2ra-1223/22 — cu privire la înlăturarea obstacolelor
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- cu privire la înlăturarea obstacolelor
- Temei legal
- Temeiurile inadmisibilităţii recursului
2ra-1223/22 — cu privire la înlăturarea obstacolelor (Curtea Supremă de Justiție, 2022)
Dosarul nr. 2ra-1223/22
2-21102527-01-2ra-02092022
Instanța de fond: Judecătoria Bălți, sediul Sîngerei – I. Malcoci
Instanța de apel: Curtea de Apel Bălți – I. Grosu, A. Garbuz, A. Ciobanu
ÎNCHEIERE
14 decembrie 2022 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție
în componență:
Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova
judecătorii Galina Stratulat
Maria Ghervas
examinând admisibilitatea recursului declarat de către Ion Moraru,
în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Ion Moraru
împotriva Societății pe Acțiuni „Rețelele Electrice de Distribuție Nord” privind
înlăturarea obstacolelor,
împotriva deciziei din data de 12 mai 2022 a Curții de Apel Bălți prin care s-a
respins apelul declarat de către Ion Moraru, s-a menținut hotărârea din data de 22
septembrie 2021 a Judecătoriei Bălți, sediul Sîngerei,
constată:
La 08 iulie 2021 Ion Moraru a depus cerere de chemare în judecată împotriva
SA „Rețelele Electrice de Distribuție Nord”, prin care a solicitat obligarea strămutării
rețelelor de energie electrică în afara terenului proprietate privată în așa mod, în care
ar asigura exploatarea în siguranță conform actelor normative în vigoare și respectând
distanța de la hotarul terenului ce îi aparține.
În motivarea cererii de chemare în judecată Ion Moraru a invocat faptul că
deține în proprietate privată terenul cu numărul cadastral xxxxx, amplasat în r-nul
Sîngerei, s. Rădoaia. La 21 august 2020, deplasându-se la terenul, care îi aparține cu
drept de proprietate, a constatat că liniile de tensiune înaltă sunt instalate în așa mod
că traversează mijlocul terenului. Reclamantul a menționat că instalațiile electrice pe
lângă incomoditățile create, reprezintă și un pericol pentru proprietarii terenului, dar
și pentru alte persoane din preajmă.
La solicitarea scrisă privind strămutarea rețelelor electrice, SA „Rețelele
Electrice de Distribuție Nord” Bălți a refuzat permutarea rețelelor electrice din motiv
că linia electrică în cauză a fost construită în baza unui proiect coordonat cu
autoritatea publică locală. Totodată, a invocat faptul că dacă o persoană solicită
strămutarea rețelei electrice, aceasta se va efectua cu condiția achitării prealabile de
către beneficiarul sau proprietarul construcției a costurilor aferente strămutării rețelei
electrice, după obținerea acordului proprietarilor sau al deținătorilor legali ai terenului
de pe traseul pe care urmează să fie amplasate noile rețele electrice.
SA „Rețelele Electrice de Distribuție Nord” Bălți a mai menționat că
reamplasarea rețelelor electrice poate fi efectuată în cazul, în care autoritățile
1
administrației publice locale o să atribuie teren pentru amplasarea instalației, în
conformitate cu prevederile punctului 4 al Regulamentului cu privire la extinderea
rețelelor electrice de distribuție.
În opinia lui Ion Moraru acest ultim argument a societății pârâte nu este
întemeiat, deoarece administrația publică locală nu poate prescrie sau indica pe unde
trebuie să fie instalate rețelele electrice, sarcina aceasta fiind atribuită SA „Rețelele
Electrice de Distribuție Nord” Bălți.
Mai mult, SA „Rețelele Electrice de Distribuție Nord” Bălți a confirmat faptul
că Linia Electrică Aeriană, care traversează terenul proprietate privată, este de 10kV,
astfel că zona de protecție este de 10 metri. În acești 10 metri zona de protecție este
constituită din terenul și spațiul aerian, limitate de planurile verticale, depărtate din
ambele părți ale liniei de la conductoarele marginale fără devieri, la distanța maximă
de acești 10 metri.
În aceste circumstanțe Ion Moraru se consideră îndreptățit de a înainta prezenta
acțiune, deoarece acești 10 metri de zonă de protecție sunt pe terenul proprietate
privată a acestuia, ceea ce îi creează incomodități atât lui, cât și oricărei persoane la
efectuarea oricăror lucrări.
Prin hotărârea din data de 22 septembrie 2021 a Judecătoriei Bălți, sediul
Sîngerei s-a respins ca fiind neîntemeiată cererea de chemare în judecată depusă de
către Ion Moraru împotriva SA „Rețelele Electrice de Distribuție Nord” privind
înlăturarea obstacolelor. (f.d.32, 34-27)
Hotărârea instanței de fond a fost contestată cu apel, în termen, de către Ion
Moraru. (f.d. 39, 52-54)
Curtea de Apel Bălți prin decizia din data de 12 mai 2022 a respins apelul
declarat de către Ion Moraru, a menținut hotărârea din data de 22 septembrie 2021 a
Judecătoriei Bălți, sediul Sîngerei. (f.d. 87, 88-94)
Instanțele de judecată, în temeiul art. 57, alin. (2) și (21), art. 62, alin. (2) din
Legea nr.107 din data de 27 mai 2016 cu privire la energia electrică, au concluzionat
că cererea de chemare în judecată este neîntemeiată din motiv că în anul 2021, odată
cu dobândirea de către Ion Moraru a dreptului de proprietate asupra terenului cu
numărul cadastral xxxxx, avea în sarcină și obligația de a respecta dreptul de servitute
a SA „Rețelele Electrice de Distribuție Nord” Bălți asupra acestui teren.
Împotriva deciziei instanței de apel a depus recurs Ion Moraru, prin care a
solicitat admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii instanței
de fond cu emiterea unei noi hotărâri privind obligarea SA „Rețelele Electrice de
Distribuție Nord” la executarea obligației în natură privind restabilirea situației
anterioare, prin permutarea liniei electrice aeriene din cont propriu, care traversează
terenul proprietate privată, permutând linia în afara terenului, conform actelor
normative, încasarea cheltuielilor de judecată și repararea prejudiciului moral cauzat
în mărime de 90 000 lei. (f.d. 97-103)
În motivarea recursului Ion Moraru a invocat dezacordul cu soluția pronunțată
de către instanțele de judecată, totodată reiterând circumstanțele de fapt indicate în
cererea de chemare în judecată.
Recurentul a menționat că faptul că SA „Rețelele Electrice de Distribuție Nord”
și Administrația Publică Locală nu au ajuns la un numitor comun, unde și cum vor fi
instalate liniile electrice aeriene, fiind instalate în așa mod că afectează terenul
proprietate privată nu trebuie să impună anumite acțiuni și cheltuieli care urmează să
le suporte recurentul. Acest raport juridic obligațional este între SA „Rețelele
2
Electrice de Distribuție Nord” și Administrația Publică Locală, prin urmare toate
problemele tehnice și juridice rămân în sarcina acestora.
Argumentul instanțelor de judecată precum că modernizarea liniei electrice
aeriene 10 kV a avut loc în 2006, iar traseul vechi era construit încă din 1965, este
criticat de către Ion Moraru, ori nu au fost prezentate vreun act sau proiect valabil
coordonat, iar în lipsa documentației de proiect, construcția este executată cu abateri.
Ion Moraru a susținut că la caz SA „Rețelele Electrice de Distribuție Nord”
trebuie să revizuiască construcția liniei electrice aeriene 10 kV și să degajeze terenul
proprietate privată de linia electrică aeriană de înaltă tensiune. Problema de degajare
a ternului și repunerea lui în situația inițială a apărut din cauza că SA „Rețelele
Electrice de Distribuție Nord” arbitrar a instalat linia electrică aeriană pe terenul
proprietate privată, fără a avea vreun proiect convenit cu administrația publică locală,
ceea ce a afectat terenul acestuia și fără a avea vreo notificare sau acord de la fostul
sau actual proprietar al terenului.
În opinia lui Ion Moraru vinovată de afectarea terenului său este SA „Rețelele
Electrice de Distribuție Nord”, respectiv toate cheltuielile pentru strămutarea rețelelor
electrice urmează a fi suportate de către aceasta.
SA „Rețelele Electrice de Distribuție Nord”, la data de 06 octombrie 2022 a
depus referință asupra recursului declarat de către Ion Moraru, prin care a solicitat
declararea recursului inadmisibil din motiv că recurentul nu a invocat nici un temei
pentru declararea recursului. (f.d.122-124)
În conformitate cu art. 434, alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se
declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.
Din materialele dosarului rezultă că decizia recurată a fost pronunțată la 12 mai
2022, expediată lui Ion Moraru prin intermediul poștei electronice la data de 15 iunie
(f.d.95, verso)
Ion Moraru s-a conformat prevederilor legale și la 11 august 2022, în termen, a
expediat prin poșta electronică recursul semnat electronic, împotriva deciziei din data
de 12 mai 2022 a Curții de Apel Chișinău.
Examinând admisibilitatea recursului, fără prezența participanților la proces, în
acord cu procedura specificată la articolul 440 din Codul de procedură civilă,
completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție consideră că cererea de recurs formulată de către către Ion
Moraru, este inadmisibilă, pentru motivele ce succed.
Verificând motivele de casare, invocate în recurs, completul Colegiului atestă
că acestea nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) și (4)
din Codul de procedură civilă, deoarece se referă la dezacordul recurentului cu
soluția pronunțata de către instanța de apel, însă, nu relevă încălcarea esențială sau
aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural, respectiv nu
constituie temei de casare a deciziei recurate.
Totodată, completul de admisibilitate reține că recursul exercitat conform
Secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și
procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.
Urmează a fi reiterat că procedura admisibilității constă în verificarea faptului,
dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.
(2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.
În conformitate cu prevederilor art. 432, alin. (1) din Codul de procedură civilă
părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se
3
invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a
normelor de drept procesual.
Aliniatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se
consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcare sau
aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate
la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în
care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul
în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța
judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la
încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.
În conformitate cu art. 433, lit. a) din Codul de procedură civilă cererea de
recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în
temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) și (4).
Totodată, potrivit jurisprudenței CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să
fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel recursul trebuie
să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri, pe când în recursul
declarat de către către Ion Moraru asemenea aspecte nu se regăsesc.
În speță, completul Colegiului menționează că recursul în cauză conține
obiecții de fapt și de drept, care deja au fost studiate și verificate de către instanța de
apel, primind o apreciere corespunzătoare.
În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentului la
soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în apel, în modul în
care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.
Drept urmare, Colegiul reține că argumentele invocate de către recurent nu pot
constitui temei de admisibilitate a recursului, deoarece nu denotă încălcarea
esențială sau aplicarea eronată a normei de drept material sau a normei de drept
procesual, așa cum formal invocă Ion Moraru, și, respectiv, nu constituie temei de
casare a deciziei recurate.
În astfel de circumstanțe, completul Colegiului civil, comercial și de
contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a
considera recursul declarat de către Ion Moraru, ca fiind inadmisibil.
Conform celor expuse, în temeiul art. 431, alin. (1) și (2), art. 433, lit. a), 440,
alin. (1) și (11) din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial
și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție
dispune:
Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Ion Moraru împotriva
deciziei din data de 12 mai 2022 a Curții de Apel Bălți.
Încheierea este irevocabilă.
Președintele completului,
judecătorul Svetlana Filincova
judecătorii Galina Stratulat
Maria Ghervas
4