2rac-240/22 — incasarea datoriei

2rac-240/22 — incasarea datoriei (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 2rac-240/2022

2-20046951-01-2rac-04102022

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (M. Alexei)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (A. Malîi, A. Pahopol, V. Cotorobai)

Î N C H E I E R E

21 decembrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari

judecători Mariana Pitic

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Societatea cu

Răspundere Limitată „Divexim Grup”, reprezentată de avocatul Valentin Caisîn,

în cauza civilă, intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Banca

Comercială „Moldova-Agroindbank” Societate pe Acțiuni împotriva Societății cu

Răspundere Limitată „Divexim Grup”, Vulpe Dumitru și Vulpe Angela privind

încasarea datoriei,

împotriva deciziei din 12 mai 2022 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La 07 mai 2020, BC ,,Moldova-Agroindbank” SA s-a adresat cu cerere de

chemare în judecată împotriva SRL ,,Divexim Grup”, Vulpe Dumitru și Vulpe

Angela, prin care a solicitat încasarea în mod solidar de la SRL ,,Divexim Grup”,

Vulpe Dumitru și Vulpe Angela în beneficiul BC ,,Moldova-Agroindbank” SA a

datoriei parțiale în sumă de 1 018 583,54 de lei, constituită din datoria la credit și

încasarea cheltuielilor privind achitarea taxei de stat în sumă de 30 557,50 de lei și a

cheltuielilor judiciare suportate pe parcursul examinării cauzei.

În motivarea acțiunii a indicat că, conform contractului de credit

nr.S180243/489 din 20 iunie 2018 SRL ,,Divexim Grup” a primit de la BC

,,Moldova-Agroindbank” SA, filiala nr. 31, un credit în sumă de 1 150 000 de lei. În

baza contractului de fidejusiune nr. S180243/489-B și S180243/489-D din 20 iunie

2018 Vulpe Dumitru și Vulpe Angela și-au asumat obligația să răspundă în aceeași

măsura ca și SRL ,,Divemix Grup” în fața BC ,,Moldova-Agroindbank” SA pentru

onorarea integrală a obligațiilor acesteia, aferente contractului de credit nr.

180243/489 din 20 iunie 2018, în cazul în care SRL ,,Divexim Grup” nu-și va onora

obligațiile contractuale.

A comunicat reclamantul că, SRL ,,Divexim Grup” nu și-a onorat obligațiile

contractuale privind rambursarea creditului și achitarea dobânzilor pentru utilizarea

lui, încălcând astfel prevederile contractului de credit și prevederile legislației în

1

vigoare privind executarea obligațiilor. Conform punctului 5.2 lit. j) al contractului

de credit menționat, debitorul își asumă obligația să răspundă pentru neonorarea

obligațiilor de rambursare a creditului, de achitare a dobânzii și altor plăți conform

contractului de credit cu tot patrimoniul său.

A notat reclamantul că, prin reclamațiile nr. 489/E00238-A, nr. 489/E00239-A

și nr. 489/E00240-A din 19 aprilie 2019, a solicitat debitorului SRL ,,Divexim

Grup” și fidejusorilor Vulpe Dumitru și Vulpe Angela achitarea integrală a datoriei

față de bancă aferentă contractului de credit menționat. La 19 aprilie 2019 datoria

SRL ,,Divexim Grup” fiind de 1 026 894,06 de lei. Reclamațiile adresate

fidejusorilor și avizele de recepție au fost restituite băncii cu inscripția aplicată de

către angajații oficiului poștal cu mențiunea „nereclamat”, iar reclamația expediată

debitorului SRL ,,Divexim Grup”, a fost recepționată.

Reclamantul a menționat că, la 01 aprilie 2020 datoria SRL ,,Divexim Grup”

față de bancă constituia 1 145 336,96 de lei dintre care 1 018 583,54 de lei, cu titlu

de credit, 58 916,01 de lei, cu titlu de dobândă și 67 837,41 de lei, cu titlu de

dobândă majorată.

Prin hotărârea din 26 noiembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, a

fost admisă acțiunea.

S-a încasat în mod solidar de la SRL ,,Divexim Grup”, Vulpe Dumitru și

Vulpe Angela în beneficiul BC „Moldova-Agroindbank” SA datoria cu titlu de

credit rezultată din contractul de credit bancar nr. S180243/489 din 20 iunie 2020,

din contractul de fidejusiune nr. S180243/489-B din 20 iunie 2018 și din contractul

de fidejusiune nr.S180243/489-D din 20 iunie 2018 în sumă de 1 018 583,54 de lei,

precum și cheltuielile de judecată cu titlu de taxă de stat în sumă de 30 557,50 de

lei, cheltuielile de citare publică în sumă de 372 de lei și cheltuielile de judecată

pentru punerea în executare a măsurii de asigurare a acțiunii în sumă de 9 078,60 de

lei.

S-a indicat că măsura de asigurare aplicată prin decizia din 01 octombrie 2020

a Curții de Apel Chișinău, își păstrează efectul până la executarea prezentei hotărâri

judecătorești.

La 22 decembrie 2020, SRL „Divexim Grup”, reprezentată de avocatul

Valentin Caisîn, a depus cerere de apel împotriva hotărârii din 26 noiembrie 2020 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, prin care a solicitat casarea hotărârii instanței

de fond cu pronunțarea unei decizii noi prin care acțiunea să fie respinsă.

Prin decizia din 12 mai 2022 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins cererea de

apel depusă de SRL „Divexim Grup”, reprezentată de avocatul Valentin Caisîn și s-

a menținut hotărârea din 26 noiembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

S-a încasat de la SRL „Divexim Grup”, în contul bugetului de stat, taxa de stat

în sumă de 22 918,18 de lei.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a invocat că, Vulpe Dumitru și Vulpe

Angela s-au angajat expres prin contractele de fidejusiune nr. S180243/489-B din

20 iunie 2018 și nr. S180243/489-D din 20 iunie 2018, să răspundă pentru

neexecutarea obligației debitorului, ce rezultă din contractul de credit nr.

S180243/489 din 20 iunie 2018.

Astfel, conform art. 1156 alin. (1) din Codul civil, în cazul neexecutării

obligației principale, fidejusorul și debitorul sînt obligați solidar în fața creditorului

dacă în contract nu este prevăzut altfel. Norma în cauză stabilește că debitorul și

fidejusorul vor răspunde solidar în toate cazurile, în afară decât dacă contractul nu

2

prevede răspunderea subsidiară a fidejusorului. Răspunderea solidară înseamnă că

creditorul este în drept să ceară executarea obligației fie de la debitor, fie de la

fidejusor sau de la ambii concomitent, rămâne la discreția creditorului de a alege

modalitatea exercitării dreptului său. În acest context, survine răspunderea solidară

a debitorului SRL ,,Divexim Grup” și a fidejusorilor Vulpe Dumitru și Vulpe

Angela față de BC ,,Moldova-Agroindbank” SA.

Curtea de Apel Chișinău, a menționat că, potrivit probelor și înscrisurilor

prezentate de către părți, între creditor, pe de o parte, și debitor cu fidejusorii, pe de

altă parte, au avut loc tratative privind modul de stingere a datoriei, părțile ajungând

la un numitor comun, însă nici debitorul și nici fidejusorii nu au respectat condițiile

acordului.

Astfel, instanța de apel a stabilit cert existența obligației debitorului SRL

,,Divexim Grup” și fidejusorilor Vulpe Dumitru și Vulpe Angela de achitare a

datoriei existente în temeiul contractului de împrumut și a contractelor de

fidejusiune.

La 05 septembrie 2022, SRL „Divexim Grup”, reprezentată de avocatul

Valentin Caisîn, a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel din 12 mai

2022 prin care a solicitat casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii instanței de

fond, cu pronunțarea unei decizii noi de respingere a acțiunii.

În motivarea recursului a invocat că, instanța de apel nu a aplicat legea care

trebuia să fie aplicată, aplicând o lege crea nu trebuia să fie aplicată.

Consideră recurentul că, hotărârile instanțelor inferioare sunt neîntemeiate și

ilegale, fiind apreciate arbitrar probele, fiind încălcate și interpretate eronat normele

dreptului material și procedural, fapt care a dus la încălcarea dreptului la un proces

echitabil.

Relatează recurentul că, examinarea cauzei în lipsa SRL „Divexim Grup”,

precum și a Angelei Vulpe și a lui Dumitru Vulpe, care nu au fost informați în mod

legal despre data, ora și locul ședinței de judecată, grav încalcă dreptul

apelanților/recurentului la un proces echitabil.

Recurentul a menționat că la 07 septembrie 2019, la sediul și depozitul SRL

„Divexim Grup” a avut loc un incendiu, fapt confirmat prin rapoartele de expertiză

nr. 0431437 din 02 martie 2020 și nr. 0429900 din 05 martie 2020, anexate la

cererea de apel nemotivată.

Recurentul a indicat că, persoana responsabilă pentru incendiul produs și

anume Beșleagă Anatolie, nu a fost atrasă în proces și nu a participat la examinarea

cauzei în fond. Astfel, fiind încălcat dreptul persoanei la apărare.

Recurentul a mai invocat că din cauza incendiului care a distrus utilajul și

marfa în sumă totală de 1 875 694, 15 lei, SRL „Divexim Grup” nu mai poate

continua activitatea comercială. Astfel, ținând cont de circumstanțele justificatoare,

care au confirmat neexecutarea obligațiilor conform contractelor de credit nr.

SI80243/489 din 20 iunie 2018, inclusiv din cauza refuzului intimatului de a

suspenda sau renegocia condițiile contractuale, consideră că obligațiile SRL

„Divexim Grup”, precum și ale Angelei Vulpe și Dumitru Vulpe, conform

contractului de credit și contractelor de fidejusiune, au fost stinse.

La 04 octombrie 2022, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa

participanților copia cererii de recurs depusă de SRL „Divexim Grup”, reprezentată

de avocatul Valentin Caisîn, cu înștiințarea despre posibilitatea depunerii referinței,

fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire anexată la materialele dosarului

3

(f.d.78, vol.2).

La 03 noiembrie 2022, BC ,,Moldova-Agroindbank” SA, a depus referință la

cererea de recurs depusă de SRL „Divexim Grup”, reprezentată de avocatul

Valentin Caisîn, prin care a solicitat respingerea recursului cu menținerea în vigoare

a deciziei instanței de apel.

Cu referire la termenul de declarare a recursului, instanța de recurs

menționează că, Curtea de Apel Chișinău a pronunțat dispozitivul deciziei la 12 mai

2022, decizia motivată a fost expediată participanților la proces, la data de 04 iulie

2022, prin intermediul poștei electronice. (f.d. 25, vol. 2).

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi

restabilit.

Astfel, instanța de recurs constată că SRL „Divexim Grup”, reprezentată de

avocatul Valentin Caisîn, s-a conformat prevederilor legale, declarând recurs la 05

septembrie 2022, împotriva deciziei instanței de apel, în termenul stabilit de lege.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii

acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în

conformitate cu alin. (2).

Examinînd temeiurile recursului completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Instanța de recurs reține, că examinarea admisibilității recursului presupune

verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile

prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei contestate or, motivele recursului sunt similare celor invocate în

cadrul judecării pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu

constituie un temei de casare a deciziei recurate or, recursul exercitat conform

Secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul

de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei

probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în

urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

4

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se

invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 din Codul de procedură

civilă.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa

constantă statuează că, dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări

implicit admise (Golder împotriva Regatului Unit, p.38; Stanev împotriva Bulgariei

(MC), p. 230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui

recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care

se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva

Italiei, p. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât

pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, p. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața

instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național

și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (a se vedea Botten v.

Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului,

procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar

chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt pot fi conforme cu cerințele articolului 6 §

1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Având în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de către SRL „Divexim

Grup”, reprezentată de avocatul Valentin Caisîn, nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă și, drept

urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 433 lit. a), 440 alin. (1) din Codul de procedură

civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Societatea cu Răspundere

Limitată „Divexim Grup”, reprezentată de avocatul Valentin Caisîn.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Dumitru Mardari

judecători Mariana Pitic

Victor Burduh

5