3ra-636/22 — anularea actului administrativ

3ra-636/22 — anularea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr.3ra-636/22

2-20050125-01-3ra-21062022

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani (jud.: V. Chisilița)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: A. Minciuna, V. Negru, E. Palanciuc)

Î N C H E I E R E

21 decembrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Ala Cobăneanu

Aliona Miron

examinând admisibilitatea recursului depus de Societatea cu Răspundere

Limitată „Avia Invest”, reprezentată de avocatul Dmitri Lunga,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă

de Societatea cu Răspundere Limitată „Avia Invest” împotriva Guvernului

Republicii Moldova, terț Ministerul Justiției al Republicii Moldova cu privire la

anularea actului administrativ,

împotriva deciziei din 23 februarie 2022 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost casată integral hotărârea din 09 decembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Râșcani și emisă o decizie nouă de respingere a acțiunii depuse de Societatea cu

Răspundere Limitată „Avia Invest” ca neîntemeiată,

c o n s t a t ă:

La 14 mai 2020, SRL „Avia Invest” a depus cerere de chemare în judecată, în

procedura contenciosului administrativ, împotriva Guvernului Republicii Moldova,

terț Ministerul Justiției al Republicii Moldova cu privire la anularea actului

administrativ.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că, la 30 august 2013 între Agenția

Proprietății Publice, în calitate de concedent, și SRL „Avia Invest”, în calitate de

concesionar, a fost semnat contractul de concesiune nr.4/03 a activelor aflate în

gestiunea ÎS „Aeroport Internațional Chișinău” și a terenului aferent acestora.

1

Concesionarea activelor aflate în gestiunea ÎS „Aeroport Internațional

Chișinău” și a terenului aferent acestora, selectarea partenerului privat, precum și

încheierea contractului propriu-zis a fost fundamentată prin adoptarea de către

Guvern a următoarele Hotărâri: nr.438/2012 cu privire la inițierea proiectului de

parteneriat public-privat pentru concesionarea ÎS „Aeroportul Internațional

Chișinău”; nr.321/2013 cu privire la aprobarea concesionării activelor ÎS

„Aeroportul Internațional Chișinău” și a condițiilor concesionării acestora;

nr.715/2013 pentru aprobarea Raportului privind derularea și rezultatele

concursului închis de selectare a concesionarului activelor ÎS „Aeroportul

Internațional Chișinău” și nr.780/2013 cu privire la reconfirmarea aprobării

concesionării activelor ÎS „Aeroportul Internațional Chișinău” și a condițiilor

concesionării acestora.

La 04 septembrie 2019, în temeiul art.6 lit.k) din Legea nr.136/2017 cu privire

la Guvern, Guvernul Republicii Moldova a adoptat Hotărârea nr.431, prin care au

fost abrogate cele 4 hotărâri enumerate mai sus.

Analizând cadrul normativ și Nota informativă întocmită de ministrul Justiției

al Republicii Moldova la proiectul Hotărârii Guvernului privind abrogarea unor

hotărâri ale Guvernului, care au stat la baza adoptării Hotărârii Guvernului nr.43l

din 04 septembrie 2019, a constatat că pârâtul a emis un act administrativ

individual ilegal defavorabil, prin ce a fost vătămată în drepturi în special: la

siguranța și protecția deplină a investițiilor, la respectarea bunurilor, la o bună

reputație, întrucât actul administrativ individual contestat a fost adoptat: 1) fără

respectarea condițiilor retragerii unui act administrativ legal favorabil și puterii

lucrului judecat, fiind lezată securitatea juridică și ordinea socială; 2) în baza

Notei informative ce conține informații denaturate/neautentice; 3) cu încălcarea

principiilor generale privind obiectivitatea și transparența procedurii

administrative.

Cu trimitere la prevederile art.10 alin.(1), art.12 și art.132 alin.(1) din Codul

administrativ, reclamanta a invocat că din conținutul Hotărârii Guvernului nr.431

din 04 septembrie 2019 privind abrogarea unor hotărâri ale Guvernului, prin

prisma trăsăturilor fiecăreia dintre categoriile în discuție (acte administrative

normative și acte administrative individuale), rezultă că actul contestat nu prevede

reglementări de principiu și nu are o aplicabilitate generală, nu se adresează și nu

produce efecte erga omnes, ci reglementează o situație juridică precisă, abordând

un caz individual - procesul de concesionare a activelor aflate în gestiunea ÎS

„Aeroport internațional Chișinău”.

Sub acest aspect, și reieșind din art.11 alin.(l) din Codul administrativ,

reclamanta a conchis că Hotărârea Guvernului nr.431 din 04 septembrie 2019 este

un act administrativ individual ilegal, deoarece îi afectează drepturile și interesele

2

sale legitime în calitate de concesionar al activelor aflate în gestiunea ÎS „Aeroport

Internațional Chișinău” și a terenului aferent acestora.

Consideră că atât Legea contenciosului administrativ nr.793/2000 (abrogată),

cât și Codul administrativ în vigoare, oferă remedii juridice de drept administrativ

persoanelor lezate în drepturi prin adoptarea unei hotărâri de către Guvern, care în

sine reprezintă un act administrativ cu caracter individual, motiv din care acestea

pot face obiectul unei acțiuni în contencios administrativ.

Totodată, prin prisma Legii contenciosului administrativ nr.793/2000

(abrogată) reclamanta a comunicat că există hotărâri judecătorești irevocabile în

două cauze separate examinate în ordinea contenciosului administrativ, având ca

obiect contestarea hotărârilor de Guvern abrogate prin Hotărârea Guvernului

nr.431 din 04 septembrie 2019.

Astfel, legalitatea hotărârilor de Guvern abrogate prin Hotărârea Guvernului

nr.431 din 04 septembrie 2019 au constituit deja obiect de examinare în instanța de

judecată.

Mai mult, în pct.63 din Decizia Curții Constituționale nr.13 din 08 octombrie

2013 privind sistarea procesului pentru controlul constituționalității Hotărârilor

Guvernului nr.321 din 30 mai 2013 și nr.715 din 12 septembrie 2013 referitoare la

concesionarea Aeroportului Internațional Chișinău, s-a indicat că: „…prevederile

Hotărârilor Guvernului, fiind elaborate pentru executarea legilor care nu sunt

contestate, nu constituie domeniul jurisdicției constituționale, fiind susceptibile de

controlul legalității, care ține de competența instanțelor de drept comun. În acest

context, Curtea observă că persoanele care se consideră lezate prin prevederile

contestate se pot adresa în instanțele de drept comun pentru a-și apăra drepturile”.

Reclamanta a remarcat că, termenul de adresare în judecată a fost respectat,

întrucât în Hotărârea Guvernului nr.431 din 04 septembrie 2019 nu s-a indicat

informația cu privire la exercitarea căilor de atac (contrar art.120 alin.(l) lit.h) din

Codul administrativ), termenul de înaintare a acțiunii în contencios administrativ

este un an de la comunicarea sau notificarea actului administrativ. Nerespectarea

exigențelor de conținut al actului administrativ individual de către autoritatea

publică emitentă, este decisivă, în planul termenului în interiorul căruia persoana

vătămată într-un drept al său poate exercita căile de atac.

Or, potrivit art.209 alin.(2) din Codul administrativ, dacă informația cu privire

la exercitarea căilor de atac nu se conține în actul administrativ individual sau în

decizia cu privire la cererea prealabilă ori este indicată incorect, înaintarea acțiunii

în contencios administrativ se admite în termen de un an de la comunicarea sau

notificarea actului administrativ sau a deciziei cu privire la cererea prealabilă.

Comunicarea Hotărârii Guvernului nr.431 din 04 septembrie 2019 s-a realizat

prin publicarea în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.274-278 din 06

3

septembrie 2019, prin urmare, prezenta acțiune a fost depusă în termenul legal,

întrucât dreptul său la acțiune expiră la 06 septembrie 2020.

Cât privește posibilitatea revendicării a încălcării prin activitatea

administrativă a unui drept în sensul art.17 din Codul administrativ, SRL „Avia-

Invest” a reținut că revendicarea dreptului său se deduce din susținerile formulate

prin cererea de chemare în judecată în conținutul căreia este arătată vătămarea

dreptului personal.

Expresiile utilizate în textul art.17 și art.189 din Codul administrativ „drept

vătămat” și „încălcarea unui drept al său” se referă la drepturi subiective concrete.

Această concluzie este fortificată și prin jurisprudența Curții Europene a

Drepturilor Omului, care a statuat că pentru ca un reclamant să se poată declara

victimă, acesta trebuie să prezinte dovezi plauzibile și convingătoare ale

probabilității survenirii unei încălcări, la care ar fi supus personal (Senator Lines

GmbH împotriva a cincisprezece state membre ale Uniunii Europene, cererea nr.

45572/00).

Actul administrativ contestat - Hotărârea Guvernului nr.431 din 04 septembrie

2019, are ca destinatar, inter alia, SRL „Avia-Invest” în calitate de concesionar,

deoarece prin aceasta a fost abrogată Hotărârea Guvernului nr.715 din 12

septembrie 2013, prin care Guvernul a aprobat Raportul privind derularea și

rezultatele concursului închis de selectare a concesionarului activelor ÎS

„Aeroportul internațional Chișinău”, precum și Hotărârea Guvernului nr.780 din 04

octombrie 2013, prin care a fost reconfirmată aprobarea concesionării activelor ÎS

„Aeroportul Internațional Chișinău” și a condițiilor concesionării acestora.

Aceste hotărâri de Guvern au fost adoptate după ce contractul de concesiune a

fost semnat la 30 august 2013, urmare a desemnării ofertei ca fiind câștigătoare de

către comisia de concurs.

Prin urmare, autoritatea administrativă – Guvernul, a sfidat propriile sale acte

administrative adoptate anterior, care după mai bine de 6 ani de acțiune a

contractului de concesiune și după realizarea modernizărilor consistente asupra

activelor statului transmise în gestiune, fiind executate efectiv cele două etape din

volumul de investiții prevăzute în contractul de concesiune, sub paravanul scopului

de a aduce în concordanță actele sale cu legislația în vigoare, a desființat actele

administrative care fundamentează concesionarea activelor ÎS „Aeroportul

Internațional Chișinău”.

Cu toate că, efectele Hotărârilor de Guvern nr.438/2012, nr.321/2013,

nr.715/2013 și nr.780/2013, pe care le-au produs în perioada de activitate, nu sunt

înlăturate prin abrogarea acestora în temeiul Hotărârii de Guvern nr.431 din 04

septembrie 2019, atât Guvernul, cât și alte autorități publice utilizează în mod

voalat actul administrativ individual contestat - Hotărârea Guvernului nr.431 dm

04 septembrie 2019, drept instrument artificial pentru a obstrucționa activitatea sa,

4

în calitate de concesionar și de a-i crea impedimente serioase în posedarea și

folosirea pașnică a activelor transmise în temeiul contractului de concesiune.

Chiar și prim-ministrul țării a făcut declarații în presă imediat după ședința

Guvernului din 04 septembrie 2019, precum că Ministerul Justiției în următoarele

zile se va adresa în instanță, pentru a solicita anularea contractului de concesionare,

iar peste 3 zile de la publicarea hotărârii de Guvern în Monitorul Oficial, adică la

10 septembrie 2019, Agenția Proprietății Publice a depus la Judecătoria Chișinău,

sediul Centru cerere de chemare în judecată împotriva sa, terți Guvernul Republicii

Moldova, Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Infrastructurii, solicitând

declararea nulității contractului nr.4/03 din 30 august 2013 de concesiune a

activelor aflate în gestiunea ÎS „Aeroportul Internațional Chișinău” și a terenului

aferent acestora, cu restituirea activelor și a terenului aferent. La moment cauza

respectivă se află spre examinare pe rolul Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani.

Afară de aceasta, președintele Comisiei parlamentare de anchetă pentru

analiza privatizărilor și concesionărilor din perioada 2013-2019, Igor Munteanu, la

04 octombrie 2019 a salutat decizia Guvernului Republicii Moldova de abrogare a

celor 4 Hotărâri de Guvern, adoptate pe marginea concesionării Aeroportului

Internațional Chișinău, declarând că decizia statului este una corectă și legală, care

va permite în continuare instanței de judecată să decidă asupra anulării contractului

de concesiune.

Reclamanta consideră că de fapt la adoptarea Hotărârii de Guvern nr.431 din

04 septembrie 2019 s-a urmărit scopul creării unor circumstanțe juridice artificiale

susceptibile de a fi utilizate de autoritățile de drept ca pretext în vederea solicitării

anulării contractului de concesiune pe cale judiciară.

Comportamentul Guvernului, ca autoritate publică, care este obligată să

asigure administrarea eficientă și transparentă a proprietății publice (art.6 lit.k) din

Legea nr.136/2017 cu privire la Guvern), reprezintă o ingerință serioasă în dreptul

la securitatea și protecția deplină a investițiilor, drept garantat de art.5 alin.(2) din

Legea nr.81/2004 cu privire la investițiile în activitatea de întreprinzător, care

afectează grav principiul securității raporturilor juridice care impune ca orice

reglementări să fie clare, precise și previzibile în ceea ce privește efectele lor, în

special în cazul în care acestea pot avea consecințe nefavorabile asupra

persoanelor. Această cerință trebuie să fie respectată cu mai multă strictețe în cazul

în care normele pot avea efecte nefavorabile asupra persoanelor fizice și

întreprinderilor sau dacă normele sunt de natură să conducă la consecințe

financiare pentru persoanele în cauză. Atunci când autoritățile publice acționează

în domeniul de referință, acestea trebuie să își exercite libertatea de decizie pe baza

unor criterii obiective, nediscriminatorii, suficient de specifice și clare, cunoscute

în prealabil.

5

SRL „Avia-Invest” a notat că în calitate de concesionar, se confruntă cu o

serioasă incertitudine juridică, incompatibilă cu principiul securității raporturilor

juridice, or, noua abordarea a Guvernului, diametral opusă celei din anul 2013,

influențează în mod negativ interesele sale ca investitor, într-un context

imprevizibil.

Imprevizibilitatea comportamentului Guvernului este reflectat în răspunsul

nr.1514-630 din 31 octombrie 2013, la cererea prealabilă a Confederației Naționale

a Sindicatelor din Moldova, precum și în referința din 15 noiembrie 2013 depusă la

cererea de chemare în judecată a Confederației Naționale a Sindicatelor din

Moldova împotriva Guvernului și alții, context în care, pârâtul considera procedura

de concesionare ca fiind legală.

Aceeași poziție a fost împărtășită în legătură cu ridicarea excepției de

neconstituționalitate (sesizarea nr.42a din 30 septembrie 2013) pe marginea

controlul constituționalității Hotărârilor Guvernului nr.321 cu privire la aprobarea

concesionării activelor ÎS „Aeroportul Internațional Chișinău” și a condițiilor

concesionării acestora (inclusiv anexele 1 și 2), adoptată la 30 mai 2013 și nr.715

pentru aprobarea Raportului privind derularea și rezultatele concursului închis de

selectare a concesionarului activelor ÎS „Aeroportul Internațional Chișinău”,

adoptată la 12 septembrie 2013.

A reținut că, caracterul imprevizibil al comportamentului Guvernului rezultă

și din Hotărârea Parlamentului nr.227 din 03 octombrie 2013 privind rezultatul

audierilor despre situația de la BC „Banca de Economii” SA și concesionarea ÎS

„Aeroportul Internațional Chișinău”, context în care, s-a constatat lipsa unor

devieri de la cadrul legal care reglementează desfășurarea procedurilor de

concesiune a activelor.

Mai mult, la 08 decembrie 2016, Parlamentul a adoptat Hotărârea nr.260, prin

care s-a reconfirmat concluziile aprobate prin Hotărârea Parlamentului nr.227 din

03 octombrie 2013 privind rezultatul audierilor despre situația de la BC „Banca de

Economii” SA și concesionarea ÎS ,Aeroportul Internațional Chișinău”, ce țin de

necesitatea modernizării infrastructurii ÎS „Aeroportul Internațional Chișinău” prin

atragerea de investiții majore și eficientizarea administrării, precum și lipsa

devierilor de la cadrul normativ în vigoare care ar afecta esențial procesul de

concesionare a activelor aflate în gestiunea ÎS „Aeroportul Internațional Chișinău”

și a terenului aferent acestora.

Pe fundalul celor consemnate supra, reclamanta consideră că nu au existat

premise de fapt sau de drept ca Guvernul să ia o altă poziție.

Din cele menționate, este îndreptățită să pretindă că Guvernul Republicii

Moldova a încălcat flagrant securitatea raporturilor juridice.

De asemenea, prin adoptarea Hotărârii Guvernului nr.431/2019 a fost admisă

o ingerință inacceptabilă în activitatea sa, în rezultatul căruia i-a fost vătămat și

6

dreptul la respectarea bunurilor garantat de articolul 1 din Protocolul nr.1 la

CEDO.

În particular, se încălcă în mod flagrant art.6§1 din CEDO și art.1 din

Protocolul nr.1 la CEDO, or, dreptul de a desfășura o activitate în baza unui

contract de concesiune constituie un „bun” în sensul art.1 din Protocolul nr.1 la

Convenția Europeană (cauza Posti și Rahno împotriva Finlandei, nr. 27824/95,

hotărâre din 24 septembrie 2002, definitivă la 21.05.2003, § 76, CEDO 2002-VII).

SRL „Avia Invest” consideră că contractul de concesiune în general și clauza

contractuală de la pct.14.2 din contract, care stipulează că, rambursarea investițiilor

se va efectua din contul veniturilor obținute din activitatea concesionarului

(întreprinderii concesionale), capătă un caracter patrimonial de constituire a unui

„bun” în sensul art.1 din Protocolul nr.1 din CEDO.

Prin adoptarea actului administrativ contestat, publicului larg i s-a creat

impresia că încheierea contractului de concesiune a fost realizată contrar legii, prin

ce i-a fost afectat dreptul la o bună reputație, deoarece criticile Guvernului aduse în

cadrul ședinței din 04 septembrie 2019, transmise on-line, precum și multiplele

comentariile ale reprezentanților acesteia, au creat în spațiul public suspiciunea că

SRL „Avia-Invest” nu activează conform unor standarde înalte în domeniul său de

activitate, în situația în care reputația unei persoane juridice este „cel mai valoros

activ al unei firme”, „un indicator foarte relevant al performanței pentru

managementul de top al firmelor”.

Reclamanta SRL „Avia Invest” consideră că Hotărârea Guvernului nr.431 din

04 septembrie 2019 este ilegală, întrucât la adoptarea acesteia nu s-au respectat

condițiile retragerii unui act administrativ legal favorabil și instituția puterii

lucrului judecat, fiind lezată securitatea juridică și ordinea socială.

Mai mult, hotărârile Guvernului în sine reprezintă o categorie de acte

administrative specifice ale puterii executive, fiind adoptate pentru organizarea

executării legilor și nu pot fi în contradicție cu principiile și dispozițiile cuprinse

într-o lege.

Conformitatea cu legea a tuturor actelor juridice, este o consecință a

principiului supremației legii, care se aplică tuturor actelor emanate de la alte

autorități.

Cât privește actele administrative, acestea sunt acte de executare a legilor,

condiția de conformitate este indiscutabilă, întrucât hotărârea Guvernului se adoptă

în baza legii și urmărește organizarea, și executarea în concret a legii, aceasta nu

poate institui norme derogatorii de la lege. De aceea, atunci când o hotărâre a

Guvernului încalcă legea, ea urmează a fi anulată.

Temeiul de anulare a Hotărârii Guvernului nr.431 din 04 septembrie 2019

rezidă din nerespectarea de către Guvern a condițiilor legale prevăzute în cazul

retragerii unui act administrativ favorabil legal.

7

La acest aspect, reclamanta a reținut că în pofida afirmațiilor autorilor actului

contestat, expuse inclusiv în Nota informativă la proiect, legalitatea hotărârilor de

Guvern ce au fost abrogate, nu a fost răsturnată, ba dimpotrivă, există hotărâri

judecătorești irevocabile care au confirmat legalitatea actelor respective, și anume,

1) hotărârea irevocabilă din 25 noiembrie 2013 a Judecătoriei Buiucani,

mun.Chișinău, menținută prin decizia din 26 martie 2014 a Curții de Apel Chișinău

și încheierea din 24 iulie 2014 a Curții Supreme de Justiție, emisă în cauza de

contencios administrativ, la acțiunea depusă de Confederația Națională a

Sindicatelor din Republica Moldova împotriva Guvernului Republicii Moldova,

Ministerului Economiei, Agenției Proprietății Publice și SRL „Avia Invest” cu

privire la anularea procesului-verbal al ședinței Comisiei de concurs din 15 august

2013, prin care a fost declarată câștigătoare oferta depusă de Asociația persoanelor

juridice „Avia Invest”, anularea HG nr.321 din 30 mai 2013 cu privire la aprobarea

concesionării activelor ÎS „Aeroportul Internațional Chișinău” și a condițiilor

concesionării acestora, anularea HG nr.715 din 12 septembrie 2013 pentru

aprobarea Raportului privind derularea și rezultatele concursului închis de selectare

a concesionării activelor ÎS „Aeroportul Internațional Chișinău”, anularea HG

nr.780 din 04 octombrie 2013 cu privire la reconfirmarea aprobării concesionării

activelor ÎS „Aeroportul Internațional Chișinău” și a condițiilor concesionării

acestora, declararea nulității contractului de concesiune a activelor aflate în

gestiunea ÎS „Aeroportul Internațional Chișinău” nr.4/03 din 30 august 2013

încheiat între Agenția Proprietății Publice în subordinea Ministerului Economiei și

SRL „Avia-Invest”, și 2) hotărârea definitivă din 17 martie 2015 a Judecătoriei

Botanica, mun.Chișinău, menținută prin decizia din 19 ianuarie 2016 a Curții de

Apel Chișinău și încheierea din 11 mai 2016 a Curții Supreme de Justiție, în cauza

de contencios administrativ, la acțiunea depusă de Hadîrcă Ion, Saharneanu

Valeriu, Arhirie Anatol, Bodrug Oleg, Cojocaru Vadim, Guțu Ana și Vacarciuc

Vadim împotriva Guvernului Republicii Moldova, Agenției Proprietății Publice și

SRL „Avia-Invest” cu privire la anularea HG nr.438 din 19 iunie 2012 cu privire la

inițierea proiectului de parteneriat public-privat pentru concesionarea ÎS

„Aeroportul Internațional Chișinău”, anularea HG nr.321 din 30 mai 2013 cu

privire la aprobarea concesionării activelor ÎS „Aeroportul Internațional Chișinău”

și a condițiilor concesionării acestora, anularea HG nr.715 din 12 septembrie 2013

cu privire la aprobarea Raportului privind derularea și rezultatele concursului

închis de selectare a concesionarului activelor ÎS „Aeroportul Internațional

Chișinău”, anularea HG nr.780 din 04 octombrie 2013 cu privire la reconfirmarea

aprobării concesionării activelor ÎS „Aeroportul Internațional Chișinău” și a

condițiilor concesionării acestora, anularea contractului de concesiune a activelor

aflate în gestiunea ÎS „Aeroportul Internațional Chișinău” și a terenului aferent

acestora nr.4/03 din 30 august 2013.

8

Mai mult ca atât, art.146 din Codul administrativ expres reglementează

temeiurile pentru revocarea unui act administrativ individual legal favorabil, însă

niciunul din temeiurile prevăzute de această normă de drept nu este aplicabil față

de situația în speță, nefiind nici invocat sau demonstrat de autoritatea emitentă a

actului administrativ. La fel, nu sunt prevăzute nici condițiile pentru acordarea

despăgubirii persoanei afectate, după cum prevede legislația în vigoare.

Reclamanta consideră că, situația din speță poate fi privită ca încălcare

expresă și evidentă a prevederilor legale imperative care interzic exproprierea,

inclusiv prin prisma art.46 alin (2) din Constituție, or, în urma abrogării hotărârilor

de Guvern, fără a pune în discuții despăgubirea prealabilă și justă, este evident că

statul tinde la anularea drepturilor concesionarului, iar problema de compensare a

investițiilor nici nu se examinează, în ignorarea completă a garanțiilor

constituționale.

De asemenea, prin abrogarea Hotărârilor de Guvern nr.438/2012,

nr.321/2013, nr.715/2013 și nr.780/2013 s-a adus atingere securității raporturilor

civile, în special, a fost încălcat art.30 alin.(1) și (2) din Codul administrativ, care

stipulează că, autoritățile publice nu pot întreprinde măsuri cu efect retroactiv, cu

excepția cazurilor prevăzute de lege. Autoritățile publice nu pot întreprinde măsuri

care să afecteze situațiile juridice definitive sau drepturile dobândite, decât în

situații în care, în condițiile stabilite de lege, acest lucru este absolut necesar pentru

interesul public.

Actul administrativ contestat a fost adoptat în baza Notei informative ce

conține informații denaturate.

Potrivit Notei informative la proiectul Hotărârii Guvernului nr.431 din 04

septembrie 2019, abrogarea celor 4 hotărâri de Guvern a fost motivată prin faptul

că Curtea Constituțională a decis prin Decizia nr.11 din 10 septembrie 2013

suspendarea acțiunii Hotărârii Guvernului nr.321/2013, iar prin Decizia Curții

Constituționale nr.12 din 19 septembrie 2013 a fost suspendată și acțiunea

Hotărârii Guvernului nr.715/2013 până la soluționarea în fond a cauzei, cu

emiterea unei decizii sau hotărâri definitive.

Cu toate acestea, autorul proiectului a omis să indice care a fost soluția finală

dată de către Curtea Constituțională pe marginea acelor sesizări, urmare a cărora s-

a decis suspendarea celor două hotărâri de Guvern (sesizările nr. 39a/2013 și

42a/2013).

Sub acest aspect, ministrul Justiției a trecut sub tăcere că la 08 octombrie

2013, prin decizia definitivă a Curții Constituționale nr.13 privind sistarea

procesului pentru controlul constituționalității Hotărârilor Guvernului nr.321 din

30 mai 2013 și nr.715 din 12 septembrie 2013 referitoare la concesionarea

Aeroportului Internațional Chișinău, Curtea Constituțională a decis sistarea

procesul pentru controlul constituționalității Hotărârii Guvernului nr.321 din 30

9

mai 2013 cu privire la aprobarea concesionării activelor ÎS „Aeroportul

Internațional Chișinău” și a condițiilor concesionării acestora, Hotărârii Guvernului

nr.715 din 12 septembrie 2013 pentru aprobarea Raportului privind derularea și

rezultatele concursului închis de selectare a concesionarului activelor ÎS

„Aeroportul Internațional Chișinău”, Hotărârii Guvernului nr.780 din 04 octombrie

2013 cu privire la reconfirmarea aprobării concesionării activelor ÎS „Aeroportul

Internațional Chișinău” și a condițiilor concesionării acestora, acestea fiind

susceptibile controlului legalității de către instanțele de drept comun.

În Nota Informativă s-a indicat că Hotărârile Guvernului nr.321 din 30 mai

2013 și nr.715 din 12 septembrie 2013 au fost aprobate contrar unor proceduri

stabilite de Legea nr.179/2008 cu privire la parteneriatul public-privat și Legea

nr.64/1990 cu privire la Guvern (în vigoare la data emiterii hotărârilor), or, acestea

au fost aprobate de către un Guvern care se afla în demisie.

Cu toate acestea, autorul proiectului nu a făcut o analiză amplă a situației,

concluzionând că concesionarea ÎS „Aeroportul Internațional Chișinău” a fost

efectuată de către un Guvern demisionar, pe când în realitate concesionarea a fost

efectuată de către un Guvern plenipotențiar (Hotărârea Guvernului nr.438 din 19

iunie 2012), iar Hotărârea nr.321 din 30 mai 2013, care a fost adoptată de către

Guvernul demisionar, a fost pusă ulterior în aplicare de către un Guvern cu depline

competențe, fapt constatat de către Curtea Constituțională în decizia nr.13 din 08

octombrie 2013, fapt ignorat în Nota informativă.

A menționat că, la situația din 31 decembrie 2019, valoarea totală a

investițiilor raportate a constituit 92190, 8 mii de Euro, dintre care pentru perioada

2013 – 2017 de către Comisia de monitorizare au fost confirmate și acceptate, iar

investițiile efectuate de concesionar în valoare totală de 76720.25 mii de Euro, fără

investițiile efectuate în anii 2018 - 2019, care încă nu au fost examinate de comisie

și confirmate de auditul extern. Având în vedere efectele nulității actului juridic,

repunerea părților în situația anterioară, restitutio in integrum, nu este clar din care

cauză în Nota informativă s-a indicat că implementarea proiectului nu necesită

cheltuieli financiare suplimentare.

De asemenea, procedura administrativă, soldată cu emiterea actului

administrativ contestat, a fost efectuată cu abateri grave de la principiile Codului

administrativ ceea ce a afectat esențial obiectivitatea și transparența procedurii

administrative.

Mai mult, studiind Nota informativă la proiectul actului administrativ, nu a

depistat nicio mențiune privitor la îndeplinirea obligației privind inițierea

procedurii de elaborare a hotărârii, asigurarea transparenței în procesul decizional.

Verificând plasarea proiectului de hotărâre contestată pe pagina web oficială a

Ministerului Justiției (autorul proiectului), a constatat că proiectul respectiv nu a

fost publicat pentru consultarea publicului.

10

La fel, a fost omisă obligația prezentării proiectului de hotărâre părții

interesate, adică reclamantei, prin ce a fost încălcat art.9 din Legea nr.239/2008

privind transparența în procesul decizional, dar și intenția autorității pârâte să

adopte un act administrativ în grabă, în mod netransparent și fără nicio consultare

cu destinatarul actului, urmărind alte scopuri decât efectuarea unei activități

administrative normale și legale.

Pe lângă acestea, nu a fost invitată la audierile publice, după cum prescrie

art.94 din Codul administrativ, fiind lipsită de posibilitatea de a-și realiza dreptul la

apărare în cadrul procedurii administrative, ceea ce constituie o abatere gravă de la

standardele dictate de Codul administrativ, încălcarea evidentă a dreptului de

apărare, în raport cu datele neveridice din Nota informativă, ca rezultat a dus la

încălcarea regulilor imperative și în latura motivării adoptării actului administrativ

individual, care nu constituie o simplă neglijență a autorității, ci un comportament

deliberat, care apelând la manopere frauduloase, manifestate prin prezentarea ca

fiind adevărată a unor fapte necorespunzătoare adevărului, a desființat cele 4

hotărâri de Guvern prin adoptarea actului administrativ contestat, deși beneficiau

de puterea lucrului judecat.

În contextul enunțat, SRL „Avia Invest” a solicitat admiterea acțiunii și

anularea Hotărârii Guvernului nr.431 din 04 septembrie 2019 privind abrogarea

unor hotărâri ale Guvernului ca fiind ilegală, prin care a fost vătămată în drepturi.

Prin hotărârea din 09 decembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani

a fost admisă acțiunea depusă de SRL „Avia Invest” și anulată Hotărârea nr.431

din 04 septembrie 2019 privind abrogarea unor hotărâri ale Guvernului.

Prima instanță a motivat soluția de admitere a acțiunii prin faptul că, actul

administrativ contestat nu întrunește condiția legalității formale, este contrar

principiilor securității juridice, al încrederii legitime și al proporționalității, nu

reflectă o motivare plauzibilă în conformitate cu scopul declarat.

La 11 decembrie 2020, Ministerul Justiției a depus, prin intermediul poștei

electronice, apel inițial împotriva hotărârii primei instanțe.

La 18 decembrie 2020, Guvernul Republicii Moldova a depus apel împotriva

hotărârii primei instanțe, iar la 22 ianuarie 2020 a prezentat motivarea apelului,

solicitând casarea hotărârii din 09 decembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Râșcani, cu emiterea unei decizii noi de respingere a acțiunii depuse de SRL „Avia

Invest” ca neîntemeiată.

La 17 decembrie 2020, Ministerului Justiției și Guvernului Republicii

Moldova le-a fost notificată hotărârea integrală din 09 decembrie 2020 a

Judecătorie Chișinău, sediul Râșcani (f.d.147-148, vol. I).

Prin încheierea din 04 martie 2021 a Curții de Apel Chișinău a fost declarat

inadmisibil apelul depus de Ministerul Justiției, din motiv că apelantul nu a

prezentat motivarea apelului în termenul prevăzut de lege.

11

Prin decizia din 23 februarie 2022 a Curții de Apel Chișinău a fost casată

integral hotărârea din 09 decembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani,

și emisă o decizie nouă de respingere a acțiunii depuse de SRL „Avia Invest” ca

neîntemeiată.

Fiind învestită cu judecarea cauzei în ordine de apel, Curtea de Apel Chișinău

a motivat decizia prin faptul că din Nota Informativă la proiectul Hotărârii

Guvernului nr.431 din 04 septembrie 2019 privind abrogarea unor hotărâri ale

Guvernului (vol.I, f.d. 20-21), se desprinde că acesta este elaborat în scopul

aducerii în concordanță a actelor normative ale Guvernului cu legislația în vigoare.

În fortificarea soluției sale, instanța de apel a reținut că prin Hotărârea

Guvernului nr.321 din 30 mai 2012 s-a aprobat concesionarea activelor aflate în

gestiunea economică a ÎS ,,Aeroportul Internațional Chișinău” și a terenului aferent

acestora, a condițiilor concesionării acestora, cât și condițiile de organizare și

desfășurare a concursului închis de selectare a concesionarului (vol. I, f.d. 24).

Prin decizia Curții Constituționale nr.11 din 10 septembrie 2013 au fost

suspendate acțiunile Hotărârii Guvernului nr.321 din 30 mai 2012 cu privire la

aprobarea concesionării activelor ÎS ,,Aeroportul Internațional Chișinău” și a

condițiilor concesionării acestora.

Prin hotărârea nr.715 din 12 septembrie 2013, Guvernul a aprobat Raportul

privind derularea și rezultatele concursului închis de selectare a concesionarului

activelor ÎS ,,Aeroportul Internațional Chișinău” (vol. I, f.d.30).

La 19 septembrie 2013, Curtea Constituțională a adoptat decizia nr.12, prin

care a suspendat acțiunea Hotărârii Guvernului nr.715 din 12 septembrie 2013

pentru aprobarea Regulamentului privind derularea și rezultatele concursului închis

de selectare a concesionarului activelor ÎS ,,Aeroportul Internațional Chișinău”,

până la soluționarea în fond a cauzei, cu emiterea unei hotărâri judecătorești

irevocabile, interzicând efectuarea oricăror acțiuni pentru punerea în aplicare a

Hotărârii Guvernului nr.321 din 30 mai 2013 cu privire la aprobarea concesionării

activelor ÎS ,,Aeroportul Internațional Chișinău” și a condițiilor concesionării

acestora și a Hotărârii Guvernului nr.715 din 12 septembrie 2013 pentru aprobarea

Raportului privind derularea și rezultatele concursului închis de selectare a

concesionarului activelor ÎS ,,Aeroportul Internațional Chișinău”.

În pofida faptului că, Curtea Constituțională a suspendat acțiunile Hotărârii

Guvernului nr.715 din 12 septembrie 2013 și a interzis efectuarea oricăror acțiuni

pentru punerea în aplicare a Hotărârii Guvernului nr.321 din 30 mai 2012, până la

soluționarea în fond a cauzei, cu emiterea unei hotărâri judecătorești definitive,

Guvernul, desconsiderând deciziile Curții Constituționale nr.11 din 10 septembrie

2013 și nr.12 din 19 septembrie 2013, a adoptat la 04 octombrie 2013 Hotărârea

12

nr.780 ,,Cu privire la reconfirmarea aprobării concesionării activelor ÎS

,,Aeroportul Internațional Chișinău” (vol. I, f.d. 33).

Din cele menționate, instanța de apel a considerat că Guvernul Republicii

Moldova întemeiat și justificat a adoptat la 04 septembrie 2019 Hotărârea nr.431

privind abrogarea unor hotărâri ale Guvernului, prin care au fost abrogate

Hotărârile Guvernului nr.438/2012, nr.321/2013, nr.715/2013 și nr.780/2013, în

condițiile în care aceste au fost aprobate contrar unor proceduri prevăzute de Legea

nr.179/2008 cu privire la parteneriatul public-privat și Legea nr.64/1990 cu privire

la Guvern, în vigoare la data emiterii hotărârilor. Or, Curtea Constituțională a emis

decizia de suspendare a acțiunilor Hotărârilor Guvernului nr.321/2013 și

nr.715/2013, în baza dispozițiilor art.71 alin.(2) lit.g) din Codul jurisdicției

constituționale.

În circumstanțele enunțate, instanța de apel a conchis că temeiuri de anulare a

Hotărârii Guvernului nr.431 din 04 septembrie 2019, la caz, nu au fost stabilite. Or,

actul normativ contestat a fost emis cu respectarea prevederilor legislației în

vigoare, conform competenței și procedurii prevăzute de lege.

La fel, instanța de apel a considerat drept neîntemeiate și declarative alegațiile

SRL „Avia Invest” precum că Hotărârea Guvernului nr.431 din 04 septembrie

2019 privind abrogarea unor hotărâri ale Guvernului, nu este motivată și nu

corespunde cerințelor de legalitate, or, actul administrativ conține о motivare

suficient de clară, reflectată și în Nota Informativă la proiectul acestei hotărârii,

conform prevederilor art.118 și art.119 din Codul administrativ.

La fel, a fost considerat declarativ argumentul SRL „Avia Invest” precum că,

Hotărârea Guvernului nr.431 din 04 septembrie 2019 nu a fost semnată, deoarece

acest act administrativ a fost semnat chiar de însuși prim-ministrul țării de atunci

(f.d.1 dosar administrativ).

Nu a fost reținut nici argumentul SRL „Avia Invest” precum că în privința

legalității și temeiniciei Hotărârilor Guvernului nr.438/2012, nr.321/2013,

nr.715/2013 și nr.780/2013 s-au expus anterior instanțele de judecată în hotărârea

irevocabilă din 25 noiembrie 2013 a Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău,

menținută prin decizia Curții de Apel Chișinău din 26 martie 2014 și încheierea

Curții Supreme de Justiție din 24 iulie 2014, precum și hotărârea irevocabilă din 17

martie 2015 a Judecătoriei Botanica, mun.Chișinău, menținută prin decizia din 19

ianuarie 2016 a Curții de Apel Chișinău și încheierea din 11 mai 2016 a Curții

Supreme de Justiție, deoarece scopul emiterii actului administrativ contestat a fost

aducere în concordanță a actelor normative ale Guvernului cu legislația în vigoare.

Totodată, instanța de apel a considerat neîntemeiat argumentul SRL „Avia

Invest” privind admiterea încălcărilor de procedură la emiterea actului

administrativ contestat prin neinvitarea sa la audierile publice după cum prescrie

art.94 din Codul administrativ, or, potrivit art.69 alin.(1) și alin.(3) din Codul

13

administrativ, procedura administrativă se inițiază la cerere sau din oficiu.

Procedura administrativă inițiată din oficiu începe odată cu efectuarea primei

acțiuni procedurale, iar cea inițiată la cerere se consideră inițiată din momentul

depunerii cererii. Inițierea unei proceduri administrative din oficiu rămâne la

discreția autorității publice. În cazurile prevăzute de lege sau în baza unei decizii a

autorității publice ierarhic superioare, inițierea procedurii administrative din oficiu

este obligatorie. Iar, art.86 alin.(1) din Codul administrativ, statuează că,

autoritatea publică care conduce procedura administrativă poate cita orice persoană

a cărei prezență este necesară în vederea derulării procedurii.

Mai mult, Hotărârea Guvernului nr.431/2019 nu are ca destinatar SRL ,,Avia-

Invest”, iar autoritățile publice au dreptul discreționar de a invita persoana a cărei

prezență este necesară în vederea derulării procedurii administrative după cum

statuează prevederile art.86 alin.(1) din Codul administrativ.

La 18 martie 2022, SRL „Avia Invest”, reprezentată de avocatul Dmitri

Lunga, a depus recurs împotriva deciziei instanței de apel, iar la 16 iunie 2022 a

prezentat motivarea recursului, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei din

23 februarie 2022 a Curții de Apel Chișinău, cu emiterea unei decizii noi, prin care

să fie menținută hotărârea din 09 decembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Râșcani.

În susținerea recursului SRL „Avia Invest”, reprezentată de avocatul Dmitri

Lunga a invocat ilegalitatea și netemeinicia deciziei instanței de apel, declarând că

Curtea de Apel Chișinău a examinat superficial prezenta speță, apreciind arbitrar

probele administrate, nu au fost dovedite circumstanțele considerate de instanța de

apel ca fiind stabilite, cu aplicarea și interpretarea eronată a normelor de drept

material.

Recurenta a invocat că instanța de apel a ignorat faptul că temei de anulare a

Hotărârii Guvernului nr.431 din 04 septembrie 2019 rezidă în nerespectarea de

către Guvern a instituției puterii lucrului judecat prevăzut la art.229 alin.(l) din

Codul administrativ și art.16 alin.(1) din Codul de procedură civilă, deoarece

legalitatea hotărârilor de Guvern ce au fost abrogate prin actul normativ contestat a

fost supusă controlului judiciar efectiv în cauza de contencios administrativ la

cererea de chemare în judecată depusă de către Confederația Națională a

Sindicatelor din Moldova împotriva Guvernului Republicii Moldova, Ministerului

Economiei al Republicii Moldova, Agenției Proprietății Publice, SRL „Avia

Invest” cu privire la contestarea actelor administrative și juridice. Astfel, prin

hotărârea din 25 noiembrie 2013 a Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău,

menținută prin decizia din 26 martie 2014 a Curții de Apel Chișinău și încheierea

din 24 iulie 2014 a Curții Supreme de Justiție, a fost respinsă acțiunea depusă de

Confederația Națională a Sindicatelor din Moldova.

14

La fel, există și o altă acțiune examinată în ordinea contenciosului

administrativ, care de asemenea a vizat controlul de legalitate a hotărârilor de

Guvern abrogate prin actul administrativ contestat în prezenta cauză, în care

instanța nu a examinat fondul cauzei (la acțiunea din 07 mai 2014 depusă de

Hadîrcă Ion, Saharneanu Valeriu, Arhirie Anatol, Bodrug Oleg, Cojocaru Vădim,

Guțu Ana și Vacarciuc Vădim împotriva Guvernului Republicii Moldova, Agenției

Proprietății Publice și SC „Avia Invest” SRL privind contestarea actelor

administrative), unde prin hotărârea din 17 martie 2015 a Judecătoriei Botanica,

mun. Chișinău, menținuta prin decizia din 19 ianuarie 2016 din Curții de Apel

Chișinău și încheierea din 11 mai 2016 a Curții Supreme de Justiție, acțiunea a fost

respinsă ca tardivă.

Răsturnarea puterii lucrului judecat, determină o instabilitate a raporturilor

juridice, care odată stabilite printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, intră în

sfera raporturilor de ordine publică, pe care părțile nu o pot modifica nici în situația

în care ar exista acordul lor. Or, dispozițiile art.229 alin.(l) din Codul administrativ,

dar și cele stipulate la art.16 alin.(l) din Codul de procedură civilă, imperativ

consfințesc caracterul obligatoriu al hotărârilor judecătorești, ceea ce înseamnă că

niciun subiect de drept nu trebuie să întreprindă acte de natură să contravină

hotărârii judecătorești.

În speță, Guvernul a sfidat hotărârea din 25 noiembrie 2013 a Judecătoriei

Buiucani, mun. Chișinău, devenită irevocabilă, prin care, urmare a controlului

judiciar efectiv al legalității Hotărârilor de Guvern nr.321/2013, nr.715/2013 și

nr.780/2013, nu s-a constatat caracterul ilegal al acestora, nefiind admisă astfel

pretenția reclamantului de a le anula.

Actul administrativ contestat încalcă principiul de comprehensibilitatea și

transparența acțiunilor autorităților publice, ce presupune că procedura

administrativă se structurează astfel încât participanții să poată înțelege fiecare

etapă a procedurii.

De asemenea, recurenta a indicat că actul administrativ contestat nu întrunește

condiția legalității formale, este contrar principiilor securității juridice, al încrederii

legitime și al proporționalității, nu reflectă o motivare plauzibilă în conformitate cu

scopul declarat.

În conformitate cu art.244 alin.(1) din Codul administrativ, hotărârile curții de

apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu

recurs.

Conform art. 245 alin.(1) și (2) din Codul administrativ, recursul se depune la

instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel,

dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă Curții

Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de

15

apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se

depune la instanța de apel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 23 februarie 2022,

în ședință publică.

Actele cauzei atestă faptul că dispozitivul deciziei din 23 februarie 2022 a

Curții de Apel Chișinău a fost notificat SRL „Avia Invest” la 28 februarie 2022,

prin intermediul poștei electronice(f.d.163, vol.II).

Totodată, materialele dosarului indică că la 23 mai 2022, SRL „Avia Invest”

și avocatului Dmitri Lunga, le-a fost notificată decizia integrală a instanței de apel,

fapt ce rezultă din avizele poștale de recepție anexate la actele cauzei (f.d.167-168,

vol.II).

În condițiile enunțate, recursul inițial din 18 martie 2022 și cel motivat din 16

iunie 2022 au fost depuse de SRL „Avia Invest” cu respectarea prevederilor art.245

din Codul administrativ.

La 22 iunie 2022, întru respectarea dreptului părților la un proces echitabil,

Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa Guvernului Republicii Moldova și

Ministerului Justiției copia recursului depus de SRL „Avia Invest”, cu înștiințarea

despre necesitatea prezentării referințelor, notificată intimaților la 27 iunie 2022,

fapt ce rezultă din avizele poștal de recepție anexate la actele cauzei (f.d.178-180,

vol.II).

La 25 iulie 2022 și la 09 septembrie 2022, Guvernul Republicii Moldova și

Ministerul Justiției au depus referințe, solicitând să fie considerat inadmisibil

recursul depus de SRL „Avia Invest” sau, după caz, respingerea acestuia, cu

menținerea deciziei din 23 februarie 2022 a Curții de Apel Chișinău, pe care o

consideră legală și întemeiată, or, instanța de apel corect a constatat și a elucidat pe

deplin circumstanțele importante pentru soluționarea justă a cauzei, aplicând și

interpretând exact normele de drept material.

Examinând temeiurile invocate în recurs, în raport cu materialele cauzei și

obiecțiile din referințele depuse, completul specializat pentru examinarea acțiunilor

în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție îl consideră inadmisibil, din următoarele

motive.

În conformitate cu art.246 alin.(1) din Codul administrativ, Curtea Supremă

de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este

inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere, iar în acord cu alin.(2)

din art.246 din Codul administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în

cazurile enumerate la literele a)-f).

Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea

recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate ci urmează să

16

însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de

legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție reține că sintagma „în special” denotă caracterul neexhaustiv

al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un drept exclusiv al

instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient

de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat

din examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor

în contencios administrativ reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar

caracterul nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din

perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și

material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz,

hotărârile Curții de apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și

invocare ex officio a erorilor de drept.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs

trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate

mai sus. Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării

recursului în Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de

la art.245 alin.(2) din Codul administrativ. În consecutivitate, motivarea cererii de

recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le

întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

De asemenea, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea

recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale a instanței

judecătorești supreme care constă, în special în asigurarea și interpretarea uniformă

a legilor la examinarea cauzelor de contencios administrativ.

Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece

filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal

fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de

acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva

Regatului Unit, pct.38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct.230]. Acesta este în

special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura

sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de

o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct.85). Condițiile de

admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages

17

Prestations Services împotriva Franței, pct.45). Curtea a mai reiterat că modul de

aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde

de caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de

totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic

superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996,

Reports 1996-1, p.141,§39).

La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la

admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu

chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6§1 (Helmers c. Suediei 9

octombrie 1991, §31, Seria A, nr.212-A).

În circumstanțele menționate, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

declara inadmisibil recursul depus de SRL „Avia Invest”, reprezentată de avocatul

Dmitri Lunga.

În conformitate cu art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul depus de Societatea cu Răspundere Limitată „Avia Invest”,

reprezentată de avocatul Dmitri Lunga, se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Ala Cobăneanu

Aliona Miron

18