2rh-101/22 — apărarea dreptului de proprietate

2rh-101/22 — apărarea dreptului de proprietate (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 2rh-101/2022

2-17158661-01-2rh-27102022

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud: S. Dimitriu)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: M. Anton, I. Secrieru, V. Cotorobai)

instanța de recurs: Curtea Supremă de Justiție (jud: Sv. Filincova, M. Ghervas, D. Mardari,

V. Burduh, G. Stratulat)

Î N C H E I E R E

14 decembrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Maria Ghervas

Dumitru Mardari

Victor Burduh

Galina Stratulat

examinând cererea de revizuire depusă de Ludmila Pavlenco, reprezentată de

avocatul Andrei Cebotari,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Vasile Mazur și

Lidia Mazur împotriva Ludmilei Pavlenco, intervenienți accesorii Vladislav Țulea,

Pretura sect. Botanica, Agenția pentru Supraveghere Tehnică cu privire la apărarea

dreptului de proprietate și vecinătate prin obligarea la demolarea și remedierea

construcției neautorizate, încasarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 02 martie 2022 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La 12 aprilie 2019, Vasile Mazur și Lidia Mazur au depus cerere de chemare

în judecată împotriva Ludmilei Pavlenco, intervenienți accesorii Vladislav Țulea,

Pretura sect. Botanica, Agenția pentru Supraveghere Tehnică cu privire la apărarea

dreptului de proprietate și vecinătate prin obligarea la demolarea și remedierea

construcției neautorizate, încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii a indicat că sunt proprietarii apartamentului nr. 42 din

mun. Chișinău, bd. XXXXX, amplasat la etajul 3, care are 2 balcoane de

dimensiuni standarde, mai mult blocul datează cu anii 1968.

Reclamanții au menționat că vecinul de sub apartamentul lor de la etajul 2,

Vladislav Țulea, exproprietarul apartamentului cu nr. 39 din aceiași adresă a lărgit

balconul din apartamentul său prin reconstrucția balconului existent.

Au susținut că ca vecini și coproprietari ai spatiilor de uz comun, nu i-au

permis această reconstrucție și nu i-au dat acordul, deoarece clădirea este foarte

veche și orice intervenție în structura de rezistență a acesteia poate pune în pericol

siguranța lor, însă, Vladislav Țulea l-a reconstruit neautorizat.

La începutul anului 2017, Vladislav Țulea a vândut apartamentul cu balconul

construit neautorizat lui Dumitru Mihalachi.

1

Reclamanții au afirmat că, anterior, la începutul lunii octombrie 2016 s-au

adresat organelor de resort, pentru ca balconul neautorizat să fie demolat.

Astfel, la 06 octombrie 2016, au primit un răspuns de la Pretura sect.

Botanica, prin care s-a menționat că balconul este neautorizat și că actele au fost

expediate în adresa Inspecției de Stat în Construcții.

La 13 octombrie 2016, reclamanții au primit un răspuns de la Inspecția de Stat

în Construcții prin care s-a confirmat că lucrările de reconstrucție a balconului la

ap. 39 din mun. Chișinău, bd. Cuza Vodă au fost efectuate neautorizat și pe acest

caz a fost întocmit un proces-verbal contravențional și expediat pentru examinare

către Judecătoria Rîșcani, mun. Chișinău.

Reclamanții au considerat că Vladislav Țulea proprietarul apartamentului nr.

39 din mun. Chișinău, bd. XXXXX, a efectuat lucrări de reconstrucție a balconului

apartamentului său fără autorizație de construcție și fără permisiunea vecinilor,

prin ce a ignorat prevederile Legii nr. 163 privind autorizarea lucrărilor de

construcție și a adus deranjamente atât fizice în urma zgomotului cât și suferințe

morale.

Au mai relatat că, urmare a încălcării prevederilor legale care obligă persoana

la autorizarea lucrărilor de reconstrucție și extindere, balconul urmează a fi

demolat din sursele reclamanților cu încasarea ulterioară a cheltuielilor.

Vasile Mazur și Lidia Mazur, concretizându-și acțiunea și-au îndreptat

pretențiile împotriva Ludmilei Pavlenco și au solicitat obligarea pârâtei la

demolarea/ desființarea și remedierea la poziția inițială din cont propriu a

construcției samavolnice și neautorizate - balconul ap. 39, din mun. Chișinău, bd.

XXXXX și încasarea din contul pârâtei în beneficiul reclamanților a cheltuielilor

de judecată.

Prin hotărârea din 29 octombrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru s-

a admis parțial acțiunea. S-a obligat Ludmila Pavlenco, pe cont propriu, la

demolarea construcției neautorizate, anume a părții din balconul ap. 39 din mun.

Chișinău, bd. XXXXX, în partea replanificării neautorizate a acestuia prin care a

fost mărit acest balcon cu aproximativ 0,7 metri lățime și 4,5 metri lungime, cu

remedierea și aducerea la poziția inițială a balconului respectiv. S-a încasat din

contul Ludmilei Pavlenco în beneficiul solidar a Lidiei Mazur și lui Vasile Mazur,

taxa de stat în sumă de 200 de lei. În rest, anume în partea demolării întregului

balcon, cererea s-a respins.

Nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe, la 26 noiembrie 2019, Ludmila

Pavlenco a contestat cu apel hotărârea primei instanțe, solicitând casarea acesteia

cu emiterea unei noi hotărâri prin care cererea de chemare în judecată să fie

respinsă ca neîntemeiată.

Prin decizia din 01 iulie 2021 a Curții de Apel Chișinău s-a admis apelul

declarat de Ludmila Pavlenco. S-a casat hotărârea din 29 octombrie 2019 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, în cauza civilă, la cererea de chemare în

judecată depusă de Vasile Mazur și Lidia Mazur împotriva Ludmilei Pavlenco,

intervenienți accesorii Vladislav Țulea, Pretura sect. Botanica, Agenția pentru

Supraveghere Tehnică cu privire la apărarea dreptului de proprietate și vecinătate

prin obligarea la demolarea și remedierea construcției neautorizate și s-a emis o

hotărâre nouă prin care: S-a respins ca neîntemeiată acțiunea depusă de Vasile

Mazur și Lidia Mazur împotriva lui Ludmilei Pavlenco, intervenienți accesorii

Vladislav Țulea, Pretura sect. Botanica, Agenția pentru Supraveghere Tehnică cu

2

privire la apărarea dreptului de proprietate și vecinătate prin obligarea la demolarea

și remedierea construcției neautorizate.

La 29 octombrie 2021, prin intermediul oficiului poștal, Vasile Mazur și Lidia

Mazur, reprezentați de avocatul Denis Staruș, au declarat recurs, prin care au

solicitat casarea integrală a deciziei instanței de apel și menținerea hotărârii primei

instanțe.

Prin decizia din 02 martie 2022 a Curții Supreme de Justiție s-a admis

recursul declarat de Vasile Mazur și Lidia Mazur, reprezentați de avocatul Denis

Staruș. S-a casat decizia din 01 iulie 2021 a Curții de Apel Chișinău și s-a menținut

hotărârea din 29 octombrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, în cauza

civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Vasile Mazur și Lidia Mazur

împotriva Ludmilei Pavlenco, intervenienți accesorii Vladislav Țulea, Pretura sect.

Botanica, Agenția pentru Supraveghere Tehnică cu privire la apărarea dreptului de

proprietate și vecinătate prin obligarea la demolarea și remedierea construcției

neautorizate, încasarea cheltuielilor de judecată.

La 27 octombrie 2022, Ludmila Pavlenco, reprezentată de avocatul Andrei

Cebotari, a depus cerere de revizuire împotriva deciziei din 02 martie 2022 a Curții

Supreme de Justiție, prin care a solicitat admiterea acesteia, casarea deciziei

instanței de recurs și trimiterea cauzei la rejudecare.

În motivarea revizuirii a indicat că reieșind din faptul că blocul locativ din

mun. Chișinău, bd. XXXXX se află în gestiunea Direcției Generale Locativ-

Comunală și Amenajare, iar aceasta nu a fost atrasă în proces, urmează a revizui

hotărârea, pentru înlăturarea erorilor de procedură și a nu aduce atingere

drepturilor persoanelor neantrenate în proces.

Totodată, a invocat și prevederile art. 449 lit. b) Cod de procedură civilă,

învederând că hotărârea emisă nu poate fi executată, din motivul refuzului

companiilor specializate de executare a lucrărilor demolare, precum și

imposibilității executării acestor lucrări fără a aduce daune întregului bloc, fapt

confirmat prin Raportul de expertiză extrajudiciară nr. 152 din 20 septembrie 2022.

Colegiul punctează că în conformitate cu art. 452 alin. (11) Cod de procedură

civilă, dacă examinarea cererii de revizuire este de competența Curții Supreme de

Justiție sau a instanței de apel, ședințele se desfășoară fără înștiințarea

participanților la proces. Dacă instanța care examinează cererea de revizuire

consideră necesară prezența participanților la proces, aceasta dispune înștiințarea

lor.

Astfel, Colegiul a decis examinarea cererii de revizuire fără înștiințarea

participanților la proces, cu plasarea datei și orei ședinței pe pagina web a Curții

Supreme de Justiție, or este inoportună invitarea participanților la proces, întrucât

argumentele expuse în cererea de revizuire au fost formulate cu suficientă precizie

pentru a permite instanței controlul actului judecătoresc contestat.

Mai mult, nici un participant nu a solicitat audierea publică a cauzei sale (a se

vedea, mutatis mutandis, cauza Auza Vilho Eskelinen și alții vs Finlanda, hotărârea

din 19 aprilie 2007, § 72–75, cauza Eriksson vs Suedia, hotărârea din 12 aprilie

2012, § 66, 72, cauza Pönkä vs Estonia, hotărârea din 08 noiembrie 2016, § 33–

34).

Verificând decizia supusă revizuirii, în raport cu criticile formulate și în

limitele temeiurilor de drept invocate, Colegiul civil, comercial și de contencios

3

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că cererile de revizuire sunt

inadmisibile, pentru motivele ce se succed.

În conformitate cu art. 446 din Codul de procedură civilă, pot fi supuse

revizuirii hotărârile, ordonanțele, încheierile și deciziile irevocabile ale tuturor

instanțelor judecătorești, în condițiile prezentului capitol.

Structura logico – juridică a articolului 451 alin. (1) din Codul de procedură

civilă prevede condițiile de formă și conținut a unei cereri de revizuire, potrivit

cărora aceasta se depune în scris, iar revizuenta, Ludmila Pavlenco, reprezentată de

avocatul Andrei Cebotari, este obligată să încadreze argumentele sale în temeiurile

specificate expres și exhaustiv în articolul 449, anexând probele ce le confirmă.

Totodată, alin. (4) din articolul citat, nu admite depunerea repetată a unei asemenea

cereri, care este întemeiată pe aceleași temeiuri. În mod corespunzător, în cazul

nerespectării acestor condiții se impune inadmisibilitatea cererii.

Prin urmare, instanța de judecată își propune să verifice respectarea acestor

prescripții legale pentru autorizarea unei asemenea cereri introduse pe o cale de

atac de retractare, care sunt mult mai stricte decât cerințele instituite de legislator

pentru o cale de atac ordinară.

Luând în considerare cele menționate, instanța de judecată constată că cererea

de revizuire a fost depusă împotriva unui act judecătoresc irevocabil, de către

subiecții abilitați cu dreptul de a revizui o hotărâre judecătorească în conformitate

cu articolul 447 lit. a) din Codul de procedură civilă. În aceeași ordine, Ludmila

Pavlenco, reprezentată de avocatul Andrei Cebotari, a indicat temeiul prevăzut la

art. 449 lit. b) și c) din Codul de procedură civilă.

Prin urmare, Colegiul judiciar constată că revizuenta a îndeplinit condițiile de

formă cerute la articolele 446 și 451 alin. (1) din Codul de procedură civilă, iar

fondul cererii nu a fost judecat anterior de către o instanță de judecată, fiind

necesar de purces la analiza argumentelor inserate în aceasta.

Cu privire la fondul cererii de revizuire, Colegiul reiterează că revizuenta a

indicat drept temei de revizuire faptul că prin decizia instanței de recurs nu a fost

asigurat dreptul tuturor persoanelor interesate de a participa în proces, nefiind

atrasă în proces Direcției Generale Locativ-Comunală și Amenajare, prin ce se

susține că ultima a fost direct lezată în drepturi.

Astfel, în conformitate cu prevederile art. 449 lit. c) Cod de procedură civilă,

revizuirea se declară în cazul în care instanța a emis o hotărâre cu privire la

drepturile persoanelor care nu au fost implicate în proces.

Din analiza textului legal enunțat rezultă că redeschiderea procesului în

temeiul art. 449 lit. c) Cod de procedură civilă, poate fi posibilă doar cu condiția că

prin hotărârea sau decizia emisă, instanța s-a expus în privința drepturilor unor

persoane care nu au fost atrase în proces ca participanți, lezându-le astfel în

drepturi, fapt ce urmează a fi confirmat în instanța de judecată prin prezentarea

probelor.

Cu referire la prevederile citate, Colegiul reține că deși revizuenții au invocat

ca temei de revizuire prevederile art. 449 lit. c) Cod de procedură civilă, ultimii nu

au adus nici un argument pertinent care ar indica la faptul că instanțele au emis

hotărârile, revizuirea căror se solicită în speță, cu privire la drepturile persoanei

care nu au fost implicată în proces.

Se va reține la caz și incidența art. 447 lit. b) Cod de procedură civilă, care

indică că sunt în drept să depună cerere de revizuire persoanele care nu au

4

participat la proces, dar care sunt lezate în drepturi prin hotărârea, încheierea sau

decizia judecătorească.

Pornind de la prevederile acestei norme legale, Colegiul reține că pentru a fi

în posibilitatea depunerii cererii de revizuire, solicitantul trebuie să probeze că

hotărârea a cărei revizuire o solicită, îi lezează drepturile sale.

Mai mult, revizuenta considerând că sunt încălcate drepturile altor persoane,

nu a fost lipsită de dreptul, prin prisma art. 67 Cod de procedură civilă, să înainteze

cerere de atragere în proces a persoanei interesate alături de reclamant sau de pârât

până la închiderea dezbaterilor judiciare în prima instanță, dacă au considerat că

hotărârea pronunțată ar putea să influențeze drepturile sau obligațiile acestuia, fapt

însă nerealizat de acestea în cadrul examinării cauzei în fond.

Sub acest aspect, circumstanțele descrise de revizuentă nu corespund

exigențelor art. 449 lit. c) al Codului de procedură civilă și nu pot fi admise ca

temei de revizuire a deciziei din 02 martie 2022 a Curții Supreme de Justiție,

respectiv, împrejurările invocate de revizuenți nu pot influența soluția adoptată.

Astfel, Colegiul conchide că revizuenta nu a confirmat instanței de judecată

existența temeiurilor prevăzute în art. 449 lit. c) Cod de procedură civilă, or,

argumentele expuse în cererea de revizuire nu denotă încălcarea drepturilor

Direcției Generale Locativ-Comunală și Amenajare, fapt rezultat chiar și din

răspunsul emis de aceasta cu nr. 2247/22 din 24 octombrie 2022.

În corespundere cu art. 449 lit. b) Cod de procedură civilă, revizuirea se

declară în cazul în care au devenit cunoscute unele circumstanțe sau fapte esențiale

ale cauzei care nu au fost și nu au putut fi cunoscute revizuentului, dacă acesta

dovedește că a întreprins toate măsurile pentru a afla circumstanțele și faptele

esențiale în timpul judecării anterioare a pricinii.

Din prevederile enunțate este important de înțeles că circumstanțele sau

faptele trebuiau să existe obiectiv până la data pronunțării hotărârii, să aibă

importanță esențială pentru justa soluționare a cauzei civile, adică să aibă putere

decisivă asupra concluziei (hotărârii) instanței de judecată, să fie descoperite după

ce hotărârea judecătorească devine irevocabilă.

Cu alte cuvinte, art. 449 lit. b) Cod de procedură civilă, vorbește despre

circumstanțe (fapte) necunoscute anterior petiționarului, dar întrucât examinarea

fondului cauzei prezumă că instanța a constatat și elucidat pe deplin toate

circumstanțele care au importanță pentru soluționarea pricinii, este evident că o

condiție esențială pentru admiterea revizuirii este că și instanței nu i-au fost și nu

au putut fi cunoscute aceste circumstanțe (fapte).

Pentru acest motiv de revizuire esențial este ca revizuentul să probeze că nu a

știut anterior pronunțării hotărârii a cărei revizuire se cere despre aceste

circumstanțe sau fapte și că nu a avut posibilitatea de a le cunoaște, în caz contrar

ele nu pot servi ca temei de revizuire.

Mai mult, revizuentul trebuie să demonstreze că a întreprins toate măsurile

pentru a afla circumstanțele și faptele esențiale în timpul judecării anterioare a

pricinii. Sub acest aspect, ca o condiție esențială de redeschidere a procesului pe

acest temei este ca circumstanțele (faptele) să fi existat obiectiv până la data

pronunțării hotărârii, ele urmând a fi diferențiate de faptele noi apărute după

pronunțarea hotărârii.

Faptele noi apărute după adoptarea hotărârii pot servi temei de adresare cu o

nouă acțiune în judecată, dar nu ca temei de revizuire.

5

Circumstanțele sau faptele prezentate ca temei de revizuire trebuie să

influențeze esențial soluția dată inițial de instanță, în sensul că nu orice

circumstanțe sau fapte necunoscute anterior pot servi temei de revizuire, ci doar

atunci când sunt determinante pentru judecarea justă a cauzei, or aceste noi

circumstanțe conduc după sine la apariția, modificarea sau încetarea raporturilor

juridice dintre părțile în litigiu și deci sunt determinante pentru judecarea justă a

cauzei.

Or, lipsa acestui suport probatoriu, ca element obligator al temeiului prevăzut

la art. 449 lit. b) Cod de procedură civilă, decade sau lipsește revizuentul de

posibilitatea invocării unui atare temei.

Așadar, având în vedere această normă juridică de trimitere, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

conchide că revizuenta nu a probat nici într-un fel prezența acestui temei de

revizuire, altfel spus, nu a făcut dovada faptului că în procesul examinării

anterioare a cauzei nu a cunoscut de cele invocate drept temei al cererii de

revizuire, sau că a întreprins careva măsuri pentru a le cunoaște în procesul

examinării cauzei.

Prin urmare, Colegiul constată că revizuentul nu a prezentat înscrisuri noi care

să corespundă caracteristicilor cerute de norma de drept indicată, în timp ce cele

invocate, precum notele eliberate de SRL „Leocons-Invest”, SRL „Phoebix T.M.

Grup” și Raportul de expertiză extrajudiciară nr. 152 din 20 septembrie 2022, nu

au putere decisivă asupra concluziei (hotărârii) instanței de judecată ori de natură

să răstoarne o situație juridică deja stabilită, mai mult acestea fiind emise ulterior

emiterii deciziei cărei revizuire se solicită.

Situația de fapt impune de a remarca că revizuirea este o cale de atac de

retractare și nu de reformare prin intermediul căreia se poate obține anularea unei

hotărâri judecătorești irevocabile și reînnoirea judecății în cazurile expres

determinate de lege, iar retractarea neîntemeiată a hotărârii contestate poate duce la

încălcarea principiului stabilității raporturilor juridice.

De aceea, legea admite revizuirea numai în cazuri strict determinate, care sunt

prevăzute în mod limitativ în art. 449 Cod de procedură civilă.

În consecință, sub aspectul analizat, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție conchide că argumentele invocate de

Ludmila Pavlenco, reprezentată de avocatul Andrei Cebotari, se referă la

dezacordul cu soluția pronunțată de către Curtea Supremă de Justiție prin decizia a

cărei revizuire se pretinde, și nu atestă prin prisma art. 449 Cod de procedură

civilă, careva temeiuri legale de revizuire.

Astfel, la caz se va remarca că admiterea cererii de revizuire, în asemenea

împrejurări, ar contravine principiului securității raporturilor juridice și ar constitui

o violare a art. 6 al Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a

Libertăților Fundamentale.

Colegiul reiterează că, posibilitatea reinițierii procesului de judecată urmează

să fie examinată în lumina Preambulului Convenției, care declară preeminența

dreptului o parte a moștenirii comune a Statelor Contractante.

Unul din aspectele fundamentale ale preeminenței dreptului este principiul

securității raporturilor juridice, care cere, printre altele, ca atunci când instanțele

judecătorești dau o apreciere finală unei chestiuni, constatarea lor să nu mai poată

fi pusă în discuție (Brumărescu v. Romania, Roșca v. Moldova).

6

Securitatea raporturilor juridice presupune respectarea principiului res

judicata (ibid., § 62), adică principiul caracterului irevocabil al hotărârilor

judecătorești. Acest principiu cere ca nici o parte să nu aibă dreptul să solicite

revizuirea unei hotărâri irevocabile și obligatorii, doar cu scopul de a obține o

reexaminare și o nouă determinare a cauzei.

Revizuirea nu trebuie considerată un apel camuflat, iar simpla existență a

două opinii diferite cu privire la aceeași chestiune nu este un temei de reexaminare.

O derogare de la acest principiu este justificată doar atunci când este necesară,

datorită unor circumstanțe esențiale și convingătoare (Roșca v. Moldova, citată mai

sus, § 25, Popov nr. 2 vs. Moldova).

Din considerentele menționate și având în vedere că cererea de revizuire nu

indică careva temeiuri prevăzute de art. 449 Cod de procedură civilă, Colegiul

civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

ajunge la concluzia de a respinge cererea de revizuire ca fiind inadmisibilă.

În conformitate cu art. 269-270, art. 453 alin. (1) lit. a) Cod de procedură

civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție,

d i s p u n e :

Se respinge ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire depusă de Ludmila

Pavlenco, reprezentată de avocatul Andrei Cebotari, împotriva deciziei din 02

martie 2022 a Curții de Apel Chișinău, în cauza civilă, la cererea de chemare în

judecată depusă de Vasile Mazur și Lidia Mazur împotriva Ludmilei Pavlenco,

intervenienți accesorii Vladislav Țulea, Pretura sect. Botanica, Agenția pentru

Supraveghere Tehnică cu privire la apărarea dreptului de proprietate și vecinătate

prin obligarea la demolarea și remedierea construcției neautorizate, încasarea

cheltuielilor de judecată.

Încheierea nu se supune nici unei căi de atac.

Președintele ședinței,

judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Maria Ghervas

Dumitru Mardari

Victor Burduh

Galina Stratulat

7