imaginilor video din 26.11.2015,

raportul de expertiză autotehnică nr. 10392 din 09.12.2015, raportul de expertiză

medico-legală nr.2486 din 03.12.2015 și raportul de expertiză medico-legală nr.

2491 din 04.12.2015.

Acțiunile inculpatului au fost corect calificate în baza art. 264 alin. (5) Cod

penal, ca încălcarea regulilor de securitate a circulației, de către persoana care

conduce mijlocul de transport, încălcare care a cauzat din imprudență decesul a

două persoane.

La examinarea apelurilor, succesorul părții vătămate Simion Mișcoi a

depus un șir de cereri, prin care a solicitat exhumarea cadavrelor și recalificare

faptei inculpatului în omor.

Însă, potrivit art. 325 din Cod de procedură penală, judecarea cauzei se

efectuează numai în limitele învinuirii formulate. Modificarea învinuirii în

instanța de judecată se admite dacă prin aceasta nu se agravează situația

inculpatului și nu se lezează dreptul lui la apărare.

În aceste condiții, instanța de fond a procedat conform normelor

prestabilite, iar depășirea limitei judecării cauzei este inadmisibilă, motiv din care

argumentele succesorului părții vătămate, Mișcoi Simion, nu pot fi admise.

Totodată, conform art. 61 Cod de procedură penală, pedeapsa penală are

drept scop restabilirea echității, corectarea condamnatului, precum și prevenirea

săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și a altor persoane.

Or, termenul pedepsei ales de către prima instanță în privința inculpatului,

nu este în acord cu principiul proporționalității, având în vedere fapta comisă,

urmările produse de comiterea infracțiunii.

Instanța de fond, la stabilirea și numirea pedepsei inculpatului nu a ținut

cont de cerințele legislației în vigoare și i-a aplicat o pedeapsă blândă, în raport

cu circumstanțele obiective sus-indicate, a pronunțat o sentință neîntemeiată în ce

privește individualizarea pedepsei, care este pasibilă de a fi anulată cu

pronunțarea unei noi hotărâri referitor la pedeapsa aplicată, ținând cont de

apelurile declarate.

Astfel, scopul educativ și preventiv al pedepsei aplicate în cauza penală

dată, nu poate fi atins decât prin aplicarea pedepsei penale cu închisoarea, or,

pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia trebuie individualizate în așa fel

încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale și evitarea

în viitor a săvârșirii unor fapte similare.

Conform art. 75 alin. (1) Cod pena, la stabilirea categoriei și termenului

pedepsei, este necesar de ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de

persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează

răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării reeducării

vinovatului, precum și de condițiile de viață a familiei acestuia.

13

Or, instanța de fond, la individualizarea pedepsei, nu a luat în calcul

importanța valorilor lezate. Inculpatul, prin acțiunile sale, a neglijat normele

prestabilite, a depășit limita de viteză, prejudiciind integritatea fizică a părților

vătămate, care este un atribut esențial și un drept fundamental al persoanei.

În acest sens, este total disproporționată sancțiunea aplicată inculpatului cu

fapta comisă, or, acesta a pus în pericol siguranța la trafic și viața, mai mult ca

atât că, inculpatul a comis infracțiunea care s-a soldat cu decesul două persoane,

iar întru restabilirea echității sociale și atingerea scopului pedepsei penale, acesta

urmând a executa o sancțiune penală cu închisoarea, cu privarea de dreptul de

conduce mijloace de transport.

Pedeapsa aplicată sub formă de închisoare pe un termen de 4 ani este una

prea blândă și nu va duce la reeducarea inculpatului, la atingerea scopului

pedepsei penale.

La individualizarea, stabilirea categoriei și termenului pedepsei, se v-a ține

cont de prevederile art. 6, 7, 16, 61, 75, 76, 77, 78 Cod penal, de gravitatea

infracțiunii săvârșite, care se atribuie la categoria celor deosebit de grave prin

prisma art. 16 Cod penal, de faptul că infracțiunea a fost săvârșită din imprudență,

că inculpatul anterior nu a fost judecat, de circumstanțele enumerate ale cauzei,

de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum

și de circumstanțele cauzei legate de scopul și motivele faptei, de comportarea lui

în timpul și după consumarea infracțiunii.

Sancțiunea art. 264 alin. (5) Cod penal prevede închisoare de la 6 la 10 de

ani cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de

până la 5 ani.

Inculpatul a săvârșit o infracțiune prin care a pus în pericol atât siguranța

în trafic cât și integritatea fizică a persoanei, deci, urmând a-i fi aplicată pedeapsa

sub formă de 6 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip deschis, cu

privarea de dreptul de a conduce mijloacele de transport pe un termen de 5 ani.

În același timp, succesorul părții vătămate, Oleg Vitliuc, a menționat că,

deja a intentat o acțiune în ordine civilă, privind încasarea prejudiciului material.

Deci, prima instanță a conchis corect de a admite în principiu acțiunile

civile înaintate de către Vitliuc Oleg și Mișcoi Simion, privind încasarea

prejudiciului material, urmând ca asupra cuantumului despăgubirilor materiale să

se pronunțe instanța în ordinea procedurii civile, pentru a stabili exact suma

despăgubirilor cuvenite succesorilor părților vătămate.

Această soluție rezultă și din prevederile art. 387 alin. (3) Cod de procedură

penală, că în cazuri excepționale când, pentru a stabili exact suma despăgubirilor

cuvenite părții civile, ar trebui amânată judecarea cauzei, instanța poate să admită,

în principiu, acțiunea civilă, urmând ca asupra cuantumului despăgubirilor

cuvenite să hotărască instanța civilă.

14

Pe lângă aceasta, potrivit art. 1422 Cod civil, în cazul în care persoanei i s-

a cauzat un prejudiciu moral, adică suferințe psihice prin faptele infracționale ale

unei persoane, judecata poate obliga vinovatul să repare prejudiciul prin

echivalent bănesc. Mărimea compensației pentru prejudiciul moral se determină

de către instanța de judecată în funcție de caracterul și gravitatea suferințelor

psihice sau fizice cauzate persoanei vătămate, de gradul de vinovăție al autorului

prejudiciului, dacă vinovăția este o condiție a răspunderii, și de măsura în care

această compensare poate aduce satisfacție persoanei vătămate, potrivit art. 1423

din Codul civil.

Succesorul părții vătămate, Mișcoi Simion, a solicita încasarea

prejudiciului moral în mărime de 21.000.000 de euro, iar succesorul părții

vătămate, Vitliuc Oleg, în sumă de 1.000.000 euro. Cu referire la prejudiciul

moral, instanța de apel a statuat că, familiile părților vătămate (victimelor) au

suferit enorm de pe urma acțiunilor comise de către Topchin Vladislav, care s-au

soldat cu decesul părților vătămate.

Astfel, dat fiind că, în rezultatul infracțiunii săvârșite au decedat două

persoane, iar acest fapt, dincolo de orice dubii, le-a provocat suferințe de ordin

moral părinților, suma de doar a câte 50.000 de lei pentru fiecare succesor al

victimelor, încasată de către prima instanță cu titlu de prejudiciul moral, este mult

prea mică și nu constituie o despăgubire echivalentă suferințelor trăite de familiile

părților vătămate, care și-au pierdut fiicele.

Totodată, sumele de 21.000.000 euro și 1.000.000 euro solicitate de către

succesorii victimelor cu titlu de prejudiciu moral, sunt exagerate, în acest sens

fiind rezonabil și adecvat de a încasa de la inculpat în beneficiul lui Mișcoi Simion

și Vitliuc Oleg câte 250.000 lei pentru fiecare, cuantum care v-a avea efect

compensatoriu pentru succesorii părților vătămate și care nu vine în contradicție

cu prevederile art. 41 din Convenția Europeană pentru drepturile Omului, din care

rezultă că, suma pretinsă nu trebuie să fie exorbitantă și să nu tindă la o îmbogățire

fără temei.

solicitând casarea deciziei menționate și dispunerea rejudecării cauzei de către

aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Recurentul a invocat că, încadrarea juridică incorectă a infracțiunii este

incorectă, derularea procesului penal având loc cu grave derogări de la legislația

națională și internațională în vigoare, decizia fiind pronunțată în absența

recurentului în mod ilicit.

Fiica Mișcoi Cristina a fost aruncată intenționat sub automobilul

inculpatului, cu care Vitliuc Cristina se știa anterior, punând la cale omorul în

cauză.

15

Infracțiunea săvârșită de către inculpat urmează a fi recalificată de un

procuror onest și necoruptibil, conform dispozițiilor art. 14, alin. (l), 15, 16 alin.

(6), 71 alin. (1) și (2), 72 alin. (1) lit. c) și alin. (4), 145 alin. (2) lit. m) și p), 163,

217/5, alin. (1), 266, 310 alin. (1) și (2) Cod penal, așa precum, a fost emisă în

prima instanță o sentință nefondată, derizorie, extrem de blinda, contrară legii,

neconstituțională, cu iz de abuz criminal, cu derogări extrem de grave de la

legislația procesual-penală în vigoare, procedura în cauză, fiind continuată în mod

eronat și în instanța de apel de două ori, în absența mea, pentru a aplica o

procedură penală contrară legislației în vigoare.

Mi-a fost încălcat grav dreptul la apărare, necătând la solicitarea de

acordare a asistenței juridice garantate de stat.

A fost încălcat și dreptul la un recurs efectiv, fiind aplicată discriminarea,

genocidul, deoarece la 11.04.2018, respectiv, la 25.04.2018 și la 09.07.2018 am

fost supus să particip forțat la ședințele de judecată.

Au fost înaintate numeroase cereri de recuzare a întreg completului de

judecată în componența magistraților.

A fost aplicată incorect procedura simplificată, conform, art. 3641 Cod de

procedură penală, deoarece inculpatul nu a recunoscut integral crima săvârșită.

Instanța de apel, la judecarea cauzei penale cu privire la omorul violent al

fiicei Mișcoi Cristina, a depus eforturi colosale întru respingerea cererilor și

demersurilor înaintate, nefiind examinat fondul cauzei.

Nu au fost date citirii declarațiilor martorului Musteață Vasile, verificate

prin citire în instanța de apel.

Nu au fost stabilite circumstanțe, care ar demonstra spusele martorului

Cojoc Igor, verificate prin citire în instanța de apel.

Prejudiciul moral a fost limitat la o sumă extrem de mică, or, în acest caz a

fost numită suma prejudiciului moral în valoare de 21.000.000 euro, așa precum,

fiica la 31.12.2015, trebuia să împlinească vârsta de 21 de ani, nu doar numai

această sumă de bani putea să acumuleze în cursul vieții, dar și o sumă de bani de

nedescris, cât și ajutorul ei permanent, deoarece eu, având o serie de maladii

cronice, fiind nevoit să utilizez sistematic în fiecare zi tratament medicamentos,

ea fiind unica sursă de ajutor material, de care am fost lipsit ilegal de către

inculpat.

Este necesară o nouă investigație multiaspectuală și imparțială de urmărire

penală de către un grup de procurori profesioniști și obiectivi, așa precum sânt

probe concludente și pertinente, care pot demonstra cu certitudine săvârșirea unui

omor violent, intenționat, la comandă, prin falsificarea probelor, părăsirea locului

infracțiunii.

În drept, recursul este fondat pe art. 427 alin. (1) pct. 5), 6), 8), 10) și 12)

Cod de procedură penală.

16

8.1. A declarat recurs ordinar și avocatul Guțu Valentin, solicitând casarea

parțială a sentinței și totală a deciziei instanței de apel, cu pronunțarea unei noi

hotărâri, prin care să fie menținută pedeapsa aplicată inculpatului de 4 ani

închisoare, dar dispunând suspendarea condiționată a executării ei și cu

menținerea în vigoare a sumei prejudiciului moral stabilit succesorilor părților

vătămate de prima instanță.

Recurentul a menționat că, la stabilirea pedepsei inculpatului, instanțele nu

a luat în considerație toate circumstanțele atenuante și anume: vinovăția mixtă

atât din partea inculpatului cât și a victimelor, faptul că după săvârșirea

accidentului rutier Topchin Vladislav nu s-a sustras de răspundere, dar s-a oprit

și a acordat ajutor victimelor, a anunțat poliția și salvarea, a participat la

cercetarea locului accidentului rutier, apoi benevol a mers la examinarea

medicală, după ce s-a prezentat la poliție.

După săvârșirea accidentului rutier, Gribincea Profira, mama inculpatului

a acordat ajutor material familiei Mișcoi în sumă totală de 31.170 lei.

Pe parcursul examinării cauzei în judecată, familia inculpatului a întreprins

mai multe acțiuni pentru a negocia cu succesorii victemelor recuperarea

prejudiciului pricinuit, dar ei au refuzat. Ca urmare, la 21.01.2016, am expediat

prin oficiul postai lui Mișcoi Simion și Vitliuc Oleg câte 50000 lei la fiecare, în

calitate de prejudiciu moral.

Instanța de apel i-a aplicat inculpatului o pedeapsă prea aspră, iar

prejudiciul moral încasat este exagerat de mare.

În drept, recursul este fondat pe art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură

penală - s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

8.2. Avocatul Patrașanu Radu-Ștefan, la fel a declarat recurs ordinar, în

numele succesorului părții vătămate, Vitliuc Oleg, solicitând casarea deciziei

instanței de apel și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care Topchin Vladislav să

fie condamnat la 6 ani și 8 luni închisoare, cu executare în penitenciar de tip

închis, cu privarea de dreptul de a conduce mijloacele de transport un termen de

5 ani, și cu încasarea în beneficiul lui Vitliuc Oleg a prejudiciului moral în mărime

de 1.000.000 euro.

Recurentul a invocat că, instanțele nu au luat în calcul faptul că, inculpatul

a comis accidentul rutier conducând autoturismul cu o viteză de peste 119 km/h

în localitate, că după producerea accidentului nu a acordat ajutor persoanelor care

au fost tamponate și nu a acționat în strictă conformitate cu prevederile pct. 12

alin. (1) lit. c) al Regulamentului Circulației Rutiere.

Suferințele fizice, în cumul cu cele psihice legate de decesul copilului

Vitliuc Cristina, rezultat din acțiunile ilegale ale inculpatului, au dus la suportarea

unui prejudiciu moral considerabil, care și la momentul de față se răsfrânge atât

17

asupra fizicului succesorului victimei cât și asupra psihicului inclusiv a întregii

familii.

Instanța de apel incorect a considerat că suma de 250.000 lei este echitabilă

vis-a-vis de cele suportate, or, unul din criteriile orientative generale de apreciere

a prejudiciului moral este criteriul echității, care exprimă că indemnizația trebuie

să prezinte o justă și integrală despăgubire, iar la determinarea mărimii

compensației pentru prejudiciul moral urmează să fie luat în considerație atât

aprecierea subiectivă privind gravitatea cauzării suferințelor psihice sau fizice

persoanei cât și datele obiective care certifică acest fapt.

În drept, recursul este fondat pe art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de

procedură penală - instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel, hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția, motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii, acesta este expus

neclar, instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței, s-

au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

nominalizate pe baza materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate,

Colegiul penal concluzionează că acestea urmează a fi declarate inadmisibile din

următoarele considerente.

În primul rând, potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală,

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de această instanță, dar doar în temeiurile prevăzute de lege.

Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs, se

pronunță doar în limitele temeiurilor invocate în recurs. Potrivit art. 429 alin. (1)

Cod de procedură penală, recursul trebuie să fie motivat. În corespundere cu art.

430 alin. (5) Cod de procedură penală, cererea de recurs trebuie să conțină

indicarea temeiurilor prevăzute în art. 427 și argumentarea ilegalității hotărârii

atacate în acest sens. Potrivit art. 6 pct. 111) Cod de procedură penală, eroare

gravă de fapt constituie stabilirea eronată a faptelor, în existența sau inexistența

lor, prin neluarea în considerare a probelor care le confirmau sau prin denaturarea

conținutului acestora. Eroarea gravă de fapt nu reprezintă o apreciere greșită a

probelor.

Sub acest aspect se reține că recursul ordinar declarat de succesorul părții

vătămate, Mișcoi Simion, este fondat pe art. 427 alin. (1) pct. 5), 6), 8), 10) Cod

de procedură penală, care prevăd următoarele temeiuri de drept - cauza a fost

judecată în primă instanță sau în apel fără citarea legală a unei părți sau care, legal

citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a înștiința instanța despre

această imposibilitate, instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel, motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii, acesta este

expus neclar, instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția

18

instanței, instanța a pronunțat o hotărâre de condamnare pentru o altă faptă decât

cea pentru care condamnatul a fost pus sub învinuire, cu excepția cazurilor

reîncadrării juridice a acțiunilor lui în baza unei legi mai blânde, s-au aplicat

pedepse individualizate contrar prevederilor legale (pct. 8. din decizie).

Însă, în recursul respectiv, în pofida normelor de drept enunțate, nu este

specificat, în raport cu relevanțele conținute în partea descriptivă a deciziei

contestate, care ar fi erorile de drept și esența circumstanțelor că cauza a fost

judecată în primă instanță sau în apel fără citarea legală a unei părți sau care, legal

citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a înștiința instanța despre

această imposibilitate, instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel, motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii, acesta este

expus neclar, instanța a admis o eroare gravă de fapt, raportată la exigențele art.

6 pct. 111) Cod de procedură penală, care i-ar fi afectat soluția, instanța a

pronunțat o hotărâre de condamnare pentru o altă faptă decât cea pentru care

condamnatul a fost pus sub învinuire, cu excepția cazurilor reîncadrării juridice a

acțiunilor lui în baza unei legi mai blânde, s-au aplicat pedepse individualizate

contrar prevederilor legale, fiind omisă în totalitate argumentarea ilegalității

hotărârii atacate în acest sens (pct. 8. din decizie).

Rezultă, că recursul menționat nu îndeplinește cerințele legale de conținut

în partea vizată, iar instanța de recurs nu este competentă să completeze din oficiu

recursul ordinar cu circumstanțe în fapt și în drept, care l-ar justifica, și să se

expună, apoi, asupra unor temeiuri neargumentate legal de recurent.

Or, conform art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța

judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea

acuzării sau a apărării și nu exprimă alte interese decât interesele legii.

În al doilea rând, potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6), 8), 10) și 12) Cod de

procedură penală, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a

repara erorile de drept comise de această instanță, inclusiv în temeiul când

hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, nu au fost

întrunite elementele infracțiunii, s-au aplicat pedepse individualizate contrar

prevederilor legale, faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

În această ordine de idei și în raport cu circumstanțele invocate în

recursurile ordinare de pe rol (pct. 8., 8.1., 8.2. din decizie), se atestă că împrejurările

menționate în partea descriptivă a deciziei contestate, inclusiv cele reproduse în

pct. 7. din prezenta decizie, relevă în mod concludent că instanța de apel legal și

întemeiat a constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de drept privind

învinuirea înaintată inculpatului, și încadrarea juridică corectă a acțiunilor lui

19

infracționale, în strictă conformitate cu prevederile normelor de procedură penală

și prescripțiilor de drept material, prin prisma cumulului de probe anexate la

dosar, inclusiv declarațiile inculpatului, martorilor Guzun V., Manole E., Mustață

V. și Cojoc I., procesul-verbal de cercetare a locului accidentului rutier din

22.11.207, schema procesului-verbal al examinării locului accidentului rutier din

22.11.2015 și tabel fotografic, anexă, procesul-verbal de cercetare suplimentară a

locului accidentului rutier din 02.12.2015, procesul-verbal de examinare a

automobilului „Mercedes Benz C 220 CDI”, n/î XXXXXX, din 02.12.2015,

procesul-verbal de examinare și reproducere a înregistrărilor imaginilor video din

26.11.2015, procesul-verbal de examinare și reproducere a înregistrărilor

imaginilor video din 26.11.2015, raportul de expertiză autotehnică nr. 10392 din

09.12.2015, raportul de expertiză medico-legală nr.2486 din 03.12.2015 și

raportul de expertiză medico-legală nr. 2491 din 04.12.2015, toate probele fiind

apreciate în conformitate cu prevederile art. 101 alin. (1) Cod de procedură

penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității, veridicității și

coroborării lor, instanța indicând clar și fără echivoc motivele pentru care a

respins probele și versiunile părților privind prezența altor împrejurări de fapt și

de drept decât cele invocate în rechizitoriu, instanța de apel pronunțându-se

argumentat asupra tuturor motivelor invocate în apelurile de pe rol, probele

administrate pe caz demonstrând cu concludență prezența în acțiunile inculpatului

a elementelor infracțiunii prevăzute la art. 264 alin. (5) Cod penal, deci faptei

săvârșite fiindu-i dată o încadrare juridică corectă (pct. 3., 3.1., 3.3., 3.4., 7.- 8.2. din

decizie).

Pe lângă acesta, instanța de apel a aplicat inculpatului pedeapsa în strictă

conformitate cu prevederile normelor de procedură penală și prescripțiilor de

drept material, just luând în considerare că inculpatul a comis o infracțiune gravă,

care prevede închisoare de la 6 la 10 ani cu privarea de dreptul de a conduce

mijloace de transport pe un termen de până la 5 ani, soldată cu decesul a două

persoane, dar infracțiunea a fost comisă din imprudență, nu are antecedente

penale, este încadrat în câmpul muncii, este caracterizat pozitiv, s-a căit sincer și

a întreprins măsuri de recuperare a prejudiciului moral succesorilor părților

vătămate, că a recunoscut săvârșirea faptelor indicate în rechizitoriu și a solicitat

ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală,

corect ținând cont și de prevederile art. 61, 75 Cod penal, 3641 alin. (8) Cod de

procedură penală, conform căror persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea

unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele și în strictă

conformitate cu dispozițiile legii. Pedeapsa are drept scop restabilirea echității

sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi

infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și a altor persoane. La stabilirea

categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de gravitatea

20

infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influența

pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de

condițiile de viață ale familiei acestuia. Inculpatul care a recunoscut săvârșirea

faptelor indicate în rechizitoriu și a solicitat ca judecata să se facă pe baza

probelor administrate în faza de urmărire penală beneficiază de reducerea cu o

treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu închisoare.

Deci, pedeapsa a fost motivată, individualizată și aplicată inculpatului în

corespundere cu prevederile legale, corespunde principiului proporționalității și

scopului de restabilire a echității sociale, corectare a inculpatului, precum și

prevenirii de săvârșirea de noi infracțiuni atât din partea acestuia, cât și a altor

persoane (pct. 7. din decizie).

În același timp, instanța de apel corect a constatat și apreciat circumstanțele

de fapt și de drept privind mărimea prejudiciului moral cauzat succesorilor

părților vătămate.

Or, conform prevederile art. 219 alin. (4), 220 alin. (3), 387 alin. (1) Cod

de procedură penală, art. 1423 Cod civil, la evaluarea cuantumului despăgubirilor

materiale ale prejudiciului moral, instanța de judecată ia în considerare suferințele

fizice ale victimei, etc. Hotărârea privind acțiunea civilă se adoptă în conformitate

cu normele dreptului civil. O dată cu sentința de condamnare, instanța de

judecată, apreciind dacă sunt dovedite temeiurile și mărimea pagubei cerute de

partea civilă, admite acțiunea civilă, în tot sau în parte, ori o respinge. Mărimea

compensației pentru prejudiciu moral se determină de către instanța de

judecată în funcție de caracterul și gravitatea suferințelor psihice sau fizice

cauzate persoanei vătămate, de gradul de vinovăție al autorului prejudiciului,

dacă vinovăția este o condiție a răspunderii, și de măsura în care această

compensare poate aduce satisfacție persoanei vătămate. Caracterul și gravitatea

suferințelor psihice sau fizice le apreciază instanța de judecată, luând în

considerare circumstanțele în care a fost cauzat prejudiciul, precum și statutul

social al persoanei vătămate.

Potrivit jurisprudenței CtEDO, în asemenea situație, nu se mai impune o

reevaluare a conținutului mijloacelor de probă, acestea demonstrând cu prisosință

soluția dată de prima instanță. Or, în cazul în care instanța de fond și-a motivat

decizia luată, arătând în mod concret la împrejurările care confirmă sau infirmă o

acuzație penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient orice drept de recurs

eventual, o curte de recurs poate, în principiu, să se mulțumească de a relua

motivele jurisdicției de primă instanță (hotărârea CtEDO Garcia Ruis c. Spaniei, Helle

c. Finlandei). Art. 6 din CEDO impune în special, în sarcina „instanței”, obligația

de a efectua o examinare efectivă a motivelor, argumentelor și probelor propuse

de părți, cu excepția cazului în care se apreciază relevanța acestora. Deși este

21

adevărat că obligația motivării deciziilor, impusă instanțelor de art. 6 § 1 din

CEDO, nu poate fi înțeleasă ca impunând formularea unui răspuns detaliat la

fiecare argument (hotărârea CtEDO, pct. 80-81, Perez c. Franței, Van de Hurk c. Țărilor

de Jos).

Pe lângă aceasta, recursurile declarate, potrivit argumentelor invocate și

reproduse în pct. 8., 8.1. și 8.2. din prezenta decizie, sunt întemeiat doar pe critica

modului în care instanțele de fond au apreciat probele și circumstanțele cauzei,

inclusiv în latura pedepsei penale și în latura civilă.

Însă, pornind de la relevanțele art. 27, 414 alin. (1) și (2) a Codului de

procedură penală, judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa

convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de

apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza

probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și

în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere

probelor din dosar. Astfel, activitatea instanței de apel privind doar aprecierea sau

reaprecierea circumstanțelor cauzei, inclusiv în latura pedepsei penale și în latura

civilă în alt sens decât cel pe care îl propun părțile este o competentă și

prerogativă legală a acestei instanțe, care nu constituie un temei de drept separat

din numărul celor incluse în art. 427 Cod de procedură penală și, astfel, invocarea

acestei chestiuni în recursul ordinar la fel este lipsită de orice temei legal.

Mai mult, motivele invocate în recursurile de pe rol au constituit deja obiect

de examinare în instanța de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în acest

sens (pct. 7. - 8.2. din decizie), iar o altă opinie asupra probelor și circumstanțelor

pricinii care au fost puse la baza sentinței de condamnare, conform jurisprudenței

CtEDO, nu poate servi temei pentru reexaminarea cauzei (hotărârea din 16 ianuarie

2007, pct. 20, cazul Bujnița c. Moldovei).

Totodată, soluția instanței de apel este conformă indicațiilor din decizia

Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 29.11.2017, care sunt

obligatorii pentru instanța de rejudecare a cauzei, conform art. 436 alin. (2) Cod

de procedură penală (pct. 6. din decizie).

Or, instanța de recurs a dispus rejudecarea cauzei de către instanța de apel

doar în aspectul pedepsei blânde aplicate inculpatului, cât și a laturii civile,

respingând celelalte motive indicate în recursurile declarate (pct. 6. din decizie).

Prin urmare, alegațiile recurenților privind judecarea neîntemeiată a cauzei

în procedura simplificată prevăzută la art. 364/1 Cod de procedură penală,

încadrarea juridică incorectă a faptei comise, încălcarea drepturilor procesual-

penale a succesorilor părților vătămate invocate în apeluri și recursurile ordinare,

sunt lipsite de suport juridic și din punctul de vedere vizat supra.

Este de remarcat și netemeinicia argumentelor recurentului Mișcoi S.

despre încadrarea juridică incorectă a faptelor comise de inculpat, rezumată din

22

prevederile art. 325 alin. (1) și 24 alin. (2) Cod de procedură penală, conform

căror judecarea cauzei se efectuează numai limitele învinuirii formulate în

rechizitoriu, iar instanța judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se

manifestă în favoarea acuzării sau a apărării și nu exprimă alte interese decât

interesele legii.

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanța de apel nu a

comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurenți, că hotărârea

atacată cuprinde motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, că au fost

întrunite elementele infracțiunii, că faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică

corectă, că s-au aplicat inculpatului pedepse individualizate conform prevederilor

legale, și că recursurile ordinare sunt vădit neîntemeiate.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că

acesta este vădit neîntemeiat.

Prin urmare, odată ce sunt vădit neîntemeiate, recursurile de pe rol urmează

a fi declarate inadmisibile.

Cod de procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de succesorul părții

vătămate, Mișcoi Simion, de avocatul Patrașanu Radu-Ștefan în numele

succesorului părții vătămate, Vitliuc Oleg, și de avocatul Guțu Valentin împotriva

deciziei Colegiul penal al Curții de Apel Chișinău din 26 noiembrie 2018, în

privința inculpatului Topchin Vladislav XXXXX, pe motiv că sunt vădit

neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 12 iulie 2019.

Președinte Iurie Diaconu

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun

23