2ra-758/22 — încasarea datoriei

Dosarul nr. 2ra-758/22

2-19152731-01-2ra-26052022

Prima instanță - (Judecătoria Chișinău, sediul Centru) jud: D. Șușchevici

Instanța de apel - (Curtea de Apel Chișinău) jud: M. Anton, I. Secrieru, A. Panov

ÎNCHEIERE

29 iunie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Mariana Pitic

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului declarat de Vitali Cotruc,

în cauza civilă cu valoare redusă intentată la cererea de chemare în judecată

depusă de Întreprinderea Municipală de Gestionare a Fondului Locativ nr.14 din

Chișinău în procedura falimentului împotriva lui Valeri Catruc și Vitali Catruc cu

privire la încasarea datoriei pentru consumul energiei termice,

împotriva deciziei din 28 octombrie 2021 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 18 septembrie 2019, ÎMGFL nr.14 din Chișinău în procedura falimentului a

depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Valeri Catruc și Vitali Catruc,

prin care a solicitat încasarea, în mod solidar, a datoriei pentru consumul energiei

termice în suma totală de 4 474,57 de lei, neachitată în perioada de până la 1 august

2019, la imobilul din xxxxx și compensarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii s-a indicat că, potrivit contractului de livrare-utilizare a

energiei termice în apă caldă nr. 6014 din 2 octombrie 2006, încheiat între SA

„Termoelectrica” (până la redenumire - SA „Centrala Electrică cu Termoficare nr.

2” din Chișinău — succesorul în drepturi al SA „Termocom” în procedura

falimentului) și ÎMGFL nr. 14 din Chișinău în proces de insolvabilitate, ultimul și-a

asumat obligația de a achita lunar plata pentru utilizarea energiei termice furnizate.

Din cauza neonorării obligațiilor de plată, la data de 11 octombrie 2018

datoria la consumul de energie termică constituie suma de 31 662 256,70 de lei,

devenind de fapt debitorul SA „Termoelectrica”. Locatarii blocurilor locative

gestionate de ÎMGFL nr. 14 din Chișinău în proces de insolvabilitate, au beneficiat

nemijlocit de serviciile de încălzire, apă caldă prestate și au obligația de a achita în

termen contravaloarea conform facturilor (bonurilor de plată) primite (art. 25 alin.

(1) din Legii nr. 1402/24 octombrie 2002 serviciilor publice de gospodărie

comunală).

În caz de neachitare de către proprietarii /chiriașii /locatarii apartamentelor

/încăperilor locuibile și nelocuibile ai blocului locativ gestionat a datoriilor la

serviciile locativ-comunale, inclusiv serviciile — încălzire, apă caldă, ÎMGFL nr.

1

14 din Chișinău în proces de insolvabilitate este în drept să acționeze consumatorii

în judecată pentru încasarea datoriei și chiar are obligația de a o face, pentru a

stinge creanța sa fată de SA „Termoelectrica”, din contul achitărilor efectuate de

către sub consumatorii restanți.

Conform informației din Registrul bunurilor imobile, pârâții sunt proprietarii

imobilului din xxxxx. Ultimii au beneficiat de servicii comunale în volum deplin,

fără întreruperi, în conformitate cu normele și tarifele în vigoare, fapt pentru care

au deschis cont personal la gestionarul fondului locativ.

Conform informației privind situația despre achitarea energiei termice pârâții

până la data de 1 august 2019, au acumulat o datorie pentru energia termică

(încălzire, apă caldă) în mărime de 4 474,57 de lei.

Prin hotărârea din 25 mai 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, s-a

admis integral acțiunea depusă de ÎMGFL nr.14 din Chișinău în procedura

falimentului împotriva lui Valeri Catruc și Vitali Catruc cu privire la încasarea

datoriei pentru consumul energiei termice.

S-a încasat în mod solidar de la Valeri Catruc și Vitali Catruc în beneficiul

ÎMGFL nr.14 din Chișinău în procedura falimentului, suma datoriei pentru

consumul energiei termice în mărime de 4 474,57 de lei.

S-a încasat în mod solidar de la Valeri Catruc și Vitali Catruc taxa de stat în

beneficiul Statului în sumă de 270 de lei.

Vitali Catruc a declarat apelul împotriva hotărârii, solicitând casarea acesteia

și emiterea unei hotărârii noi de respingere a acțiunii.

Prin decizia din 28 octombrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins

apelul declarat de Vitali Catruc și s-a menținut hotărârea din 25 mai 2020 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

În motivarea deciziei, Colegiul instanței de apel a conchis că este corectă

hotărârea primei instanțe prin care s-a încasat în mod solidar din contul pârâților în

beneficiul ÎMGFL nr. 14 din Chișinău în proces de insolvabilitate, datoria pentru

consumul energiei termice în sumă de 4 474,57 de lei, neachitată în perioada de

până la 1 august 2019, la imobilul din xxxxx, or pârâții au beneficiat de servicii

comunale în volum deplin, fără întreruperi, în conformitate cu normele și tarifele în

vigoare, fapt pentru care au deschis cont personal la gestionarul fondului locativ.

Totodată, a menționat că, apelantul nu a prezentat instanței de apel careva

probe privind contestarea facturilor lunare despre livrarea energiei termice s-au a

metodei de calculare a datoriei acumulate în sumă de 4 474,57 lei.

A reținut că obligațiunea de achitare a costului serviciilor prestate de energie

termică urmează a fi pusă în sarcina proprietarilor/locatarilor apartamentului nr.7

din xxxx, Vitali Catruc și Valeri Catruc, care au neglijat obligațiile de plată, în

pofida faptului că au fost înștiințat prin intermediul facturilor de plată despre riscul

de a fi acționați în judecată în cazul neachitării plăților restante.

La 11 mai 2022, Vitali Catruc a declarat recurs împotriva deciziei instanței de

apel, solicitând repunerea în termenul de declarare a recursului, admiterea acestuia,

casarea deciziei și a hotărârii, cu pronunțarea unei hotărâri noi de respingere a

acțiunii.

În motivarea recursului, recurentul a invocat că decizia este neîntemeiată și

pasibilă de a fi casată, în temeiul prevederilor art. 432 alin. (2) lit. a) din Codul de

procedură civilă.

2

Recurentul consideră că instanțele de judecată ierarhic inferioare nu au aplicat

legea care trebuia să fie aplicată (art. 391 alin. (1) din Codul civil), iar concluziile

acestora sunt în contradicție cu circumstanțele cauzei.

A susținut că a prezentat calculele pentru energie termică pentru ultimii 3 ani

(f.d.38), adică pentru perioada august 2016 - august 2019, reieșind din calculele

prezentate de reclamant (f.d.11-13, 14). Conform acestor calcul, suma pentru

energie termică pentru perioada august 2016 - august 2019, constituie 1 148,50 de

lei.

Însă, instanțele de judecată nu au dat nici o apreciere înscrisurilor date, iar

instanța de apel și-a argumentat soluția cu aceleași argumente ca și prima instanța.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi

restabilit.

Referitor la termenul de declarare a recursului, Colegiul reține următoarele.

Din materialele dosarului rezultă că, copiile deciziei din 28 octombrie 2021 a

Curții de Apel Chișinău au fost expediate părților la 24 noiembrie 2018 (f.d.114).

Totodată, potrivit recipisei de la fila dosarului 127, Vitali Catruc a recepționat

decizia la 20 ianuarie 2022.

Potrivit pct.5.1.1 din Dispoziția nr.5 din 2 martie 2022 a Comisiei pentru

Situații Excepționale a Republicii Moldova, s-a suspendat de drept examinarea de

către instanțele de judecată a cauzelor civile.

Conform 5.1.2 din Dispoziția nr.5 din 2 martie 2022, termenele de exercitare a

cailor de atac în cauzele civile care se suspendă de drept, aflate în curs la data

intrării în vigoare a prezentei dispoziții, se întrerup, urmând a curge noi termene, de

aceeași durată, de la data încetării stării de urgență. În cauzele care se suspendă de

drept, în care au fast exercitate căi de atac până la data emiterii prezentei dispoziții,

dosarele se înaintează instanței competente după încetarea stării de urgență.

Conform pct.5.1.3 din Dispoziția nr.5 din 2 martie 2022, după încetarea stării

de urgență, judecarea cauzelor civile suspendate de drept conform prezentei

dispoziții, se reia din oficiu. În termen de 10 zile de la încetarea stării de urgență,

instanța de judecată va lua măsuri pentru fixarea termenelor de judecată și citarea

părților.

În conformitate cu pct. 1 din Dispoziția nr. 13 din 31 martie 2022 a Comisiei

pentru Situații Excepționale a Republicii Moldova, s-au anulat măsurile specifice în

domeniul justiției și s-a abrogat punctul 5 din Dispoziția nr.5 din 2 martie 2022, cu

modificările ulterioare, a Comisiei pentru Situații Excepționale a Republicii

Moldova, începând cu data de 4 aprilie 2022.

Având în vedere prevederile dispozițiilor menționate, Colegiul reține că la caz

termenul de declarare a recursului împotriva deciziei din 28 octombrie 2021 a

Curții de Apel Chișinău, s-a întrerupt la data de 2 martie 2022 și, începând cu data

de 4 aprilie 2022, a început curgerea unui nou termen de 2 luni pentru declararea

recursului împotriva deciziei menționate.

Din aceste considerente, Colegiul consideră inoportună expunerea asupra

cererii de repunere în termen, având în vedere că s-a constatat că recursul depus la

11 mai 2022, a fost declarat în termenul legal de 2 luni, prevăzut de art. 434 alin.

(1) din Codul de procedură civilă.

3

În conformitate cu art. din 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă,

după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii

acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în

conformitate cu alin. (2).

Curtea Supremă de Justiție a expediat ÎMGFL nr.14 din Chișinău în procedura

falimentului cererea de recurs la 26 mai 2022, informând despre necesitatea

depunerii obligatorii a referinței. Însă până la data examinării admisibilității

recursului, referințe nu au fost depuse.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Astfel, instanța de recurs reține că examinarea chestiunii privind

admisibilitatea recursului presupune verificarea conformității temeiurilor invocate

în cererea de recurs cu temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură

civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în

cadrul judecării cauzei, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei,

dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, Colegiul reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul

de apreciere a probelor de către instanța de fond și de apel. Forța atribuită unei

probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în

urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural, și anume, dacă se

invocă că instanța judecătorească a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă, sau

în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că, dreptul de

acces la instanța de judecată nu este absolut. Există limitări implicit admise [cauza

Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct.

4

230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât

prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în

această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85).

Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel

(Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 CEDO procedurilor

în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale

procedurilor respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de

drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (a se vedea

Botten împotriva Norvegiei, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141,

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de

fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (Helmers împotriva Suediei 9

octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire

cu privire la fondul recursului.

Având în vedere cele expuse, Colegiul consideră că recursul declarat de Vitali

Catruc nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din

Codul de procedură civilă și, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se declară inadmisibil recursul înaintat de Vitali Catruc.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Mariana Pitic

Victor Burduh

5