3ra-686/22 — constatarea nulitatii absolute a actului administrativ si încasarea cheltuielilor de judecata

3ra-686/22 — constatarea nulitatii absolute a actului administrativ si încasarea cheltuielilor de judecata (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 3ra-686/22

2-21003650-01-3ra-07072022

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani (jud.: C. Guzun)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud.: A. Minciuna, E. Palanciuc, V. Negru)

D E C I Z I E

07 decembrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Galina Stratulat

Svetlana Filincova

Victor Burduh

Aliona Miron

examinând recursul depus de Consiliul Municipal Chișinău și Primarul General

al municipiului Chișinău,

în cauza de contencios administrativ la acțiunea înaintată de Asociația

Proprietarilor de Locuințe Privatizate nr.54/267 COOP împotriva Primăriei

mun. Chișinău și Consiliului Municipal Chișinău, persoana terță Natalia Vicol cu

privire la constatarea nulității absolute a actului administrativ și încasarea cheltuielilor

de judecată,

împotriva deciziei din 02 martie 2022 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-a

respins apelul depus de Primăria municipiului Chișinău și Consiliul Municipal

Chișinău și s-a menținut hotărârea din 29 septembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Râșcani,

c o n s t a t ă:

La 11 ianuarie 2021, Asociația Proprietarilor de Locuințe Privatizate nr.54/267

COOP a formulat cerere de chemare în judecată în procedura contenciosului

administrativ împotriva Primăriei municipiului Chișinău și Consiliului Municipal

Chișinău, persoana terță Natalia Vicol solicitând constatarea nulității absolute a

procesului-verbal de recepție finală nr.XXX din XXX și încasarea cheltuielilor de

judecată.

În motivarea acțiunii a indicat că, Natalia Vicol, proprietară a apartamentului

nr.XX din blocul locativ, situat în mun. XXXXX, a executat fără autorizație, în scara

acestuia, o construcție între nivelul patru și cinci, prin acapararea spațiului comun.

Natalia Vicol a blocat una din cele două scări, edificând peste aceasta, o construcție

1

alăturată apartamentul nr.XXX. Astfel, aceasta a restricționat accesul locatarilor

etajului cinci, la scara din partea stângă a clădirii.

Prin Hotărârea Preturii sect. Ciocana nr.03-57 din 19 februarie 2009, s-a

constatat că Natalia Vicol a construit o magazie pe scara blocului din str. XXXX, în

lipsa autorizațiilor de construcție și a certificatului de urbanism, fiind încălcate

prevederile art.22 din Legea nr.721 din 02 februarie 1996 privind calitatea în

construcții și a Hotărârii Guvernului nr.360 din 18 aprilie 1997.

Natalia Vicol a fost sancționată cu amendă contravențională în mărime de 4000

de lei, cu demolarea construcțiilor neautorizate. Hotărârea Preturii sect. Ciocana nu a

fost executată de către terțul în cauză. Mai mult, a continuat lucrările de construcție

neautorizate, iar prin procesul-verbal de recepție finală nr.XXXX din XXXX, acestea

au fost recepționate, atribuindu-le nr.XX, XXX și XXX.

Prin contractul de vânzare-cumpărare, transmitere-primire a locuinței în

proprietate privată din XXX încheiat între Consiliul Municipal Chișinău și Natalia

Vicol, încăperile nr.XXXX, au fost trecute în proprietate privată a ultimei.

Prin Scrisoarea nr.Ț-21/13 a Serviciului Protecție Civilă și Situații Excepționale,

Direcția Situații Excepționale mun. Chișinău s-a stabilit că în urma examinării cazului

dat, cu ieșire la fața locului, scara a doua de evacuare de la etajul cinci a blocului de

locuit este blocată, prin acapararea abuzivă a ei, prin efectuarea construcțiilor

neautorizate de reamenajare a încăperilor nr.XXXX.

Executarea construcțiilor date reprezintă încălcarea regulilor de apărare

împotriva incendiilor și normativelor în construcții MCM E.03.02-2001, pct.6.13 și

Chiot 2.08.01-89 – Clădiri de locuit pct.1.26. S-a mai confirmat că avizul Serviciului

Protecție Civilă și Situațiilor Excepționale privind recepția finală a construcției nr.1/2-

119 din 05 mai 2019 și cererea nr.143 din 21 aprilie 2009 referitoare la recepția

construcțiile respective, nu figurează în registrele de evidență ale acestei autorități.

Prin scrisoarea nr.657 din 27 iunie 2013, Direcția Situații Excepționale mun.

Chișinău a informat Procuratura mun. Chișinău că cererea Nataliei Vicol nr.1/283 din

04 iunie 2009 referitoare la recepția încăperilor nr.XXXX, a fost respinsă din cauza

încălcărilor depistate, fiind informată solicitanta.

Reclamanta a mai precizat că anterior, Direcția Situații Excepționale mun.

Chișinău a înmânat Nataliei Vicol prescripția nr.323 din 17 octombrie 2012 cu privire

la obligarea ultimei de a debloca scara a doua de evacuare de la etajul cinci al blocului

locativ din mun. XXXX, str. XXXX, în termen de până la 17 noiembrie 2012.

Inspectorul Secției apărare împotriva incendiilor a Detașamentului Pompieri și

Salvatori sect. Ciocana, mun. Chișinău, la 11 iunie 2013, a efectuat controlul tehnic,

stabilind că prescripția nu a fost executată de către Natalia Vicol.

Serviciul de Supraveghere de Stat a Sănătății Publice mun. Chișinău a informat

prin scrisoarea nr.04/4-23 – 17 din 18 iunie 2013 că nu a eliberat în anul 2009, un aviz

la recepția finală pentru încăperile nr.XXXX din blocul din mun. XXXX, str. XXXX.

La fel, s-a mai menționat că Procuratura sect. Ciocana, mun. Chișinău a pornit

urmărirea penală în cauza penală nr.XXXXX, conform semnelor infracțiunii,

prevăzute de art.361 alin.2), lit.b) Cod Penal, pe faptul confecționării și folosirii

documentului oficial fals – avizul privind recepția finală în construcții nr.1/2-199 din

05 mai 2009 pe încăperile nr.XXXX din str. XXXX.

2

În cadrul acestei cauze penale, Natalia Vicol a fost recunoscută și audiată în

calitate de învinuit, în cadrul căreia și-a recunoscut vina, dar a refuzat să dea declarații,

iar prin Ordonanța din 16 septembrie 2014 s-a încetat urmărirea penală pe motiv de

expirare a termenului de tragere la răspundere penală.

La 30 octombrie 2014, reclamanta a înaintat o acțiune împotriva Nataliei Vicol,

Vitalie Vicol, Petru Vicol, Denis Vicol, intervenienți accesorii IP Agenția Servicii

Publice, Primăria municipiului Chișinău, Consiliul Municipal Chișinău prin care s-a

solicitat anularea procesului-verbal de recepție finală, anularea contractului de

vânzare-cumpărare, transmitere-primire a locuinței și demolarea construcției

neautorizate.

Prin hotărârea din 06 martie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru acțiunea

a fost admisă parțial, dispunând-se anularea procesului-verbal de recepție finală,

anularea contractului de vânzare-cumpărare, transmitere-primire a locuinței și

demolarea construcției neautorizate.

Prin decizia din 13 februarie 2020 a Curții de apel Chișinău, s-a dispus casarea

hotărârii din 06 martie 2019, iar acțiunea reclamantei a fost respinsă.

Instanța de apel, cu referire la pretenția din acțiune privind anularea procesului-

verbal de recepție finală nr.XXXX din XXXX a încăperilor nr.XXXX din str. XXXX,

a conchis că potrivit cadrului normativ pertinent acest act reprezintă un act ce

confirmă recepția finală a construcției, ce este întocmit de către comisia formată în

corespundere cu exigențele legale, ce include și reprezentanți ai autorității publice

locale. Prin urmare, instanța de apel a concluzionat că pretențiile privind anularea

procesului-verbal de recepție finală urmează a fi înaintate împotriva autorității publice

locale sub egida căreia a fost întocmit procesul-verbal de recepție finală contestat. Cu

referire la pretenția din acțiune privind anularea contractului de vânzare-cumpărare,

transmitere-primire în proprietate privată nr.XXX din XXXX încheiat între Consiliul

Municipal Chișinău și Natalia Vicol, instanța de apel a stabilit că aceasta a fost

înaintată doar împotriva cumpărătorului, iar vânzătorul are doar calitatea de

intervenient accesoriu, astfel omisiunea de a înainta pretenția respectivă împotriva

tuturor pârâților corespunzători denotă necesitatea respingerii acesteia.

Din aceste motive, la 11 decembrie 2020, a depus la Primăria și Consiliul

Municipal Chișinău o cerere prealabilă prin care a solicitat constatarea nulității

absolute a procesului-verbal de recepție finală nr.XXXX din XXX, iar la 28

decembrie 2020, a primit răspunsul Primăriei mun. Chișinău nr.52/947 din 17

decembrie 2020, fiind informată că de soluționarea sesizării este competentă instanța

de judecată.

Mai consideră că acțiunea în cauză nu este prescrisă extinctiv, fiind în prezența

unei nulități absolute. Actul administrativ contestat este bazat pe un act fals – avizul

Direcției Situații Excepționale mun. Chișinău. A mai precizat că efectele actului dat

acționează negativ continuu, prin ce conform art.165 alin.3), art.209 alin.3) din Codul

administrativ nu există un termen de prescripție pentru acțiunea în constatare.

Prin încheierea din 14 iunie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani a fost

respins demersul înaintat de Primăria municipiului Chișinău și Consiliul Municipal

Chișinău cu privire la declararea acțiunii înaintată de Asociația Proprietarilor de

Locuințe Privatizate nr.54/267 COOP împotriva Primăriei mun. Chișinău și

3

Consiliului Municipal Chișinău, persoana terță Natalia Vicol cu privire la constatarea

nulității absolute a actului administrativ și încasarea cheltuielilor de judecată, ca fiind

inadmisibilă (f.d.89-90).

Prin hotărârea din 29 septembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani s-

a admis acțiunea depusă de Asociația Proprietarilor de Locuințe Privatizate nr.54/267

COOP și s-a constatat nulitatea procesului-verbal de recepție finală nr.XXXX a

încăperilor nr.XXXX din str. XXXX (f.d.106, 109-114).

Invocând ilegalitatea hotărârii instanței de fond, cu respectarea termenilor

prevăzuți de art.232 din Codul administrativ, la 04 octombrie 2021, Primăria

municipiului Chișinău și Consiliul Municipal Chișinău au depus apel împotriva

hotărârii instanței de fond, iar la 06 decembrie 2021, a prezentat motivarea apelului

împotriva hotărârii primei instanțe, prin care a solicitat admiterea cererii de apel,

casarea hotărârii din 29 septembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, cu

pronunțarea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii, sau la caz declararea acțiunii ca

fiind inadmisibilă (f.d.116-117, 126-138).

Prin decizia din 02 martie 2022 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins apelul

depus de Primăria municipiului Chișinău și Consiliul Municipal Chișinău și s-a

menținut hotărârea din 29 septembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani

(fd.158, 159-175).

Instanța de apel a apreciat ca fiind justă soluția instanței de fond, care a constatat

și elucidat circumstanțele pentru soluționarea cauzei.

Instanța de apel a reținut că, prevederile legale în vigoare la data emiterii actului

contestat, reglementa dreptul fiecărei persoane, care se considera vătămată într-un

drept al său, recunoscut de lege, printr-un act administrativ și nu era mulțumită de

răspunsul primit la cererea prealabilă sau nu a primit nici un răspuns în termenul

prevăzut de lege, de a solicita instanței de contencios administrativ competentă

anularea, în tot sau în parte, a actului respectiv și repararea pagubei cauzate. Prin

urmare, instanța ierarhic inferioară a respins argumentul invocat de apelant că

reclamantul/intimat prin acțiunea sa nu poate revendica încălcarea, prin activitatea

administrativă, a unui drept în sensul art.17 al Codului administrativ și pe acest temei

acțiunea urma a fi declarată inadmisibilă.

Totodată, instanța de apel a mai reținut că prin recepționarea construcțiilor

menționate: s-a legalizat blocarea scării blocului locativ, s-a încălcat dreptul de

proprietate a locatarilor, precum și s-a pus în pericol viața și sănătatea locatarilor prin

blocarea unei căi de evacuare antiincendiare. Membrii asociați ai intimatului sunt

locatarii blocului locativ situat în mun. XXXX, iar scopul intimatului este apărarea

intereselor membrilor săi și administrarea patrimoniului comun al acestora, potrivit

art.21 lit.e) al Legii condominiului în fondul locative nr.913 din 30 martie 2000,

Asociația de coproprietari este obligată să asigure respectarea intereselor tuturor

membrilor asociației la stabilirea condițiilor și modului de posedare, folosire și

dispunere de proprietate comună.

Instanța ierarhic inferioară a reținut ca fiind neîntemeiat argumentul invocat de

apelant precum că, prin decizia din 13 februarie 2020 a Curții de Apel Chișinău s-a

examinat o acțiune între aceleași părți, cu același obiect și pe aceleași temeiuri de

drept, punctând în acest context că, se atestă că instanța de apel prin decizia

4

menționată a respins acțiunea înaintată de Asociația Proprietarilor de Locuințe

Privatizate nr.54/267 pe motiv că aceasta a fost înaintată nu împotriva tuturor pârâților

corespunzători, prin urmare, pretențiile privind anularea procesului-verbal de recepție

finală urmând a fi înaintat împotriva autorității publice locale sub egida căreia a fost

întocmit procesul-verbal de recepție finală contestat.

În această ordine de idei, Completul de judecată al instanței de apel a

concluzionat că instanța de fond întemeiat a ajuns la concluzia că acțiunea este

admisibilă, iar careva temeiuri suplimentare de inadmisibilitate a acțiunii înaintate nu

au fost reținute.

Referitor la fondul cauzei, instanța de apel a apreciat ca fiind întemeiată

concluzia instanței de fond care a conchis că edificarea construcțiilor nr.XXX din str.

XXXX, apartamentul nr.XXX au fost efectuate de Natalia Vicol, în mod neautorizat,

or, la recepționarea lor de către comisia de recepție nu au fost prezentate de Natalia

Vicol avizele Direcției Serviciului de Salvatori și Pompieri, Serviciului de

Supraveghere de Stat a Sănătății Publice și Inspectoratului Ecologic de Stat privind

execuția de facto a construcției, prin urmare autoritatea publică la emiterea

procesului-verbal de recepție finală nr.XXXX din XXX a încălcat prevederile art.6 și

13 din Legea privind calitatea în construcții nr.721-XIII din 02 februarie 1996, pct.13

și 18 din Regulamentul de recepție a construcțiilor și instalațiilor aferente, deoarece

în lipsa avizelor corespunzătoare ale organelor de stat responsabile, recepția acestor

construcții urma să fie respinsă.

În consolidarea concluziei, instanțele ierarhic inferioare au stabilit cu certitudine

că aceste încăperi au fost construite, fără nici un fel de studiu prealabil, nefiind emis

certificatul de urbanism și autorizația de construire, acte care erau obligatorii de a fi

eliberate Nataliei Vicol, prin contrapunerea art.22 din Legea privind calitatea în

construcții nr.721-XIII din 02 februarie 1996 și pct.2 și 3 din Regulamentul privind

certificatul de urbanism și autorizarea construirii sau desființării construcțiilor și

amenajărilor, aprobat prin Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr.360 din 18

aprilie 1997, iar apelanții erau obligați să verifice dacă au fost sau nu eliberate anterior

asemenea acte.

La 03 martie 2022, Consiliul Municipal Chișinău și Primarul General al

municipiului Chișinău au depus recurs împotriva deciziei instanței de apel și hotărârii

instanței de fond, iar la 10 iunie 2022, au prezentat motivarea recursului, solicitând

admiterea acestuia, casarea integrală a deciziei din 02 martie 2022 a Curții de Apel,

cu restituirea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de

judecată (f.d.177-178, 188-194).

În susținerea recursului au indicat că, instanța de fond cât și instanța de apel au

determinat incorect obiectul probațiunii, adică circumstanțele care au importanță

pentru soluționarea justă a pricinii, care trebuie determinate definitiv de instanța

judecătorească pornind de la temeiul pretențiilor și obiecțiilor părților, precum și de

la normele de drept material și procedural ce urmează a fi aplicate art.238 alin.(2) din

Codul administrativ și art.195 Cod administrativ în coroborare cu art.118 alin.(3) Cod

de procedură civilă. Stabilirea incompletă a circumstanțelor de fapt care au importanță

pentru soluționarea justă a pricinii are ca efect aplicarea eronată a normei de drept

material și, prin urmare, duce la casarea deciziei instanței de apel și instanței de fond.

5

Mai indică că Asociația Proprietarilor de Locuințe Privatizate potrivit statutului

„Dispoziții generale” - Asociația Proprietarilor de Locuințe Privatizate este creată din

inițiativa proprietarilor locuințelor privatizate și funcționează în temeiul Legii

privatizării fondului de locuințe nr.1324-XII din 10 martie 1993 și al altor acte

normative ce reglementează raporturile de proprietate asupra locuințelor, întreținerea,

exploatarea și deservirea lor. Întreaga activitate și toate raporturile Asociației

Proprietarilor de Locuințe Privatizate se reglementează prin contracte respective

(inclusiv prin contracte pentru întreținerea și deservirea locuințelor și terenurilor

aferente blocurilor de locuințe, încăperilor cu altă destinație decât acea de locuință ce

aparțin altor proprietari, pentru deservirea încăperilor arendate).

Astfel, consideră că între Asociația de Coproprietari în Condominium (ACC) și

Asociația Proprietarilor de Locuințe Privatizate (APLP) există distincții reale. Cu

toate că în ambele asociații fondatori sunt proprietari de locuințe, însă desfășurarea

activității sunt diferite. Asociația de Coproprietari în Condominium activează în baza

Legii nr.913 din 30 martie 2000 și alte acte legislative și normative, iar Asociația

Proprietarilor de Locuințe Privatizate își desfășoară activitatea în temeiul Legii

privatizării fondului de locuințe nr.1324-XII din 10 martie 1993.

Menționează că instanțele inferioare, constatând nulitatea procesului-verbal de

recepție finală nr.XX din XXXX prin care au fost recepționate încăperile nr.XXX,

din str. XXX, apartamentul nr.XXX mun. XXX, nu au ținut cont că există diferența

dintre Asociația de Coproprietari în Condominium și Asociația Proprietarilor de

Locuințe Privatizate, astfel eronat a făcut trimitere la motivarea hotărârii/deciziei sale

la prevederile art.5; art.15 alin.(2) lit.b) și art.21 lit.e) al Legii condominiului în fondul

locativ nr.913 din 30 martie 2000.

În susținerea poziției au făcut referire la prevederile art.art.21, 22 alin.(4),

alin.(5), 24, 25 din Legea privatizării fondului de locuințe nr.1324 din 10 martie 1993.

Prin urmare, consideră că Asociația Proprietarilor de Locuințe Privatizate

nr.54/267 COOP neîndreptățit a înaintat acțiunea în instanța de judecată invocând

pretinsa încălcare a dreptului de proprietate de către terț Natalia Vicol a tuturor

locatarilor membri ai Asociației Proprietarilor de Locuințe Privatizate. Or, o

asemenea acțiune urma să înainteze nu gestionarul, dar numai proprietarul blocului

locativ, în cauză, Consiliul Municipal Chișinău.

Sub acest aspect, consideră că instanțele inferioare la examinarea cauzei au dat

mai mult o apreciere arbitrară și au omis să se expună asupra tuturor probelor

prezentate de către pârâți și de terț ca de exemplu: despre certificatul nr.38 din 09

martie 2009, prin care Asociația Proprietarilor de Locuințe Privatizate nr.54/267

COOP își exprimă acordul la darea în exploatare a încăperilor vizate.

Nu a dat apreciere instanțele judecătorești inferioare nici probelor care confirmă

faptul că la reconstrucția apartamentului nr.XXX cu încăperile adăugătoare devenite

litigioase și-au exprimat acordul prin declarații autentificate notarial membri ai

Asociației Proprietarilor de Locuințe Privatizate ca Nicolae Mocani prin declarația

din 17 februarie 2009, Natalia Răileanu prin declarația din 18 februarie 2009, Victor

Morogov prin declarația din 17 februarie 2009. Astfel, consideră că, în condițiile în

care nu a fost anulat acordul exprimat prin certificatul nr.38 din 09 martie 2009 poziția

6

Asociației Proprietarilor de Locuințe Privatizate nr.54/267 COOP este contradictorie

cerințelor înaintate de anularea recepției finale a încăperilor menționate.

Instanțele inferioare nu au dat nici o apreciere asupra faptului că procesul-verbal

de recepție finală a fost semnat și ștampilat de președintele Asociației Proprietarilor

de Locuințe Privatizate nr.54/267 COOP, ce denotă că intimata Asociația

Proprietarilor de Locuințe Privatizate nr.54/267 COOP și-a exprimat acordul la

recepția finală a lucrărilor executate.

Totodată, nu s-a luat în considerație de către instanțele inferioare că spațiul

recepționat prin procesul-verbal de recepție finală nr.XXX din XXXX și ulterior

supus privatizării era în proprietatea administrației publice locale, respectiv, ultima

având dreptul de proprietate și temei legal de a recepționa lucrările executate de către

Natalia Vicol, oferindu-le statut de spațiu locativ și a dispune înstrăinarea acestui

spațiu locativ.

Mai indică că instanțele inferioare eronat au aplicat cadrul legal, inclusiv

prevederile art.328 și art. 334 Cod civil cu referire la nulitatea absolută a actului

juridic și au conchis că construcțiile litigioase sunt neautorizate, deoarece potrivit

legislației, lucrările de construcție se consideră neautorizate atâta timp cât au fost

efectuate în lipsa certificatului de urbanism și a autorizației de construire, iar odată cu

recepționarea finală a lucrărilor prin procesul-verbal de recepție finală semnat de

autoritățile corespunzătoare se constată legalizarea lucrărilor, iar la acel moment și

intimata Asociația Proprietarilor de Locuințe Privatizate nr.54/267 COOP și-a

exprimat acordul. Menționează că legalizarea lucrărilor efectuate de Natalia Vicol la

replanificarea apartamentului nr.XXX din str. XXXX nu a dus la apariția dreptului de

proprietate a ultimei, deoarece Consiliul Municipal Chișinău ca proprietar, având

dreptul legal a înstrăinat încăperile litigioase familiei Vicol prin contractual de

vânzare/cumpărare din XXXX. În atare condiții fiind încheiat un act juridic între alte

părți, unde intimata Asociația Proprietarilor de Locuințe Privatizate nr.54/267 COOP

nu are nici o calitate, iar parte pe contract - vânzătorul Consiliul Municipal Chișinău

nu a înaintat pretenții având statut procedural în cadrul dosarului.

Potrivit art.53 alin.(1) și (2) din Legea cu privire la locuințe nr.75 din 30 aprilie

2015, dreptul la reconstrucția locuințelor și încăperilor cu altă destinație decât cea de

locuință din blocurile locative (în continuare încăperi) îl au proprietarul blocului sau

proprietarii locuințelor, dacă prin aceasta se mărește numărul de locuințe, se

îmbunătățesc condițiile de exploatare a încăperilor și nu se încalcă drepturile și

interesele altor persoane.

În această ordine de idei, consideră că Autoritatea Administrației Publice Locale

ca proprietar al blocului locativ din str. XXX, mun. XXXX a avut temei de drept de

a recepționa construcția efectuată pe cont propriu de Natalia Vicol, oferindu-le acestui

spațiu statut locativ, pentru necesitatea îmbunătățirii condițiilor de trai stringente de

care avea nevoie familia Vicol, iar ulterior prin contractul de vânzare/cumpărare în

calitate de vânzător a dispus înstrăinarea acestui spațiu suplimentar familiei

respective, pentru a-i oferi posibilitatea la un trai decent.

Actul administrativ (procesul-verbal de recepție finală nr.XXXx din XXXX a

încăperilor nr.XXXX din str. XXXX), care a fost contestat de către intimat și a fost

constatat nul de către instanțele judecătorești inferioare, nu mai poate fi supus

7

nulității, deoarece este un act emis pentru o perioadă determinată în timp, iar după

expirarea acestuia nu mai produce efecte juridice.

În aceste condiții, atât la etapa examinării în fond a cauzei, cât și în ordine de

apel, instanțele judecătorești urmau să țină cont că actul administrativ nu mai produce

efecte juridice și acesta nu mai poate fi declarat nul, odată ce temeiul eliberării actului

administrativ s-a epuizat de la sine, lucrările de reconstrucție a bunului imobil nr.

XXX cu încăperile nr.XXXX din str. XXXX au fost recepționate de către proprietarul

Autoritatea Administrației Publice Locale și apoi în baza contractului de

vânzare/cumpărare, transmitere/primire în proprietate privată a fost atribuit în

proprietatea familiei Vicol până la începerea examinării cauzei în fond.

Or, conform extrasului electronic din Registrul bunurilor imobile reiese că bunul

imobil nr.XXXX cu nr. cadastral XXXX (suprafața locativă de 31,1 m.p.), îi aparține

cu drept de proprietate Nataliei Vicol, Vitalie Vicol, Petru Vicol și Denis Vicol.

Suplimentar, menționează că instanțele de judecată incorect au administrat

probele din dosar și incorect au apreciat că există suficiente probe incontestabile, care

ar confirma încălcarea drepturilor intimatei Asociația Proprietarilor de Locuințe

Privatizate nr.54/267 în sensul art.5 din Legea contenciosului administrativ nr.793 din

10 februarie 2000 (în vigoare la data emiterii actului) și au constatat că intimata poate

fi subiect de drept reglementat prin Legea contenciosului administrativ și are dreptul

la acțiune.

Totodată, administrația publică locală, respectând prevederile art.377 Cod civil

al Republicii Moldova (redacția în vigoare la data emiterii actului), luând în calcul că

la recepționarea construcției efectuate de către Natalia Vicol poate într-un fel sau altul

să afecteze vecinii în crearea unui disconfort a solicitat Nataliei Vicol să prezinte și

acordul vecinilor dacă nu sunt împotriva recepționării prin recepție finală a lucrărilor

respective.

Astfel, consideră neîntemeiată concluzia instanței de apel precum că „Prin

recepționarea construcțiilor litigioase s-a legalizat blocarea scării blocului locativ și

s-a încălcat dreptul de proprietate a locatarilor, precum și se pune în pericol viața și

sănătatea locatarilor prin blocarea unei căi de evacuare antiincendiare”, or simplele

declarații fără a fi probate nu pot fi luate în considerație de către instanțele

judecătorești. În acest sens, urma să fie efectuată o expertiză care ar confirma, or

infirma această concluzie, or instanța de judecată nu este specialist în domeniul

construcțiilor. În cazul în care un raport de expertiză în acest sens nu a fost făcut,

consideră că concluzia instanțelor de judecată inferioare nu sunt bazate pe probe

veridice și pertinente.

În conformitate cu art.244 alin.(1) din Codul administrativ, hotărârile curții de

apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu

recurs.

Conform art.245 alin.(1) și (2) din Codul administrativ, recursul se depune la

instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel,

dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă Curții

Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel.

Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune la

instanța de apel.

8

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 02 martie 2022, în

ședință publică (f.d.158, 159-175).

Materialele cauzei atestă că la 09 martie 2022, prin intermediul poștei

electronice, Curtea de Apel Chișinău a notificat părților participante la proces

dispozitivul deciziei recurate (f.d.176).

La 03 martie 2022, Consiliul Municipal Chișinău și Primarul General al

municipiului Chișinău au depus recurs nemotivat împotriva deciziei din 02 martie

2022 a Curții de Apel Chișinău și a hotărârii din 29 septembrie 2021 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Râșcani (f.d.177-178).

Materialele cauzei atestă că, la 18 mai 2022, Consiliul Municipal Chișinău și

Primarul General al municipiului Chișinău au recepționat copia deciziei motivată din

02 martie 2022 a Curții de Apel Chișinău (f.d.183).

La 10 iunie 2022, Consiliul Municipal Chișinău și Primarul General al

municipiului Chișinău au depus recursul motivat împotriva deciziei din 02 martie

2022 a Curții de Apel Chișinău și a hotărârii din 29 septembrie 2021 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Râșcani, solicitând admiterea acestuia, casarea integrală a deciziei

din 02 martie 2022 a Curții de Apel, cu restituirea cauzei spre rejudecare la Curtea de

Apel Chișinău, în alt complet de judecată (f.d.188-194).

În asemenea circumstanțe, instanța de recurs constată că, Consiliul Municipal

Chișinău și Primarul General al municipiului Chișinău au depus recursul cu

respectarea termenului prevăzut de art.245 din Codul administrativ.

La 07 iulie 2022, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa Asociației

Proprietarilor de Locuințe Privatizate nr.54/267 COOP și Nataliei Vicol copia

recursului depus de Consiliul Municipal Chișinău și Primarul General al municipiului

Chișinău împotriva deciziei instanței de apel și hotărârii instanței de fond, cu

înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței (f.d.138).

La 25 iulie 2022, Asociația Proprietarilor de Locuințe Privatizate nr.54/267

COOP, prin intermediul avocatului Igor Coban, a prezentat referința la recursul depus

de Consiliul Municipal Chișinău și Primarul General al municipiului Chișinău,

solicitând declararea acestuia inadmisibil (f.d.209-218).

În susținerea referinței a indicat că scopul Asociației Proprietarilor de Locuințe

Privatizate este gestionarea și administrarea bunurilor ce fac parte din proprietatea

comună forțată și perpetuă, a membrilor săi, adică a bunurilor ce fac parte din

condominiu, care este reglementată de Legea nr.1324/1993 și alte acte normative care

reglementează modul de gestionarea și administrarea a condominiului. Iar Legea

condominiului fondului locativ nr.913/2000 este legea care reglementează raporturile

ce țin de condominiu în special modul de gestionare și administrare a acestui. Prin

urmare, rezultă fără echivoc că Legea nr.913/2000 reglementează activitatea

Asociațiilor Proprietarilor de Locuințe Privatizate, și respectiv, este aplicabilă

litigiului în cauză.

Astfel, consideră că instanțele ierarhic inferioare în mod corect și legal au aplicat

la soluționarea prezentei cauze civile prevederile Legii condominiului în fondul

locativ nr.913 din 30 martie 2000.

La fel, consideră că sunt total neîntemeiate alegațiile recurenților, prin care se

invocă că proprietar al holurilor, scărilor blocului etc. din blocul locativ situat în mun.

9

XXX, str. XXX este Consiliul Municipal Chișinău – or, dacă ar fi fost, ar fi existat

înregistrarea corespunzătoare în Registrul bunurilor imobile – care însă nu există.

Respectiv, proprietari ai holului și scării blocul locativ din str. XXX, inclusiv a

spațiului unde au fost edificate construcțiile recepționate prin procesul verbal nr.XXX

din XXX sunt proprietarii apartamentului din respectivul bloc de locuit.

În susținerea opiniei a invocat prevederile art.8 alin.(2) a Legii privatizării

fondului locativ nr.1324/1993.

Astfel indică că scările și casa scării blocului locativ aparține cu drept de

proprietate în condominiu tuturor proprietarilor locuințelor blocului locativ. Casele

scărilor blocului locativ sunt destinate uzului comun a tuturor locatarilor. Prin urmare,

alegațiile recurenților, prin care se invocă că proprietar al holurilor, scărilor blocului

etc. din blocul locativ situat în mun. XXXx, str. XXXX este Consiliul Municipal

Chișinău sunt totalmente neîntemeiate, și contravin legislației în vigoare. Din cele

menționate rezultă și netemeinicia alegațiilor recurenților prin care aceștia invocă, că

Asociația Proprietarilor de Locuințe Privatizate 54/267 nu a fost în drept de a înainta

prezenta acțiune în instanța de judecată.

Totodată, menționează că membrii asociați ai Asociației Proprietarilor de

Locuințe Privatizate 54/267 sunt locatarii blocului locativ situat în mun. XXX, str.

XXXx. Iar scopul Asociației Proprietarilor de Locuințe Privatizate 54/267 este

apărarea intereselor membrilor săi și administrarea patrimoniului comun al acestora.

În final, consideră că instanțele ierarhic inferioare au apreciat probele în mod

corect și echitabil.

La 25 iulie 2022, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa Primăriei

municipiului Chișinău, Consiliului Municipal Chișinău și Nataliei Vicol copia

referinței depuse de Asociația Proprietarilor de Locuințe Privatizate nr.54/267 COOP,

prin intermediul avocatului Igor Coban, pentru informare (f.d.220).

Prin încheierea din 23 noiembrie 2022 a Curții Supreme de Justiție s-a declarat

admisibil recursul depus de Consiliul Municipal Chișinău și Primarul General al

municipiului Chișinău împotriva deciziei din 02 martie 2022 a Curții de Apel

Chișinău și s-a numit spre examinare în complet din cinci judecători.

Conform articolului 247 din Codul administrativ, Curtea Supremă de Justiție

examinează și soluționează recursul fără ședință de judecată.

În speță, completul specializat pentru examinare acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție nu a considerat oportun de a cita participanții la proces

pentru a se pronunța cu privire la problemele invocate în recurs, deoarece criticile

recurentei au fost expuse cu suficientă claritate.

Potrivit art.248 alin.(1) lit.d) din Codul administrativ, examinând recursul,

Curtea Supremă de Justiție adoptă decizie prin care casează integral decizia instanței

de apel și restituie cauza instanței de apel dacă, în baza limitelor stabilite de lege ale

examinării recursului, nu poate adopta o soluție finală în acest caz.

În corespundere cu art.21 alin.(1) din Codul administrativ, autoritățile publice și

instanțele de judecată competente trebuie să acționeze în conformitate cu legea și alte

acte normative.

10

Prin prisma art.194 alin.(2) din Codul administrativ, în procedura de examinare

a cererilor de recurs, hotărârile și deciziile contestate se examinează din oficiu în

privința existenței greșelilor procedurale și aplicării corecte a dreptului material.

La fel, aplicabile sunt și prevederile art.244 alin.(2) coroborate cu art.231 alin.(2)

din Codul administrativ, conform cărora pentru procedura de recurs se aplică

corespunzător prevederile cap.III din cartea a treia, dacă din prevederile prezentului

capitol nu rezultă altceva. Pentru procedura în apel se aplică corespunzător

prevederile cap.II din cartea a treia, dacă din prevederile prezentului capitol nu rezultă

altceva.

În sensul art.219 alin.(1) din Codul administrativ, instanța de judecată este

obligată să cerceteze starea de fapt din oficiu în baza tuturor probelor legal admisibile,

nefiind legată nici de declarațiile făcute, nici de cererile de solicitare a probelor

înaintate de participanți.

Verificând argumentele invocate în recurs, prin prisma materialelor din dosar,

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de

Justiție a ajuns la concluzia că, recursul depus de Consiliul Municipal Chișinău și

Primarul General al municipiului Chișinău, urmează a fi admis și casată decizia din

02 martie 2022 a Curții de Apel Chișinău, cu restituirea cauzei spre rejudecare la

Curtea de Apel Chișinău, din considerentele ce urmează.

Din materialele cauzei rezultă că, la 11 ianuarie 2021, Asociația Proprietarilor

de Locuințe Privatizate nr.54/267 COOP a formulat cerere de chemare în judecată în

procedura contenciosului administrativ împotriva Primăriei municipiului Chișinău și

Consiliului Municipal Chișinău, persoana terță Natalia Vicol solicitând constatarea

nulității absolute a procesului-verbal de recepție finală nr.XXX din XXX și încasarea

cheltuielilor de judecată.

Fiind învestită cu judecarea cauzei în primă instanță, prin hotărârea din 29

septembrie 2021, Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani a admis acțiunea depusă de

Asociația Proprietarilor de Locuințe Privatizate nr.54/267 COOP și s-a constatat

nulitatea procesului-verbal de recepție finală nr.XXX din XXX a încăperilor nr.XXXx

din str. XXXX (f.d.106, 109-114).

Invocând ilegalitatea hotărârii instanței de fond, la 04 octombrie 2021, Primăria

municipiului Chișinău și Consiliul Municipal Chișinău au depus apel nemotivat, iar

la 06 decembrie 2021, a prezentat motivarea apelului împotriva hotărârii primei

instanțe, prin care a solicitat admiterea cererii de apel, casarea hotărârii din 29

septembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, cu pronunțarea unei noi

hotărâri de respingere a acțiunii, sau la caz declararea acțiunii ca fiind inadmisibilă

(f.d.116-117, 126-138).

La rândul său, fiind învestită cu examinarea cauzei în ordine de apel, Curtea de

Apel Chișinău prin decizia din 02 martie 2022, a respins apelul depus de Primăria

municipiului Chișinău și Consiliul Municipal Chișinău și a menținut hotărârea din 29

septembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani (fd.158, 159-175).

Efectuând controlul judiciar al deciziei din 02 martie 2022 a Curții de Apel

Chișinău, colegiul lărgit al instanței de recurs constată că instanța de apel a judecat

11

formal cauza, nu a cercetat pe deplin starea de fapt a speței, iar drept consecință nu a

stabilit cercul tuturor persoanelor ale căror drepturi sunt afectate de litigiul în cauză.

Din conținutul cererii de recurs colegiul lărgit al instanței de recurs a reținut

argumentul invocat de Primarul General al municipiului Chișinău și Consiliul

Municipal Chișinău precum că bunul imobil nr.XXX cu încăperile nr.XXX, din str.

XXXX aparțin cu drept de proprietate Nataliei Vicol, lui Vitalie Vicol, Petru Vicol și

Denis Vicol.

La capitolul dat instanța de recurs învederează că în conformitate cu art.205

alin.(1), (2) din Codul administrativ, la examinarea acțiunii în contencios

administrativ, instanța de judecată poate atrage în proces, din oficiu sau la cerere,

persoane ale căror drepturi sunt afectate de litigiul în cauză.

Dacă un terț participă la raportul juridic litigios în așa fel încât hotărârea instanței

de judecată ar interveni direct în drepturile lui, atunci această persoană terță trebuie

atrasă în proces. Această prevedere se aplică, în special, când: a) o persoană contestă

actul administrativ individual favorabil eliberat unui terț sau cere constatarea nulității

acestuia; b) o persoană contestă un act administrativ individual defavorabil emis la

cererea unui terț sau cere constatarea nulității acestuia; c) o persoană înaintează

acțiune în contencios administrativ pentru obligarea unei autorități publice să emită

un act administrativ individual defavorabil pentru un terț; d) o persoană înaintează

acțiune în contencios administrativ pentru obligarea unei autorități publice să emită

un act administrativ individual favorabil pentru ea și favorizarea poate fi acordată

numai o singură dată sau doar pentru un număr limitat de persoane.

Totodată, potrivit prevederilor art.203 din Codul administrativ, participanți la

proces sunt: a) părțile; b) persoanele atrase în proces de instanța de judecată; c) alți

subiecți investiți de lege cu drept de sesizare.

În cazul din speță, înaintând acțiunea de contencios administrativ Asociația

Proprietarilor de Locuințe Privatizate nr.54/267 COOP a formulat pretenții împotriva

Primăriei municipiului Chișinău și Consiliului Municipal Chișinău, persoanei terțe

Natalia Vicol, nefiind indicate în calitate de persoane terțe și Vitalie Vicol, Petru

Vicol și Denis Vicol.

Or, obiectul de examinare al litigiului deferit judecății îl reprezintă verificarea

legalității procesului-verbal de recepție finală nr.XXX din XXXX prin care au fost

recepționate încăperile nr.XXXX din str. XXXX, deținute cu drept de proprietate atât

de Natalia Vicol precum și de Vitalie Vicol, Petru Vicol și Denis Vicol.

Sub acest aspect, colegiul lărgit al instanței de recurs reține din cumulul

probatoriu administrat cauzei că faptul deținerii cu drept de proprietate a încăperilor

din nr.XXXX din str. XXXX de către Natalia Vicol precum și de Vitalie Vicol, Petru

Vicol și Denis Vicol a fost constatat de către instanța de fond, instanța de apel precum

și de instanța de recurs în cadrul cauzei de contencios administrativ conexe intentată

la cererea de chemare în judecată depusă de Asociația Proprietarilor de Locuințe

Privatizate nr.54/267 COOP împotriva Nataliei Vicol, intervenienți accesorii Vitalie

Vicol, Petru Vicol, Denis Vicol cu privire la anularea procesului-verbal de recepție

finală nr.XXXX din XXXX a încăperilor nr. XXXX din mun. XXXX, anularea

contractului de vânzare-cumpărare, transmitere-primire în proprietate privată din

XXXX încheiat între administrația publică locală și Natalia Vicol privitor la

12

încăperile XXXX la apartamentul nr.XXXX (replanificate) din blocul locativ

nr.XXXX, demolarea construcției neautorizate a încăperilor replanificate, și

compensarea cheltuielilor de judecată. În acest context, este important de notat că

obiectul de examinare al cauzei de contencios administrativ conexă menționată l-a

reprezentat, de asemenea, verificarea legalității procesului-verbal de recepție finală

nr.XXX din XXXX a încăperilor nr.XXXX din mun. XXXX (f.d.81-85, vol.).

Astfel, este indubitabil că Vitalie Vicol, Petru Vicol și Denis Vicol sunt

participanți la raportul juridic litigios, or, printr-o eventuală hotărâre de judecată s-ar

putea interveni direct în drepturile acestora asupra bunului imobil recepționat în

temeiul procesului-verbal de recepție finală nr.XXX din XXXX contestat de către

Asociația Proprietarilor de Locuințe Privatizate nr.54/267 COOP.

În situația în care Asociația Proprietarilor de Locuințe Privatizate nr.54/267

COOP nu i-a indicat pe Vitalie Vicol, Petru Vicol și Denis Vicol în cererea de

chemare în judecată în calitate de persoane terțe, această obligație a revenit instanțelor

de judecată învestite cu împuterniciri de soluționare a litigiului în fond, prin stabilirea

și elucidarea tuturor circumstanțelor esențiale cauzei, identificarea tuturor co-

proprietarilor încăperilor recepționate prin procesul-verbal de recepție finală

contestat, ale căror drepturi ar putea fi afectate.

Or, conform art.205 alin.(1) din Codul administrativ, la examinarea acțiunii în

contencios administrativ, instanța de judecată poate atrage în proces, din oficiu sau la

cerere, persoane ale căror drepturi sunt afectate de litigiul în cauză.

Analizând materialele și lucrările cauzei, instanța de recurs constată că

Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani, fiind instanța învestită cu judecarea cauzei în

prima instanță, nu a pregătit suficient cauza pentru dezbateri judiciare, întrucât nu a

stabilit cercul de subiecți ale căror drepturi și obligații pot fi afectate de hotărârea

judecătorească emisă asupra fondului cauzei, iar drept consecință nu a atras din oficiu

persoanele care dețin cu drept de proprietate bunul imobil recepționate în temeiul

procesului-verbal de recepție finală nr.XXXX din XXXX contestat de Asociația

Proprietarilor de Locuințe Privatizate nr.54/267 COOP, ca fiind lovit de nulitate.

Respectiv, prin prisma caracterului devolutiv al apelului și respectând principiile

dreptului administrativ și ale unui proces echitabil, Curții de Apel Chișinău îi revenea

o deosebită obligație de a exercita controlul judiciar complet, în fapt și în drept,

manifestat prin verificarea corectitudinii soluției pronunțate de prima instanță,

precum și să efectueze o nouă judecare în fond a cauzei.

În acest sens, instanța de apel trebuia ab initio să determine obiectele materiale

ale acțiunii, temeiurile apariției litigiului, să stabilească obiectul probațiunii, precum

și cercul de persoane, subiecți ai raportului juridic litigios.

Or, în instanța de apel, potrivit art.194 din Codul administrativ, se soluționează

din oficiu probleme de fapt și de drept. Iar, prin prisma art.231 alin.(2) din Codul

administrativ, pentru procedura în apel se aplică corespunzător prevederile

Capitolului II din Cartea a treia, dacă din prevederile prezentului Capitol III nu rezultă

altceva.

Astfel, din sensul normelor citate supra și ținând cont de specificul apelului în

contencios administrativ, rezultă că la judecarea cauzei în ordine de apel instanța de

13

apel trebuie să înlăture omisiunile de procedură admise de către prima instanță, printre

care și atragerea în proces a terților ale căror drepturi sunt afectate de litigiul în cauză.

La aspectul dat Colegiul lărgit învederează că prin prisma art.205 alin.(5) din

Codul administrativ, orice terț atras în proces poate înainta atât cereri procesuale, cât

și cereri de alăturare la cererea reclamantului sau pârâtului cu privire la fondul cauzei.

Terțul atras în proces poate depune o cerere proprie cu privire la fondul cauzei doar

în cazurile prevăzute la alin.(2).

Prin urmare, terților le sunt inerente toate drepturile generale ale unui participant

la proces, în concret să ia cunoștință de materialele dosarului, să facă extrase și copii

de pe ele, să solicite recuzări, să prezinte probe și să participe la cercetarea lor, să

pună întrebări altor participanți la proces, martorilor, experților și specialiștilor, să

formuleze cereri, să reclame probe, să dea instanței explicații orale și scrise, să expună

argumente și considerente asupra problemelor care apar în dezbaterile judiciare, să

înainteze obiecții împotriva demersurilor, argumentelor și considerentelor celorlalți

participanți, să atace actele judiciare și să exercite orice alt drept procedural acordat

de legislația procedurală civilă.

Instanța de recurs consideră că neatragerea în proces a tuturor subiecților

raportului juridic litigios afectează grav echitabilitatea procesului, deoarece nu se

garantează egalitatea părților în drepturile procedurale și disponibilitatea în drepturi a

participanților la proces, procesul fiind astfel lipsit de contradictorialitate.

Cerința procedurilor de contradictorialitate prevăzute de articolul 6 CEDO

implică oportunitatea de a cunoaște și a comenta la proces observațiile făcute sau

dovezile prezentate de cealaltă parte litigantă. Contradictorialitatea, în esență,

presupune că materialul în cauză sau probele sunt puse la dispoziția ambelor părți

(Ruiz Mateos c. Spaniei, 23 iunie 1993).

Întru respectarea contradictorialității, procesul judiciar trebuie organizat astfel

încât părțile și ceilalți participanți la proces să aibă posibilitatea de a-și formula,

argumenta și dovedi poziția în proces, de a alege modalitățile și mijloacele susținerii

ei de sine stătător și independent de instanță, de alte organe și persoane, de a-și expune

opinia asupra oricărei probleme de fapt și de drept, care are legătură cu pricina dată

judecății și de a-și expune punctul de vedere asupra inițiativelor instanței.

Astfel, contradictorialitatea impune cerința ca nici o măsură să nu fie ordonată

de instanță înainte ca aceasta să fie pusă în discuție contradictorie a părților.

Realizarea acestui principiu constă în asigurarea egalității părților în drepturile

lor procesuale în fața instanței de judecată, or, părțile au aceeași posibilitate de a-și

apăra drepturile și interesele legitime. Această garanție rezultă și din prevederile

art.56 alin.(2) din Codul de procedură civilă, din care rezultă că participanții la proces

au aceleași drepturi și obligații procesuale generale.

Cerința „egalității părților” prevede ca fiecare parte implicată să beneficieze de

o posibilitate rezonabilă de a-și prezenta cazul său, în condiții care să nu o poziționeze

într-un dezavantaj substanțial vis-a-vi de partea litigantă adversă (Brandstetter c.

Austriei, 28 august 1991).

Egalitatea în fața legii și a justiției, în esență, presupune că Legea e aceeași pentru

toți. Respectiv, acest principiu se manifestă inter alia prin faptul că în cadrul pricinilor

14

civile se valorifică același volum de garanții de către toți titularii de drepturi, adică

egalității tuturor persoanelor.

Astfel, egalitatea părților denotă capacitatea procedurală egală a litiganților

pentru a susține cauza și de obicei se suprapune cu principiul contradictorialității, în

ceea ce privește accesul la probe și cunoașterea lor, iar în baza jurisprudenței

consecvente a Curții nu este clar dacă aceste principii, de fapt, au o existență

independentă unul față de altul (Yvon c. Franței, 24 aprilie 2003, §§ 29-40).

Problemele cu caracter de non-divulgare a probelor către organele apărării pot fi

analizate atât din punct de vedere al cerinței ce impune caracterul contradictoriu al

procedurii (capacitatea de a cunoaște și de a evalua probele în fața judecătorului), cât

și din punct de vedere al asigurării egalității părților (capacitatea de a cunoaște și

evalua probele în condiții egale cu partea adversă).

Trebuie să existe garanții procedurale adecvate potrivite cu natura cauzei și

potrivite cu miza pusă în joc de părțile litigante, care pot include oportunități de a:

a) prezenta probe,

b) contesta probele incriminatoare;

c) prezenta argumentele cu privire la aspectele cauzei (H. c. Belgiei, 30

noiembrie 1987, §§49-55).

Prin prisma acestui principiu, partea adversă nu trebuie să beneficieze de

privilegii suplimentare menite să promoveze punctul său de vedere, cum ar fi dreptul

de a fi prezent în fața unei instanțe în timp ce cealaltă parte este absentă (Borgers c.

Belgiei, 30 octombrie 1991, §§24-29).

Rezumând dezideratele expuse supra, Colegiul lărgit conchide că nici prima

instanță, nici instanța de apel nu au asigurat măsuri minime de protecție a unui proces

judiciar echitabil, contradictoriu, cu antrenarea în proces a tuturor subiecților

participanți la raportul juridic litigios, garantându-le posibilitatea de a se folosi în

condiții egale de toate mijloacele procedurale pentru susținerea poziției asupra

circumstanțelor de fapt și de drept, astfel încât nici una dintre părți să nu fie

defavorizată în raport cu cealaltă.

Această ipoteză profilează ideea că instanțele inferioare au judecat formal cauza,

fapt ce constituie o violare a articolului 6 § 1 CEDO și a dreptului litiganților la un

proces echitabil.

Având în vedere că instanțele de judecată învestite cu examinarea fondului

cauzei nu au atras în proces toți subiecții participanți la raportul juridic litigios,

precum și nu le-au asigurat un proces judiciar echitabil și contradictoriu, iar acest

lucru poate fi rectificat de către instanța abilitată să se pronunțe atât cu privire la

chestiuni de fapt, cât și la cele de drept și să reexamineze pe deplin litigiul, Colegiul

lărgit consideră necesar de a casa integral decizia din 02 martie 2022 a Curții de Apel

Chișinău și să restituie cauza instanței de apel, pentru o nouă judecare în ordine de

apel, în alt complet de judecată.

Conform art.258 alin.(3) și art.248 alin.(1) lit.d) din Codul administrativ,

completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de

Justiție

15

decide:

Se admite recursul depus de Consiliul Municipal Chișinău și Primarul General

al mun. Chișinău.

Se casează integral decizia din 02 martie 2022 a Curții de Apel Chișinău și se

restituie cauza de contencios administrativ intentată la acțiunea depusă de Asociația

Proprietarilor de Locuințe Privatizate nr.54/267 COOP împotriva Primăriei

municipiului Chișinău și Consiliului Municipal Chișinău, persoana terță Natalia Vicol

cu privire la constatarea nulității absolute a actului administrativ și încasarea

cheltuielilor de judecată, spre rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, în alt complet

de judecată.

Decizia nu se supune niciunei căi de atac.

Președintele ședinței,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Galina Stratulat

Svetlana Filincova

Victor Burduh

Aliona Miron

16