2ra-1132/22 — repararea prejudiciului moral

2ra-1132/22 — repararea prejudiciului moral (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 2ra-1132/22

2-21103936-01-2ra-19082022

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud. C. Dragoș)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. L. Pruteanu, I. Țurcan, I. Cotruță)

ÎNCHEIERE

30 noiembrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Victor Burduh

Mariana Pitic

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Serviciul

Fiscal de Stat,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de către Liubovi Lupu

împotriva Serviciului Fiscal de Stat, intervenient accesoriu Ministerul Justiției cu

privire la repararea prejudiciului moral,

împotriva deciziei din 31 mai 2022 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

admis apelul declarat de către Liubovi Lupu și a fost casată hotărârea din 22

noiembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

constată:

La 07 iulie 2021, Liubovi Lupu a depus cerere de chemare în judecată împotriva

Serviciului Fiscal de Stat, intervenient accesoriu Ministerul Justiției cu privire la

repararea prejudiciului moral.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că, la data de 27 februarie 2017, șeful-

adjunct al Inspectoratului Fiscal de Stat mun. Chișinău, șef al DAF Centru, Viorica

Căuș, a emis decizia nr. 242, cu stabilirea sancțiunii sub formă de amendă în mărime

de 150 unități convenționale, echivalentul a 3 000 lei.

A menționat că, decizia menționată a fost emisă fără participarea reclamantei și

fără originalul procesului-verbal cu privire la contravenție, nu i-a fost înmânată cu

dreptul la contestare, ci doar a fost trimis la executare silită.

Reclamanta a comunicat că, peste 28 luni după întocmirea procesului-verbal nr.

MAI 02655712 din 16 septembrie 2014, pentru care anterior de către șeful adjunct al

Inspectoratului Fiscal de Stat mun. Chișinău, șef al DAF Centru, Alexandru

1

Prohnițchi a fost emisă decizia nr. 910 din 14 decembrie 2014, în mărime de 400 lei și

care a fost trimis la executare silită, la data de 27 februarie 2017, șeful DAF, Viorică

Căuș a emis decizia dublu.

A precizat că, decizia emisă la data de 27 februarie 2017 de către șeful DAF,

Viorică Căuș, a fost trimisă la executare silită și la data de 22 iunie 2017, executorul

judecătoresc Petru Chirtoacă a primit actele și a dispus intentarea procedurii de

executare în beneficiul statului în mărime de 3 000 lei.

Reclamanta a notat că, la data de 13 septembrie 2017, executorul judecătoresc

Petru Chirtoacă a emis încheierea cu privire la aplicarea interdicției de înstrăinare a

bunurilor imobile, iar la data de 21 noiembrie 2017 i-a trimis citație pentru achitarea

în beneficiul statului a amenzii și spezelor procedurii de executare în mărime de 3

915,40 lei.

A subliniat că, la data de 18 februarie 2019, Judecătoria Chișinău, sediul Centru

a emis hotărârea pe dosarul nr. 5r-171/18, prin care a fost admisă integral contestația,

a fost anulată decizia din 27 februarie 2017 și a fost anulată sancțiunea în mărime de 3

000 lei, din motivul că nu există faptul contravenției.

Reclamanta a specificat că, hotărârea menționată a devenit irevocabilă la data de

06 martie 2019, iar la data de 17 iunie 2019, executorul judecătoresc Petru Chirtoacă a

emis încheierea cu privire la încetarea procedurii de executare, din motiv că

documentul executoriu a fost anulat printr-o hotărâre irevocabilă.

A comunicat că, în urma acțiunilor ilegale ale Serviciului Fiscal de Stat a avut de

suferit suferințe fizice și psihice, care au durat mai mult de 3 ani.

Reclamanta a declarat că, pentru recuperarea daunelor materiale și morale a

apelat la Ministerul Finanțelor și Ministerul Justiție, de la care a primit un răspuns

neechivoc, precum că prejudiciul este recuperat în conformitate cu Legea nr. 1545 din

25 februarie 1998.

A concretizat că, estimează dauna morală la 350 unități convenționale,

echivalentul a 7 000 lei.

A solicitat reclamanta, încasarea din contul Serviciului Fiscal de Stat, prin

intermediul bugetului de stat, Ministerul Finanțelor a prejudiciului moral în mărime

de 7 000 lei.

Prin hotărârea din 22 noiembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru

acțiunea s-a respins.

Instanța de fond a menționat că, întocmirea procesului-verbal cu privire la

contravenție constituie o modalitate legală de desfășurare a procesului

contravențional, iar însăși pornirea procesului contravențional, întocmirea procesului-

verbal cu privire la contravenție, recunoașterea persoanei în calitate de contravenient,

reprezintă niște măsuri procesuale ce țin de procesul contravențional care nu încalcă

în esență drepturile persoanei și nu cauzează prejudicii dacă nu sunt definitive și dacă

nu dăunează iremediabil drepturilor persoanei în privința căreia se întocmește

procesul-verbal cu privire la contravenție.

Suplimentar, s-a reținut că la momentul depistării comiterii unei fapte care poate

fi calificată drept contravenție, agentul constatator este obligat nemijlocit de a

întreprinde toate măsurile prevăzute de Codul contravențional, din acest motiv,

acestea nu pot fi calificate drept acțiuni ilicite, deoarece îndeplinirea cu exactitate a

2

atribuțiilor de serviciu este o îndatorire directă și iminentă, motiv din care nu pot fi

reținute argumentele reclamantului precum că acțiunile agentului constatator iar fi

cauzat un prejudiciu moral.

În continuare s-a notat că, instanța de judecată care a examinat cauza

contravențională nu a determinat și nu a constatat fapte de încălcare a legalității și a

drepturilor omului, iar încetarea procesului contravențional pe motivele indicate nu

denotă încălcarea drepturilor fundamentale a lui Liubovi Lupu și nu acordă instant

dreptul acesteia de a solicita despăgubiri de la Serviciul Fiscal de Stat sau Ministerul

Justiției al RM.

Instanța de fond a apreciat că, agentul constatator nu a admis careva ingerințe

ilegale a dreptului reclamantului la libertate și la siguranță prevăzut la art. 5 CEDO,

precum și nu a încălcat prevederile art. 6 al Convenției, or acesta, în cadrul cauzei

contravenționale, a realizat un mecanism investigator efectiv într-o societate

democratică și anume de a investiga și preveni acțiuni ilegale comise de către

persoanele fizice și juridice.

La 07 decembrie 2021, Liubovi Lupu a depus cerere de apel împotriva hotărârii

primei instanțe, solicitând admiterea apelului, casarea integrală a hotărârii primei

instanțe și emiterea unei noi hotărâri, prin care acțiunea să fie admisă.

Prin decizia din 31 mai 2022 a Curții de Apel Chișinău, s-a admis apelul declarat

de către Liubovi Lupu, s-a casat hotărârea din 22 noiembrie 2021 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Centru și s-a pronunțat o nouă hotărâre, prin care acțiunea s-a admis

parțial. S-a încasat din contul Serviciului Fiscal de Stat în beneficiul lui Liubovi Lupu

suma de 5 000 lei cu titlu de prejudiciu moral.

Pentru a decide astfel instanța de apel a conchis că, Liubovi Lupu este în drept de

a pretinde la repararea prejudiciului cauzat în urma acțiunilor ilegale ale organelor de

urmărire penală, procuraturii și instanțelor judecătorești, fiind aplicabile prevederile

Legii nr. 1545 din 25 februarie 1998 cu privire la modul de reparare a prejudiciului

cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale

instanțelor judecătorești, or, declararea nulității deciziei agentului constatator din

cadrul Inspectoratului Fiscal de Stat nr. 242 din 27 februarie 2017, atrage după sine și

repararea prejudiciului cauzat lui Liubovi Lupu.

S-a reținut că, art. 3 al Legii cu privire la modul de reparare a prejudiciului

cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale

instanțelor judecătorești enumeră cazurile în care Statul repară prejudiciul material și

moral cauzat persoanei fizice cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire

penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești, întrucât, acțiunile enumerate în

această normă pot fi comise doar de către organele menționate supra.

Spre deosebire de cazurile prevăzute de art. 3 al Legii menționate, în procesele

contravenționale, sancțiunile, în special amenda, pot fi aplicate de alte organe decât

instanța de judecată, la caz de agentul constatator, Serviciul Fiscal de Stat, deoarece,

art. 3 alin. (1) lit. d) al Legii prevede sintagma „aplicarea ilegală a amenzii

contravenționale de către instanța de judecată” și respectiv, se referă la acțiunile ilicite

comise în cadrul proceselor contravenționale soluționate în fond de către instanțele de

judecată.

La caz, însă, decizia de sancționare a fost emisă de către agentul constatator,

3

instanței revenind doar rolul de soluționare a contestației și de verificare a legalității

deciziei agentului constatator fără ca să aplice sancțiuni contravenționale lui Liubovi

Lupu.

Instanța de apel a relevat că, intentarea procesului contravențional în privința lui

Liubovi Lupu și sancționarea acesteia de către agentul constatator, sunt acțiuni care în

interpretarea CtEDO în materie penală, îi oferă ultimei dreptul de a pretinde

compensarea prejudiciului cauzat în rezultatul acestora.

Iar, reieșind din criteriul echității, care presupune că despăgubirea pentru

prejudiciul moral trebuie să fie justă, rațională și echitabilă, adică trebuie stabilită în

așa mod încât să asigure efectiv o compensare suficientă și nicidecum exagerată a

prejudiciului cauzat, fiind menținut echilibru între daunele efectiv pricinuite și suma

acordată, instanța de apel a conchis că la caz, suma de 5 000 de lei poate fi

considerată drept o compensație echitabilă și suficientă pentru prejudiciul suferit,

având în vedere principiile compensării echitabile și rezonabile a prejudiciului moral,

suferințele morale, starea de stres și frustrare cauzate apelantului.

La 01 august 2022, Serviciul Fiscal de Stat a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și

menținerea hotărârii primei instanțe.

În motivarea recursului recurentul a indicat că, instanța de fond just a reținut că

circumstanțele invocate de Liubovi Lupu nu se încadrează în prevederile art. 3 al

Legii nr. 1545 din 25 februarie 1998, or, prin simpla constatare a contravenției de

către agentul constatator, ultimei nu i-au fost lezate careva drepturi, reieșind din faptul

că asupra prezenței/lipsei faptei contravenționale s-a expus prin hotărâre instanța de

judecată.

A menționat că, sancțiunea contravențională nu a fost aplicată în privința

intimatei de către instanța de judecată, respectiv, consideră că prevederile Legii cu

privire la modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor

de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești nu sunt aplicabile

speței.

Recurenta a susținut că, suma solicitată cu titlu de reparare a prejudiciului moral

este una neîntemeiată și nejustificată, iar intimat nu a prezentat careva probe care să

ateste cauzarea frustrărilor, stresului și a neliniștii, ponegririi onoarei, demnității și

reputației sale, astfel încât să constituie temei de despăgubire din partea statului.

A afirmat că, la determinarea mărimii compensației, instanța de judecată urma să

i-a în considerație atât aprecierea subiectivă privind gravitatea cauzării suferințelor

psihice sau fizice părții vătămate, cât și datele obiective care certifică acest fapt.

Prin notificarea din 19 august 2022 Curtea Supremă de Justiție a expediat în

adresa participanților la proces copia recursului, cu înștiințarea despre necesitatea

depunerii referinței (f.d. 117).

Referințe nu au fost depuse.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel.

Din materialele dosarului rezultă că, Curtea de Apel Chișinău a expediat în

adresa recurentului, prin intermediul poștei electronice, copia deciziei contestate la 14

4

iulie 2022 (f.d. 97), fapt confirmat prin extrasul poștei electronice a instanței de apel.

Astfel, recursul declarat la 01 august 2022 este în termen.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

consideră că, recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor

de drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în

cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră

că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în

care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din oficiu.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursul declarat de Serviciul Fiscal de Stat nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de

procedură civilă.

Prin urmare, argumentele invocate în recursuri nu denotă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de

către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

5

Or, recursul exercitat asupra deciziilor instanței de apel are caracter nedevolutiv

și controlul judiciar se circumscrie doar asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se în exclusivitate doar legalitatea deciziei, dar nu și

temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează și faptul că, procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură

civilă.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție relevă că, conform jurisprudenței CEDO, recursurile

trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în

cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de

lucruri (cauza Rebai și alții contra Franței, 25 februarie 1995), pe când în recursul

declarat de Serviciul Fiscal de Stat, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Astfel, din considerentele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de Serviciul Fiscal de Stat ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1) Cod de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul declarat de Serviciul Fiscal de Stat se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Victor Burduh

Mariana Pitic

6