ÎNAPOI LA REZULTATE Curtea Supremă de Justiție
Sursă originală
CSJ 27.07.2022

2ra-439/22 — încasarea datoriei

HOTĂRÂRE
27.07.2022
Pe scurt
Instanță
Curtea Supremă de Justiție
Obiect
încasarea datoriei
Temei legal
temeiurile declarării recursului
RĂSFOIEȘTE: Curtea Supremă de Justiție · 2022
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
2ra-439/22 — încasarea datoriei (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 2ra-439/2022

2-19196195-01-2ra-07042022

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud: Z. Talpalaru)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: M. Guzun, A. Malîi, I. Dutca)

27 iulie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Maria Ghervas

Galina Stratulat

examinând admisibilitatea recursului declarat de Societatea pe Acțiuni

„Termoelectrica”,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea pe

Acțiuni „Termoelectrica”, în interesele Cooperativei de Construcție a Locuințelor

nr. 169 împotriva lui Pavel Racu cu privire la încasarea datoriei și compensarea

cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 03 noiembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La 27 noiembrie 2019, SA „Termoelectrica”, în interesele CCL nr. 169 a

depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Pavel Racu cu privire la

încasarea datoriei pentru consumul energiei termice.

În motivarea acțiunii a indicat că conform contractului de livrare-utilizare a

energiei termice în apă caldă nr. 169 din 18 iulie 2002, încheiat între SA

„Termoelectrica” (până la redenumire SA „Centrala Electrică cu Termoficare nr.

2” din Chișinău - succesorul în drepturi al SA „Termocom” în procedura

falimentului) și CCL nr. 169, ultima și-a asumat obligația de a achita lunar plata

pentru utilizarea energiei termice furnizate.

A menționat că din cauza neonorării obligațiilor de plată, la data de 31

octombrie 2019, datoria CCL nr. 169 pentru consumul de energie termică

constituia suma de 5 362 558,84 de lei, devenind de fapt debitorul SA

„Termoelectrica” .

De altfel, a indicat că, în urma consumului de energie termică, CCL nr.169 a

prestat la rândul său servicii de gospodărie comunală, inclusiv alimentarea cu

energie termică, la toți locatarii blocurilor locative gestionate, care au beneficiat

nemijlocit de serviciul prestat și au obligația de a achita în termen contravaloarea

conform facturilor (bonurilor de plată) primite.

A susținut că în caz de neachitare de către consumatori a sumelor datorate,

CCL nr. 169, este în drept să acționeze consumatorii în judecată pentru încasarea

datoriei, pentru a stinge creanța sa fată de SA „Termoelectrica” din contul

achitărilor efectuate de către consumatorii cu datoriile restante.

A relatat că CCL nr. 169 nu a acționat în judecată consumatorii restanți,

inclusiv nu l-a acționat în judecată nici pe pârâtul Racu Pavel, în scopul încasării

1

datoriei pentru consumul energiei termice în sumă totală de 9 894,05 de lei,

acumulată până la 30 septembrie 2019, în mare parte din lipsa mijloacelor

financiare pentru achitarea taxei de stat și altor cheltuieli de judecată, motiv pentru

care a considerat că este în drept de a înainta acțiune oblică, dat fiind faptul că

CCL nr. 169 mun. Chișinău nu are surse financiare destule pentru a depune de sine

stătător cerere de chemare în judecată.

SA „Termoelectrica” a precizat că Pavel Racu este proprietarul

apartamentului nr. 135 din str. XXXXX, mun. Chișinău, iar în baza contului

personal, deschis la CCL nr. 169 pe numele său, ultimul a acceptat prestarea și a

beneficiat de servicii comunale în volum deplin, fără întreruperi, în conformitate cu

normele și tarifele în vigoare.

A solicitat încasarea din contul lui Pavel Racu a datoriei pentru consumul de

energie termică, formată până la 30 septembrie 2019, în mărime de 9 849,05 de lei.

În cadrul ședinței de judecată reprezentantul reclamantei a înaintat cerere de

concretizare a pretențiilor, solicitând încasarea de la Pavel Racu a datoriei în

mărime de 2 963,48 de lei neachitată pentru perioada 01 ianuarie 2008 - 30

septembrie 2019 și compensarea cheltuielilor de judecată în sumă de 296,82 de lei.

Prin hotărârea din 18 ianuarie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru s-a

respins acțiunea oblică depusă de SA „Termoelectrica”, în interesele CCL nr. 169

împotriva lui Pavel Racu cu privire la încasarea datoriei și compensarea

cheltuielilor de judecată, totodată s-a dispus încasarea din contul CCL nr. 169 în

beneficiul lui Pavel Racu a sumei de 5 000 de lei, cu titlu de cheltuieli de asistență

juridică, iar în partea ce excedă suma respectivă, cerința fiind respinsă.

Nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe, la data de 21 ianuarie 2021, SA

„Termoelectrica” a declarat apel, solicitând casarea acesteia cu rejudecarea cauzei

și emiterea unei noi hotărâri, prin care acțiunea să fie admisă integral.

Prin decizia din 03 noiembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău s-a admis apelul

declarat de SA „Termoelectrica” și s-a modificat hotărârea din 18 ianuarie 2021 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, în cauza civilă la acțiunea oblică depusă de

SA „Termoelectrica”, în interesele CCL nr. 169 împotriva lui Pavel Racu cu

privire la încasarea datoriei și compensarea cheltuielilor de judecată, în partea

cuantumului cheltuielilor de asistență juridică încasate de la CCL nr. 169 în

beneficiul lui Pavel Racu, după cum urmează: S-a micșorat cuantumul cheltuielilor

de asistență juridică încasate de la CCL nr. 169 în beneficiul lui Pavel Racu de la

5 000 de lei până la 2 000 de lei.

Pentru a decide astfel, Colegiul a reținut că conform contractului de livrare-

utilizare a energiei termice în apă caldă nr. 169 din 18 iulie 2002, încheiat între SA

„Termoelectrica” (până la redenumire-SA „CET nr. 2” din Chișinău - succesorul în

drepturi al SA „Termocom” în procedura falimentului) și CCL nr. 169, în calitate

de consumator, furnizorul livrează energie termică în apă caldă consumatorului

până la hotarul de delimitare a apartenenței de balanță, iar ultimul achită serviciile

prestate.

Conform extrasului din Registrul bunurilor imobile, Pavel Racu este

proprietarul bunului imobil situat în mun. Chișinău, str. XXXXX, din 27 februarie

2004 (f.d. 12).

Reținând prevederile art. 51 alin. (1) din Legea cu privire la locuințe nr. 75

din 30 aprilie 2015, pct. 17, 18 din Hotărârea Guvernului nr. 191 din 19 februarie

2002, art. 25 alin. (1) din Legea serviciilor publice de gospodărie comunală nr.

1402 din 24 octombrie 2002, în coroborare cu actele cauzei, Colegiul a învederat

2

că conform facturii nr. 10089030135000, scadentă la 31 octombrie 2019, CCL nr.

169 a înaintat spre plată lui Pavel Racu suma de 9 894,05 de lei, cu titlu de datorie

la plata energiei termice pentru încălzirea apartamentului nr. 135 din str. XXXXX,

mun. Chișinău.

Totodată, Colegiul a reținut că, aceeași sumă a fost indicată și în informația

despre achitarea serviciilor locativ-comunale de către locatarul apartamentului nr.

135 din str. XXXXX, mun. Chișinău.

Din actele cauzei s-a reținut încheierea Judecătoriei Botanica din 04 iulie

2008, prin care s-a confirmat tranzacția de împăcare încheiată între CCL nr. 169 și

Racu Pavel, Racu Andrei și Racu Anna.

Prin acordul privind eșalonarea datoriilor, încheiat între locatarii ap. 135,

XXXXX și CCL 169, s-a convenit de a eșalona datoria de 20 517,62 lei, în baza

unui grafic de achitare (f.d. 38), aceasta fiind achitată integral, fapt confirmat prin

ordinele de încasare anexate la materialele cauzei.

Astfel, instanța de fond just a concluzionat că reclamantul nu a justificat suma

solicitată, nefiind prezentate probe care ar confirma cum s-a format datoria

pretinsă.

Colegiul a reținut că conform cererii de apel, SA „Termoelectrica” a indicat

că suma pretinsă cu titlu de datorie, în mărime de 2 963,48 de lei, s-a acumulat

pentru 5 luni diferite, după cum urmează: pentru luna februarie 2009 - 667,56 de

lei, martie 2009 - 735,22 de lei, aprilie 2009 - 11,68 lei, februarie 2010 - 940,04 de

lei, martie 2010 - 608,98 lei, însă nu a prezentat probe veridice și pertinente, care

să ateste că această sumă nu face parte din suma încasată anterior prin hotărârea

Judecătoriei Botanica din 04 iulie 2008 care a devenit executorie.

Astfel, ținând cont de faptul că, apelanta nu a prezentat probe în vederea

susținerii poziției sale, nici în instanța de fond și nici în instanța de apel, Colegiul a

considerat soluția instanței de fond privind respingerea pretenției înaintate de SA

„Termoelectrica” privind încasarea datoriei restante în sumă de 2 963,48 lei, justă

și întemeiată.

Totodată, Colegiul a considerat că hotărârea primei instanțe este justă și în

partea prin care s-a respins capătul de cerere privind compensarea cheltuielilor de

judecată cu titlu de taxă de stat în sumă de 296,82 de lei.

În partea ce ține de cererea lui Pavel Racu privind compensarea cheltuielilor

de asistență juridică, instanța de apel a reținut că conform actelor cauzei, se

constată că, Pavel Racu a beneficiat de serviciile de asistență juridică ale

avocatului Iurie Sorochin, solicitând în acest sens compensarea cheltuielilor în

sumă de 10 000 de lei.

Apreciind complexitatea cauzei și volumul de muncă depus de avocatul Iurie

Sorochin în prezenta cauză, instanța de fond a conchis asupra admiterii parțiale a

cerinței respective, încasând suma de 5 000 de lei, or, Colegiul a considerat că în

această parte hotărârea urmează a fi modificată prin micșorarea sumei cheltuielilor

de asistență juridică până la suma de 2 000 de lei.

La 18 martie 2022, SA „Termoelectrica” a declarat recurs, prin care a solicitat

casarea deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe cu adoptarea unei noi

hotărâri de admitere a acțiunii.

În motivarea recursului s-a indicat că instanțele de judecată ierarhic inferioare

la examinarea cauzei au încălcat esențial și au aplicat eronat normele de drept

material, ceea ce a dus la adoptarea unei soluții neîntemeiate.

3

Totodată, s-au invocat aceleași argumente și circumstanțe factologice care au

fost invocate pe parcursul examinării cauzei în instanțele ierarhic inferioare, cărora

le-a fost dată apreciere, redând conținutul prevederilor normelor legale, dar fără a

demonstra prin careva probe, încălcarea sau aplicarea eronată de către instanțele de

judecată a normelor legale aplicabile speței.

În contextul prevederilor art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 03 noiembrie 2021

și a expediat-o participanților la proces la 19 ianuarie 2022 (f.d. 151), or, la actele

cauzei nu se regăsește dovada de recepționare a acesteia de către participanții la

proces, astfel, recursul declarat la data de 18 martie 2022, este în termen.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit

în conformitate cu alin. (2).

Prin prisma art. 439 alin. (2) din Codul de procedură civilă, la 07 aprilie 2022

instanța de recurs a comunicat intimatului recursul, informând despre necesitatea

depunerii referinței, or, până la data examinării cauzei în adresa careva referințe nu

au parvenit.

Examinând temeiurile recursului declarat de SA „Termoelectrica”, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție consideră recursul ca inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de SA „Termoelectrica” nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură

civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentului cu soluția pronunțată de instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

4

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei contestate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432, alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către

instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre

probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara

controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă,

din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor

de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției

Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că

nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes

(cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25

februarie 1995, nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

recunoaște recursul declarat de SA „Termoelectrica”, ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Societatea pe Acțiuni

„Termoelectrica”, împotriva deciziei din 03 noiembrie 2021 a Curții de Apel

Chișinău.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Maria Ghervas

Galina Stratulat

5

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CSJ 2021-01-27
0,97
2rac-31/21 — incasarea datoriei
Dosarul nr. 2rac-269/2020 nr.2rac-31/2021 Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (jud. Iu.Potîngă) Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. M.Guzun, G.Dașchrvici, Vl.Clima) Î N C H E I E R E 27 ianuarie 2021 mun. Chișin
CSJ 2022-01-26
0,97
2ra-1970/21 — încasarea datoriei
Dosarul nr. 2ra-1970/2021 2-19169365-01-2ra-14122021 prima instanță: Judecătoria Chişinău, sediul Centru (jud: N. Mazur) instanța de apel: Curtea de Apel Chişinău (jud: N. Budăi, Iu. Cotruţă, V. Mihaila) Î N C H E I E R E 26 ianuarie 2022 m
CSJ 2022-05-11
0,97
2ra-283/22 — încasarea datoriei, compensarea cheltuielilor de judecată
Dosarul nr. 2ra-283/22 2-19119476-01-2ra-02032022 Prima instanță: Judecătoria Chişinău, sediul Centru (jud. N. Lupaşcu) Instanța de apel: Curtea de Apel Chişinău (jud. L. Pruteanu, I. Dutca, A. Malîi) ÎNCHEIERE 11 mai 2022 mun. Chișinău Col
CSJ 2022-10-05
0,96
2ra-1077/22 — încasarea datoriei
Dosarul nr.2ra-1077/22 2-19195283-01-2ra-05082022 Prima instanţă - Judecătoria Chișinău, sediul Centru ( jud.: D. Șușchevici) Instanţa de Apel - Curtea de Apel Chișinău (jud.: L. Pruteanu, I. Țurcan, I. Cotruță) Î N C H E I E R E 05 octombr
CSJ 2021-09-22
0,96
2ra-1191/21 — încasarea datoriei și compensarea cheltuielilor de judecată
Dosarul nr. 2ra-1191/2021 prima instanță: Judecătoria Chişinău, sediul Centru (jud: Iu. Potînga) instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: M. Anton, I. Secrieru, V. Cotorobai) Î N C H E I E R E 22 septembrie 2021 mun. Chişinău Colegiu
Sursă