2ra-428/22 — obligarea demolarii bunului, defrisarea copacilor, repararea prejudiciului moral

2ra-428/22 — obligarea demolarii bunului, defrisarea copacilor, repararea prejudiciului moral (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 2ra-428/2022

2-19064815-01-2ra-06042022

Prima instanță: Judecătoria Ungheni, sediul Central (M. Stratan)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (A. Panov, I. Țurcan, L. Pruteanu)

D E C I Z I E

07 iulie 2022 mun. Chișinău

Colegiul Civil Comercial și de Contencios Administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție

În componență:

Președintele ședinței, judecătorul Maria Ghervas

judecători Mariana Pitic

Nina Vascan

Aliona Miron

Victor Burduh

examinând recursul declarat de către Ludmila Pavliuc și Emilian Pavliuc,

în cauza civilă, intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Elizaveta

Doroftei împotriva lui Emilian Pavliuc și Ludmilei Pavliuc cu privire la obligarea

demolării bunului, defrișarea copacilor și repararea prejudiciului moral,

împotriva deciziei din 28 septembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La 28 iunie 2019, Elizaveta Doroftei a depus cerere de chemare în judecată

împotriva lui Emilian Pavliuc și Ludmilei Pavliuc, solicitând obligarea pârâților să

demoleze șopronul pentru păstrarea lemnelor cu amplasarea la o distanță minimă de

doi metri de la hotarul gospodăriilor, obligarea pârâților să defrișeze copacii de

salcâm ce cresc în nemijlocita apropiere de gard, încasarea din contul pârâților a

prejudiciului moral în mărime de 3500 de lei, încasarea din contul pârâților a

cheltuielilor de judecată sub forma taxei de stat în sumă de 775 de lei.

În motivarea acțiunii Elizaveta Doroftei a indicat că, pârâții Emilian Pavliuc și

Ludmila Pavliuc îi sunt vecini, iar pe parcursul unei perioade îndelungate de timp

dânșii au avut un comportament agresiv față de reclamantă și familia sa, sistematic

inițiau certuri, scandaluri, mereu au creat condiții insuportabile de trai prin

construcția unor încăperi auxiliare lângă gardul ce desparte gospodăriile, punând în

pericol de demolare bucătăria de vară a reclamantei care a fost edificată cu mult

înainte ca ei să procure gospodăria vecină.

Reclamanta a invocat că anterior acțiunile vecinilor au fost obiect de examinare

judiciară privind demolarea acestor edificii, ca ulterior din nou să instaleze în același

loc o nouă șură pentru depozitarea lemnelor.

Reclamanta a relatat că în nemijlocita apropiere de gard pârâții au plantat șapte

arbori de salcâm, care au crescut la înălțimea de aproximativ 15 metri și care îi

umbresc grădina, făcând imposibilă cultivarea plantelor pe lotul de teren ce-i

1

aparține. Dânsa a încercat de mai multe ori să discute cu pârâții referitor la mutarea

șopronului și defrișării copacilor, însă dânșii au refuzat. Mai mult, reclamanta

susține că a fost insultată de Ludmila Pavliuc, fapt ce a determinat-o să se adreseze

de mai multe ori la autoritatea locală, care în ultimă instanță a delegat un specialist

al primăriei și a constatat starea de lucruri.

Reclamanta a invocat că Primăria s. Sculeni prin scrisoarea nr. 161 din 21 iunie

2019, i-a comunicat faptul că în urma ieșirii la fața locului s-a constatat că arborii

cresc la depărtarea de 10-20 cm de gard, iar masa lemnoasă depozitată nu este lăsată

pe plasa metalică ce desparte gospodăriile, fără însă a indica că apele pluviale de pe

șopron se scurg sub casa sa și este pusă în pericol de la umiditatea intensivă a

temeliei ei.

Reclamanta a invocat că le-a solicitat pârâților înlăturarea obstacolelor sub

condiția adresării în instanța de judecată, care însă au fost ignorate.

Reclamanta consideră că urmează să fie reparat prejudiciului moral în mărime

de 3 500 de lei, deoarece pârâții nu au conștientizat necesitatea de a nu-i crea

incomodități prin acțiunile descrise, în condițiile în care există o hotărâre de

judecată.

Reclamanta a indicat că, în anul 2006, împreună cu soțul Mihail Doroftei

(decedat) a întocmit un contract de înstrăinare a bunului imobil cu condiția

întreținerii pe viață pentru feciorul Anatolie, care locuiește separat în gospodăria

proprie și deoarece îi sunt afectate interesele sale este îndreptățită să înainteze

prezenta acțiune.

Prin hotărârea din 16 octombrie 2019 a Judecătoriei Ungheni, sediul Central,

s-a respins integral cererea de chemare în judecată depusă de Elizaveta Doroftei

împotriva lui Emilian Pavliuc și Ludmila Pavliuc cu privire la obligarea demolării

bunului, defrișarea copacilor și repararea prejudiciului moral (f.d.47, 53-58, vol. I).

Pentru a hotărî astfel, prima instanță cu referire la prevederile art. 117, 118 alin.

(1) din Codul de procedură civilă, art. 453, 463, 500, 501, 586, 587, 588, 597, 598

din Codul civil (în redacția în vigoare la data apariției raportului juridic), a

concluzionat asupra netemeiniciei acțiunii depuse de către Doroftei Elizaveta.

Prin decizia din 09 iunie 2020 a Curții de Apel Chișinău a fost respins apelul

declarat de către Elizaveta Doroftei și a fost menținută hotărârea primei instanțe.

Prin decizia din 11 noiembrie 2020 a Curții Supreme de Justiție a fost admis

recursul declarat de către Elizaveta , casată integral decizia din 09 iunie 2020 a Curții

de Apel Chișinău, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Chișinău,

în alt complet de judecată (f.d.138-145, vol. I).

Rejudecând cauza în ordine de apel, prin decizia din 28 septembrie 2021,

corectată prin încheierea din 15 februarie 2021, Curtea de Apel Chișinău a admis

apelul declarat de Elizaveta Doroftei și a casat hotărîrea din 16 octombrie 2019 a

Judecătoriei Ungheni, sediul Central, cu pronunțarea unei hotărâri noi prin care

acțiunea a fost admisă parțial.

S-a obligat Emilian Pavliuc și Ludmila Pavliuc să demoleze șopronul pentru

păstrarea lemnelor ce le aparține cu drept de proprietate, cu amplasarea lui la o

distanță minimă de doi metri de la hotarul gospodăriilor.

S-a obligat Emilian Pavliuc și Ludmila Pavliuc să defrișeze copacii de salcâm

ce cresc în nemijlocita apropiere de gard.

S-a încasat de la Emilian Pavliuc și Ludmila Pavliuc în beneficiul Elizavetei

Doroftei cheltuielile de judecată sub forma taxei de stat în mărime de 775 de lei.

2

În rest, acțiunea a fost respinsă.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a apreciat ca fiind neîntemeiată concluzia

instanței de fond privind respingerea acțiunii.

Instanța de apel a reținut că vecinătatea este o stare de fapt care generează

anumite drepturi și obligații pentru proprietarii terenurilor sau altor bunuri imobile

de unde se pot produce influențe reciproce. În același timp, abuzul de drept se

săvârșește în cazul în care un proprietar își exercită în mod excesiv dreptul de

proprietate și vecinătate.

La caz, instanța de apel a constatat că Elizaveta Doroftei, Emilian Pavliuc și

Ludmila Pavliuc sunt proprietarii bunurilor imobile învecinate, fapt constatat prin

hotărârea din 08 iulie 2014 a Judecătoriei Ungheni, în partea menținută prin decizia

din 09 iunie 2020 a Curții de Apel Bălți, fapt care în temeiul art. 126 alin. (3) din

Codul de procedură civilă nu se cere a fi dovedit din nou.

Potrivit aceleiași hotărâri, s-a stabilit Pavliuc Emilian și Pavliuc Ludmila sunt

proprietarii bunului imobil învecinat cu bunul imobil cu nr. cadastral xxxx, amplasat

în s. xxxx ce aparține cu drept proprietate lui Doroftei Elizaveta (f.d.13). Acest fapt

rezultă și din contractul de vânzare-cumpărare în temeiul căruia Emilian Pavliuc a

procurat la 21 iunie 1979 de la Parascan Alexandr casa de locuit, precum și șură/casă

din lampaci/amplasate pe terenul cu suprafața de 1500 m.p. (f.d.38- 40), confirmarea

nr.77 din 02 septembrie 2019, eliberată de Primarul com. Sculeni, Vasile Casian

(f.d.28), potrivit căreia Pavliuc Emilian și Pavliuc Ludmila locuiesc pe str. Emil

Loteanu nr. 2, vizavi de grădina publică din s. xxxx, extrasul din Registrul de

evidență a gospodăriilor (f.d.37).

Astfel, instanța de apel a criticat argumentul instanței de fond precum că dreptul

de proprietate al bunului imobil cu nr. cadastral xxxx amplasat în s. xxxx aparține

exclusiv lui Anatolie Doroftei, obținut de către acesta în temeiul contractului de

înstrăinare a imobilului cu condiția întreținerii pe viață or, în cazul înstrăinării

bunului imobil cu condiția întreținerii pe viață, deși dobânditorul întreținerii intră în

stăpânirea bunului la data încheierii contractului și înregistrării lui la oficiul cadastral

teritorial, totuși proprietatea deplină asupra bunului se dobândește doar după decesul

beneficiarului (Elizaveta Doroftei), în plus dobânditorul, Anatolie Doroftei nu are

dreptul să vândă bunul atâta timp cât beneficiarul întreținerii este în viață.

Instanța de apel a apreciat ca fiind neîntemeiat argumentul instanței de fond

precum că nu a fost probat faptul că vecinii apelantei au construit după emiterea

hotărârii judecătorești din 08 iulie 2014 un alt șopron mai aproape, deoarece planșele

fotografice anexate la judecarea cauzei în ordine de apel nu vin să demonstreze

distanța admisibilă, dar și faptul că prezența șurei, atentează în mod inadmisibil

asupra terenului său or, din actele cauzei rezultă contrariul.

Prin urmare, instanța de apel a concluzionat în privința temeiniciei pretenției

privind obligare a pârâților să demoleze șopronul pentru păstrarea lemnelor cu

amplasarea lui la o distanță minimă de la hotarul gospodăriilor învecinate, având în

vedere că actele cauzei demonstrează cu certitudine existența șurei și faptul că

prezența acesteia atentează inadmisibil asupra terenului proprietarului, în condițiile

în care acoperișul acesteia este înclinat spre hotar și în timpul ploilor apa se scurge

sub peretele casei de locuit a Elizavetei Doroftei (f.d.11), deși conform normei legale

aceasta urmează să cadă pe teritoriul proprietarului.

La fel, s-a constatat și faptul nerespectării de către intimații a distanței minime

de 2 metri de plantare a arborilor față de linia de hotar. Or, potrivit dispozițiilor art.

3

598 alin. (1), (3) din Codul civil, orice construcție, lucrare sau plantație se poate face

de către proprietarul terenului numai cu respectarea unei distanțe minime de 60 de

cm față de linia de hotar, dacă nu se prevede altfel prin lege sau regulamentul de

urbanism, astfel încât să nu se aducă atingere drepturilor proprietarului vecin.

Arborii, cu excepția celor mai mici de doi metri, a plantațiilor și a gardurilor vii,

trebuie sădiți la distanța stipulată de lege, de regulamentul de urbanism sau de

obiceiul locului, dar care să nu fie mai mică de 2 metri de linia de hotar. Iar, în caz

de nerespectare a distanței prevăzute la alin. (1) și (2), proprietarul vecin este

îndreptățit să ceară demolarea construcției sau scoaterea ori tăierea la înălțimea

cuvenită a arborilor, plantațiilor ori gardurilor pe cheltuiala proprietarului terenului

pe care acestea sânt ridicate.

Prin urmare, instanța de apel a notat că intimații Pavliuc Emilian, Pavliuc

Ludmila au neglijat repetat prevederile legale, ceea denotă rea credința acestora or,

anterior acțiunile intimaților Pavliuc Emilian, Pavliuc Ludmila au mai fost obiect de

examinare judiciară fiind dispusă demolarea, ca ulterior din nou să instaleze o nouă

șură cu nerespectarea distanței minime.

Drept urmare, instanța de apel a admis pretenția privind obligare a pârâților să

defrișeze copacii de salcâm ce cresc în nemijlocita apropiere de gard.

Instanța de apel a respins pretenția privind repararea prejudiciului moral în

cuantum de 3500 lei, menționând că prevederile art. 2036 alin.(1) din Codul civil,

invocate de reclamantă, nu sunt aplicabile raportului juridic dat de reparare a

prejudiciului moral. În acest context, instanța de apel a remarcat că deși persoana

trece prin suferințe în multe situații din viață, inclusiv în cazul faptelor ilicite la care

este expusă, aceasta încă nu o îndreptățește să solicite despăgubiri. Persoana o poate

cere doar în cazurile prevăzute de lege și în condițiile legale privind răspunderea.

Prin prisma art. 94 alin. (1) din Codul de procedură civilă, instanța de apel a

dispus încasarea din contul intimaților a cheltuielilor de judecată sub forma taxei de

stat în mărime de 775 de lei.

Prin încheierea din 15 februarie 2021 a Curții de Apel Chișinău s-a corectat

eroarea materială din decizia Curții de Apel Chișinău din 28 septembrie 2021, prin

înlocuirea sintagmei „Pavliuc Pavel” cu „Pavliuc Emilian” (f.d. 203-205, vol. I).

La 17 ianuarie 2022, prin intermediul oficiului poștal, ulterior la 13 februarie

2022, Ludmila Pavliuc și Emilian Pavliuc, au declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel, prin care au solicitat casarea integrală a deciziei din 28 septembrie

2021 a Curții de Apel Chișinău, corectată prin încheierea din 15 februarie 2021, cu

remiterea cauzei spre reexaminare în instanța de apel, în alt complet de judecată.

În motivarea recursului Ludmila Pavliuc și Emilian Pavliuc și-au manifestat

dezacordul cu decizia instanței de apel menționând că, judecarea cauzei în ordine de

apel a avut loc fără citarea lor, fiindu-le încălcat dreptul garantat de acces liber la

justiție, la apărare și la un proces echitabil.

Recurenții susțin că la 29 decembrie 2021 au fost citați de către executorul

judecătoresc Anatolie Ursu pentru a-i informa despre intentarea procedurii de

executare a deciziei Curții de Apel Chișinău din 28 septembrie 2021.

Recurenții au relatat că, atât în decizia instanței de apel, în titlul executoriu și

în încheierea executorului judecătoresc s-au admis erori materiale importante,

punând în sarcina decedatului Pavliuc Pavel care nu este parte pe dosar, acțiuni de

demolare a șopronului și defrișare a copacilor, iar lui Pavliuc Emilian achitarea

prejudiciului material și moral. Asemenea greșeli sunt și în titlul executoriu emis de

4

Judecătoria Ungheni, cât și în încheierea executorului judecătoresc Anatol Ursu din

27 decembrie 2021.

În încheierea executorului judecătoresc Anatol Ursu la pct.2 s-a pus în sarcina

lui Pavliuc Pavel demolarea șopronului, amplasarea acestuia la 2 metri distanță de

gard și defrișarea arborilor crescuți samavolnic. Este absolut evident faptul că toate

actele emise de organele competente de drept, sunt greșite și respectiv pasibile de

anulare.

Recurenții au susținut că, copacii care cresc în apropierea gardului comun, nu

au fost plantați de cineva, situație care nu dovedește o careva intenție a lui Emilian

Pavliuc și Ludmila Pavliuc de a crea impedimente vecinei Elizaveta Doroftei.

La 06 aprilie 2022, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa intimatei

copia cererii de recurs depusă de către Ludmila Pavliuc și Emilian Pavliuc, cu

înștiințarea despre posibilitatea depunerii referinței, fapt ce se confirmă prin

scrisoarea de însoțire anexată la materialele dosarului (f.d. 16, vol. II).

Prin referința depusă la 18 aprilie 2022, prin intermediul oficiului poștal,

Elizaveta Doroftei a solicitat respingerea recursului declarat de Ludmila Pavliuc și

Emilian Pavliuc, ca neîntemeiat și tardiv.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi

restabilit.

Colegiul reține că Curtea de Apel Chișinău a pronunțat dispozitivul deciziei la

28 septembrie 2021, iar copia deciziei integrale a fost expediată în adresa

participanților la proces la 20 noiembrie 2021 (f.d. 187, vol. I), însă date privind

recepționarea acesteia la materialele cauzei lipsesc.

Prin urmare, Colegiul consideră că recursul declarat de Ludmila Pavliuc și

Emilian Pavliuc, este depus în termenul prevăzut de art. 434 alin. (1) din Codul de

procedură civilă or, la materialele cauzei lipsește dovada comunicării deciziei

contestate.

Din considerentele enunțate nu poate fi reținută critica intimatei precum că

recursul declarat de Ludmila Pavliuc și Emilian Pavliuc este tardiv.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii

acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în

conformitate cu alin. (2).

Prin încheierea din 15 iunie 2022 a Curții Supreme de Justiție a fost considerat

admisibil recursul declarat de către Ludmila Pavliuc și Emilian Pavliuc, împotriva

deciziei din 28 septembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, și transmis Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

pentru a fi examinat în fond.

În conformitate cu art. 441 din Codul de procedură civilă, în cazul în care

recursul este considerat admisibil, un complet din 5 judecători examinează fondul

recursului.

5

În corespundere cu art. 444 din Codul de procedură civilă, recursul se

examinează fără înștiințarea participanților la proces. Completul din 5 judecători

decide asupra oportunității invitării tuturor participanților sau a reprezentanților

acestora pentru a se pronunța cu privire la problemele de legalitate invocate în

cererea de recurs.

Astfel, Colegiul lărgit a decis inoportună invitarea acestora, întrucât

argumentele expuse în cererea de recurs au fost formulate cu suficientă precizie

pentru a permite instanței verificarea legalității hotărârii atacate.

Verificând argumentele invocate în cererea de recurs pe baza materialelor din

dosar, Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție consideră recursul întemeiat și urmează a fi admis din

următoarele considerente.

În temeiul art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură civilă,

instanța, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral

decizia instanței de apel și să trimită cauza spre rejudecare în instanța de apel o

singură dată dacă eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

În conformitate cu art. 432 alin. (3) lit. b), (4) din Codul de procedură civilă, se

consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în

cazul în care cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i

s-a comunicat locul, data și ora ședinței de judecată.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră

că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul

în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

Din suportul probatoriu prezent la materialele cauzei, Colegiul lărgit constată

că în recursul declarat de Ludmila Pavliuc și Emilian Pavliuc, unul din temeiuri

constituie neînștiințarea legală despre ședința de judecată a instanței de apel și astfel

încălcarea drepturilor procedurale garantate atât de legislația națională, cât și de cea

internațională.

La caz, s-a stabilit că după restituirea cauzei la rejudecare, dispusă prin decizia

din 11 noiembrie 2020 a Curții Supreme de Justiție, cauza a fost numită spre

examinare în instanța de apel pentru data de 06 aprilie 2021, ora 10:30 (f.d.159,

vol. I).

În conformitate cu art. 102 alin. (1) din Codul de procedură civilă, instanța

înștiințează prin citație participanții la proces, martorii, experții, specialiștii și

interpreții privitor la locul, data și ora ședinței de judecată sau la locul, data și ora

efectuării unor acte de procedură.

În conformitate cu art. 105 alin. (5) din Codul de procedură civilă, citația sau

înștiințarea adresată persoanei fizice se înmânează personal contra semnătură pe

cotor.

Materialele cauzei atestă că, în adresa participanților la proces, a fost expediată

citația, prin care au fost înștiințați despre faptul că la data de 06 aprilie 2019, ora

6

10:30, în sala nr. 9, etajul 2 va avea loc examinarea cererii de apel depusă de Doroftei

Elizaveta împotriva hotărârii din 16 octombrie 2019 a Judecătoriei Ungheni, sediul

Central (f.d.160, vol. I). Citația fiind recepționată de Pavliuc Ludmila și Pavliuc

Emilian la 09 februarie 2021, potrivit avizului de recepție DS8001020246AS

(f.d.164, vol. I).

Însă, ședința stabilită pentru data de 06 aprilie 2021, ora 10:30, nu a avut loc

din motivul emiterii Dispoziției Curții de Apel Chișinău nr. 14 din 02 aprilie 2021

privind organizarea activității instanței (f.d. 162, vol. I).

Următoarea ședință a fost numită pentru data de 28 septembrie 2021, ora 10:30

(f.d. 163, vol. I), însă la materialele cauzei lipsește dovada citării legale a părților în

proces.

Totodată, din procesul-verbal al ședinței instanței de apel din 28 septembrie

2021, urmează că Pavliuc Ludmila și Pavliuc Emilian nu au fost prezenți, iar instanța

a dispus examinarea cauzei în lipsa acestora, menționând că la materialele cauzei

există dovada citării legale (f.d. 168-16, vol. I).

Colegiul lărgit consideră ca fiind eronată concluzia instanței de apel referitor la

faptul că lipsa înștiințării urmează a fi considerată ca fiind citare legală a părții în

proces.

Colegiul precizează că aplicabile la caz sînt prevederile art. 100 alin. (1) din

Codul de procedură, conform căruia cererea de chemare în judecată și actele de

procedură se comunică participanților la proces și persoanelor interesate, contra

semnătură, prin intermediul persoanei împuternicite, prin poștă, cu scrisoare

recomandată și cu aviz de primire.

Astfel, Colegiul lărgit conchide că instanța de apel urma să amâne ședința de

judecată și să întreprindă măsurile necesare privind înștiințarea Ludmilei Pavliuc și

a lui Pavliuc Emilian despre examinarea cererii de apel depusă de Doroftei Elizaveta.

La caz, Colegiul relevă că art. 379 alin. (2) din Codul de procedură civilă acordă

dreptul instanței de apel de a judeca apelul în lipsa apelantului sau intimatului, a

reprezentanților acestora, precum și a unui alt participant la proces, doar în cazul în

care aceștia sunt citați legal despre locul, data și ora ședinței.

În circumstanțele enunțate și în contextul normelor de drept citate, Colegiul

lărgit constată că instanța de apel a examinat cauza în lipsa Ludmilei Pavliuc și a lui

Pavliuc Emilian, fără a fi respectată procedura legală de citare, încălcând astfel

dreptul ultimilor la un proces echitabil și principiul egalității armelor, neasigurând

dreptul recurenților de a fi prezenți în ședința de judecată a instanței de apel, de a

prezenta probe, precum și de a participa la dezbaterile judiciare, de a înainta obiecții

și a da explicații.

Deci judecând cauza în ordine de apel în lipsa Ludmilei Pavliuc și a lui Pavliuc

Emilian, instanța de apel nu a asigurat disponibilitatea în drepturi a participanților la

proces, care presupune posibilitatea de a dispune liber de dreptul subiectiv material

sau de interesul legitim supus judecății, precum și de drepturile procedurale, de a

alege modalitatea și mijloacele procedurale de apărare, prin urmare fiind admisă

încălcarea prevederilor art. 26 și 27 din Codul de procedură civilă.

Or, procedura în fața instanțelor judiciare trebuie să aibă un caracter

contradictoriu, care presupune, în fond, posibilitatea pentru părțile în proces de a li

se aduce la cunoștință toate dovezile invocate și observațiile formulate și de a face

comentarii în legătură cu ele.

7

Conform art. 6 § 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, orice

persoană are dreptul la judecarea cauzei ,,în mod echitabil”, ceea ce implică,

inclusiv, o procedură contradictorie și egalitatea armelor ale părților litigante.

Respectarea principiului egalității armelor presupune că fiecare parte trebuie să

obțină o posibilitate rezonabilă de a-și prezenta cauza întro situație egală în raport

cu adversarul său, astfel încât între părți să se mențină un echilibru corect. Aceste

principii includ și dreptul părții de a fi reprezentată în proces de către o persoană

calificată în domeniul dreptului, cu atît mai mult că legislația procesuală națională

declară acest drept.

În practica sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat că în practică,

instanțele naționale nu acceptă în calitate de probă suficientă expedierea unei scrisori

de către instanță, dar solicită dovada înmânării (cauza Russu vs. Moldova, hotărârea

din 13 noiembrie 2008).

În cauza Bucuria vs. Moldova (hotărârea din 05 ianuarie 2010), Curtea a reiterat

că examinarea cauzei în lipsa reclamantului, în privința căruia nu era dovada de

înmânare a citației, acestuia nu i s-a oferit posibilitatea de a-și susține complet cauza

în fața Curții Supreme de Justiție.

Într-o altă cauză, Curtea a constatat încălcarea articolului 6 § 1 în rezultatul

omisiunii Curții Supreme de Justiție de a cita reclamanții la ședința de judecată.

Curtea a notat că este o chestiune de echitate a procedurilor, o astfel de reexaminare

nu ar fi trebuit să fie făcută fără a i se acorda reclamantului șansa de a-și prezenta

poziția, mai ales având în vedere că celelalte părți la proces au fost prezente la

ședință și au avut posibilitatea de a-și expune opiniile (cauza Kenzie Global Limited

Ltd. vs. Moldova).

Astfel, în condițiile în care participanții la proces au fost privați de dreptul de a

participa la examinarea cauzei în ordine de apel, cauza fiind examinată în lipsă, fapt

care servește drept temei de casare a deciziei contestate cu remiterea cauzei spre

rejudecare în instanța de apel.

Sub aspectul celor relatate, având în vedere că încălcarea normelor de drept

procedural atrage după sine casarea deciziei, instanța de recurs nu va mai analiza

celelalte motive invocate prin cererea de recurs, care vizează și fondul cauzei.

Astfel, din considerentele menționate și deoarece eroarea judiciară în cauză nu

poate fi corectată de către instanța de recurs, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de

a admite recursul, de a casa integral decizia instanței de apel și de a trimite cauza

spre rejudecare în instanța de apel.

La rejudecare, instanța de apel urmează să țină cont de cele menționate și

reexaminând cauza, să emită o decizie legală și întemeiată, respectând dreptul

garantat al părților la un proces echitabil.

În conformitate cu prevederile art. 445 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură

civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție

d e c i d e :

Se admite recursul declarat de către Ludmila Pavliuc și Emilian Pavliuc.

Se casează integral decizia din 28 septembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău,

în cauza civilă, intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Elizaveta

Doroftei împotriva lui Emilian Pavliuc și Ludmilei Pavliuc cu privire la obligarea

8

demolării bunului, defrișarea copacilor și repararea prejudiciului moral și se trimite

cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune niciunei căi de atac.

Președintele ședinței,

judecătorul Maria Ghervas

judecători Mariana Pitic

Nina Vascan

Aliona Miton

Victor Burduh

9