2ra-28/22 — apărarea dreptului de proprietate

2ra-28/22 — apărarea dreptului de proprietate (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 2ra-28/2022

2-17158661-01-2ra-11012022

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud: S. Dimitriu)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: M. Anton, I. Secrieru, V. Cotorobai)

D E C I Z I E

02 martie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Maria Ghervas

Dumitru Mardari

Victor Burduh

Galina Stratulat

examinând recursul declarat de Vasile Mazur și Lidia Mazur, reprezentați de

avocatul Denis Staruș,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Vasile Mazur și

Lidia Mazur împotriva Ludmilei Pavlenco, intervenienți accesorii Vladislav Țulea,

Pretura sect. Botanica, Agenția pentru Supraveghere Tehnică cu privire la apărarea

dreptului de proprietate și vecinătate prin obligarea la demolarea și remedierea

construcției neautorizate, încasarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 01 iulie 2021 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La 12 aprilie 2019, Vasile Mazur și Lidia Mazur au depus cerere de chemare

în judecată împotriva Ludmilei Pavlenco, intervenienți accesorii Vladislav Țulea,

Pretura sect. Botanica, Agenția pentru Supraveghere Tehnică cu privire la apărarea

dreptului de proprietate și vecinătate prin obligarea la demolarea și remedierea

construcției neautorizate, încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii a indicat că sunt proprietarii apartamentului nr. 42 din

mun. Chișinău, bd. XXXXX, amplasat la etajul 3, care are 2 balcoane de

dimensiuni standarde, mai mult blocul datează cu anii 1968.

Reclamanții au menționat că vecinul de sub apartamentul lor de la etajul 2,

Vladislav Țulea, exproprietarul apartamentului cu nr. 39 din aceiași adresă a lărgit

balconul din apartamentul său prin reconstrucția balconului existent.

Au susținut că ca vecini și coproprietari ai spatiilor de uz comun, nu i-au

permis această reconstrucție și nu i-au dat acordul, deoarece clădirea este foarte

veche și orice intervenție în structura de rezistență a acesteia poate pune în pericol

siguranța lor, însă, Vladislav Țulea l-a reconstruit neautorizat.

La începutul anului 2017, Vladislav Țulea a vândut apartamentul cu balconul

construit neautorizat lui Dumitru Mihalachi.

Reclamanții au afirmat că, anterior, la începutul lunii octombrie 2016 s-au

adresat organelor de resort, pentru ca balconul neautorizat să fie demolat.

1

Astfel, la 06 octombrie 2016, au primit un răspuns de la Pretura sect.

Botanica, prin care s-a menționat că balconul este neautorizat și că actele au fost

expediate în adresa Inspecției de Stat în Construcții.

La 13 octombrie 2016, reclamanții au primit un răspuns de la Inspecția de Stat

în Construcții prin care s-a confirmat că lucrările de reconstrucție a balconului la

ap. 39 din mun. Chișinău, bd. Cuza Vodă au fost efectuate neautorizat și pe acest

caz a fost întocmit un proces-verbal contravențional și expediat pentru examinare

către Judecătoria Rîșcani, mun. Chișinău.

Reclamanții au considerat că Vladislav Țulea proprietarul apartamentului nr.

39 din mun. Chișinău, bd. XXXXX, a efectuat lucrări de reconstrucție a balconului

apartamentului său fără autorizație de construcție și fără permisiunea vecinilor,

prin ce a ignorat prevederile Legii nr. 163 privind autorizarea lucrărilor de

construcție și a adus deranjamente atât fizice în urma zgomotului cât și suferințe

morale.

Au mai relatat că, urmare a încălcării prevederilor legale care obligă persoana

la autorizarea lucrărilor de reconstrucție și extindere, balconul urmează a fi

demolat din sursele reclamanților cu încasarea ulterioară a cheltuielilor.

Vasile Mazur și Lidia Mazur, concretizându-și acțiunea și-au îndreptat

pretențiile împotriva Ludmilei Pavlenco și au solicitat obligarea pârâtei la

demolarea/ desființarea și remedierea la poziția inițială din cont propriu a

construcției samavolnice și neautorizate - balconul ap. 39, din mun. Chișinău, bd.

XXXXX și încasarea din contul pârâtei în beneficiul reclamanților a cheltuielilor

de judecată.

Prin hotărârea din 29 octombrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru s-

a admis parțial acțiunea. S-a obligat Ludmila Pavlenco, pe cont propriu, la

demolarea construcției neautorizate, anume a părții din balconul ap. 39 din mun.

Chișinău, bd. XXXXX, în partea replanificării neautorizate a acestuia prin care a

fost mărit acest balcon cu aproximativ 0,7 metri lățime și 4,5 metri lungime, cu

remedierea și aducerea la poziția inițială a balconului respectiv. S-a încasat din

contul Ludmilei Pavlenco în beneficiul solidar a Lidiei Mazur și lui Vasile Mazur,

taxa de stat în sumă de 200 de lei. În rest, anume în partea demolării întregului

balcon, cererea s-a respins.

Nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe, la 26 noiembrie 2019, Ludmila

Pavlenco a contestat cu apel hotărârea primei instanțe, solicitând casarea acesteia

cu emiterea unei noi hotărâri prin care cererea de chemare în judecată să fie

respinsă ca neîntemeiată.

Prin decizia din 01 iulie 2021 a Curții de Apel Chișinău s-a admis apelul

declarat de Ludmila Pavlenco. S-a casat hotărârea din 29 octombrie 2019 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, în cauza civilă, la cererea de chemare în

judecată depusă de Vasile Mazur și Lidia Mazur împotriva Ludmilei Pavlenco,

intervenienți accesorii Vladislav Țulea, Pretura sect. Botanica, Agenția pentru

Supraveghere Tehnică cu privire la apărarea dreptului de proprietate și vecinătate

prin obligarea la demolarea și remedierea construcției neautorizate și s-a emis o

hotărâre nouă prin care: S-a respins ca neîntemeiată acțiunea depusă de Vasile

Mazur și Lidia Mazur împotriva lui Ludmilei Pavlenco, intervenienți accesorii

Vladislav Țulea, Pretura sect. Botanica, Agenția pentru Supraveghere Tehnică cu

privire la apărarea dreptului de proprietate și vecinătate prin obligarea la demolarea

și remedierea construcției neautorizate.

2

Pentru a decide astfel, raportând prevederile art. 8, 10, 11, 13, 14, 15, 315,

316, 376, 377 Cod civil, art. 1 par. (1) al Primului Protocol la Convenția pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, la circumstanțele

cauzei, evaluând soluția primei instanțe prin prisma raționalismului pretențiilor

înaintate în raport cu circumstanțele de fapt și de drept invocate, Colegiul a

considerat că concluzia instanței de fond este neîntemeiată.

În acest sens, Colegiul a remarcat că instanța de fond a examinat cauza sub

aspectul că construcția de replanificare a balconului a apartamentului nr. 39 din

mun. Chișinău, bd. XXXXX, efectuată de către intervenientul accesoriu Vladislav

Țulea, prin care s-au mărit dimensiunile acestuia cu aproximativ 0,7 m lățime și

4,5 m lungime au fost efectuate în lipsa autorizației de construcție și fără acordul

vecinilor și coproprietarilor a spațiilor de uz comun, astfel construcția este una

neautorizată,

În contextul pretențiilor deduse judecății, Colegiul a reiterat prevederile art.

379 alin. (1) Cod civil, care reglementează că proprietarul poate cere interzicerea

ridicării sau exploatării unor construcții despre care se poate afirma cu certitudine

că prezența și utilizarea lor atentează în mod inadmisibil asupra bunului său.

Conform art. 389 alin. (1) Cod civil, orice construcție sau lucrare se poate

face de către proprietar conform legii, a regulamentului de urbanism sau obiceiului

locului, astfel încât să nu se aducă atingere drepturilor proprietarului vecin.

Drept urmare, proprietarul poate cere interzicerea ridicării sau exploatării

unor construcții neautorizate doar în cazul în care poate afirma cu certitudine că

prezența și utilizarea lor atentează în mod inadmisibil asupra bunului său.

După cum s-a menționat mai sus, reclamanții pretind că în rezultatul lucrărilor

de reconstrucție și extindere a balconului au fost mărite dimensiunile acestuia cu

aproximativ 0,7 m lățime și 4,5 lungime în lipsa autorizației de construire, fapt

constatat prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani din 27 decembrie

2017.

Într-adevăr, în sensul art. 22 lit. b) al Legii nr. 721-XIII din 02 februarie 1996,

una din obligațiile principale ale persoane fizice sau juridice care finanțează și

realizează investiții sau intervenții la construcțiile existente în sensul legii și

răspund de îndeplinirea următoarelor obligații principale referitoare la calitatea

construcțiilor: obținerea certificatului de urbanism, autorizației de construire și

avizelor prevăzute de lege.

Totodată, art. 14 al Legii nr. 163 din 09 iulie 2010 prevede lista categoriilor

de lucrări pentru care nu este necesară obținerea autorizației de construcții.

Astfel, se pot executa fără certificat de urbanism pentru proiectare și fără

autorizație de construire lucrările care nu modifică structura de rezistență, aspectul

exterior, caracteristicile inițiale ale construcțiilor și ale instalațiilor aferente. Din

categoria acestor lucrări fac parte: a) reparații pentru împrejmuiri, acoperișuri,

învelitori sau terase, dacă nu se modifică forma acestora; b) înlocuiri și reparații ale

pardoselilor, pieselor de tâmplărie interioare și exterioare, dacă se păstrează forma

și dimensiunile golurilor; c) lucrări de finisări interioare; d) lucrări de finisări

exterioare, dacă nu se modifică elementele de fațadă și soluțiile cromatice; e)

înlocuiri sau reparații ale sobelor, instalațiilor, sistemelor, echipamentului și

utilajului tehnico-sanitar din interiorul clădirilor; f) înlocuiri sau reparații la

branșamente exterioare, aferente construcțiilor, în limitele proprietății; g) reparații

curente ale căilor de comunicații, accese de transport, parcări, trotuare și scări; h)

3

lucrări de întreținere, reparații curente ale infrastructurii căilor de comunicații, cu

menținerea traseelor, funcțiunilor, suprafețelor și volumetriei; i) lucrări funerare

subterane și supraterane în cimitire; j) instalarea mobilierului urban; k) amenajarea

terenului aferent construcției existente; l) construcții auxiliare, anexe cu suprafața

construită de până la 15 m.p. la casele de locuit particulare, amplasate pe terenuri

private.

Prin Raportul de expertiză nr. 010 din 03 martie 2020 efectuat de expertul

judiciar Achimov Anatolie, privind starea tehnică a bunului imobil, apartamentul

nr. 39, înregistrat cu nr. cadastral XXXXX.11001.039, amplasat la nivelul II a

blocului locativ, din mun. Chișinău, bd. XXXXX efectuat la demersul Ludmilei

Pavlenco s-a stabilit că lucrările de replanificare demarate în interiorul bunului

imobil expertizat, sau demarat cu respectarea normelor de construcții în vigoare,

corespunzător criteriile constructive: rezistența și stabilitate; siguranța și

exploatare; siguranța la foc; igiena, sănătatea oamenilor, refacerea și protecția

mediului înconjurător; izolație termică, hidrofugă și economie de energie; protecția

împotriva zgomotului.

De asemenea, prin concluzia din Raportul de expertiză nr. 010 din 03 martie

2020 se menționează că bunul imobil, apartamentul nr. 39, nr. cadastral

XXXXX.11001.039, amplasat la nivelul II a blocului locativ din mun. Chișinău,

bd. XXXXX, urmează a fi recepționată conform Hotărârii Guvernului nr. 285 din

23 mai 1996 nr. 42-44/349 din 28 iunie 1996 Cu privire la aprobarea

Regulamentului de recepție a construcțiilor și instalațiilor aferente modificat prin

Hotărârea Guvernului.

Respectiv, drepturile coproprietarilor din bunurile imobile învecinate în urma

demarării lucrărilor de modificare demarare în interiorul bunului imobil,

apartamentul nr. 39, nr. cadastral XXXXX.11001.039, amplasate la nivelul II a

blocului locativ, situat în mun. Chișinău, bd. XXXXX, nu sunt afectate.

Astfel, în condițiile în care drepturile coproprietarilor din bunurile imobile

învecinate în urma demarării, lucrărilor de modificare demarate în interiorul

bunului imobil, apartamentul nr. 39, nr. cadastral XXXXX.11001.039, amplasat la

nivelul II a blocului locativ, din mun. Chișinău, bd. XXXXX, nu sunt afectate,

cerințele reclamanților cu privire la apărarea dreptului de vecinătate, afectat prin

construcția samavolnică și neautorizată cu dispunerea demolării construcției –

balconului din ap. 39 din mun. Chișinău, bd. XXXXX, fiind lipsite de careva

temei de drept, ori, reclamanții prin prisma art. 118 în coroborare cu art. 121-122

Cod de procedură civilă nu au demonstrat care drepturi, s-au libertății sau

interesele legitime le-au fost încălcate astfel încât au ajuns să solicite demolarea

construcției apelantei Ludmila Pavlenco.

Aprecierea primei instanțe că construcția samavolnică și neautorizată

presupune afectarea structurii de rezistență a clădirii este una nejustificată, ori, atât

peretele dintre loja și camera, cât și reperele exterior a lojei unei construcții nu sunt

pereții portanți, iar demolarea/ modificarea acestora nu presupune modificarea sau

afectarea structurii de rezistență a clădirii, respectiv construcția a căreia demolarea

se solicită, nu poate fi acceptată, or acesta nu afectează structura de rezistență a

clădirii, pereții portanți rămânând intacți.

Astfel, în condițiile în care din materialul probator se constată cert și fără

echivoc că la caz nu sunt întrunite condițiile pentru a consideră că reconstrucția

balconului din apartamentul 39 amplasat în mun. Chișinău, bd. XXXXX, este

4

samavolnică și neautorizată care afectează dreptul de proprietate a lui Vasile

Mazur și Lidiei Mazur și urmează a fi demolată de Ludmila Pavlenco, pe cont

propriu, temei pentru care, Colegiul a considerat că acțiunea este neîntemeiată.

La 29 octombrie 2021, prin intermediul oficiului poștal, Vasile Mazur și Lidia

Mazur, reprezentați de avocatul Denis Staruș, au declarat recurs, prin care au

solicitat casarea integrală a deciziei instanței de apel și menținerea hotărârii primei

instanțe.

În motivarea recursului s-a indicat că instanța de apel la examinarea cauzei au

încălcat esențial și a aplicat eronat normele de drept material, ceea ce a dus la

adoptarea unei soluții neîntemeiate.

Totodată, s-au invocat aceleași argumente și circumstanțe factologice care au

fost invocate pe parcursul examinării cauzei în instanțele ierarhic inferioare, cărora

le-a fost dată apreciere, redând conținutul prevederilor normelor legale, dar fără a

demonstra prin careva probe, încălcarea sau aplicarea eronată de către instanțele de

judecată a normelor legale aplicabile speței.

În contextul prevederilor art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 01 iulie 2021 și a

expediat-o participanților la proces la 23 septembrie 2021 (f.d. 73, Vol. II), astfel,

recursul declarat la 29 octombrie 2021, este în termen.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit

în conformitate cu alin. (2).

Prin prisma art. 439 alin. (2) din Codul de procedură civilă, la 11 ianuarie

2022 instanța de recurs a comunicat intimaților recursul, informând despre

necesitatea depunerii referinței, or, până la examinarea cauzei careva referințe în

adresa instanței nu au parvenit.

Prin încheierea din 09 februarie 2022 a Curții Supreme de Justiție recursul

declarat de Vasile Mazur și Lidia Mazur, reprezentați de avocatul Denis Staruș, a

fost considerat admisibil și a fost fixat spre examinare într-un complet de 5

judecători, în vederea examinării fondului recursului.

În conformitate cu articolele 441 și 444 din Codul de procedură civilă,

recursurile s-au examinat de un complet de 5 judecători, fără înștiințarea

participanților la proces, însă data și ora ședinței a fost plasată pe pagina web a

Curții Supreme de Justiție. Astfel, Colegiul a decis inoportună invitarea acestora,

întrucât argumentele expuse în cererea de recurs au fost formulate cu suficientă

precizie pentru a permite instanței verificarea legalității hotărârii atacate. Totodată,

toate punctele de drept care puteau exista în această cauză pot fi cercetate și

soluționate în mod adecvat pe baza înscrisurilor prezente la dosar. În esență,

recurenții și intimații au avut posibilitate să își prezinte poziția în scris și să

răspundă la concluziile părții adverse.

5

Verificând decizia instanței de apel și, după caz, hotărârea primei instanțe, în

limitele controlului de legalitate, în raport cu criticele invocate, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

constată că se impune admiterea recursului declarat de Vasile Mazur și Lidia

Mazur, reprezentați de avocatul Denis Staruș, cu casarea deciziei instanței de apel

și menținerea hotărârii primei instanțe, pentru motivele ce succed.

În conformitate cu articolul 445 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă,

instanța, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze decizia

instanței de apel și să mențină hotărârea primei instanțe.

Colegiul judiciar consideră necesar să menționeze că nu va formula un

răspuns detaliat pentru fiecare argument al recurenților, ci va analiza doar motivele

decisive pentru soluționarea prezentei cauze (a se vedea cauza Garda Ruiz vs

Spania (Marea Cameră), 21 ianuarie 1999, parag. 26; Moreira Ferreira vs

Portugalia (nr. 2) (Marea Cameră); 11 iulie 2017, parag. 84, 98).

În vederea respectării articolului 432 alin. (5) din Codul de procedură civilă,

Colegiul lărgit nu a identificat niciun indiciu care, la prima vedere, ar putea ridica

probleme de drept specificate la alin. (3) din articolul citat. Mai mult, recurenții nu

au prezentat obiecții în privința acestui aspect procedural.

Esența articolelor 432 și 442 alin. (1) din Codul de procedură civilă oferă

instanței de recurs competența de a efectua un control al legalității deciziei atacate,

nu și a temeiniciei acesteia. Astfel, se vor reține circumstanțele de fapt, privite în

ansamblu, care au fost prezentate de părți și stabilite de instanțele de judecată în

fazele procesual anterioare, cu excepția situației în care constatările lor pot fi

considerate arbitrare sau vădit nerezonabile.

În debut, Colegiul atestă că înaintând acțiune în instanță împotriva Ludmilei

Pavlenco, intervenienți accesorii Vladislav Țulea, Pretura sect. Botanica, Agenția

pentru Supraveghere Tehnică, Vasile Mazur și Lidia Mazur au solicitat obligarea

pârâtei la demolarea/ desființarea și remedierea la poziția inițială din cont propriu a

construcției samavolnice și neautorizate - balconul ap. 39, din mun. Chișinău, bd.

XXXXX și încasarea din contul pârâtei în beneficiul reclamanților a cheltuielilor

de judecată.

Fiind investită cu examinarea prezentei cauze prima instanță prin hotărârea

din 29 octombrie 2019 a admis parțial acțiunea. A obligat-o pe Ludmila Pavlenco,

pe cont propriu, la demolarea construcției neautorizate, anume a părții din balconul

ap. 39 din mun. Chișinău, bd. XXXXX, în partea replanificării neautorizate a

acestuia prin care a fost mărit acest balcon cu aproximativ 0,7 metri lățime și 4,5

metri lungime, cu remedierea și aducerea la poziția inițială a balconului respectiv.

A încasat din contul Ludmilei Pavlenco în beneficiul solidar a Lidiei Mazur și lui

Vasile Mazur, taxa de stat în sumă de 200 de lei. În rest, anume în partea demolării

întregului balcon, cererea a fost respinsă.

Verificând legalitatea hotărârii primei instanțe, Curtea de Apel Chișinău prin

decizia din 01 iulie 2021 a admis apelul declarat de Ludmila Pavlenco. A casat

hotărârea din 29 octombrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, în cauza

civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Vasile Mazur și Lidia Mazur

împotriva Ludmilei Pavlenco, intervenienți accesorii Vladislav Țulea, Pretura sect.

Botanica, Agenția pentru Supraveghere Tehnică cu privire la apărarea dreptului de

proprietate și vecinătate prin obligarea la demolarea și remedierea construcției

neautorizate și a emis o hotărâre nouă prin care: A respins ca neîntemeiată acțiunea

6

depusă de Vasile Mazur și Lidia Mazur împotriva lui Ludmilei Pavlenco,

intervenienți accesorii Vladislav Țulea, Pretura sect. Botanica, Agenția pentru

Supraveghere Tehnică cu privire la apărarea dreptului de proprietate și vecinătate

prin obligarea la demolarea și remedierea construcției neautorizate.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție analizând materialele anexate la dosar, în raport cu legislația în

vigoare ce guvernează raportul juridic litigios, a ajuns la concluzia că soluția

instanței de apel este neîntemeiată, deoarece a admis o examinare superficială și

arbitrară a litigiului dedus judecății.

În conformitate cu art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, săvârșirea

altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a

recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la

soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că

aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în

care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

În temeiul art. 118 alin. (1) și (3) Cod de procedură civilă, fiecare parte

trebuie să dovedească circumstanțele pe care le invocă drept temei al pretențiilor și

obiecțiilor sale dacă legea nu dispune altfel. Circumstanțele care au importanță

pentru soluționarea justă a cauzei sunt determinate definitiv de instanța

judecătorească pornind de la pretențiile și obiecțiile părților și ale altor participanți

la proces, precum și de la normele de drept material și procedural ce urmează a fi

aplicate.

Art. 121 Cod de procedură civilă, statuează că instanța judecătorească reține

spre examinare și cercetare numai probele pertinente care confirmă, combat ori

pun la îndoială concluziile referitoare la existența sau inexistența de circumstanțe,

importante pentru soluționarea justă a cazului.

În sensul art. 122 alin. (1) Cod de procedură civilă, circumstanțele care,

conform legii, trebuie confirmate prin anumite mijloace de probațiune nu pot fi

dovedite cu nici un fel de alte mijloace probante.

În conformitate cu art. 130 alin. (1) - (3) Cod de procedură civilă, instanța

judecătorească apreciază probele după intima ei convingere, bazată pe cercetarea

multiaspectuală, completă, nepărtinitoare și nemijlocită a tuturor probelor din dosar

în ansamblul și interconexiunea lor, călăuzindu-se de lege. Nici un fel de probe nu

au pentru instanța judecătorească o forță probantă prestabilită fără aprecierea lor.

Fiecare probă se apreciază de instanță privitor la pertinența, admisibilitatea,

veridicitatea ei, iar toate probele în ansamblu, privitor la legătura lor reciprocă și

suficiența pentru soluționarea cauzei.

De altfel, în temeiul art. 131 alin. (1) Cod de procedură civilă, explicațiile

date de părți și intervenienți asupra circumstanțelor care le sunt cunoscute și care

au importanță în proces urmează a fi verificate și evaluate deopotrivă cu celelalte

probe. Explicațiile pot fi date oral sau în scris. Dacă partea audiată are mai mulți

coparticipanți procesuali, instanța, în funcție de circumstanțele cauzei, determină

necesitatea interogării tuturor coparticipanților sau numai a unora din ei.

Așadar, conform probelor prezentate, Colegiul atestă că Vasile Mazur și Lidia

Mazur sunt proprietarii apartamentului cu nr. 42 din mun. Chișinău, bd. XXXXX,

amplasat la etajul 3, care are 2 balcoane de dimensiuni standarde, blocul datând cu

7

anul 1968, fapt confirmat prin Extrasul din Registrul bunurilor imobile (f.d. 12,

Vol. I).

Din actele cauzei rezultă, că vecinul de sub apartamentul reclamanților de la

etajul 2, Vladislav Țulea, exproprietarul apartamentului cu nr. 39 din mun.

Chișinău, bd. XXXXX, a extins balconul din apartamentul său prin reconstrucția

balconului existent, în lipsa acordurilor de la reclamanții ca vecini și coproprietari

ai spatiilor de uz comun.

La 10 ianuarie 2017, Vladislav Țulea a vândut apartamentul cu balconul

neautorizat lui Dumitru Mihalachi.

La rândul său, Dumitru Mihalachi a donat apartamentul în litigiu Ludmilei

Pavlenco (Cotenco), care este proprietarul actual al apartamentului cu nr. 39 din

mun. Chișinău, bd. XXXXX.

Tot actele cauzei denotă că Vasile Mazur și Lidia Mazur s-au adresat cu

petiție către IP Botanica (f.d. 16, Vol. I), Inspecția de Stat în Construcții (f.d. 17,

Vol. I), Pretura sect. Botanica, mun. Chișinău (f.d. 18, Vol. I), prin care au solicitat

atragerea la răspundere contravențională și demolarea balconului neautorizat.

Prin scrisoarea nr. M-704/16; M-704/1/16 din 06 octombrie 2016, Pretura

sect. Botanica, mun. Chișinău a comunicat despre faptul că proprietarul ap. 39 din

mun. Chișinău, bd. XXXXX, nu dispune de autorizația în construire (f.d. 19, Vol.

I).

Mau mult, prin scrisoarea din 13 octombrie 2016, Inspecția Teritorială în

Construcții „Centru” a comunicat că în rezultatul verificării, cu ieșire la fața

locului, conform art. 21, 31 alin. (1) al Legii nr. 721 din 02 februarie 1996 privind

calitatea în construcții, s-a constatat că Vladislav Țulea a executat lucrări de

replanificare a obiectivului în lipsa autorizației de construire, astfel, încălcând

prevederile art. 22 lit. (b) a Legii nr. 721-XIII din 02 februarie 1996 privind

calitatea în construcții. A mai informat că pentru încălcările comise, Inspecția, în

temeiul pct. (10) și (27) Anexa nr. 1, 2 al Regulamentului de exercitare a

controlului de Stat al calității în construcții aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.

360 din 25 iunie 1996 a întocmit în privința lui Vladislav Țulea proces-verbal cu

privire la contravenție nr. 0003873 din 12 octombrie 2016, în baza art. 179 Cod

contravențional, construcții neautorizate și intervenții neautorizate la construcțiile

existente, care a fost expediat spre examinare instanței de judecată (f.d. 20, Vol. I).

Astfel, prin hotărârea din 27 decembrie 2017 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Rîșcani, instanța a constat că Vladislav Țulea a executat lucrări de replanificare a

bunului imobil - ap. 39 din mun. Chișinău, bd. XXXXX, mărind dimensiunile

acestuia cu aproximativ 0,7m lățime și 4,5 m lungime, în lipsa autorizației de

construcție, concluzionând că toate lucrările de construcție efectuate de Vladislav

Țulea reprezintă lucrări de construcție neautorizate.

Conform art. 28 din Legea privind autorizarea executării lucrărilor de

construcție nr. 163 din 09 iulie 2010, construcțiile executate în lipsa certificatului

de urbanism pentru proiectare, a documentației de proiect și a autorizației de

construire se consideră construcții neautorizate.

Analizând norma legală citată în coroborare cu probele prezente la materialele

cauzei, prima instanță corect a constatat că construcția efectuată de către Vladislav

Țulea, și anume balconul ap. 39 din mun. Chișinău, bd. XXXXX, a fost una

neautorizată.

8

Or, Vladislav Țulea a executat lucrări construcția balconului ap. 39 din mun.

Chișinău, bd. XXXXX, cu dimensiunile de aproximativ 0,7 m lățime și 4,5 m

lungime, fără a obține de la organele abilitate competente acte permisive, pentru

executarea acestora.

De altfel, se reține că din luna ianuarie 2014 până la data de 10 ianuarie 2017

(data vânzării apartamentului către Dumitru Mihalachi), Vladislav Țulea nu a

obținut certificatului de urbanism pentru proiectare, documentația de proiect și nici

autorizația de construire, acte care stau la baza și reprezintă un temei juridic pentru

înființarea unei construcții autorizate.

Mai mult, nici Dumitru Mihalachi din data de 10 ianuarie 2017 și nici

Ludmila Pavlenco, după preluarea bunului imobil - ap. 39 din mun. Chișinău, bd.

XXXXX, în proprietatea sa, nu au întreprins careva măsuri pentru autorizarea

balconului replanificat.

Conform art. 316 alin. (1) Cod civil, proprietatea este, în condițiile legii,

inviolabilă.

Art. 389 Cod civil, statuează că orice construcție, lucrare sau plantație se

poate face de către proprietarul terenului numai cu respectarea unei distanțe

minime de 60 de cm față de linia de hotar, dacă nu se prevede altfel prin lege sau

regulamentul de urbanism, astfel încât să nu se aducă atingere drepturilor

proprietarului vecin. În caz de nerespectare a distanței prevăzute supra, proprietarul

vecin este îndreptățit să ceară demolarea construcției ori gardurilor pe cheltuiala

proprietarului terenului pe care acestea sunt ridicate.

Conform art. 379 Cod civil, proprietarul poate cere interzicerea ridicării sau

exploatării unor construcții sau instalații despre care se poate afirma cu certitudine

că prezența și utilizarea lor atentează în mod inadmisibil asupra terenului său. Dacă

construcția sau instalația a fost ridicată respectându-se distanța de la hotar stabilită

de lege, demolarea sau interzicerea exploatării acestora poate fi cerută doar în

cazul în care afectarea inadmisibilă s-a produs în mod evident.

În sensul art. 1398 Cod civil, cel care acționează față de altul în mod ilicit, cu

vinovăție, este obligat să repare prejudiciul patrimonial, iar în cazurile prevăzute de

lege, și prejudiciul moral cauzat prin acțiune sau omisiune.

Astfel, este cert că legalitatea autorizației de construcție a locuinței sau

anexelor acesteia trebuie analizată în legătură strânsă cu dreptul de vecinătate.

Reieșind din dispozițiile art. 379 alin. (1) Cod civil, obligativitatea anexării

acordului vecinilor apare numai în cazul în care ridicarea sau exploatarea

construcției atentează în mod inadmisibil asupra dreptului de proprietate al

vecinului, de care acesta dispune în privința terenului sau altui imobil. Pot fi

considerate ca exemple de atentare inadmisibilă: afectarea structurii de rezistență a

clădirii prin modificarea plasamentului unui perete în cadrul apartamentului unui

locatar, depășirea distanței de la hotar stabilită de lege (art. 389 alin. (1) Cod civil.

Colegiul învederează că în situația în care s-a stabilit existența unui caz de

atentare inadmisibilă asupra unui bun imobil din partea proprietarului altui bun

imobil, prin influența produsă de ultimul, la cererea proprietarului imobilului

asupra căruia s-a produs atentarea, se va putea dispune, după caz: interzicerea

ridicării sau exploatării construcției (art. 379 alin. (1) Cod civil; demolarea sau

dezafectarea construcției, cu obligarea organului abilitat de a întocmi un plan de

demolare sau dezafectare; obligarea pârâtului, în ambele cazuri, la repararea

daunelor cauzate prin fapta prejudiciabilă.

9

Prin urmare, inexistența acordului vecinilor la ridicarea și replanificarea

construcției atentează în mod inadmisibil asupra dreptului de proprietate al

vecinilor, prin construirea neautorizată,

Așadar, conform textelor de lege citate raportate la probatoriul administrat,

prima instanță întemeiat a concluzionat în sensul admisibilității cerinței de

demolare a construcției.

Totodată, se impune a reitera că prin hotărârea din 16 noiembrie 2015 a

Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău, instanța a statuat că vinovăția lui Vladislav

Țulea în comiterea contravenției prevăzute de art. 179 Cod contravențional este

dovedită pe deplin prin cumulul de probe prezentate și examinate, or, procesul

contravențional a fost încetat pe motivul intervenirii prescripției răspunderii

contravenționale prevăzut de prevederi le art. 30 Cod contravențional.

Reținând prevederile art. 123 alin. (2) Cod de procedură civilă, este

demonstrat faptul că Vladislav Țulea, a executat lucrări de replanificare a bunului

imobil - ap. 39 din mun. Chișinău, bd. XXXXX, cu încălcarea legislației în

vigoare, în lipsa autorizației de construcție, fapt ce contravine art. 22 lit. b) din

Legea privind calitatea în construcții nr. 721 din 02 februarie 1996.

Conform art. 34 lit. a) din Legea privind calitatea în construcții nr. 721 din

02februarie 1996, agenții economici - persoane fizice sau juridice, vinovați de

executarea cu abateri de la documentele normative în vigoare a lucrărilor de

construcții, modificare, transformare, modernizare, consolidare și reparații:

remediază, pe propria cheltuială, defectele calitative apărute din vina lor atât pe

perioada de execuție, cât și în perioada de garanție stabilită conform legii și

contractului.

Prin prisma normei precitate, prima instanță instanța corect a concluzionat că

Ludmila Pavlenco urmează a fi obligată la demolarea construcției neautorizate,

anume a balconului ap. 39 situat în mun. Chișinău, bd. XXXXX, în partea

replanificării neautorizate a acestuia, prin care a fost mărit acest balcon, cu 0,7

metri lățime și 4,5 metri lungime, cu remedierea și aducerea la poziția inițială a

balconului respectiv.

Totodată, în partea solicitată, a demolării întregului balcon, Colegiul

consideră că prima instanță întemeiat a concluzionat în sensul respingerii ca

neîntemeiată, deoarece nu întregul balcon a fost construit neautorizat, ci o parte din

acesta, iar revenirea la situația anterioară presupune anume acest fapt.

Astfel, fiind probat caracterul neautorizat al modificărilor, pentru care

obligatoriu este necesară autorizarea construcției, legea instituie expres prezumția

afectării structurii de rezistență a acestor construcții, care în special la casele cu

multe etaje, prin prisma art. 123 Cod de procedură civilă, este firesc și notoriu că

afectează apartamentele supraetajate, adică, inclusiv cel al reclamanților, fapt care

în sensul art. 379 alin. (1) Cod civil, constituie o stare de pericol permanent,

constituind influență inadmisibilă evidentă ce necesită a fi înlăturată.

Totodată, instanța atestă că, prevederile citate ce țin de dreptul la vecinătate și

proprietate, necesită a fi privite în cumul, și contrar alegațiilor pârâtului, vizează

orice categorie de imobil, nu doar terenurile.

Prin urmare, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție consideră că concluzia primei instanțe este justă, având

la bază un cumul de dovezi administrate, cărora le-a fost dată o apreciere juridică

cuvenită.

10

În conexiunea celor enunțate, instanța de recurs constată că instanța de apel

nu a calificat corect din punct de vedere juridic acțiunea cu care a fost investită fapt

ce a dus la emiterea unei soluții greșite în acest sens, pe când prima instanță corect

a concluzionat asupra temeiniciei parțiale a acțiunii înaintate de Vasile Mazur și

Lidia Mazur.

Distinct de cele relatate, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de

Vasile Mazur și Lidia Mazur, reprezentați de avocatul Denis Staruș, urmează a fi

admis cu casarea integrală a deciziei instanței de apel și menținerea hotărârii

primei instanțe.

În conformitate cu prevederile art. 442, 444, 445 alin. (1) lit. f) și alin. (3) Cod

de procedură civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție,

d e c i d e :

Se admite recursul declarat de Vasile Mazur și Lidia Mazur, reprezentați de

avocatul Denis Staruș.

Se casează decizia din 01 iulie 2021 a Curții de Apel Chișinău și se menține

hotărârea din 29 octombrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, în cauza

civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Vasile Mazur și Lidia Mazur

împotriva Ludmilei Pavlenco, intervenienți accesorii Vladislav Țulea, Pretura sect.

Botanica, Agenția pentru Supraveghere Tehnică cu privire la apărarea dreptului de

proprietate și vecinătate prin obligarea la demolarea și remedierea construcției

neautorizate, încasarea cheltuielilor de judecată.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Maria Ghervas

Dumitru Mardari

Victor Burduh

Galina Stratulat

11