2ra-176/23 — încasarea datoriei

2ra-176/23 — încasarea datoriei (Curtea Supremă de Justiție, 2023)

Dosarul nr. 2ra-176/2023

2-19098413-01-2ra-30012023

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud: M. Frunze)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: A. Panov, M. Anton, O. Cojocaru)

Î N C H E I E R E

22 martie 2023 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Mariana Pitic

Galina Stratulat

examinând admisibilitatea recursului declarat de Societatea pe Acțiuni

„Termoelectrica” în interesele APLP nr. 54/220,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea pe

Acțiuni „Termoelectrica” în interesele APLP nr. 54/220 împotriva Nataliei Gîscă

și Chele Alexandru cu privire la încasarea datoriei pentru consumul energiei

termice,

împotriva deciziei din 17 septembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La 20 mai 2019, „Termoelectrica” SA în interesele APLP nr.54/220 a înaintat

o cerere de chemare în judecată împotriva lui Gîscă Natalia și Chele Alexandru

privind încasarea datoriei pentru consumul energiei termice în sumă de 41 193,40

de lei, formată până la data de 30 aprilie 2019 (f.d.2-4).

În motivarea acțiunii, reprezentantul reclamantului a indicat că, potrivit

contractului de livrare-utilizare a energiei termice în apă caldă nr. 5141 din 30

noiembrie 2007, încheiat între „Termoelectrica” SA (până la redenumire – S.A.

Centrala Electrică cu Termoficare nr. 2 din Chișinău - succesorul în drepturi al

„Termocom” în procedura falimentului) și APLP nr.54/220, ultimul și-a asumat

obligația de a achita lunar plata pentru utilizarea energiei termice furnizate.

Din cauza neonorării obligațiilor de plată, la data de 15 mai 2019, datoria la

consumul de energie termică constituia suma de 20 189 742,49 de lei, devenind de

fapt debitorul „Termoelectrica” SA.

Totodată, în urma consumului de energie termică, APLP nr.54/220 a prestat la

rândul său servicii de gospodărire comunală, inclusiv alimentarea cu energie

termică, la toți locatarii blocurilor locative gestionate, care au beneficiat nemijlocit

de serviciul prestat și au obligația de a achita în termen contravaloarea conform

facturilor (bonurilor de plată) primite. În caz de neachitare de către

proprietarii/chiriașii/locatarii apartamentelor/încăperilor locuibile și nelocuibile ai

blocului locativ gestionat a datoriilor la serviciile locativ-comunale, inclusiv

alimentarea cu energie termică, APLP nr.54/220 este în drept să acționeze

consumatorii în judecată pentru încasarea datoriei și chiar are obligația de a o face,

pentru a stinge creanța sa față de „Termoelectrica” SA din contul achitărilor

efectuate de către subconsumatorii restanți.

1

A relatat că, APLP nr.54/220 nu a acționat în judecată consumatorii restanți,

inclusiv nu a acționat în judecată pe pârâții Gîscă Natalia și Chele Alexandru,

pentru încasarea datoriei la consumul energiei termice în sumă totală de 41 193,40

de lei acumulată până la 30 aprilie 2019, în mare parte din lipsa mijloacelor

financiare pentru achitarea taxei de stat și altor cheltuieli de judecată.

A comunicat că, în consecință, APLP nr.54/220 a omis exercitarea drepturilor

și acțiunilor sale, fapt care îl pune în imposibilitate de a se achita pe creanțele sale

față de „Termoelectrica” SA, devenind de fapt debitor, cu riscul de a nu-și putea

satisface creanța. Pentru a evita situația ca la scadență debitorul să apară insolvabil,

legea acordă creditorilor anumite mijloace de conservare a patrimoniului

debitorului lor, care constau în preîntâmpinarea pierderii unui drept subiectiv din

patrimoniul debitorului și este expres prevăzută de art. 892 alin.(1) Cod Civil al

RM - creditorul a cărui creanță este certă, lichidă și exigibilă poate, în numele

debitorului său și independent de voința acestuia, exercita drepturile și acțiunile

acestuia în cazul în care debitorul, în dauna creditorului, refuză sau omite să le

exercite.

Pentru a evita situația ca la scadență debitorul să apară insolvabil, legea

acordă creditorilor anumite mijloace de conservare a patrimoniului debitorului lor,

care constau în preîntâmpinarea pierderii unui drept subiectiv din patrimoniul

debitorului și este expres prevăzută de art. 892 alin.(1) Cod Civil - creditorul a

cărui creanță este certă, lichidă și exigibilă poate, în numele debitorului său și

independent de voința acestuia, exercita drepturile și acțiunile acestuia în cazul în

care debitorul, în dauna creditorului, refuză sau omite să le exercite. Astfel, pentru

a evita consecințe prejudiciabile, „Termoelectrica” SA este în drept de a-și exercita

dreptul de a se adresa în judecată cu acțiune în apărarea drepturilor, libertăților și

intereselor legitime ale unor alte persoane prin acțiunea oblică în temeiul art. 73

Codul de procedură civilă, întrunind toate condițiile prevăzute în art. 891-892 Cod

Civil, or creditorul poate să ia toate măsurile necesare sau utile pentru conservarea

drepturilor sale, inclusiv a creanței APLP nr.54/220 la consumul de energie

termică, manifestată prin omiterea sau refuzul de a-și exercita drepturile sale,

creanța fiind una certă, lichidă și exigibilă.

Suplimentar a menționat că, exercitarea dreptului „Termoelectrica” SA de a

porni proces în interesele unor alte persoane prin acțiune oblică a fost confirmată

de către Curtea Supremă de Justiție prin emiterea Avizului consultativ nr. 4ac-

15/16 din 13 iunie 2016.

Referitor la încasarea datoriei din contul pârâților, a menționat că, conform

informației din Registrul bunurilor imobile, în calitate de proprietar al

apartamentului nr. 15 din str. Nicolae Milescu Spătarul nr. 13, mun. Chișinău, din

03 aprilie 2019 este înregistrat pârâtul Chele Alexandru, iar până la data de 03

aprilie 2019 a fost înregistrată Gîscă Natalia. Conform informației privind situația

despre achitarea pentru energia termică, pârâți, până la 30 aprilie 2019 au acumulat

o datorie la plata energiei termice în mărime de 41 193,40 de lei.

A reținut că, în cazul prestării serviciilor comunale de către administratorul

fondului locativ APLP nr.54/220, prestarea serviciilor și încasarea plăților este

efectuată în temeiul conturilor personale deschise pe numele pârâților, potrivit

Recomandării nr. 11 a Curții Supreme de Justiție din 2012 privind examinarea

cererilor depuse de SA „Termocom”.

2

A mai susținut că, reieșind din faptul că administratorul fondului locativ

repartizează cantitatea de energie termică furnizată de „Termoelectrica” SA între

proprietarii/chiriașii de apartamente înregistrați la cadastru, în baza conturilor

personale, se prezumă că obligația ultimilor, în ceea ce privește achitarea

serviciilor prestate, decurge din același act juridic, având la bază aceleași temeiuri

de fapt și de drept care dau naștere caracterului comun al acestor obligații, inclusiv

a coparticipării procesuale obligatorii.

A solicitat a încasa în mod solidar din contul Nataliei Gîscă și a lui Chele

Alexandru în beneficiul APLP nr. 54/220, datoria pentru consumul energiei

termice în sumă de 41 193,40 de lei, formată până la 30 aprilie 2019, pentru ap. 15

din str. Nicolae Milescu Spătarul nr. 13 din mun. Chișinău.

Prin hotărârea din 05 iulie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

acțiunea a fost admisă parțial.

S-a încasat în mod solidar de la Gîscă Natalia și Chele Alexandru în beneficiul

APLP nr.54/220, suma în mărime de 1 574,13 lei cu titlu de datorie și suma de de

270 de lei cu titlu taxă de stat.

S-a respins ca depusă tardiv cererea de chemare în judecată înaintată de

„Termoelectrica” SA în interesele APLP nr.54/220 către Gîscă Natalia și Chele

Alexandru privind încasarea datoriei pentru consumul energiei termice în partea

înaintării pretenției privind încasarea datoriei pentru perioada de până în luna mai

2016.

Nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe, la data de 02 august 2021,

„Termoelectrica” SA în interesele APLP nr.54/220 a depus cerere de apel

împotriva hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 05 iulie 2021,

solicitând admiterea apelului, casarea parțială a hotărârii instanței de fond, în

partea pretențiilor respinse ca fiind tardive, cu emiterea unei noi hotărâri prin care

acțiunea să fie admisă integral.

Prin decizia din 17 noiembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău s-a respins

cererea de apel depusă de „Termoelectrica” SA în interesele APLP nr.54/220 și s-a

menținut hotărârea din 05 iulie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

Pentru a decide astfel, prin prisma art. 271, 391 alin. (1), 395 alin. (1), 402

alin. (1) Cod civil, în coroborare cu actele cauzei, Colegiul a concluzionat că,

prima instanță a determinat corect raportul juridic dedus judecății, circumstanțele

importante pentru soluționarea cauzei au fost stabilite și elucidate pe deplin,

probelor prezentate a dat apreciere completă, obiectivă și sub toate aspectele, iar

hotărârea este legală și întemeiată, adoptată cu respectarea drepturilor și intereselor

legale a participanților la proces.

Colegiul a reținut că instanța de fond just a constatat că urmează a fi respinsă

cerința privind încasarea sumei de 39 619,27 de lei, cu titlu de datorie pentru

perioada de până în luna mai 2016, ca fiind tardivă, întrucât aceasta a fost înaintată

cu depășirea termenului de prescripție stabilit la art. 391 alin. (1) Cod civil- normă

care statuează expres că termenul general în interiorul căruia persoana poate să-și

apere, pe calea intentării unei acțiuni în instanță de judecată, dreptul încălcat este

de 3 ani.

Or, instanța de apel a apreciat că, termenul de prescripție a început să curgă

din momentul apariției datoriei pârâților sau cel târziu la data de 09 decembrie

2003, când de către reprezentantul SA „Termocom” a fost depusă referință asupra

cererii de chemare în judecată depusă de Natalia Gîscă (anterior Mosaric)

3

împotriva APLP 54/220 și SA „Termocom” privind anularea datoriilor pentru

agentul termic.

Reieșind din cele menționate, Colegiul a considerat că „Termoelectrica” SA în

interesele APLP nr. 54/220 nu a formulat cerere de repunere a acțiunii în termen, și

nici nu a prezentat nici o probă pertinentă, concludentă și admisibilă ce ar confirma

omiterea termenului de depunere a cererii de chemare în judecată împotriva lui

Chele Alexandru și Gîscă Natalia, situație ce denotă că în speță nu există temeiuri

pentru repunerea cererii de chemare în judecată în termen.

Astfel, Colegiul a concluzionat că instanța de fond a examinat cauza sub toate

aspectele, a verificat și a apreciat corect probele prezentate, iar argumentele

invocate în apel, poartă un caracter declarativ.

La 28 decembrie 2022, „Termoelectrica” în interesele APLP nr.54/220, a

declarat recurs, prin care a solicitat casarea deciziei instanței de apel și hotărârii

primei instanțe, cu adoptarea unei noi hotărâri de admitere integrală a acțiunii.

În motivarea recursului s-a indicat că instanțele de judecată la examinarea

cauzei au încălcat esențial și au aplicat eronat normele de drept procedural și

material, ceea ce a dus la adoptarea unei soluții neîntemeiate.

Totodată, s-au invocat aceleași argumente și circumstanțe factologice care au

fost invocate pe parcursul examinării cauzei în instanțele ierarhic inferioare, cărora

le-a fost dată apreciere, redând conținutul prevederilor normelor legale, dar fără a

demonstra prin careva probe, încălcarea sau aplicarea eronată de către instanțele de

judecată a normelor legale aplicabile speței.

În contextul prevederilor art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 17 noiembrie 2022

și a expediat-o participanților la proces la 05 decembrie 2022, fapt confirmat prin

scrisoarea de expediere (f.d. 15, vol. II), astfel, recursul declarat la data de 28

decembrie 2022, este în termen.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit

în conformitate cu alin. (2).

Prin prisma art. 439 alin. (2) din Codul de procedură civilă, la 31 ianuarie

2022, instanța de recurs a comunicat intimaților recursul, informând despre

necesitatea depunerii referinței.

Până la examinarea cauzei, nu a fost depusă referință la cererea de recurs prin

care intimații să-și exprime opinia referitor la recursul declarat.

Examinând temeiurile recursului declarat de „Termoelectrica” în interesele

APLP nr.54/220, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul ca inadmisibil din

următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

4

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de „Termoelectrica” în

interesele APLP nr.54/220, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432

alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentului cu soluția pronunțată de instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei contestate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432, alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către

instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre

probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara

controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă,

din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor

de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției

Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că

nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes

5

(cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25

februarie 1995, nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

recunoaște recursul declarat de „Termoelectrica” în interesele APLP nr.54/220, ca

fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Societatea pe Acțiuni

„Termoelectrica” în interesele APLP nr. 54/220, împotriva deciziei din 17

noiembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Mariana Pitic

Galina Stratulat

6