3ra-1097/22 — contestarea actelor administrative

3ra-1097/22 — contestarea actelor administrative (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 3ra-1097/2022

2-19098308-01-3ra-20102022

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (jud. L. Holevițcaia)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. A. Minciuna, V. Negru, E. Palanciuc)

ÎNCHEIERE

14 decembrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Aliona Miron

Iurie Bejenaru

examinând admisibilitatea recursului depus de Serviciul Fiscal de Stat,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă de

Societatea cu Răspundere Limitată „Aquaclean” împotriva Serviciului Fiscal de Stat cu

privire la contestarea actelor administrative individual defavorabile,

împotriva deciziei din 22 iunie 2022 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

casată integral hotărârea din 18 martie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani și a

fost emisă o nouă decizie de admitere a acțiunii,

c o n s t a t ă:

La 24 mai 2019, SRL „Aquaclean” a depus cerere de chemare în judecată, ulterior

concretizată, împotriva Serviciului Fiscal de Stat cu privire la contestarea actelor

administrative individual defavorabile.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, la 12 iunie 2018, a primit actul de

control fiscal nr. 5-686815 emis de Direcția Generală Administrare Fiscală Nord,

referitor la controlul fiscal inițiat în baza deciziei nr. 216/1548 din 03 august 2018.

Astfel, identificând un șir de derogări esențiale efectuate la estimarea veniturilor în

documentele indicate în actul de control, a depus contestație, iar prin decizia nr. 337 din

04 octombrie 2018, s-a constatat că rezultatele controlului fiscal efectuat la SRL

„Aquaclean” sunt neconcludente, eronate și denaturare, fiind dispusă suspendarea

cazului și efectuarea unui control fiscal repetat.

La 21 decembrie 2018, a recepționat copia actului de control nr. 5-685897, însă, în

cadrul controlului fiscal au fost admise un șir de derogări esențiale, astfel că, a fost

depus dezacord la actul de control. Reclamanta a susținut, că ignorând argumentele

expuse în dezacord, Serviciul Fiscal de Stat a emis decizia nr. 216/260 din 25 februarie

însă, prin decizia Serviciului Fiscal de Stat nr. 125 din 25 aprilie 2019, contestația a fost

respinsă.

1

Prin urmare a stabilit că, că controlul fiscal repetat a fost efectuat de același

colaborator al Direcției Generale Administrare Fiscală Nord, care a efectuat și controlul

inițial și a admis derogări de la legislația în vigoare indicate în decizia nr. 337 din 04

octombrie 2018, fapt ce este inadmisibil. Or, după efectuarea controlului fiscal,

concluziile expuse inițial de inspectorul fiscal, au fost reiterate.

În rezultatul efectuării controlului repetat, a fost diminuată suma estimării venitului

SRL „Aquaclean”, aferentă unei perioade fiscale și majorată cu aceeași sumă estimarea

venitului aferent altei perioade fiscale, fiind ignorate toate argumentele expuse în

contestație.

Astfel, la estimarea veniturilor contribuabilului, inspectorul fiscal a admis încălcări

esențiale a legislației în vigoare, estimările respective fiind bazate pe un șir de decizii

ilegale și criterii eronate, ce nu au nici o tangență cu activitatea întreprinderii supuse

verificării. Mai mult, în cadrul controlului fiscal repetat, venitul estimat a fost apreciat și

determinat reieșind din probele prezentate de PCCOC, care în esența lor materială sunt

caiete cu înscrieri, liste cu înscrieri, chitanțe, ce aparțin și au fost ridicate de la grupul

asociat al deținătorilor de patente.

A considerat că, s-au ignorat din partea funcționarilor fiscali prevederile art. 4 alin.

(12 ) din Legea privind controlul de stat asupra activității de întreprinzător, precum și

prevederile art. 3 alin. (3) din Legea cu privire la patenta de întreprinzător, or,

înscrisurile deținătorilor de patente sunt de uz personal, nu sunt de strictă evidență, fiind

înscrise inclusiv și de persoane terțe.

De altfel, a susținut că, în înscrisurile respective nu este stabilit și indicat nici anul

desfășurării activității, chiar dacă persoana fizică Igor Mosin deținea patenta asupra

genului dat de activitate încă din 2012. Or, aceste înscrieri nu prezintă un adevăr

integral și nici nu pot fi apreciate ca argumente ce ar putea sta la baza estimărilor, cu

atât mai mult, că acestea nu au nici o tangență cu activitatea contribuabilului.

La estimarea veniturilor entității verificate repetat, funcționarii Direcției Generale

Administrare Fiscală Nord, eronat au atribuit contribuabilului veniturile obținute de

grupul asociat ai deținătorilor de patentă, bazându-se pe deciziile ilegale privind

ridicarea patentelor nr. 396, 397, 398, 399, 400, 401 din 28 mai 2018, emise în baza

actului de constatare la 17 mai 2018, ce nu a fost prezentat deținătorilor de patentă, fiind

exclusă în așa mod posibilitatea contestării acestuia. Or, odată cu depunerea unei cereri

către autoritatea emitentă pentru primirea patentei, se depune și un set de documente ce

include copia buletinului de identitate, certificatul eliberat de Casa Națională de

Asigurări Sociale, contractul de închiriere a spațiului, contractul de salubrizare, bonul de

achitare a taxei pentru patentă, certificatul eliberat de Compania Națională de Asigurări

în Medicină, aceste documente fiind autentice.

Astfel, legislatorul admite prezența unei eventuale derogări de la legislația la

depunerea documentelor pentru eliberarea actului permisiv, indicând căile soluționare a

oricăror greșeli în prevederile art. 11 alin. (5), (6) din Legea cu privire la principiile de

bază de reglementare a activității de întreprinzător. În același timp, responsabilitatea

pentru eliberarea actului permisiv conform cerințelor stabilite atrage, conform art. 4

alin. (12 ) din Legea privind controlul de stat asupra activității de întreprinzător, cât și

art. 15 alin. (1) din Legea cu privire la patenta de întreprinzător.

2

Reclamanta a arătat, că în baza contestațiilor depuse în instanță de către deținătorii

de patente, la 26 februarie 2019, Judecătoria Bălți a emis hotărâre de anulare a deciziilor

de retragere a patentelor nr. 396, 397, 398, 399, 400, 401 emise la 28 mai 2018 de către

șeful Direcției deservire fiscală Bălți, astfel că, inspectorii fiscali abuziv au pus la baza

estimării veniturilor SRL „Aquaclean” veniturile ce aparțin deținătorilor de patente.

A invocat, că la emiterea deciziei de aplicare a sancțiunilor fiscale, inspectorii

fiscali au ignorat rezultatele obținute în cadrul postului fiscal instalat la SRL

„Aquaclean” pe o perioadă de mai mult de 9 luni, deși aceste rezultate expuse în actul

nr. 5 din 09 ianuarie 2019, indică situația de facto la întreprinderea supusă verificării.

A susținut că inspectorii fiscali nu au ținut cont de faptul, că Igor Mosin activa în

calitate de reprezentant al asociației deținătorilor de patente, beneficiarii surselor

acumulate fiind deținătorii de patente, or, Igor Mosin nu se folosea personal de sursele

financiare ale grupului asociat de deținători de patente și nu le-a investit în compania

SRL „Aquaclean”.

Totodată, inspectorii fiscali nu au luat în calcul nici faptul că 3 deținători de

patente erau angajați în cadrul SRL „Compact-Service” și nu avea nici o tangență cu

întreprinderea supusă controlului, fiind aderate la SRL „Aquaclean” și veniturile

estimate a acestora din activitatea de deținător de patent, cât și veniturile din salariu.

Estimările referitor la salarizare ce au avut la bază explicațiile deținătorilor de patente,

au fost interpretate eronat în actul de control, deoarece, nu au fost delimitate veniturile

parvenite din activitatea de deținător de patent și veniturile parvenite din salariul eliberat

de SRL „Aquaclean”.

A solicitat SRL „Aquaclean” anularea deciziilor Serviciului Fiscal de Stat

nr.216/1548 din 03 august 2018, nr.216/260 din 25 februarie 2019 și nr.125 din 25

aprilie 2019.

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani din 18 martie 2021, acțiunea

SRL „Aquaclean” împotriva Serviciului Fiscal de Stat privind anularea deciziei nr.

216/260 din 25 februarie 2019 și a deciziei adoptate în procedură prealabilă nr.125 din

25 aprilie 2019, a fost respinsă ca fiind neîntemeiată (f.d. 110, 120-137, vol. II).

Prin hotărârea suplimentară a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani din 12 aprilie

2021, a fost respinsă și pretenția SRL „Aquaclean” împotriva Serviciului Fiscal de Stat

privind anularea deciziei nr. 216/1548 din 03 august 2018 asupra cazului de încălcare a

legislației (f.d. 139, vol. II).

La 25 martie 2021 SRL „Aquaclean”, reprezentat de avocatul Nelly Babcinschi a

depus apel nemotivat împotriva hotărârii din 18 martie 2021 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Râșcani, solicitând admiterea apelului, casarea hotărârii contestate și emiterea

unei noi hotărâri de respingere a acțiunii(f.d. 112, 116, vol. II) .

La 28 aprilie 2021 SRL „Aquaclean”, reprezentată de avocatul Nelly Babcinschi a

recepționat copia hotărârii motivate, iar la 19 mai 2021 SRL „Aquaclean”, reprezentată

de avocatul Nelly Babcinschi a depus cererea de apel motivată împotriva hotărârii și

hotărârii suplimentare a primei instanțe, solicitând admiterea apelului, casarea hotărârii

și hotărârii suplimentare contestate și emiterea unei noi hotărâri de admitere integrală a

acțiunii (f.d. 142, 147-156, vol. II).

3

Astfel, instanța de apel întemeiat a considerat ca fiind depus în termen, atât apelul

nemotivat, cât și cel motivat a SRL „Aquaclean”, reprezentată de avocatul Nelly

Babcinschi împotriva hotărârii din 18 martie 2021 și împotriva hotărârii suplimentare

din 12 aprilie 2021 ale Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani.

Prin decizia din 22 iunie 2022 a Curții de Apel Chișinău a fost casată integral

hotărârea din 18 martie 2021 și hotărârea suplimentară din 12 aprilie 2021 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani și a fost emisă o nouă decizie prin care acțiunea

depusă de SRL „Aquaclean” împotriva Serviciului Fiscal de Stat cu privire la

contestarea actului administrativ individual defavorabil a fost admisă. Au fost anulate

deciziile Serviciului Fiscal de Stat nr. 216/1548 din 03 august 2018, nr. 216/260 din 25

februarie 2019 și decizia nr. 125 din 25 aprilie 2019.

Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a aplicat prevederile art. 2, 17

alin. (1), 25 alin. (1) lit. b), 26 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ, art. 214

alin. (1)-(3), 225, 268 Codul fiscal și a stabilit că inspectorii fiscali pot să folosească

metode și surse indirecte de determinare a venitului impozabil, doar în cazul în care,

sumele impozitelor și taxelor care urmau să fie vărsate la buget nu pot fi determinate din

lipsă de contabilitate ori din cauza ținerii ei neconforme, dacă contribuabilul

(reprezentantul acestuia) sau persoana lui cu funcție de răspundere nu prezintă, în

totalitate sau în parte, documentele de evidență și/sau dările de seamă fiscale.

La caz, instanța de apel a reținut că, inspectorii fiscali au decis aplicarea metodelor

și surselor indirecte bazându-se pe actele ridicate de PCCOCS în cadrul perchezițiilor, și

anume, caietele cu adresele clienților și sumele de bani achitate de aceștia pentru

serviciile de curățare / spălare, dar și pe declarațiile unor martori audiați în cadrul

procesului penal.

În actele administrative contestate de SRL „Aquaclean” s-a indicat că, toate

veniturile deținătorilor de patentă, urmează a fi atribuite la veniturile contribuabilului

SRL „Aquaclean”.

În acest context, instanța de apel a desconsiderat aceste acțiuni și constatări ale

inspectorilor fiscali, așa cum, din analiza copiilor caietelor ridicate în cadrul

perchezițiilor, nu poate fi dedus, că serviciile indicate în acestea ar fi fost prestate de

către SRL „Aquaclean”.

Sub acest aspect, Completul specializat al instanței de apel a reiterat că în cadrul

controlului fiscal, dar și pe parcursul examinării cauzei în fond, SRL „Aquaclean” a

invocat că inspectorii fiscali nejustificat au atribuit la veniturile contribuabilului

veniturile obținute de deținătorii de patentă, iar Serviciul Fiscal de Stat a invocat că,

aceste venituri nu pot fi atribuite la veniturile deținătorilor de patentă, deoarece,

patentele de întreprinzător au fost anulate.

După cum rezultă din materialele dosarului, prin decizia Serviciului Fiscal de Stat

nr. 396 din 28 mai 2018 „Cu privire la retragerea patentei de întreprinzător”, patenta de

întreprinzător seria AB nr. 207261 eliberată pe numele lui Mihail Bruzinschi, s-a anulat;

prin decizia Serviciului Fiscal de Stat nr. 397 din 28 mai 2018 „Cu privire la retragerea

patentei de întreprinzător”, patenta de întreprinzător seria AB nr. 205744 eliberată pe

numele Nataliei Bruzinscaia, s-a anulat; prin decizia Serviciului Fiscal de Stat nr. 398

din 28 mai 2018 „Cu privire la retragerea patentei de întreprinzător”, patenta de

4

întreprinzător seria AB nr. 207262 eliberată pe numele Ecaterinei Șincariuc, s-a anulat;

prin decizia Serviciului Fiscal de Stat nr. 399 din 28 mai 2018 „Cu privire la retragerea

patentei de întreprinzător”, patenta de întreprinzător seria AB nr. 207024 eliberată pe

numele Alei Poltaveț, s-a anulat; prin decizia Serviciului Fiscal de Stat nr. 400 din 28

mai 2018 „Cu privire la retragerea patentei de întreprinzător”, patenta de întreprinzător

seria AB nr. 167476 eliberată pe numele lui Igor Levandovschi, s-a anulat; prin decizia

Serviciului Fiscal de Stat nr. 401 din 28 mai 2018 „Cu privire la retragerea patentei de

întreprinzător”, patenta de întreprinzător seria AB nr. 217184 eliberată pe numele lui

Igor Mosin, s-a anulat (vol. I, f. d. 125-130).

Nefiind de acord cu aceste decizii, Mihail Bruzinschi, Natalia Bruzinscaia, Ala

Poltaveț, Igor Levandovschi, Igor Mosin și Ecaterina Șincariuc le-au contestat în

instanța de contencios administrativ, iar prin hotărârea Judecătoriei Bălți, sediul Central

din 26 februarie 2019, menținută prin decizia Curții de Apel Bălți din 05 noiembrie

2019 și încheierea Curții Supreme de Justiție din 22 ianuarie 2020, au fost anulate

deciziile nr. 396, 397, 398, 399, 400, 401 din 28 mai 2018 a Serviciului Fiscal, Direcția

Deservire Fiscală Bălți cu privire la retragerea patentelor de întreprinzător pe numele lui

Mihail Bruzinschi, Natalia Bruzinscaia, Ala Poltaveț, Igor Levandovschi, Igor Mosin și

Ecaterina Șincaruc (vol. II, f. d. 2-16).

Corespunzător, instanța de apel a conchis că, organul fiscal în mod nejustificat,

ilegal și arbitrar a decis atribuirea la veniturile SRL „Aquaclean” veniturile dobândite de

deținătorii de patentă Mihail Bruzinschi, Natalia Bruzinscaia, Ala Poltaveț, Igor

Levandovschi, Igor Mosin și Ecaterina Șincaruc, or, este cert, că în perioada 2015-2017,

deținătorii de patentă au activat în mod legal și au obținut venituri, fapt reflectat atât în

caietele ridicate în cadrul perchezițiilor efectuate de PCCOCS, oficiul Nord, cât și în

explicațiile deținătorilor de patentă depuse în fața organului de urmărire penală.

Totodată, instanța de apel a subliniat, că în cadrul controlului fiscal, pentru

determinarea venitului SRL „Aquaclean” au fost utilizate date ce nu țin de activitatea

controlului supus controlului, dar, au fost utilizate date din evidența contabilă a grupului

de patentari, fapt ce a generat utilizarea indicatorilor economici ale altor antreprenori.

Mai mult, instanța de apel a reținut că, în cadrul controlului fiscal prin metode și

surse indirecte au fost utilizați indicatori a activității de antreprenoriat a persoanelor

terțe, nu au fost verificate datele de evidență contabilă primară, elementele contabile,

faptele economice, nu a fost determinat exact obiectul impozabil care se prezumă a fi

diminuat și nu au fost descrise obiectiv, clar și exact încălcările legislației fiscale admise

de contribuabil și/sau a modului de evidență a obiectelor impunerii.

A atestat instanța de apel că potrivit dispozițiilor legislației fiscale, estimarea

venitului suplimentar se efectuează prin metode și surse indirecte pentru a demonstra

nedeclararea și necalcularea tuturor surselor de venit pentru diminuarea bazei

impozabile și a venitului impozabil.

În speță, completul specializat al instanței de apel a stabilit cert, că venitul

suplimentar calculat pentru contribuabilul SRL „Aquaclean” a fost estimat cu încălcarea

procedurilor și dispozițiilor legale de estimare a obligațiilor fiscale prin metode și surse

indirecte, cu atât mai mult, că organul fiscal a omis să demonstreze și să probeze

formele de obținere a venitului și a tipului venitului, procedând în mod ilegal, arbitrat și

5

neîntemeiat la estimarea venitului contribuabilului, prin atribuirea veniturilor unor

persoane terțe la veniturile acesteia.

Completul specializat al instanței de apel a evidențiat, că în actele de control fiscal

s-a indicat precum că, veniturile obținute de grupul de patentari în perioada de activitate

și valabilitate a patentelor de întreprinzător se vor lua în calcul la apreciere venitului

obținut de SRL „Aquaclean”, însă, aceste concluzii sunt eronate, or, inspectorii fiscali

nu au indicat temeiul de drept în baza cărora au decis la estimarea venitului

contribuabilului prin luarea în considerare a veniturilor dobândite de terțe persoane.

Aceste circumstanțe denotă în mod cert, că acțiunea inspectorilor fiscali de

calculare și estimare a venitului contribuabilului SRL „Aquaclean”, prin atribuirea la

acesta a veniturilor grupului de patentari, este ilegală și urmează a fi calificată ca

neexaminare obiectivă și promptă a raporturilor juridice civile care au stat la baza

stabilirii obligațiilor fiscale suplimentare contribuabilului și modul de evidență a

acestora. Or, obiectivul de bază al controlului fiscal îl constituie respectarea principiilor

pe care se bazează impozitele și taxele reglementate de Codul Fiscal.

Mai mult ca atît, instanța de apel a reținut că, pînă la data inițierii controlului fiscal

și pînă la finalizarea controlului fiscal repetat, întreprinderea a fost supusă vizitei fiscale

și în perioada martie 2018-30.11.2018, la întreprindere a fost instituit (prelungit) postul

fiscal, respectiv în cazul în care în cadrul postului fiscal se constată încălcări a legislației

fiscale, funcționarii fiscali întocmesc actul de control, prin care constată tipul încălcării.

Or, la caz la determinarea obligației fiscale în baza actelor Serviciului Fiscal de Stat au

fost utilizate date, indicatori și venituri ale persoanelor terțe, dar nu a întreprinderii

supuse controlului fiscal, toate calculările, ce țin de presupuse venituri au generat

creșterea nejustificativă a veniturilor întreprinderii cu calcularea eronată a obligației la

impozitul pe venit din activitatea de întreprinzător și la Taxa pe Valoare Adăugată.

Astfel, persoana juridică supusă controlului fiscal poate fi trasă la răspundere doar

în cazul în care aceasta într-adevăr a acționat contrar normelor legale, dar nu în cazul

constatărilor cu aproximație și/sau măsurilor întreprinse de către funcționarii fiscali, ori

în cazul atribuirii la ”venituri” veniturile altor antreprenori.

Prin urmare, completul specializat al instanței de apel a conchis că în speță, sunt

întrunite temeiurile prevăzute de art. 26 alin. (1) lit. a) și lit.b) din Legea contenciosului

administrativ (în vigoare la momentul emiterii actelor contestate) pentru anularea

actelor administrative contestate de SRL „Aquaclean”, impunându-se soluția de anulare

a deciziilor Serviciului Fiscal de Stat nr. 216/1548 din 03 august 2018, nr. 216/260 din

25 februarie 2019 și nr. 125 din 25 aprilie 2019. Or, ilegalitățile admise de inspectorii

fiscali la determinarea și estimarea venitului impozabil al S.R.L. „Aquaclean”, afectează

in integrum legalitatea actelor administrative contestate de apelantă.

La 30 iunie 2022, Curtea de Apel Chișinău, prin intermediul adresei electronice, a

notificat Serviciul Fiscal de Stat dispozitivul deciziei, însă la 28 iunie 2022, Serviciul

Fiscal de Stat deja depuse-se cererea de recurs nemotivată (f.d.21, 25-26, vol. III).

La 13 octombrie 2022, prin intermediul poștei electronice, Curtea de Apel

Chișinău a notificat Serviciului Fiscal de Stat decizia motivată, iar la 27 octombrie

2022, prin intermediul poștei electronice, ultimul a depus cererea de recurs motivată

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 22 iunie 2022, solicitând admiterea

6

recursului, casarea deciziei instanței de apel și menținerea hotărârii primei instanțe (f.d.

28, 32-40).

În motivarea recursului recurentul a indicat că nu este de acord cu decizia instanței

de apel și necesită a fi anulată, deoarece este neîntemeiată și bazată pe aplicarea eronată

a normelor de drept material.

Referitor la concluziile instanței de apel precum că veniturile obținute de SRL

,,Aquaclean” au fost estimate incorect în baza metodelor și surselor indirecte (probele

prezentate de Procuratura pentru Combaterea Criminalității Organizate și Cauze

Speciale, oficiul Nord) a notat recurentul că în conformitate cu prevederile art. 134 alin.

(1) pct. 12) din Codul fiscal, Serviciul Fiscal de Stat și funcționarii fiscali, în cadrul

acțiunilor de exercitare a funcției, au dreptul să utilizeze metode și surse directe și

indirecte la estimarea obiectelor impozabile și la calcularea impozitelor și taxelor.

Conform prevederilor art. 189 alin. (2) din Codul fiscal, dacă în timpul controlului

fiscal sumele impozitelor și taxelor care urmau să fie vărsate la buget nu pot fi

determinate din lipsă de contabilitate ori din cauza ținerii ei neconforme, dacă

contribuabilul (reprezentantul acestuia) sau persoana lui cu funcție de răspundere nu

prezintă, în totalitate sau în parte, documentele de evidență și/sau dările de seamă

fiscale, organul fiscal calculează impozitele și taxele prin metode și din surse indirecte,

efectuând ulterior recalcularea lor după restabilirea evidenței, în conformitate cu

legislația, sau după prezentarea documentelor respective.

Totodată, conform prevederilor art. 225 alin. (1) din Codul fiscal, în cadrul

controlului fiscal, pentru a determina corectitudinea calculării sumei obligației fiscale,

autoritatea care efectuează controlul fiscal poate folosi, în cazurile prevăzute la art. 189

alineatele (2) și (3), metode și surse indirecte, conform legii. În acest sens, art. 225 alin.

(2) din Codul fiscal reglementează metodele și sursele indirecte pentru a determina

corectitudinea calculării sumei obligației fiscale, printre care se enumeră, conform

literelor m) și n), informațiile de la instituțiile financiare (sucursale sau filiale ale

acestora), birourile notariale, organele vamale, organele poliției, Agenția Servicii

Publice, bursele de valori privind tranzacțiile și operațiunile efectuate de contribuabil și

datele despre el, precum și alte obiective, procese și fenomene, informații și date care

denotă suma obligației fiscale a contribuabilului, prevăzute în prezentul cod.

Astfel, a precizat că din motivul neasigurării ținerii evidenței contabile conform

legislației, în baza prevederilor legale precitate, funcționarii fiscali au estimat obiectele

impozabile și au calculat impozitele și taxele prin metode și surse indirecte, fiind

aplicată metoda analizei economice, utilizând înscrisurile probatorii prezentate de

Procuratura pentru Combaterea Criminalității Organizate și Cauze Speciale, oficiul

Nord.

Totodată, în cadrul controlului fiscal au fost examinate documentele primare,

registrele contabile, prezentate de persoana juridică supusă controlului fiscal, precum și

Procesul-verbal de cercetare la fața locului din 05.12.2017 și Procesele-verbale de

audiere a martorilor, și alte materialele (caiet de culoare bej, caiet cu înscrisuri de la

Chișinău, liste cu semne înscrise, chitanțe), prezentate de Procuratura pentru

Combaterea Criminalității Organizate și Cauze Speciale, oficiul Nord, iar în consecință,

7

s-a constatat nereflectarea în contabilitatea entității a tuturor operațiunilor economice, și

anume a veniturilor obținute în perioada 09.10.2015- 31.12.2017.

Recurentul și-a exprimat dezacordul cu concluziile instanței de apel precum că

veniturile obținute de SRL ,,Aquaclean” au fost estimate incorect fiind luate în

considerare veniturile obținute de deținătorii de patente consemnăm că existența

hotărârii judecătorești irevocabile prin care s-au anulat deciziile organului fiscal de

retragere a patentelor de întreprinzător eliberate pe numele lui Buzinschi Maihail,

Bruzinscaia Natalia, Poltaveț Ala, Levandovschi Igor, Mosin Igor și Șincaruc Ecaterina,

nu afectează legalitatea și temeinicia deciziilor care constituie obiectul acțiunii în

contencios administrativ pendinte, deoarece instanța judecătorească a anulat deciziile de

retragere a patentelor de întreprinzător din motivul că organul fiscal nu și-a onorat

obligația sa legală de a dovedi prin probe concludente și pertinente temeiul pentru care

au fost emise deciziile de retragere a patentelor de întreprinzător, ceea ce nu este

relevant și nu poate afecta legalitatea deciziilor prin care s-au stabilit încălcările fiscale

comise de factorii de deciziei ai SRL ,,Aquaclean”. Prin declarațiile deținătorilor de

patente de întreprinzător, audiați în calitate de martori (procesele-verbale de audiere a

martorilor sunt anexate la materiale dosarului administrativ), se confirmă că ei nu au

desfășurat separat alte activități de curățare chimică a covoarelor decât activând în

calitate de muncitori la SRL ,,Aquaclean”, reținând că ei dețineau și patenta de

întreprinzător, însă nu cunosc nimic despre cum ea a fost obținută, nici cum pentru

lucrul efectuat la întreprindere pe chitanțe este aplicată ștampila patentei de

întreprinzător, ceea ce demonstrează lipsa scopului licit al activității desfășurate de către

SRL ,,Aquaclean” și, respectiv, temeinicia deciziilor emise de către organul fiscal în

privința persoanei juridice.

A considerat că decizia nr. 216/1548 din 03 august 2018 asupra cazului de

încălcare a legislației, decizia nr. 216/260 din 25 februarie 2019 asupra cazului de

încălcare a legislației comisă și decizia nr. 125 din 25 aprilie 2019 pe marginea

contestației împotriva deciziei nr. 216/260 din 25 februarie 2019, au fost emise de

Serviciul Fiscal de Stat în conformitate cu prevederile legale de rigoare, din care

considerente a fost adoptată hotărârea instanței de fond privind respingerea acțiunii în

contencios administrativ depuse de SRL ,,Aquaclean” împotriva Serviciului Fiscal de

Stat privind anularea actelor administrative individuale defavorabile, iar instanța de apel

a interpretat în mod eronat prevederile legale aplicabile procedurii de control fiscal cu

utilizarea metodelor și surselor indirecte la estimarea obiectelor impozabile și la

calcularea impozitelor și a taxelor.

În conformitate cu art.244 alin.(1) din Codul administrativ, hotărârile curții de apel

ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.

Conform art. 245 alin.(1) și (2) din Codul administrativ, recursul se depune la

instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă

legea nu stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme

de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se

depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune la instanța de

apel.

8

La 30 iunie 2022 Curtea de Apel Chișinău, prin intermediul adresei electronice, a

notificat Serviciului Fiscal de Stat dispozitivul deciziei și la 28 iunie 2022 Serviciul

Fiscal de Stat deja depuse-se cererea de recurs nemotivată (f.d.21, 25-26, vol. III).

Curtea de Apel Chișinău la 13 octombrie 2022 a notificat Serviciului Fiscal de Stat

copia deciziei motivate a instanței de apel și la 27 octombrie 2022, prin intermediul

poștei electronice, Serviciul Fiscal de Stat a depus cerere de recurs motivată împotriva

deciziei instanței de apel din 22 iunie 2022 (f.d. 28, 32-39, vol. III).

În condițiile enunțate, atât recursul nemotivat depus la 28 iunie 2022 și cel motivat

depus la 27 octombrie 2022 sunt în termen.

La 27 octombrie 2022 Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa SRL

„Aquaclean”, reprezentată de avocatul Nelly Babcinschi copia recursului motivat depus

de Serviciul Fiscal de Stat cu înștiințarea despre necesitatea prezentării referinței.

Examinând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele cauzei, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră cererea

de recurs depusă de Serviciul Fiscal de Stat inadmisibilă, din următoarele motive.

În conformitate cu art.246 alin.(1) din Codul administrativ, Curtea Supremă de

Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil,

recursul se declară ca atare printr-o încheiere, iar în acord cu alin.(2) din art.246 din

Codul administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile enumerate la

literele a)- f).

Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea

recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate ci urmează să

însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de

legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

reține că sintagma „în special” denotă caracterul neexhaustiv al temeiurilor de

inadmisibilitate și în același timp oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra

cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă și care pe cale de

consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat din examinarea cererii în completul

de 5 judecători.

În această ordine de idei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul

nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării

unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne

deciziile instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de apel ca primă

instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o

motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. Acest argument

rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării recursului în Codul

administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de la art.245 alin.(2) din

Codul administrativ. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele

9

expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea

rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

De asemenea, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în

contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în

special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de

contencios administrativ.

Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul

de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la

instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului

Unit, pct.38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct.230]. Acesta este în special cazul

condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o

reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă

de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct.85). Condițiile de admisibilitate ale unui

recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva

Franței, pct.45). Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în

fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național

și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre

din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p.141,§39).

La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii

de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi

conforme cu cerințele articolului 6§1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991,

În circumstanțele menționate, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara inadmisibil recursul depus de

Serviciul Fiscal de Stat.

În conformitate cu art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul depus de Serviciul Fiscal de Stat se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Aliona Miron

Iurie Bejenaru

10