2ra-439/22 — încasarea datoriei
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- încasarea datoriei
- Temei legal
- temeiurile declarării recursului
2ra-439/22 — încasarea datoriei (Curtea Supremă de Justiție, 2022)
Dosarul nr. 2ra-439/2022
2-19196195-01-2ra-07042022
prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud: Z. Talpalaru)
instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: M. Guzun, A. Malîi, I. Dutca)
Î N C H E I E R E
27 iulie 2022 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție,
în componența:
Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova
judecătorii Maria Ghervas
Galina Stratulat
examinând admisibilitatea recursului declarat de Societatea pe Acțiuni
„Termoelectrica”,
în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea pe
Acțiuni „Termoelectrica”, în interesele Cooperativei de Construcție a Locuințelor
nr. 169 împotriva lui Pavel Racu cu privire la încasarea datoriei și compensarea
cheltuielilor de judecată,
împotriva deciziei din 03 noiembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău,
c o n s t a t ă :
La 27 noiembrie 2019, SA „Termoelectrica”, în interesele CCL nr. 169 a
depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Pavel Racu cu privire la
încasarea datoriei pentru consumul energiei termice.
În motivarea acțiunii a indicat că conform contractului de livrare-utilizare a
energiei termice în apă caldă nr. 169 din 18 iulie 2002, încheiat între SA
„Termoelectrica” (până la redenumire SA „Centrala Electrică cu Termoficare nr.
2” din Chișinău - succesorul în drepturi al SA „Termocom” în procedura
falimentului) și CCL nr. 169, ultima și-a asumat obligația de a achita lunar plata
pentru utilizarea energiei termice furnizate.
A menționat că din cauza neonorării obligațiilor de plată, la data de 31
octombrie 2019, datoria CCL nr. 169 pentru consumul de energie termică
constituia suma de 5 362 558,84 de lei, devenind de fapt debitorul SA
„Termoelectrica” .
De altfel, a indicat că, în urma consumului de energie termică, CCL nr.169 a
prestat la rândul său servicii de gospodărie comunală, inclusiv alimentarea cu
energie termică, la toți locatarii blocurilor locative gestionate, care au beneficiat
nemijlocit de serviciul prestat și au obligația de a achita în termen contravaloarea
conform facturilor (bonurilor de plată) primite.
A susținut că în caz de neachitare de către consumatori a sumelor datorate,
CCL nr. 169, este în drept să acționeze consumatorii în judecată pentru încasarea
datoriei, pentru a stinge creanța sa fată de SA „Termoelectrica” din contul
achitărilor efectuate de către consumatorii cu datoriile restante.
A relatat că CCL nr. 169 nu a acționat în judecată consumatorii restanți,
inclusiv nu l-a acționat în judecată nici pe pârâtul Racu Pavel, în scopul încasării
1
datoriei pentru consumul energiei termice în sumă totală de 9 894,05 de lei,
acumulată până la 30 septembrie 2019, în mare parte din lipsa mijloacelor
financiare pentru achitarea taxei de stat și altor cheltuieli de judecată, motiv pentru
care a considerat că este în drept de a înainta acțiune oblică, dat fiind faptul că
CCL nr. 169 mun. Chișinău nu are surse financiare destule pentru a depune de sine
stătător cerere de chemare în judecată.
SA „Termoelectrica” a precizat că Pavel Racu este proprietarul
apartamentului nr. 135 din str. XXXXX, mun. Chișinău, iar în baza contului
personal, deschis la CCL nr. 169 pe numele său, ultimul a acceptat prestarea și a
beneficiat de servicii comunale în volum deplin, fără întreruperi, în conformitate cu
normele și tarifele în vigoare.
A solicitat încasarea din contul lui Pavel Racu a datoriei pentru consumul de
energie termică, formată până la 30 septembrie 2019, în mărime de 9 849,05 de lei.
În cadrul ședinței de judecată reprezentantul reclamantei a înaintat cerere de
concretizare a pretențiilor, solicitând încasarea de la Pavel Racu a datoriei în
mărime de 2 963,48 de lei neachitată pentru perioada 01 ianuarie 2008 - 30
septembrie 2019 și compensarea cheltuielilor de judecată în sumă de 296,82 de lei.
Prin hotărârea din 18 ianuarie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru s-a
respins acțiunea oblică depusă de SA „Termoelectrica”, în interesele CCL nr. 169
împotriva lui Pavel Racu cu privire la încasarea datoriei și compensarea
cheltuielilor de judecată, totodată s-a dispus încasarea din contul CCL nr. 169 în
beneficiul lui Pavel Racu a sumei de 5 000 de lei, cu titlu de cheltuieli de asistență
juridică, iar în partea ce excedă suma respectivă, cerința fiind respinsă.
Nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe, la data de 21 ianuarie 2021, SA
„Termoelectrica” a declarat apel, solicitând casarea acesteia cu rejudecarea cauzei
și emiterea unei noi hotărâri, prin care acțiunea să fie admisă integral.
Prin decizia din 03 noiembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău s-a admis apelul
declarat de SA „Termoelectrica” și s-a modificat hotărârea din 18 ianuarie 2021 a
Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, în cauza civilă la acțiunea oblică depusă de
SA „Termoelectrica”, în interesele CCL nr. 169 împotriva lui Pavel Racu cu
privire la încasarea datoriei și compensarea cheltuielilor de judecată, în partea
cuantumului cheltuielilor de asistență juridică încasate de la CCL nr. 169 în
beneficiul lui Pavel Racu, după cum urmează: S-a micșorat cuantumul cheltuielilor
de asistență juridică încasate de la CCL nr. 169 în beneficiul lui Pavel Racu de la
5 000 de lei până la 2 000 de lei.
Pentru a decide astfel, Colegiul a reținut că conform contractului de livrare-
utilizare a energiei termice în apă caldă nr. 169 din 18 iulie 2002, încheiat între SA
„Termoelectrica” (până la redenumire-SA „CET nr. 2” din Chișinău - succesorul în
drepturi al SA „Termocom” în procedura falimentului) și CCL nr. 169, în calitate
de consumator, furnizorul livrează energie termică în apă caldă consumatorului
până la hotarul de delimitare a apartenenței de balanță, iar ultimul achită serviciile
prestate.
Conform extrasului din Registrul bunurilor imobile, Pavel Racu este
proprietarul bunului imobil situat în mun. Chișinău, str. XXXXX, din 27 februarie
2004 (f.d. 12).
Reținând prevederile art. 51 alin. (1) din Legea cu privire la locuințe nr. 75
din 30 aprilie 2015, pct. 17, 18 din Hotărârea Guvernului nr. 191 din 19 februarie
2002, art. 25 alin. (1) din Legea serviciilor publice de gospodărie comunală nr.
1402 din 24 octombrie 2002, în coroborare cu actele cauzei, Colegiul a învederat
2
că conform facturii nr. 10089030135000, scadentă la 31 octombrie 2019, CCL nr.
169 a înaintat spre plată lui Pavel Racu suma de 9 894,05 de lei, cu titlu de datorie
la plata energiei termice pentru încălzirea apartamentului nr. 135 din str. XXXXX,
mun. Chișinău.
Totodată, Colegiul a reținut că, aceeași sumă a fost indicată și în informația
despre achitarea serviciilor locativ-comunale de către locatarul apartamentului nr.
135 din str. XXXXX, mun. Chișinău.
Din actele cauzei s-a reținut încheierea Judecătoriei Botanica din 04 iulie
2008, prin care s-a confirmat tranzacția de împăcare încheiată între CCL nr. 169 și
Racu Pavel, Racu Andrei și Racu Anna.
Prin acordul privind eșalonarea datoriilor, încheiat între locatarii ap. 135,
XXXXX și CCL 169, s-a convenit de a eșalona datoria de 20 517,62 lei, în baza
unui grafic de achitare (f.d. 38), aceasta fiind achitată integral, fapt confirmat prin
ordinele de încasare anexate la materialele cauzei.
Astfel, instanța de fond just a concluzionat că reclamantul nu a justificat suma
solicitată, nefiind prezentate probe care ar confirma cum s-a format datoria
pretinsă.
Colegiul a reținut că conform cererii de apel, SA „Termoelectrica” a indicat
că suma pretinsă cu titlu de datorie, în mărime de 2 963,48 de lei, s-a acumulat
pentru 5 luni diferite, după cum urmează: pentru luna februarie 2009 - 667,56 de
lei, martie 2009 - 735,22 de lei, aprilie 2009 - 11,68 lei, februarie 2010 - 940,04 de
lei, martie 2010 - 608,98 lei, însă nu a prezentat probe veridice și pertinente, care
să ateste că această sumă nu face parte din suma încasată anterior prin hotărârea
Judecătoriei Botanica din 04 iulie 2008 care a devenit executorie.
Astfel, ținând cont de faptul că, apelanta nu a prezentat probe în vederea
susținerii poziției sale, nici în instanța de fond și nici în instanța de apel, Colegiul a
considerat soluția instanței de fond privind respingerea pretenției înaintate de SA
„Termoelectrica” privind încasarea datoriei restante în sumă de 2 963,48 lei, justă
și întemeiată.
Totodată, Colegiul a considerat că hotărârea primei instanțe este justă și în
partea prin care s-a respins capătul de cerere privind compensarea cheltuielilor de
judecată cu titlu de taxă de stat în sumă de 296,82 de lei.
În partea ce ține de cererea lui Pavel Racu privind compensarea cheltuielilor
de asistență juridică, instanța de apel a reținut că conform actelor cauzei, se
constată că, Pavel Racu a beneficiat de serviciile de asistență juridică ale
avocatului Iurie Sorochin, solicitând în acest sens compensarea cheltuielilor în
sumă de 10 000 de lei.
Apreciind complexitatea cauzei și volumul de muncă depus de avocatul Iurie
Sorochin în prezenta cauză, instanța de fond a conchis asupra admiterii parțiale a
cerinței respective, încasând suma de 5 000 de lei, or, Colegiul a considerat că în
această parte hotărârea urmează a fi modificată prin micșorarea sumei cheltuielilor
de asistență juridică până la suma de 2 000 de lei.
La 18 martie 2022, SA „Termoelectrica” a declarat recurs, prin care a solicitat
casarea deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe cu adoptarea unei noi
hotărâri de admitere a acțiunii.
În motivarea recursului s-a indicat că instanțele de judecată ierarhic inferioare
la examinarea cauzei au încălcat esențial și au aplicat eronat normele de drept
material, ceea ce a dus la adoptarea unei soluții neîntemeiate.
3
Totodată, s-au invocat aceleași argumente și circumstanțe factologice care au
fost invocate pe parcursul examinării cauzei în instanțele ierarhic inferioare, cărora
le-a fost dată apreciere, redând conținutul prevederilor normelor legale, dar fără a
demonstra prin careva probe, încălcarea sau aplicarea eronată de către instanțele de
judecată a normelor legale aplicabile speței.
În contextul prevederilor art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se
declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,
dacă legea nu prevede altfel.
Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 03 noiembrie 2021
și a expediat-o participanților la proces la 19 ianuarie 2022 (f.d. 151), or, la actele
cauzei nu se regăsește dovada de recepționare a acesteia de către participanții la
proces, astfel, recursul declarat la data de 18 martie 2022, este în termen.
În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, după
parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității
recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea
despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data
primirii acesteia.
Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor
invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit
în conformitate cu alin. (2).
Prin prisma art. 439 alin. (2) din Codul de procedură civilă, la 07 aprilie 2022
instanța de recurs a comunicat intimatului recursul, informând despre necesitatea
depunerii referinței, or, până la data examinării cauzei în adresa careva referințe nu
au parvenit.
Examinând temeiurile recursului declarat de SA „Termoelectrica”, completul
Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de
Justiție consideră recursul ca inadmisibil din următoarele considerente.
În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți
participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă
încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a
normelor de drept procedural.
Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se
consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate
sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele
indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în
măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei
sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către
instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la
încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.
Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de
recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în
temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.
Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de SA „Termoelectrica” nu se
încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură
civilă.
Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul
recurentului cu soluția pronunțată de instanța de apel, însă nu relevă încălcarea
4
esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie
temei de casare a deciziei contestate.
Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are
caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,
verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.
În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura
admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se
încadrează în cele prevăzute în art. 432, alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.
În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul
normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură
civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către
instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre
probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara
controlului instanței de recurs.
Prin prisma art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate
interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă
că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant
regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă,
din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor
de apreciere a probelor.
În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în
jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției
Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că
nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,
întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva
sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes
(cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25
februarie 1995, nr.26561/1995).
În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de
contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a
recunoaște recursul declarat de SA „Termoelectrica”, ca fiind inadmisibil.
În conformitate cu art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,
completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție
d i s p u n e :
Se consideră inadmisibil recursul declarat de Societatea pe Acțiuni
„Termoelectrica”, împotriva deciziei din 03 noiembrie 2021 a Curții de Apel
Chișinău.
Încheierea este irevocabilă.
Președintele completului,
judecătorul Svetlana Filincova
judecătorii Maria Ghervas
Galina Stratulat
5