2ra-1433/22 — incasarea datoriei pentru consumul energiei termice

Dosarul nr. 2ra-1433/2022

2-19161534-01-2ra-06102022

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (S. Vîșcu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (A. Panov, M. Anton, O. Cojocaru)

Î N C H E I E R E

07 decembrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari

judecători Mariana Pitic

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Verejan Gheorghii,

în cauza civilă, intentată la cererea de chemare în judecată depusă de

Societatea pe Acțiuni „Termoelectrica” în interesele Asociației Proprietarilor de

Locuințe Privatizate nr. 54/203 împotriva lui Verejan Gheorghii și Verjan Maria

privind încasarea datoriei,

împotriva deciziei din 12 mai 2022 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La 03 octombrie 2019, SA „Termoelectrica” în interesele APLP nr. 54/203, a

înaintat cerere de chemare în judecată împotriva lui Verejan Gheorghii și Verejan

Maria, prin care a solicitat încasarea datoriei pentru consumul energiei termice în

sumă de 10 944,53 de lei, acumulată pentru perioada septembrie 2016 - iulie 2019

și compensarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, potrivit contractului de livrare-

utilizare a energiei termice în apă caldă nr.5146 din 01 februarie 2009, încheiat

între SA „Termoelectrica” (până la redenumire SA „Centrala Electrică cu

Termoficare nr. 2” din Chișinău, succesorul în drepturi al SA „Termocom” în

procedura falimentului), și APLP nr.54/203, ultima și-a asumat obligația de a

achita lunar plata pentru utilizarea energiei termice furnizate. Din cauza neonorării

obligațiilor, la 15 august 2019, datoria APLP nr.54/203 la consumul de energie

termică constituia suma de 8 234 435,70 de lei, devenind de fapt debitorul SA

„Termoelectrica”.

Urmare a consumului de energie termică, APLP nr.54/203 a prestat în

continuare servicii de gospodărire comunală, inclusiv, energie termică,

proprietarilor, chiriașilor, locatarilor apartamentelor, încăperilor locuibile și

nelocuibile ai blocului locativ gestionat, care la rândul lor au beneficiat de serviciul

prestat și au obligația de a achita în termen contravaloarea serviciilor comunale,

conform facturilor primite. În caz de neachitare a datoriilor la serviciile locativ-

comunale, inclusiv alimentarea cu energie termică, APLP nr.54/203 are dreptul să

1

acționeze consumatorii în judecată pentru încasarea datoriei.

A invocat că, APLP nr. 54/203 nu a acționat în judecată consumatorii care au

admis restanțe, și nici pe Verejan Gheorghii și Verejan Maria, pentru încasarea

datoriei la consumul energiei termice în sumă totală de 10 944,53 de lei acumulată

pentru perioada septembrie 2016 - iulie 2019, din lipsa mijloacelor financiare

pentru achitarea taxei de stat și altor cheltuieli de judecată. Or, SA

„Termoelectrica” este în drept de a se adresa în judecată cu acțiune pentru apărarea

drepturilor altor persoane prin înaintarea acțiunii oblice.

Astfel, conform informației privind situația despre achitarea serviciilor

locativ-comunale Gheorghii Verejan și Maria Verejan sunt proprietarii

apartamentului nr. xx amplasat pe str. Xxxx și au acumulat o datorie la plata

energiei termice în sumă de 37 424,40 de lei. La materialele dosarului este anexat

titlu executoriu nr. 2-2014/2016 din 22 februarie 2017, emis de Judecătoria

Ciocana, mun. Chișinău, prin care din contul pârâților s-a încasat datoria pentru

consumul de energie termică în sumă de 26 479,87 de lei, pentru perioada 01 iulie

2005 - 01 septembrie 2016.

A relatat că prin prezenta acțiune oblică SA „Termoelectrica” solicită

încasarea datoriei în sumă de 10 944,53 de lei, pentru perioada octombrie 2016 -

iulie 2019. Serviciile publice de gospodărie comunală se prestează și respectiv se

achită costul acestora. În cazul prestării serviciilor comunale de către

administratorul fondului locativ APLP nr.54/203, prestarea serviciilor este

efectuată în temeiul conturilor personale deschise pe numele pârâților.

A menționat reclamantul că, potrivit prevederilor pct. 17, 18 din

Regulamentul cu privire la modul de prestare și achitare a serviciilor locative,

comunale și necomunale pentru fondul locativ, contorizarea apartamentelor și

condițiile deconectării/reconectării la sistemul de încălzire și alimentare cu apă,

aprobat prin Hotărârea de Guvern nr.191 din 19 februarie 2002, prevede că plățile

pentru serviciile locative, comunale și necomunale se percep de la proprietarii,

chiriașii și locatarii caselor individuale, apartamentelor / încăperilor locuibile în

cămine și încăperilor nelocuibile din bloc conform contractelor, în baza conturilor

(bonurilor) lunare respective pentru fiecare tip de serviciu, eliberat de furnizori

gestionari sau prestatorii de servicii.

Prin hotărârea din 07 decembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

a fost admisă parțial cererea de chemare în judecată.

S-a încasat în mod solidar de la Gheorghii Verejan și Maria Verejan, în

beneficiul APLP nr.54/203, datoria pentru consumul energiei termice, formată pe

perioada octombrie 2016 - iulie 2019, în sumă de 10 944,53 de lei.

S-a încasat în mod solidar de la Gheorghii Verejan și Maria Verejan, în

beneficiul SA „Termoelectrica”, cheltuielile de judecată, taxa de stat în sumă de

328,33 de lei.

În rest pretențiile SA „Termoelectrica” în interesele APLP nr. 54/203 către

Gheorghii Verejan și Maria Verejan privind încasarea datoriei pentru consumul

energiei termice, au fost respinse ca neîntemeiate.

La 09 decembrie 2021, Gheorghii Verejan, a depus cerere de apel împotriva

hotărârii din 07 decembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, prin care a

solicitat casarea parțială a hotărârii instanței de fond cu pronunțarea unei decizii

noi prin care acțiunea să fie admisă parțial și anume de a încasa suma de 5 520,99

de lei.

2

Prin decizia din 12 mai 2022 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins apelul

declarat de Gheorghii Verejan și s-a menținut în vigoare hotărârea din 07

decembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a invocat că, în caz de prestare a

serviciilor publice de gospodărie comunală, indiferent de faptul dacă a fost sau nu

încheiat contract în acest sens, consumatorii urmează să achite serviciile prestate.

Or, lipsa unui contract scris nu scutește consumatorul de obligația de a achita

serviciul prestat.

A menționat Curtea de Apel Chișinău că, în virtutea raportului obligațional,

Gheorghii Verejan și Maria Verejan, au obligația de a achita datoria pentru

serviciile comunale prestate or, reieșind din circumstanțele cauzei, se atestă că

proprietarii apartamentului nr. xx din str. Xxxx, în perioada octombrie 2016 - iulie

2019 au beneficiat de serviciile prestate de SA „Termoelectrica”, însă nu și-au

onorat obligațiile în modul corespunzător și nu au achitat integral costul energiei

termice livrate înregistrând o datorie în mărime de 10 944,53 de lei.

A mai indicat instanța de apel că apelantul nu a motivat dezacordul cu

hotărârea instanței ce ține de fondul cauzei, a invocat doar încălcări de procedură,

prestare de servicii necorespunzătoare, lipsa contractului și construirea unor anexe

în jurul blocului locativ.

Totodată, instanța de fond corect a dispus încasarea în mod solidar de la

Gheorghii Verejan și Maria Verejan, în beneficiul SA „Termoelectrica” a sumei de

328,33 de lei cu titlu de taxă de stat achitată la depunerea cererii de chemare în

judecată.

La 16 septembrie 2022, Verejan Gheorghii a declarat recurs împotriva

deciziei instanței de apel din 12 mai 2022 prin care a solicitat casarea deciziei

instanței de apel și a hotărârii instanței de fond, cu pronunțarea unei decizii noi prin

care acțiunea să fie respinsă integral.

În motivarea recursului a invocat că, instanța de apel a încălcat normele

dreptului material, nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată, aplicând o lege

care nu trebuia să fie aplicată.

A mai relatat recurentul că i-a fost încălcat dreptul la un proces echitabil și că

aprecierea probelor de către instanțele inferioare a fost arbitrară.

La 06 octombrie 2022, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa

participanților copia cererii de recurs depusă de Verejan Gheorghii, cu înștiințarea

despre posibilitatea depunerii referinței, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de

însoțire anexată la materialele dosarului (f.d. 177).

Cu referire la termenul de declarare a recursului, instanța de recurs

menționează că Curtea de Apel Chișinău a pronunțat dispozitivul deciziei la 12 mai

2022, care a fost expediată participanților la proces, la data de 12 iulie 2022, însă

date despre recepționarea acesteia lipsesc. Totodată la materialel cauzei este

anexată cererea lui Verejan Gheorghii, prin care se confirmă faptul că acesta a

făcut cunoștință cu materialel cauzei la data de 09 august 2022. (f.d. 156, 169).

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi

restabilit.

Astfel, instanța de recurs constată că Verejan Gheorghii, s-a conformat

prevederilor legale, declarând recurs la 16 septembrie 2022, împotriva deciziei

3

instanței de apel, în termenul stabilit de lege.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit

în conformitate cu alin. (2).

Examinînd temeiurile recursului completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Instanța de recurs reține, că examinarea admisibilității recursului presupune

verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile

prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei contestate or, motivele recursului sunt similare celor invocate în

cadrul judecării pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu

constituie un temei de casare a deciziei recurate or, recursul exercitat conform

Secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material

și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul

de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei

probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în

urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se

invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 din Codul de procedură

civilă.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa

constantă statuează că, dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări

implicit admise (Golder împotriva Regatului Unit, p.38; Stanev împotriva

Bulgariei (MC), p. 230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a

unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea

statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo

împotriva Italiei, p. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai

stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, p. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața

4

instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept

național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (a se vedea Botten

v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului,

procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică

doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt pot fi conforme cu cerințele

articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A,

nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Având în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de către Verejan

Gheorghii, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4)

din Codul de procedură civilă și, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 433 lit. a), 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Verejan Gheorghii.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Dumitru Mardari

judecători Mariana Pitic

Victor Burduh

5