2ra-1149/21 — obligarea defrișării viței de vie de pe hotarul dintre imobile și repararea prejudiciului material

Dosarul nr. 2ra-1149/21 Prima instanță: Judecătoria Bălți, sediul Central (jud. N. Foma) Instanța de apel: Curtea de Apel Bălți (jud. S. Procopciuc, E. Grumeza, N. Chircu) ÎNCHEIERE 20 octombrie 2021 mun.

Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu judecătorii Dumitru Mardari Mariana Pitic examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Valentin Sadovnicov, în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Valentin Sadovnicov împotriva lui Petru Vasiloi cu privire la obligarea defrișării viței de vie de pe hotarul dintre imobile și repararea prejudiciului material, împotriva deciziei din 06 aprilie 2021 a Curții de Apel Bălți, prin care a fost respins apelul declarat de Valentin Sadovnicov și a fost menținută hotărârea din 12 ianuarie 2021 a Judecătoriei Bălți, sediul Central, constată: La data de 26 noiembrie 2020, Valentin Sadovnicov a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Petru Vasiloi cu privire la obligarea defrișării viței de vie de pe hotarul dintre imobile și repararea prejudiciului material.

În motivarea acțiunii, reclamantul a invocat că Petru Vasiloi, care domiciliază în casa nr. XXXXX din XXXXX, pe hotarul dintre imobilele situate pe XXXXX, a plantat o viță de vie care la moment are înălțimea de 4 metri și umbrește sectorul caselor. A susținut că vița de vie a fost plantată cu încălcarea art. 598 alin (1) Codul civil, conform căruia orice construcție, lucrare sau plantație se poate face de către proprietarul terenului numai cu respectarea unei distanțe minime de 60 cm față de linia de hotar, dacă nu se prevede altfel prin lege sau regulament de urbanism, astfel încât să nu se aducă atingere drepturilor proprietarului vecin. A indicat că pârâtul a construit un gard metalic lângă gardul de lemn al său, în rezultatul căruia gardul de lemn a putrezit, ca urmare acestuia i-a fost cauzat un prejudiciu în mărime de 3874 lei.

În acest sens, reclamantul a menționat că a depus o plângere la Inspectoratul de poliție Bălți, iar, prin ordonanța din 01 aprilie 2019 a fost recunoscut în calitate de parte 1 vătămată pe cauza contravențională. De asemenea, a depus o cerere pentru efectuarea controlului de stat privind protecția mediului și utilizarea rațională a resurselor naturale, la Inspectoratul pentru protecția mediului. Conform actului de inspectare nr. 005302 privind protecția mediului și folosirea rațională a resurselor naturale, se constată că vița de vie a fost plantată cu încălcarea normelor Codului civil și anume art. 598. Reclamantul a notat că la 08 octombrie 2020, a expediat în adresa pârâtului o cerere prealabilă, prin care a solicitat defrișarea viței de vie și repararea prejudiciului cauzat, care a fost recepționată la data de 28 octombrie 2020, însă, nu a primit răspuns.

Valentin Sadovnicov a solicitat obligarea defrișării viței de vie de pe hotarul dintre imobilele situate pe XXXXX și repararea prejudiciului material în mărime de 3874 lei. Prin hotărârea din 12 ianuarie 2021 a Judecătoriei Bălți, sediul Central, acțiunea depusă de Sadovnicov Valentin a fost respinsă ca neîntemeiată. La data de 15 ianuarie 2021 Valentin Sadovnicov, reprezentat de avocatul Rodica Cojocar, a declarat apel împotriva hotărârii din 12 ianuarie 2021 a Judecătoriei Bălți, sediul Central, solicitând admiterea apelului, casarea integrală a hotărârii instanței de fond și emiterea unei noi hotărâri, prin care acțiunea să fie admisă. Prin decizia din 06 aprilie 2021 a Curții de Apel Bălți, a fost respins apelul declarat de Valentin Sadovnicov și a fost menținută hotărârea din 12 ianuarie 2021 a Judecătoriei Bălți, sediul Central.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că, reclamantul nu a prezentat probe privind stabilirea hotarului fix dintre terenurile adiacente, or, în lipsa acestora este imposibil de a fi stabilit faptul dacă Petru Vasiloi nu a ținut cont și nu a respectat la momentul plantării viței de vie, distanța minimă față de linia de hotar. Astfel, Valentin Sadovnicov nu a prezentat un act de constatare emis de către inginerul cadastral, prin care s-ar confirma faptul că pe linia de hotar dintre terenurile adiacente a fost plantată vița de vie, precum și faptul că pârâtul nu a respectat distanța minimă față de linia de hotar prevăzută de art. 598 din Codul civil, fapt care condiționează respingerea pretenției ca fiind neprobată.

Cât privește actul de inspectare nr. 005302 din 30 august 2019, întocmit de Inspectoratul pentru protecția mediului, instanța de apel a reținut că acest act nu poate servi drept temei de a admite acțiunea înaintată, în lipsa actelor primare de constatare a unor circumstanțe de drept și de fapt. Mai mult ca atât, în actul dat nu se reține faptul că gardul de lemn este în stare de putrefacție din cauza viței de vie și a gardului instalat de către pârât, precum susține Valentin Sadovnicov.

Cu referire la argumentele reclamantului precum că, prin ordonanța din 01 aprilie 2020 a fost recunoscut în calitate de parte vătămată pe cauza contravențională, Curtea de Apel Bălți a indicat că din materialele cauzei nu se confirmă existența pe rol a unei cauze contravenționale, or, materialul înregistrat la Inspectoratul de Poliție Bălți la plângerea lui Valeriu Sadovnicov privind tragerea la răspundere a lui Petru Vasiloi în baza art. 179 din Codul contravențional, a fost expediată în adresa Primăriei mun. Bălți conform competenței. Prin urmare, Curtea de Apel Bălți a considerat justă concluzia instanței de fond de respingere a cerinței cu privire la repararea prejudiciului material în mărime de 3874 2 de lei - costul unui nou gard, deoarece Valentin Sadovnicov nu a confirmat cauzarea prejudiciului ca urmare a încălcării regulilor de vecinătate.

La data de 04 iunie 2021, prin intermediul oficiului poștal, Valentin Sadovnicov a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe. În motivarea recursului, Valentin Sadovnicov a reiterat circumstanțele de fapt și de drept invocate în cererea de chemare în judecată și cererea de apel. Suplimentar, recurentul a susținut că instanțele de judecată nu au ținut cont de fotografiile prezentate, din care se vede că vița de vie este plantată la o distanță mai mică de 2 metri de la linia de hotar, ba mai mult, este plantată pe hotar. De asemenea, instanțele neîntemeiat nu au reținut în calitate de probă actul de inspectare nr. 005302 din 30 august 2018, care confirmă că vița de vie este plantată pe hotarul dintre casele XXXXX, cu încălcarea art. 598 alin. (1) din Codul civil.

Recurentul consideră că este eronat argumentul instanțelor de judecată precum că trebuie să tolereze această situație, dacă nu a obiectat imediat la data plantării viței de vie, or, la momentul plantării vița de vie nu avea înălțimea de 4 metri. La fel, de nenumărate ori s-a adresat către intimat cu solicitarea de a defrișa vița de vie, însă nu a primit răspuns. În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel. Curtea de Apel Bălți a pronunțat decizia contestată la data de 06 aprilie 2021. Decizia instanței de apel a fost expediată în adresa recurentului data de 30 aprilie 2021 și a fost recepționată la 11 mai 2021 (f.d.

114, 155). Astfel, recursul declarat la data de 04 iunie 2021, este în termen. La 25 iunie 2021, copia recursului a fost expediată în adresa intimatului Vasiloi Petru, cu înștiințarea despre depunerea referinței (f.d. 126, 128), însă, intimatul nu și-a valorificat dreptul respectiv. Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că, recursul este inadmisibil din următoarele motive. În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

3 Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data și ora ședinței de judecată; c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a procesului; d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată; f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din oficiu.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4). Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Valentin Sadovnicov nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă. Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat asupra deciziilor instanțelor de apel are caracter nedevolutiv și controlul judiciar se circumscrie doar asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se în exclusivitate doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt. În acest context, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează și faptul că, procedura admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Totodată, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție relevă că, conform jurisprudenței CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Rebai și alții contra Franței, 25 februarie 1995), pe când în recursul declarat de Valentin Sadovnicov asemenea aspecte nu se regăsesc. 4 Astfel, din considerentele menționate, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Valentin Sadovnicov, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 431 alin. (2), 433 lit. a) și 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție dispune: Recursul declarat de Valentin Sadovnicov se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu judecătorii Dumitru Mardari Mariana Pitic 5