2ra-553/22 — recunoasterea dreptului de folosinta asupra odailor

2ra-553/22 — recunoasterea dreptului de folosinta asupra odailor (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 2ra-553/22

2-19175501-01-2ra-18042022

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud.: M. Alexei )

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud.: I. Țurcan, I. Dutca, A. Malîi)

D E C I Z I E

21 decembrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Maria Ghervas

Nicolae Craiu

Aliona Miron

Dumitru Mardari

examinând recursul declarat de către Nicoară Elena,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de către Nicoară

Elena împotriva Ministerului Educației, Culturii și Cercetării, intervenienți

accesorii Școala Profesională nr. 4 și Direcția generală locativ-comunală și

amenajare a Consiliului mun. Chișinău cu privire la recunoașterea dreptului de

folosință asupra odăilor și obligarea pârâtului de a înainta demers cu privire la

eliberarea ordinelor de repartiție,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 03 noiembrie 2021, prin care

s-a respins apelul declarat de Nicoară Elena și s-a menținut hotărârea Judecătoriei

Chișinău, sediul Centru din 02 noiembrie 2020,

c o n s t a t ă:

La 31 octombrie 2019, Elena Nicoară a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Ministerului Educației, Culturii și Cercetării, intervenienți accesorii

Școala Profesională nr. 4 și Direcția generală locativ-comunală și amenajare a

Consiliului municipiului Chișinău cu privire la recunoașterea dreptului de folosință

asupra odăilor și obligarea pârâtului de a înainta demers cu privire la eliberarea

ordinelor de repartiție.

În motivarea acțiunii a indicat că, în anul 2000 a fost angajată în calitate de

asistentă medicală în cadrul Școlii Profesionale nr. 4 și i s-a transmis în folosință

odaia nr. 26 din căminul Școlii Profesionale nr. 4, amplasat în mun. Chișinău, str.

Muncești 790/1.

În aceeași perioadă a fost luată la evidență la locul de muncă pentru

îmbunătățirea condițiilor de trai, iar prin ordinul nr. 59 din 29 decembrie 2010 „Cu

privire la îmbunătățirea condițiilor de trai a elevilor și colaboratorilor școlii”, i-au

fost atribuite în folosință odăile nr. 23 și 24 din căminul Școlii Profesionale

nr. 4, amplasat în mun. Chișinău, str. Muncești 790/1.

1

Reclamanta a susținut că, în temeiul ordinului menționat, împreună cu alți

locatari a efectuat reparație capitală a căminului din surse financiare proprii, iar din

camere separate au format apartamente prin unirea odăilor, au instalat grupuri

sanitare individuale și au contorizat separat fiecare apartament.

Prin hotărârea Guvernului nr. 625 din 12 iulie 2010 căminul pentru celibatari

cu nr. 790/1, situat în mun. Chișinău, str. Muncești a fost luat la balanța

Ministerului Educației, care prin scrisoare nr. 08/14-7880 din 29 iulie 2010 și-a

exprimat acordul la reconstrucția imobilului.

Reclamanta a comunicat că, în anul 2015 un grup de locatari al acestui imobil

s-au adresat cu o cerere de chemare în judecată către Ministerul Educației, prin care

au solicitat schimbarea statutului juridic al căminului 1 (construcția 02) situat în

str. Muncești 790, mun. Chișinău, din cămin pentru celibatari în casă de locuit,

recunoașterea dreptului de folosință a spațiului locativ acordat și înaintarea unui

demers către autoritatea publică locală cu privire la eliberarea ordinului de

repartiție pentru domiciliere permanentă. din 23 mai 2016

Astfel, prin hotărârea Judecătoriei Botanica, menținută prin decizia Curții de

Apel Chișinău din 19 decembrie 2017 și decizia din Curții Supreme de Justiție

11 iulie 2018, s-a recunoscut dreptul de folosință asupra spațiului locativ acordat

de Școala Profesională nr. 4 angajaților săi, s-a dispus înaintarea demersului cu

privire la schimbarea statutului juridic al imobilului în casă de locuit, cu eliberarea

ordinelor de repartiție pentru domicilierea permanentă a locatarilor.

Prin demersul din 20 iulie 2018, Ministerul Educației a executat hotărârea

irevocabilă menționată supra și a solicitat Consiliului mun. Chișinău să modifice

statutul juridic al imobilului, cu eliberarea ordinelor de repartiție locatarilor vizați

în hotărârea judecătorească.

Astfel, în legătură cu modificarea statutului juridic de casă de locuit alcătuită

din apartamente și având în vedere că este luată la evidență pentru îmbunătățirea

condițiilor de trai la locul de muncă și nu dispune de o altă locuință în mun.

Chișinău, la 12 septembrie 2019 s-a adresat cu o cerere către Ministerul Educației,

Culturii și Cercetării pentru a fi inclusă în decizia autorității publice locale cu

privire la eliberarea ordinelor de repartiție pentru spațiul locativ acordat.

Reclamanta a indicat că, cererea a fost recepționată la 16 septembrie 2019,

însă a fost lăsată fără răspuns.

Consideră reclamanta că dispune de aceleași drepturi ca și alți locatari din

imobilul vizat și solicitările sale sunt justificate.

Reclamanta Nicoară Elena a solicitat, inclusiv prin cererea de concretizare a

pretențiilor (f. d. 91-94 Vol. I), recunoașterea dreptului de folosință pentru o

perioada nedeterminată asupra odăilor nr. 23 și 24, amplasate în bunul imobil cu

nr. cadastral XXX, situat în mun. Chișinău, str. Muncești 790/1 cu obligarea

Ministerului Educației, Culturii și Cercetării de a înainta un demers către Primăria

mun. Chișinău, Direcția generală locativ-comunală și amenajare cu privire la

eliberarea ordinelor de repartiție pentru odăile respective.

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 02 noiembrie 2020, s-

a respins cererea de chemare în judecată depusă de Nicoară Elena.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 03 noiembrie 2021, s-a respins apelul

declarat de Nicoară Elena și s-a menținut hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul

Centru din 02 noiembrie 2020.

2

La 24 martie 2022, Nicoară Elena a declarat recurs împotriva deciziei instanței

de apel, prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel,

casarea hotărârii primei instanțe și emiterea unei noi hotărâri, prin care acțiunea să

fie admisă.

Recurenta Nicoară Elena, în motivarea recursului a indicat că, concluzia

instanței de apel este greșită, or, conform art. 1 alin. (2) din Legea cu privire la

administrarea și deetatizarea proprietății publice, locuințele nu constituie obiect de

reglementare al prezentei legi, prin urmare prevederile acesteia nu sunt aplicabile

raporturilor juridice din speță și obiectului litigiului formulat în cererea de chemare

în judecată.

De asemenea, recurenta a specificat că, nu a solicitat să i se înstrăineze prin

privatizare locuința sa, dar a solicitat recunoașterea dreptului de folosință asupra

spațiului locativ acordat pentru o perioadă nedeterminată, având în vedere că este

chiriaș protejat prin lege.

Mai mult, Ministerul Educației și-a exprimat acordul cu privire la modificarea

statutului căminului pentru celibatari în casă de locuit cu eliberarea ordinelor de

repartiție locatarilor acestuia care și-au înregistrat dreptul de folosință în Registrul

bunurilor imobile.

Recurenta a invocat în acest sens prevederile art. 59 alin. (6) din Legea cu

privire la locuințe din 30 aprilie 2015, potrivit căruia persoanele care la data intrării

în vigoare a prezentei legi au fost luate la evidență pentru îmbunătățirea condițiilor

locative conform prevederilor Codului cu privire la locuințe al RSSM, aprobat la

03 iunie 1983 au dreptul prioritar la examinarea cererilor depuse cu privire la

acordarea locuinței conform modului prevăzut de Guvern.

La 27 aprilie 2022, Direcția generală locativ-comunală și amenajare a

Consiliului mun. Chișinău a depus referință la recursul declarat de Nicoară Elena,

prin care a solicitat să fie respins.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

Cu referire la termenul de declarare a recursului, instanța de recurs

menționează că Curtea de Apel Chișinău a emis dispozitivul deciziei la

03 noiembrie 2021.

La 15 februarie 2022, instanța de apel a expediat în adresa părților decizia

motivată, inclusiv pe poșta electronică a reprezentantului recurentei (f.d.214 Vol.I).

Astfel, recursul declarat de Nicoară Elena la 24 martie 2022, se consideră

depus în termenul prevăzut de lege.

Prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 07 septembrie 2022, recursul

declarat de către Nicoară Elena a fost considerat admisibil.

În conformitate cu art. 444 din Codul de procedură civilă, recursul se

examinează fără înștiințarea participanților la proces. Completul din 5 judecători

decide asupra oportunității invitării tuturor participanților sau a reprezentanților

acestora pentru a se pronunța cu privire la problemele de legalitate invocate în

cererea de recurs.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură civilă,

instanța, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul și să mențină

3

decizia instanței de apel și, după caz, hotărârea primei instanțe, precum și

încheierile atacate cu recurs.

Examinând recursul prin prisma motivelor de fapt și de drept invocate

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ lărgit al Curții Supreme

de Justiție consideră necesar de a respinge recursul declarat de Nicoară Elena din

următoarele considerente.

Colegiul reține că reclamanta Nicoară Elena prin acțiunea sa a solicitat să îi

fie recunoscut dreptul de folosință pentru o perioada nedeterminată asupra odăilor

nr. 23 și 24, amplasate în mun. Chișinău, str. Muncești 790/1.

La caz, din materialele dosarului se constată că la 17 octombrie 2000 Nicoară

Elena, a fost angajată în calitate de asistentă medicală a Școlii Profesionale nr. 4.

Potrivit listei angajaților ce necesită îmbunătățirea condițiilor de trai în cămin,

reclamantei Nicoară Elena i s-a transmis în folosință odaia nr. 26 din căminul Școlii

Profesionale nr. 4, mun. Chișinău.

Conform ordinului cu privire la îmbunătățirea condițiilor de trai a elevilor și

colaboratorilor școlii nr.59 semnat de directorul Școlii Profesionale nr.4, la 29

decembrie 2010, reclamantei Nicoară Elena i-au fost atribuite în folosință două

odăi cu nr.23, 24 în imobilul amplasat în mun. Chișinău, str. Muncești 790/1.

Astfel, Nicoară Elena a avut înregistrată viză de domiciliu până la 20 iunie

2018.

Potrivit extrasului din Registrul bunurilor imobile cu nr. cadastral

0100120.097 situat mun. Chișinău, str. Muncești 790, este proprietatea statului.

În acord cu art. 10 alin. (2) lit. a) din Legea privind administrarea și

deetatizarea proprietății publice nr.121-XVI din 04.05.2007, bunurile domeniului

public sunt inalienabile, insesizabile și imprescriptibile, în particular nu pot fi

înstrăinate, nici prin privatizare sau depunere în capitalul social al unei persoane

juridice.

Art. 13 alin. (1) al Legii menționate supra prevede că din bunurile nepasibile

de privatizare fac parte bunurile domeniului public, patrimoniul persoanelor

juridice de drept public.

Respectiv, ținând cont că căminul str. Muncești 790/1 mun. Chișinău aparține

cu drept de proprietate statului, Nicoară Elena poate folosi bunul pe perioada

raporturilor de muncă cu Școala Profesională nr. 4 din mun. Chișinău, și poate fi

evacuată numai cu condiția că să-i acorde o altă încăpere de locuit.

Or, căminul str. Muncești 790/1 mun. Chișinău are destinația stabilită prin

actele normative din domeniul învățământului, și astfel, se acordă în folosință

angajaților din domeniul învățământului pe o perioadă determinată.

Conform art. 112 din Codul cu privire la locuințe (în vigoare la momentul

emiterii actelor) modul de acordare și de folosire a spațiului locativ în cămine este

stabilit prin legislația Uniunii R.S.S., prin prezentul Cod și din altă legislație a

R.S.S. Moldovenești.

Spațiul locativ din cămine li se acordă muncitorilor, slujbașilor, studenților,

elevilor și altor cetățeni pentru timpul lucrului sau învățăturii conform unei hotărâri

comune a administrației, comitetului sindical și comitetului comsomolist ale

întreprinderii, instituției, organizației, respectându-se norma stabilită pentru

cămine.

4

La caz, prin promovarea prezentei acțiuni reclamanta pretinde recunoașterea

dreptul de folosință pe o perioadă nedeterminată a odăilor nr.23 și nr.24 situate în

căminul str. Muncești 790/1 mun. Chișinău.

Raportînd la caz dispoziții legale menționate instanța de recurs reține că,

reclamanta are dreptul de a folosință asupra încăperilor nr.23 și nr.24, drept care nu

este contestat de intimat printr-o acțiune de evacuare.

Regulamentului-cadru privind funcționarea căminelor din subordinea

instituțiilor de învățământ de stat, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 74 din 25

ianuarie 2007, statuează că în limita locurilor disponibile, personalul didactic

titular, alți angajați și alte categorii de personal din domeniul educației, încadrate

în instituția respectivă, dar și în alte instituții de învățământ de stat, în cazul lipsei

unui loc permanent de trai în localitatea dată, pot beneficia de un loc (cameră) în

căminele pentru elevi, studenți, masteranzi și doctoranzi.

Potrivit hotărârii Guvernului nr.625 din 12 iulie 2010, căminul pentru

celibatari situat în mun. Chișinău, str. Muncești 790/1, a fost luat la balanța

Ministerul Educației, care prin scrisoarea nr.08/14-7880 din 29 iulie 2010 și-a

exprimat acordul la reconstrucția acestuia.

Deci, odăile nr.23 și 24 din căminul situat în mun. Chișinău, str. Muncești

790/1 sunt proprietatea statului, transmise în gestiune Școlii Profesionale nr.4 mun.

Chișinău, în temeiul Hotărârii Guvernului nr. 351 din 23 martie 2005.

Respectiv, statutul juridic al căminului este stabilit printr-un act normativ,

locuințele respective sunt bunuri din domeniul public la statului, adică spații

destinate cu drept de folosință cadrelor didactice, iar reieșind din normele de drept

menționate supra argumentele reclamantei nu pot constitui temei juridic pentru

recunoașterea dreptului la locuință pe o perioadă nedeterminată.

Prin prisma art. 25 alin. (1) al Legii cu privire la locuințe nr. 75 din 30 aprilie

2015, în perioada studiilor și activității de muncă, persoanele au dreptul să

beneficieze de spațiu locativ în cămine, în limita spațiilor disponibile, în temeiul

contractului de locațiune încheiat în condițiile cap. VIII.

În acest sens, instanța de recurs precizează că în sensul Legii cu privire la

locuințe nr. 75 din 30 aprilie 2015, nu este prevăzută noțiunea de recunoaștere

dreptului la locuință.

Colegiul reține că noțiunea de folosință, se definește ca posibilitatea unei

persoane, în puterea unui drept, de a utiliza un bun pe o anumită perioadă având

drept premisă condiția deținerii, de către acea persoană a bunului.

Astfel, Nicoară Elena are drept de folosință a odăilor 23 și 24, în perioada

relațiilor de muncă cu Școala profesională nr.4 și nicidecum nu poate fi instituit un

termen printr-o hotărâre judecătorească.

Colegiul reține că subsecvent cerințe de recunoaștere a dreptului de folosință

reclamanta solicită și obligarea Ministerului Educației, Culturii și Cercetării să

înainteze un demers către Primăria mun. Chișinău, Direcția Generală Locativ

Comunală și Amenajare privind eliberarea ordinelor de repartiție pentru

apartamentele 23, 24 din imobilul cu nr. 790/1, str. Muncești, mun. Chișinău.

În art. 50 din Codul cu privire la locuințe al URSS Moldovenești, era prevăzut

temeiul eliberării ordinului de repartiție a încăperilor de locuit.

Codul cu privire la locuințe al URSS Moldovenești, a fost abrogat la

29 noiembrie 2015, și adoptată Legea cu privire la locuințe nr.75 la 30 aprilie 2015.

5

În Legea cu privire la locuințe nr.75 la 30 aprilie 2015, eliberarea ordinului de

repartiție a încăperilor de locuit a fost exclus, fiind introduse alte mecanisme în

vederea asigurării a dreptului la locuință a persoanelor care întrunesc condițiile

legale în acest sens.

Art. 6 alin.(l) și alin.(3) Cod civil, stabilește că legea civilă nu are caracter

retroactiv. Ea nu modifică și nici nu suprimă condițiile de constituire a unei situații

juridice constituite anterior, nici condițiile de stingere a unei situații juridice stinse

anterior. Legea nouă este aplicabilă situațiilor juridice în curs de realizare la data

intrării sale în vigoare.

De la data intrării în vigoare a legii noi, efectele legii veci încetează, cu

excepția cazurilor în care legea nouă prevede altfel.

La caz, Nicoară Elena a depus acțiunea în instanță la 31 octombrie 2019, însă

pretinde exercitarea dreptului de eliberare a ordinelor de repartiție, fără a dispune

de cadru legal în acest sens.

Cu referire la argumentul recurentei precum că anterior printr-o hotărâre

judecătorească unor angajați le-au fost recunoscut dreptul de folosință a spațiului

locativ în căminele Școlii Profesionale nr.4, mun. Chișinău, Colegiul lărgit

menționează că cauza la care face referire Nicoară Elena nu formează o practică

judiciară unitară.

Or, rolul jurisprudenței este de a interpreta și aplica la cazuri concrete legea.

Respectiv, nu orice hotărâre care diferă de o altă hotărâre constituie o

divergență de jurisprudență.

În cazul Iordan Iordanov c. Bulgariei din 02 octombrie 2009, par. 47, Curtea

a reiterat că divergențele jurisprudențiale sunt inerente oricărui sistem judiciar care

se bazează pe un ansamblu de instanțe de fond din cadrul unei jurisdicții teritoriale.

De asemenea, Curtea a recunoscut că este inerentă adoptarea de soluții diferite

într-un sistem alcătuit dintr-un ansamblu de instanțe competente să soluționeze în

fond într-o anumită jurisdicție teritorială (CtEDO, Sansos Pinto c. Portugaliei,

2008), ba chiar în cadrul aceleiași jurisdicții (CtEDO, Unedic c. Franței, 2008).

Mai mult, s-a decis că dacă instanța a motivat în mod corespunzător hotărârea

la finalul unei proceduri contradictorii în care părțile au avut ocazia de a-și prezenta

punctele de vedere, simplul fapt că ea este diametral opusă față de soluțiile

pronunțate de alte instanțe sesizate cu cereri similare nu conduce la încălcarea

principiului securității raporturilor juridice (CtEDO, Marea Cameră, Nejdet Șahin

și Perihan Șahin c. Turciei, 2011, para. 67).

Principiul res judicata în sine nu impune instanțelor judecătorești naționale să

urmeze precedentele în cazuri similare, realizarea coerenței dreptului necesită timp

iar perioadele de conflict în jurisprudență pot fi, prin urmare, tolerate fără a

submina securitatea juridică.

Curtea de la Strasbourg arată că nu există un drept la o jurisprudență constantă,

astfel că schimbarea jurisprudenței impusă de o abordare dinamică și progresivă

este admisibilă și nu încalcă principiul securității juridice (CtEDO, Unedic c.

Franței, 2008, para. 74; Legrand c. Franței, 2011), dar trebuie întrunite două

condiții: noua abordare să fie consecventă la nivelul acelei jurisdicții și instanța

care a decis schimbarea interpretării să motiveze detaliat considerentele pentru care

a decis astfel (CtEDO, Atanasovski c. Macedoniei, 2010, para. 38).

6

Nu este un reviriment de jurisprudență în situația în care hotărârea instanței

supreme prin care se derogă de la jurisprudența constantă este singulară și atât timp

cât nu se explică detaliat motivele schimbării poziției acestei instanțe (CtEDO, Ilie

Șerban c. României, 2011, para. 30).

Mai mult, instanța de la Strasbourg consideră că pentru unificarea

jurisprudenței nu este suficientă pronunțarea unei hotărâri de speță de către instanța

supremă, ci trebuie căutată o soluție căreia legea națională să îi confere o autoritate

interpretativă obligatorie față de toate instanțele inferioare, cum este recursul în

interesul legii (CtEDO, Ștefănică c. României, 2010, para. 37).

Prin urmare, nu poate fi reținut argumentul recurentei potrivit căruia la

emiterea soluției pe caz instanța de recurs urmează să țină cont de soluția dată într-

o altă cauză similară, întrucât din interpretarea dispozițiilor se impune soluția de

respingere a acțiunii.

Față de aceste împrejurări, instanța de recurs constată că instanța de apel a

dat o apreciere corectă litigiului, procedând la o corectă interpretare și aplicare a

legii materiale care guvernează raportul juridic litigios.

Din motivele expuse, Colegiul Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a respinge

recursul, și de a menține decizia instanței de apel și hotărârea primei instanțe.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură civilă

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de

Justiție

d e c i d e:

Se respinge recursul declarat de Nicoară Elena.

Se menține decizia Curții de Apel Chișinău din 03 noiembrie 2021 și hotărârea

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 02 noiembrie 2020, în cauza civilă, la

cererea de chemare în judecată depusă de Nicoară Elena împotriva Ministerului

Educației, Culturii și Cercetării, intervenienți accesorii Școala Profesională nr. 4 și

Direcția generală locativ-comunală și amenajare a Consiliului mun. Chișinău cu

privire la recunoașterea dreptului de folosință asupra odăilor și obligarea pârâtului

de a înainta demers cu privire la eliberarea ordinelor de repartiție.

Decizia nu se supune niciunei căi de atac.

Președintele ședinței,

judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Maria Ghervas

Nicolae Craiu

Aliona Miron

Dumitru Mardari

7