2ra-1265/22 — repararea prejudiciului
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- repararea prejudiciului
- Temei legal
- temeiurile declarării recursului
2ra-1265/22 — repararea prejudiciului (Curtea Supremă de Justiție, 2022)
Dosarul nr. 2ra-1265/2022
2-21093547-01-2ra-08092022
prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud: A. Ojoga)
instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: L. Pruteanu, I. Țurcan, Iu. Cotruță)
Î N C H E I E R E
23 noiembrie 2022 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție,
în componența:
Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova
judecătorii Victor Burduh
Galina Stratulat
examinând admisibilitatea recursurilor declarate de Ministerul Justiției și de
Grigore Beșleaga, reprezentat de avocatul Sergiu Coptu,
în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Grigore Beșleaga
împotriva Ministerului Justiției, intervenient accesoriu Procuratura Generală cu
privire la încasarea prejudiciului material, moral și cheltuielilor de judecată,
împotriva deciziei din 28 iunie 2022 a Curții de Apel Chișinău,
c o n s t a t ă :
La 21 iunie 2021, Grigore Beșleaga a depus cerere de chemare în judecată
împotriva Ministerului Justiției, intervenient accesoriu Procuratura Generală cu
privire la încasarea prejudiciului material, moral și cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii a invocat că a fost colaborator al Ministerului Apărării a
RM și a Ministerului Afacerilor Interne al RM în perioada anilor 1983 - 2004.
După ce a ieșit la pensie, oficial nu a mai lucrat.
A fost pensionat din organele MAI RM pe motivul stării sănătății, deoarece în
timpul serviciului în organele poliției a suportat o traumă la coloana vertebrală și în
perioada anilor 1996 - 1997 a fost internat în spital în jur la 6 luni de zile, de
asemenea în această perioadă a serviciului în aceste organe a căpătat ulcer
stomacal și pancreatită cronică. Este participant la războiul pentru apărarea
integrității teritoriale a Republicii Moldova din vara anului 1992 și în perioada
acestui război a obținut aceste maladii.
În anul 1990 a înregistrat căsătorie cu Daniela Godonoagă și din această
căsătorie, la 27 decembrie 1990, s-a născut fiul Victor Beșleaga.
În anul 1992 fiind militar demobilizat din armată și participant la războiul din
Transnistria din vara anului 1992, i s-a acordat de către Primăria mun. Chișinău un
apartament în mun. Chișinău.
A specificat că căsătoria cu Daniela Beșleaga a fost desfăcută în anul 1996 în
urma traumei suportate de reclamant la coloana vertebrală, când tratamentul a
durat mai mult de 6 - 7 luni de zile.
1
Ulterior, reclamantul și-a continuat activitatea în cadrul BPDS FULGER al
MAI, în Academia de Poliție Ștefan cel Mare, în aparatul central al MAI, în
Departamentul Trupelor de Carabinieri al MAI.
A relevat că în iarna anului 2004, reclamantul a făcut cunoștință cu Ludmila
Sandu și în acest an a înregistrat căsătorie cu aceasta, în perioada 2004 - 2013 a
constituit cu Ludmila Sandu o familie integră, deși au divorțat inițial de două ori
fictiv, deoarece așa avea nevoie fosta sa soție, Ludmila Sandu, în scopurile ei
meschine de a-l deposeda de anumite bunuri agonisite în comun în perioada relației
și care urmau să constituie proprietatea comună în devălmășie. În cadrul relației
sale cu Ludmila Sandu s-a născut fiica Arina, anul nașterii 2007.
Reclamantul a învederat că prin hotărârea din 07 noiembrie 2013 a
Judecătoriei Centru, mun. Chișinău s-a dispus a desface căsătoria cu Ludmila
Sandu, a treia căsătorie la număr.
Grigore Beșleaga a indicat că, ulterior, după desfacerea acestei căsătorii, în
privința sa au fost întreprinse anumite ilegalități de anumite persoane cu funcție de
răspundere din cadrul SUP IP Centru, mun. Chișinău, care prin înțelegere
prealabilă cu fosta soție, i-au intentat în mod absolut neîntemeiat două cauze
penale, fără ca să existe cel puțin un indiciu privind existența unei bănuieli
rezonabile precum că ar fi comis careva acțiuni ilegale față de ea în perioada
căsătoriei.
Ulterior, prin ordonanța din 12 martie 2015 emisă de ofițerul superior de
urmărire penală al SUP a IP Centru, mun. Chișinău, locotenent major de poliție Ion
Munteanu, contrasemnată de fostul șef al SUP IP Centru, mun. Chișinău, Viorel
Vrăjitoru, s-a dispus a începe urmărirea penală în cauza penală nr. 2015010480,
conform semnelor infracțiunii prevăzute de art. 201/1 alin. (2) lit. a) Cod penal.
De asemenea, la 09 octombrie 2015 de către OUP al IP Centru, mun. Chișinău
a fost pornită urmărirea penală în cauza penală nr. 2015012009, în baza art. 155
Cod penal.
Temei pentru pornirea urmăririi penale a servit plângerea cet. Ludmila Sandu,
prin care aceasta a solicitat tragerea la răspundere penală a reclamantului pe faptul
precum că la data de 19 septembrie 2015 în jurul orei 18:30, reclamantul aflându-
se în incinta CC „Malldova”, amplasat pe str. Arborilor 21, mun. Chișinău, având
asupra sa armă de foc, verbal și prin gesturi cu arma respectivă, a amenințat-o pe
ea cu moartea, amenințare care a fost percepută de către cet. Ludmila Sandu ca una
reală.
Până la pornirea urmăririi penale, organul de urmărire penală nu a dispus
efectuarea niciunei acțiuni de urmărire penală care să îl vizeze.
În această cauză penală reclamantul a fost recunoscut ca bănuit prin ordonanța
organului de urmărire penală.
Fiind audiat ca bănuit și ulterior ca învinuit în această cauză penală,
reclamantul a menționat faptul că nu recunoaște bănuiala și învinuirea incriminată
lui de către organul de urmărire penală în comiterea infracțiunii prevăzute de art.
155 Cod penal.
A mai susținut că la 23 septembrie 2015 a depus o cerere în adresa
Procuraturii Centru, mun. Chișinău, prin care a solicitat să fie luată o atitudine față
de aceste fapte descrise de reclamant, să fie audiat ca martor în cadrul cauzei
penale în privința acestui eveniment descris mai sus.
2
Reclamantul a invocat că în cadrul urmăririi penale, ca bănuit și învinuit a
avut un rol activ și a solicitat efectuarea anumitor acțiuni de urmărire penală de
către organul de urmărire penală în scopul verificării declarațiilor pretinsei părți
vătămate Ludmila Sandu și în scopul stabilirii adevărului în această cauză penală,
însă nu întotdeauna organul de urmărire penală a dispus efectuarea tuturor
acțiunilor de urmărire penală în această cauză penală.
În cadrul urmăririi penale, reclamantul a contestat practic toate actele de
procedură penală emise în privința sa de organul de urmărire penală, de la
ordonanța de pornire a urmăririi penale și până la ordonanța de punerea sub
învinuire emise de organul de urmărire penală, și nu a primit nici un răspuns de la
Procuratura Centru, mun. Chișinău.
În cadrul acestei cauzei penale reclamantul a fost pus sub învinuire fiindu-i
incriminată comiterea infracțiunii prevăzute de art. 155 Cod penal, prin ordonanța
emisă de procurorul Alla Cazacu. La punerea reclamantului sub învinuire prin
ordonanța procurorului Alla Cazacu, i s-a aplicat măsura preventivă sub formă de
obligare de a nu părăsi localitatea mun. Chișinău.
În cadrul confruntării cu pretinsa parte vătămată Ludmila Sandu a menționat
faptul că despre adresarea cet. Ludmila Sandu la organul poliției și despre pornirea
urmăririi penale pe acest fapt a aflat deja în instanța de judecată la 22 septembrie
2015, la examinarea unei cereri depuse de pretinsa parte vătămată cu privire la
prelungirea ordonanței de protecție ca o pretinsă victimă a violenței în familie, și
atunci și-a dat seama în ce cursă a fost atras de către această persoană.
Prin ordonanța emisă de procurorul în Procuratura Centru, mun. Chișinău -
Alla Cazacu din 24 decembrie 2015 s-a dispus scoaterea lui Grigore Beșleaga de
sub urmărire penală și clasarea cauzei penale nr. 2015012009.
Împotriva acestei ordonanțe a fost depusă o plângere în adresa procurorului
ierarhic superior de către avocatul pretinsei părți vătămate.
Prin ordonanța Procurorului Centru, mun. Chișinău din 22 februarie 2016 s-a
dispus a respinge plângerea petiționarei împotriva ordonanței procurorului Alla
Cazacu.
Nefiind de acord cu aceste ordonanțe, avocatul Veronica Mihailov-Moraru în
interesele pretinsei părți vătămate Ludmila Sandu, a depus o plângere judecătorului
de instrucție din cadrul Judecătoriei Centru, mun. Chișinău împotriva acestor 2
ordonanțe menționate supra, plângere formulată în ordinea art. 313 Cod de
procedură penală.
Prin încheierea judecătorului de instrucție din 19 aprilie 2016 s-a admis
plângerea depusă de avocatul Veronica Mihailov-Moraru în interesele pretinsei
părți vătămate Ludmila Sandu, formulată în ordinea art. 313 Cod de procedură
penală și s-a dispus a anula ordonanța emisă de procurorul în Procuratura Centru,
mun. Chișinău din 24 decembrie 2015, prin care s-a dispus scoaterea lui Grigore
Beșleaga de sub urmărire penată și clasarea cauzei penale nr. 2015012009, și s-a
dispus anularea ordonanței Procurorului Centru, mun. Chișinău din 22 februarie
2016 prin care s-a dispus a respinge plângerea petiționarei împotriva ordonanței
procurorului Alla Cazacu.
Reclamantul a indicat că a contestat cu recurs încheierea judecătorului de
instrucție, și prin decizia din 21 iulie 2016 a Curții de Apel Chișinău s-a dispus a
admite recursul depus de Grigore Beșleaga, fiind casată din oficiu încheierea
judecătorului de instrucție din 19 aprilie 2015 adoptată potrivit prevederilor art.
3
313 Cod de procedură penală, cu rejudecarea cauzei și adoptarea unei noi hotărâri
prin care s-au declarat nule ordonanța emisă de procurorul în Procuratura Centru,
mun. Chișinău din 24 decembrie 2015 și ordonanța Procurorului Procuraturii
Centru, mun. Chișinău din 22 februarie 2016 menționate supra, și s-a dispus
reluarea urmăririi penale și înlăturarea încălcărilor depistate.
A considerat că judecătorul de instrucție în încheierea contestată nu a ținut
cont de toate circumstanțele de fapt și de drept constatate în cadrul cauzei penale
ce au fost menționate și indicate de procuror în ordonanța sa de scoatere de sub
urmărire penală și clasare a cauzei penale.
În această perioadă de timp după anularea ordonanței emise de procurorul în
Procuratura Centru, mun. Chișinău din 24 decembrie 2015 menționată supra, prin
ordonanța aceluiași procuror din 23 aprilie 2016, reclamantul a fost pus sub
învinuire, fiindu-i incriminată comiterea infracțiunii prevăzută de art. 155 Cod
penal. Această ordonanță i-a fost adusă la cunoștință la data de 25 aprilie 2016.
La punerea sub învinuire, reclamantul a depus declarații ca învinuit prin care
a declarat faptul că nu recunoaște învinuirea adusă lui. Anume la această dată – 25
aprilie 2016, reclamantul a aflat despre faptul că a fost emisă încheierea
judecătorului de instrucție din 19 aprilie 2016, prin care a fost anulată ordonanța
emisă de procurorul Alla Cazacu din 24 decembrie 2015 prin care a fost scos de
sub urmărire penală pentru prima dată.
La punerea sub învinuire din 25 aprilie 2016, reclamantul împreună cu
avocatul său a depus procurorului Alla Cazacu o cerere, prin care a menționat
faptul că în viziunea părții reclamante punerea sub învinuire este prematură,
deoarece încheierea judecătorului de instrucție din 19 aprilie 2016 este cu drept de
recurs și a solicitat doamnei procuror să conteste cu recurs această încheiere
judecătorească. Atunci a solicitat să i se pună la dispoziție o copie a acestei
încheieri judecătorești.
La punerea reclamantului sub învinuire i s-a aplicat neîntemeiat măsura
preventivă sub formă de obligare de a nu părăsi țara pe parcursul întregii perioade
a urmăririi penale.
În urma anumitor acțiuni de urmărire penală organul de urmărire penală în
persoana procurorului în Procuratura mun. Chișinău Oficiul teritorial Centru, Alla
Cazacu, prin ordonanța sa din 11 august 2017 s-a dispus scoaterea reclamantului de
sub urmărire penală în această cauză penală și s-a dispus clasarea cauzei penate.
Prin încheierea judecătorului de instrucție din cadrul Judecătoriei Chișinău,
sediul Centru, Sergiu Bularu, din 02 mai 2018 s-a dispus a admite ca fiind
întemeiată plângerea depusă de avocatul Veronica Mihailov-Moraru în interesele
petiționarei Ludmila Sandu înaintată în baza art. 313 Cod de procedură penală,
împotriva acțiunilor organului de urmărire penală, și s-a dispus a anula ordonanța
adoptată de către procurorul în Procuratura mun. Chișinău oficiul Centru, Alla
Cazacu din 11 august 2017, precum și a fost anulată ordonanța Procurorului
ierarhic superior, Vera Chiranda, din 05 ianuarie 2018 prin care a fost respinsă ca
fiind neîntemeiată plângerea avocatului împotriva ordonanței contestate, din
motivele indicate în partea descriptivă a încheierii, cu dispunerea procurorului să
lichideze încălcările admise.
Prin decizia din 16 octombrie 2018 a Curții de Apel Chișinău s-a dispus a
respinge recursul cu menținerea în vigoare a încheierii instanței de fond emise de
judecătorul de instrucție la data de 02 mai 2018.
4
Reclamantul a menționat că în această perioadă de timp a mai întreprins cu
apărătorul său anumite acțiuni în cadrul acestei cauze penale, prin care a avut un
rol activ în cadrul urmăririi penale ca să-și demonstreze nevinovăția sa în
comiterea faptei prejudiciabile incriminate lui, iar ca rezultat al muncii depuse și
acțiunilor procesual-penale efectuate de organul de urmărire penală, Procuratura
mun. Chișinău Oficiul Centru în persoana procurorului Elena Șuvalova, prin
ordonanța din 20 iunie 2018, a dispus clasarea procesului penal, conform art. 286
Cod de procedură penală, în cazul prevăzut de art. 275 pct. 3 Cod de procedură
penală, pe motiv că fapta nu întrunește elementele infracțiunii.
A considerat că circumstanța precum că a fost scos de sub urmărire penală,
denotă că reclamantul în mod ilegal a fost tras la răspundere penală prin faptul că a
fost recunoscut în calitate de bănuit, a fost pus sub învinuire în această cauză
penală și s-a aplicat în privința sa măsura preventivă sub formă de obligare de a nu
părăsi localitatea, obligație de a nu părăsi țara o anumită perioadă îndelungată.
Și în acest context nu este vorba despre acțiuni ilegale în sens de infracțiuni
comise de organul de urmărire penală, ci de acțiuni al căror caracter ilegal se
manifestă prin încălcarea principiului general, potrivit căruia nici o persoană
nevinovată nu poate fi trasă la răspundere și nu poate fi judecată (erori), în sensul
art. 2 alin. (1) al Legii nr. 1545 din 25 februarie 1998.
Or, pentru astfel de erori, statul este răspunzător și urmează să recupereze
persoanei supuse ilegal urmăririi penale prejudiciul cauzat prin această atragere
ilegală la răspundere penală.
Reclamantul a menționat că a avut de retrăit stări psihice nesatisfăcătoare, pe
care le consideră ca fiind un prejudiciu moral.
Despre pornirea urmăririi penale în privința sa în anul 2015 și că este atras la
răspundere penală într-o cauză penală au aflat mulți foști colegi de ai săi de la
BPDS Fulger și din aparatul central al MAI.
Unii din ofițeri de urmărire penală din cadrul IP Centru i-au fost studenți la
Academia de Poliție Ștefan cel Mare, și în urma acestui fapt unii foști colegi de-ai
săi evitau să discute cu reclamantul, fiindu-le frică să nu fie vizați și ei de organul
de urmărire penală, îndeosebi în perioada statului capturat din anul 2015 până în
iunie 2018.
A susținut că a fost nevoit permanent să-și demonstreze nevinovăția sa
organului procuraturii atunci când se emiteau ordonanțe de scoatere de sub
urmărire penală și de 2 ori când judecătorul de instrucție a anulat aceste 2
ordonanțe emise de procurori privind scoaterea sa de sub urmărire penală și
clasarea cauzei penale, nu a dorit să conteste cu recurs încheierea judecătorului de
instrucție, manifestând prin aceasta o inacțiune și indiferență față de propria sa
hotărâre procesuală.
Despre pornirea neîntemeiată a acestei cauze penale în privința sa privind
pretinsa faptă de amenințare cu omor incriminată reclamantului au aflat și multe
rude de ale sale, frați, surori, verișori, nepoți, etc.
După ce a fost scos de sub urmărire penală a avut nevoie de un anumit timp
pentru a se reabilita în fața foștilor colegi și a rudelor sale explicându-le că este
nevinovat și că a fost scos de sub urmărire penală, arătându-le ordonanța de
scoatere de sub urmărire penală emisă de organul procuraturii, deoarece unii nu îl
credeau.
5
Faptul atragerii ilegale la răspundere penală s-a răsfrâns negativ asupra
rudelor apropiate ale reclamantului, care au aflat despre pornirea acestei cauze
penale, și a avut în legătură cu această cauză penală foarte multe probleme
familiale.
A adăugat că i s-a agravat starea sa de sănătate de la retrăirile sufletești, a fost
nevoit să urmeze diferite tratamente medicale, s-a adresat și la anumite fețe
bisericești pentru a se ruga și a fi protejat de biserică.
Prin acest fapt i-a fost pătată cinstea și onoarea sa de om, de cetățean și de
fost colaborator de poliție, locotenent-colonel în rezervă a poliției, persoană care
și-a executat permanent obligațiunile și atribuțiile funcției în mod cinstit, deoarece
a fost tratat cu neglijență de organul de urmărire penală, care a dispus în mod
absolut neîntemeiat atragerea sa la răspundere penală.
A solicitat instanței de judecată încasarea din contul statului prin intermediul
Ministerului Justiției a prejudiciului material cauzat prin tragere ilegală la
răspundere penală în mărime de 5 000 de lei, repararea prejudiciului moral în
mărime de 100 000 de lei, compensarea cheltuielilor judiciare.
Prin hotărârea din 26 noiembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru s-
a respins cererea de chemare în judecată, ca fiind neîntemeiată.
Invocând netemeinicia hotărârii primei instanțe, la 21 iunie 2021, avocatul
Coptu Sergiu, în interesele apelantului Beșleaga Grigore, a declarat apel, solicitând
casarea parțială a acesteia și emiterea unei decizii de admitere integrală a cererii de
chemare în judecată.
Prin decizia din 28 iunie 2022 a Curții de Apel Chișinău s-a admis apelul
declarat de Grigore Beșleaga. S-a casat integral hotărârea din 26 noiembrie 2021 a
Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, în cauza civilă la cererea de chemare în
judecată depusă de Grigore Beșleaga împotriva Ministerului Justiției, intervenient
accesoriu Procuratura Generală cu privire la încasarea prejudiciului material, moral
și cheltuielilor de judecată, și s-a adoptat o hotărâre nouă, prin care: s-a admis
parțial cererea de chemare în judecată depusă de Grigore Beșleaga împotriva
Ministerului Justiției, intervenient accesoriu Procuratura Generală cu privire la
încasarea prejudiciului material, moral și cheltuielilor de judecată. S-a încasat din
bugetul de stat, prin intermediul Ministerului Justiției, în beneficiul lui Grigore
Beșleaga prejudiciul moral în mărime de 10 000 de lei. S-au respins ca
neîntemeiate pretențiile reclamantului cu privire la încasarea prejudiciului material
și cheltuielilor de judecată suportate.
Pentru a decide astfel, prin prisma art. 1, 2 alin. (1), 3, 6 al Legii privind
modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de
urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor de judecătorești nr. 1545-XIII
din 25 februarie 1998, art. 66 alin. (3), 275, 284 Cod de procedură penală, în
coroborare cu actele cauzei, Colegiul a apreciat drept lipsite de temei concluziile
instanței de fond cu privire la faptul că, în speță, nu sunt întrunite condițiile de
aplicabilitate a răspunderii statului prin prisma Legii nr. 1545 din 25 februarie
1998.
Colegiul a considerat eronată soluția instanței de fond cu privire la
respingerea integrală a acțiunii depuse de Beșleaga Grigore, întrucât rezultă din
interpretarea greșită a circumstanțelor cauzei și aplicarea eronată a normelor de
drept material și procedural aplicabile la soluționarea litigiului, împrejurări care
6
impun necesitatea admiterii apelului declarat de Beșleaga Grigore și pronunțarea
unei noi hotărâri de admitere parțială a acțiunii.
În contextul pretențiilor deduse judecății, Colegiul a menționat că, pentru
angajarea răspunderii statului pentru prejudiciul cauzat prin erori judiciare și de
anchetă sunt necesare condiții speciale și anume: că fapta ilicită, în calitate de
condiție generală a răspunderii delictuale, va avea particularități în materia
respectivă, prin urmare nu orice acțiune ilicită a organelor de anchetă și judecată
atrage răspunderea statului.
O altă condiție necesară pentru angajarea răspunderii statului pentru
prejudiciul cauzat prin erori judiciare este actul de reabilitare, care și atestă
admiterea erorii judiciare și prejudicierea neîntemeiată a persoanei.
La caz, Colegiul a constatat că sunt întrunite condițiile prevăzute de Legea nr.
1545 din 25 februarie 1998, Beșleaga Grigore fiind scos de sub urmărire penală
prin ordonanța din 20 iunie 2018, pe motiv că fapta nu întrunește elementele
infracțiunii.
Prin urmare, o dată cu constatarea violării drepturilor lui Beșleaga Grigore
prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale
instanțelor judecătorești, urmează a fi reparat și prejudiciul cauzat prin aceste
acțiuni.
În sensul dat, prin prisma art. 1398, 1405 Cod civil, art. 13 alin. (1) și (2) din
Legea nr. 1545 din 25 februarie 1998, studiul înscrisurilor anexate la dosar,
Colegiul a reținut că lui Beșleaga Grigore i-au fost cauzate suferințe psihice, prin
faptul că în privința sa a fost intentată o cauză penală în baza art. 155 Cod Penal, în
privința reclamantului fiind efectuate acțiuni de urmărire penală și aplicate măsuri
preventive.
Colegiul a notat că, în final, reclamantul Beșleaga Grigore a fost scos de sub
urmărire penală prin ordonanța din 20 iunie 2018 a procurorului în Procuratura
mun. Chișinău, Oficiul Centru, Elena Șuvalova, în baza art. 275 pct.3) din Codul
de procedură penală, pe motiv că fapta nu întrunește elementele infracțiunii.
Totuși, pe o perioadă de aproximativ 3 ani, ca urmare a punerii sub învinuire,
reclamantul Beșleaga Grigore s-a aflat într-o stare de neliniște și incertitudine, care
i-a provocat suferințe psihice, fiind pusă în pericol libertatea sa, fiind nevoit să-și
demonstreze nevinovăția.
Prin urmare, având în vedere principiile compensării echitabile și rezonabile a
prejudiciului moral, natura dreptului lezat, caracterul și gravitatea suferințelor
suportate, statutul social al persoanei, durata urmăririi penale, Colegiul a considerat
că suma de 10 000 de lei reprezintă o compensație ce ar aduce o satisfacție
echitabilă lui Beșleaga Grigore.
Totodată, Colegiul a remarcat faptul că prejudiciul moral nu poate fi deturnat
de la scopul său, așa cum solicită reclamantul/ apelant în acțiune, or, acest lucru i-
ar conferi acestuia un folos material necuvenit, fără o justificare cauzală în eroarea
comisă și consecințele acesteia.
Astfel, instanța de apel a considerat că suma 10 000 de lei cu titlu de
prejudiciu moral, ar compensa suferințele reclamantului cauzate, în urma punerii
sub învinuire.
Or, contrar argumentelor apelantului, Colegiul a considerat că mărimea
compensației solicitate spre încasare cu titlu de reparare a prejudiciului moral în
7
sumă de 100 000 de lei, este una excesivă, motiv din care nu poate fi admisă
integral, nefiind stabilite suferințele morale de o asemenea intensitate.
Cu referire la pretenția de compensare a cheltuielilor de asistență juridică
suportate în cadrul procesului penal, Colegiul a notat că în conformitate cu
prevederile art. 7 al Legii nr. 1545 din 25 februarie 1998, în cazurile menționate la
art. 3 alin. (1), persoanei fizice sau juridice i se compensează sau i se restituie: e)
sumele plătite de ea pentru asistența juridică.
Colegiul atestă că prin acțiunea înaintată, reclamantul a solicitat repararea
prejudiciului material în sumă de 5 000 de lei cu titlu de cheltuieli de asistență
juridică suportate în cadrul cauzei penale, însă nu a anexat în acest sens nici un
înscris care ar confirma suportarea reală a acestor cheltuieli.
Verificând pretențiile înaintate de reclamant privind compensarea cheltuielilor
de judecată, în raport cu materialele dosarului, se atestă că la dosar nu au fost
prezentate bonuri de plată, care ar confirma suportarea cărorva cheltuieli de
judecată în prezentul proces, prin urmare, instanța de apel va respinge și acest
capăt de cerere ca neîntemeiat și lipsit de suport probator.
La 19 august 2022, Ministerul Justiției a declarat recurs, prin care a solicitat
casarea deciziei instanței de apel cu menținerea hotărârii primei instanțe.
În motivarea recursului s-a indicat că instanța de apel la examinarea cauzei a
încălcat esențial și a aplicat eronat normele de drept procedural și material, ceea ce
a dus la adoptarea unei soluții neîntemeiate.
Totodată, s-au invocat aceleași argumente și circumstanțe factologice care au
fost invocate pe parcursul examinării cauzei în instanțele ierarhic inferioare, cărora
le-a fost dată apreciere, redând conținutul prevederilor normelor legale, dar fără a
demonstra prin careva probe, încălcarea sau aplicarea eronată de către instanțele de
judecată a normelor legale aplicabile speței.
La 22 septembrie 2022, prin intermediul oficiului poștal, Grigore Beșleaga,
reprezentat de avocatul Sergiu Coptu, a declarat recurs, prin care a solicitat casarea
în parte a deciziei instanței de apel și integral hotărârea primei instanțe cu
adoptarea unei noi soluții de admitere integrală a acțiunii.
În motivarea recursului s-a indicat că instanța de apel la examinarea cauzei a
încălcat esențial și a aplicat eronat normele de drept procedural și material, ceea ce
a dus la adoptarea unei soluții neîntemeiate.
Totodată, s-au invocat aceleași argumente și circumstanțe factologice care au
fost invocate pe parcursul examinării cauzei în instanțele ierarhic inferioare, cărora
le-a fost dată apreciere, redând conținutul prevederilor normelor legale, dar fără a
demonstra prin careva probe, încălcarea sau aplicarea eronată de către instanțele de
judecată a normelor legale aplicabile speței.
În contextul prevederilor art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se
declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,
dacă legea nu prevede altfel.
Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 28 iunie 2022 și a
expediat-o participanților la proces la 26 august 2022, fapt confirmat prin
scrisoarea de expediere (f.d. 196, Vol. I), astfel, recursurile declarate la data de 19
august 2022 și 22 septembrie 2022, sunt în termen.
În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, după
parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității
recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea
8
despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data
primirii acesteia.
Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor
invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit
în conformitate cu alin. (2).
Prin prisma art. 439 alin. (2) din Codul de procedură civilă, la 09 septembrie
2022 și 29 septembrie 2022 instanța de recurs a comunicat intimaților recursurile,
informând despre necesitatea depunerii referinței.
Astfel, 27 septembrie 2022 și la 17 octombrie 2022, Procuratura Generală a
depus referințe, prin care a solicitat de a admite recursul Ministerului Justiției în
sensul declarat și de a respinge recursul declarat de Grigore Beșleaga, reprezentat
de avocatul Sergiu Coptu.
Examinând temeiurile recursurilor declarate de Ministerul Justiției și de
Grigore Beșleaga, reprezentat de avocatul Sergiu Coptu, completul Colegiului
civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție
consideră recursurile ca inadmisibile din următoarele considerente.
În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți
participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă
încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a
normelor de drept procedural.
Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se
consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate
sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele
indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în
măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei
sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către
instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la
încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.
Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de
recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în
temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.
Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție consideră că recursurile declarate de Ministerul Justiției și de
Grigore Beșleaga, reprezentat de avocatul Sergiu Coptu, nu se încadrează în
temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.
Astfel, argumentele invocate în recursurile declarate se referă la dezacordul
recurenților cu soluția pronunțată de instanța de apel, însă nu relevă încălcarea
esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie
temei de casare a deciziei contestate.
Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are
caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,
verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.
În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura
admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se
încadrează în cele prevăzute în art. 432, alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.
9
În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul
normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură
civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către
instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre
probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara
controlului instanței de recurs.
Prin prisma art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate
interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă
că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant
regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă,
din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor
de apreciere a probelor.
În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în
jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției
Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că
nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,
întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva
sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes
(cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25
februarie 1995, nr.26561/1995).
În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de
contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a
recunoaște recursurile declarate de Ministerul Justiției și de Grigore Beșleaga,
reprezentat de avocatul Sergiu Coptu, ca fiind inadmisibile.
În conformitate cu art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,
completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție
d i s p u n e :
Se consideră inadmisibile recursurile declarate de Ministerul Justiției și de
Grigore Beșleaga, reprezentat de avocatul Sergiu Coptu, împotriva deciziei din 28
iunie 2022 a Curții de Apel Chișinău.
Încheierea este irevocabilă.
Președintele completului,
judecătorul Svetlana Filincova
judecătorii Victor Burduh
Galina Stratulat
10