3ra-1057/22 — contestarea actului administrativ

3ra-1057/22 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 3ra-1057/2022

2-17186631-01-3ra-12102022

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (jud. M. Gandrabur)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. Gh. Mîra, A. Bostan, Gr. Dașchevici)

ÎNCHEIERE

23 noiembrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Aliona Miron

Iurie Bejenaru

examinând admisibilitatea recursului depus de Societatea cu Răspundere Limitată

„Nanostar”, reprezentat de avocatul Adrian Berezovschi,

în cauza de contencios administrativ, intentată la cererea de chemare în judecată

depusă de Societatea cu Răspundere Limitată „Nanostar” împotriva Întreprinderii de

Stat „Administrația de Stat a Drumurilor” și Ministerului Economiei și Infrastructurii al

Republicii Moldova, terț Agenția Proprietății Publice cu privire la obligarea emiterii

actelor administrative favorabile și încasarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 21 iunie 2022 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

admis apelul depus de Întreprinderea de Stat „Administrația de Stat a Drumurilor” și

apelul depus de Ministerul Economiei și Infrastructuri (succesor în drepturi și obligații

procedurale Ministerul Infrastructurii și Dezvoltării Regionale), casată hotărârea din 04

decembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani și a fost emisă o nouă decizie

prin care acțiunea depusă de Societatea cu Răspundere Limitată „Nanostar” a fost

respinsă,

c o n s t a t ă:

La 04 august 2017 Societatea cu Răspundere Limitată „Nanostar” a depus cerere

de chemare în judecată împotriva Ministerului Transporturilor și Infrastructurii

Drumurilor (reorganizat în Ministerul Economiei și Infrastructurii al Republicii

Moldova) și Întreprinderii de Stat „Administrația de Stat a Drumurilor”, intervenient

accesoriu Agenția Proprietății Publice cu privire la obligarea emiterii actelor

administrative favorabile și încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reclamanta SRL „Nanostar” a indicat că, este proprietara a

două construcții nefinalizate amplasate pe terenul cu numărul cadastral xxxxxx cu

suprafața totală de 18,6396 ha, din s. Stăuceni, mun. Chișinău, extravilan. În baza

contractului de locațiune nr. 02-12/353 din 06 decembrie 2012, încheiat între ÎS

1

„Administrația de Stat Drumurilor” și SRL „Nanostar”, reclamanta a obținut locațiunea

asupra terenului cu suprafața de 0,676 ha din terenul indicat, amplasat în zona drumului

M2 Chișinău-Soroca-frontieră cu Ucraina, km 10+50+10+650, partea stângă și dreaptă.

Reclamanta a indicat, că construcțiile menționate au fost edificate în baza

prescripțiilor tehnice PT221 din 21 noiembrie 2012, a certificatului de urbanism nr. 52

din 12 septembrie 2014, autorizației de construire nr. 70 din 23 decembrie 2014,

avizului tehnic nr. 067-AT din 19 mai 2015, proiectului de execuție nr. 12/14 elaborat

de SRL „Cundisgaz” și avizului Inspectoratului General al Poliției nr. IMP/10779 din

22 august 2015. A menționat că investiția realizată în edificarea construcțiilor a avut

scopul construirii unei stații de deservire tehnică cu automagazin și a unei stații de

alimentare a autovehiculelor.

În urma solicitărilor adresate Ministerului Transporturilor și Infrastructurii

Drumurilor și Întreprinderii de Stat „Administrația de Stat a Drumurilor” privind

eliberarea prescripțiilor tehnice, valabilitatea cărora constituie 12 luni, SRL „Nanostar” i

s-a invocat necesitatea prezentării contractului de locațiune, valabilitatea căruia a

expirat, însă, pârâții au refuzat să prelungească valabilitatea acestuia sau încheierea unui

nou contract de locațiune.

A invocat că este pusă într-o situație contradictorie, în care acesteia i se refuză

eliberarea prescripțiilor tehnice necesare și a autorizației de amplasare a obiectului, pe

motiv că, nu există un contract de locațiune a terenului, iar concomitent aceleași

autorități refuză prelungirea contractului de locațiune.

Astfel, SRL „Nanostar” a indicat că, este în imposibilitate de a-și realiza dreptul de

proprietate asupra construcțiilor edificate legal și de a obține actele necesare în acest

sens, din cauza cerințelor contradictorii înaintate. Din aceste considerente, la 05 iunie

2017 SRL „Nanostar” s-a adresat cu cerere către Ministerul Transporturilor și

Infrastructurii Drumurilor privind prelungirea termenului de valabilitate a contractului

de locațiune din 06 decembrie 2012, pe un termen echivalent celui acordat inițial,

eliberarea prescripțiilor tehnice și autorizației de amplasare a stației de deservire tehnică

cu automagazin și stației de alimentare cu combustibil, amplasate în com. Stăuceni,

mun. Chișinău, unificând solicitările sale, în scopul înlăturări discrepanțelor instituite

anterior de pârâți.

Prin scrisoarea Ministerului Transporturilor și Infrastructurii Drumurilor nr. 04-2-

201 din 07 iulie 2017, SRL „Nanostar” a fost informată despre imposibilitatea

prelungirii contractului de locațiune, pe motiv că, ar fi în contradicție cu Legea

drumurilor și Normativul în construcții NCM D02.01:2015 proiectarea drumurilor

publice, în baza cărora este imposibilă amplasarea obiectivului solicitat, astfel că

cererea înaintată a fost respinsă.

Reclamanta a invocat, că raporturile contractuale privind locațiunea terenului au

continuat în mod tacit după încetarea valabilității contractului, la 31 decembrie 2015, or

imobilele erau deja edificate parțial, iar deoarece acestea reprezentau construcții legate

solid de pământ, strămutarea cărora este imposibilă, încetarea raporturilor de locațiune

nu putea fi realizată, acestea continuând în privința terenului respectiv în mod tacit.

Astfel, refuzul de prelungire a contractului de locațiune este bazat pe norme, care au

2

intrat în vigoare ulterior autorizării construcțiilor, în scopul organizării unei stații de

deservire tehnică cu automagazin și a stației de alimentare a autovehiculelor și inițierii

edificării acestora, respectiv normele invocate de pârâți nu sunt aplicabile în raport cu o

situație juridică constituită anterior. Or, acceptarea de către pârâți a proiectului

nominalizat, ce impune investiții considerabile, nu este anulat prin dispozițiile legii noi,

în condițiile în care la data intrării acesteia în vigoare, lucrările de construcție erau deja

demarate cu respectarea tuturor exigențelor legale în vigoare la momentul respectiv.

A susținut că, refuzul pârâților de a elibera actele solicitate, echivalează cu o

ingerință în dreptul de proprietate, constituind o expropriere inadmisibilă, fără o justă

compensație, deoarece, este proprietara a două construcții nefinalizate, pe care nu le

poate nici recepționa final, nici beneficia de acestea în scopul pentru care au fost

construite.

Prin urmare, reclamanta SRL „Nanostar” a solicitat obligarea pârâților de a

prelungi termenul de valabilitate a contractului de locațiune nr. 02-12/353 din data de 06

decembrie 2012, pe un termen echivalent celui acordat inițial, obligarea emiterii

prescripțiile tehnice și autorizației de amplasare a stației de deservire tehnică cu

automagazin și stație de alimentare cu combustibil, situate în mun. Chișinău, com.

Stăuceni, traseul M2 Chișinău-Soroca-frontiera cu Ucraina km 10+550+10+650,

precum și compensarea cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea din 04 decembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, a

fost admisă acțiunea depusă de SRL „Nanostar”. A fost anulat refuzul nr. 04/2-201 din

07 iulie 2017, emis de Ministerul Transporturilor și Infrastructurii Drumurilor (succesor

Ministerul Economiei și Infrastructurii). A fost obligat Ministerul Economiei și

Infrastructurii al Republicii Moldova să elibereze prescripțiile tehnice și autorizația de

amplasare a stației de deservire tehnică cu automagazin și stație de alimentare cu

combustibil situate în mun. Chișinău, com. Stăuceni, traseul M2 Chișinău-Soroca-

frontiera cu Ucraina km 10+550+10+650 (pe partea stângă și dreaptă), cu condiția

achitării taxei prevăzute în Titlul IX din Codul Fiscal. Pretențiile ce vizează obligarea

prelungirii de către ÎS „Administrația de Stat a Drumurilor” și Ministerul Economiei și

Infrastructurii al Republicii Moldova a termenului de valabilitate a contractului de

locațiune nr. 02-12/353 din data de 06 decembrie 2012, au fost respinse pe motivul

constatării prelungirii tacite a relațiilor contractuale pe un termen nedeterminat.

La 06 decembrie 2019 ÎS „Administrația de Stat a Drumurilor” a depus apel

împotriva hotărârii din 04 decembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, iar,

la 05 februarie 2020 a prezentat motivarea apelului, prin care a solicitat casarea

integrală a hotărârii primei instanțe, cu emiterea unei noi decizii privind respingerea

acțiunii depuse de SRL „Nanostar” (f.d. 74, 86 vol. II).

Iar, la 27 decembrie 2019 Ministerul Economiei și Infrastructurii a Republicii

Moldova a depus apel împotriva hotărârii din 04 decembrie 2019 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Râșcani, iar la 17 martie 2020 a prezentat motivarea apelului, prin care

a solicitat casarea integrală a hotărârii primei instanțe, cu emiterea unei noi decizii

privind respingerea acțiunii depuse de SRL „Nanostar” (f.d. 77, 111 vol. II).

3

Prin încheierea din 21 octombrie 2020 a Curții de Apel Chișinău a fost atrasă în

calitate de terț Agenția Proprietății Publice (f.d.187 vol. II).

Prin decizia din 14 iulie 2021 a Curții de Apel Chișinău a fost casată hotărârea din

04 decembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani și a fost emisă o decizie

nouă, prin care a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea înaintată de SRL ,,Nanostar”

împotriva ÎS ,,Administrația de Stat a Drumurilor”, Ministerului Economiei și

Infrastructurii, terț Agenția Proprietății Publice cu privire la anularea refuzului nr. 04/2-

201 din 07 iulie 2017, obligarea Ministerului Economiei și Infrastructurii să elibereze

prescripțiile tehnice și autorizația de amplasare a stației de deservire tehnică cu

automagazin și a stației de alimentare cu combustibil, situate în mun. Chișinău, com.

Stăuceni, extravilan, traseul M2 Chișinău-Soroca-frontieră cu Ucraina, km

10+550+10+650 (pe partea stângă și dreaptă), cu condiția achitării taxei prevăzute în

Titlul IX din Codul fiscal și obligarea prelungirii de către ÎS „Administrația de Stat a

Drumurilor” și Ministerul Economiei și Infrastructurii a termenului de valabilitate a

contractului de locațiune nr. 02-12/353 din data de 06 decembrie 2012.

La 22 octombrie 2021 SRL „Nanostar”, reprezentată de avocatul Adrian

Berezovschi, a depus recurs împotriva deciziei din 14 iulie 2021 a Curții de Apel

Chișinău, solicitând casarea deciziei instanței de apel și menținerea hotărârii primei

instanțe (f.d. 27, vol. III).

Prin decizia din 22 decembrie 2021 a Curții Supreme de Justiție a fost admis

recursul depus de SRL „Nanostar”, reprezentată de avocatul Adrian Berezovschi, a fost

casată integral decizia din 14 iulie 2021 a Curții de Apel Chișinău cu restituirea cauzei

spre rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de judecată.

Prin decizia din 21 iunie 2022 a Curții de Apel Chișinău a fost admis apelul depus

de ÎS „Administrația de Stat a Drumurilor” și apelul depus de Ministerul Economiei și

Infrastructurii (succesor în drepturi și obligații procedurale Ministerul Infrastructurii și

Dezvoltării Regionale), a fost casată integral hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul

Rîșcani din 04 decembrie 2019 și a fost emisă o nouă decizie prin care acțiunea depusă

de SRL „Nanostar” a fost respinsă ca neîntemeiată.

În susținerea soluției sale, instanța de apel s-a bazat pe prevederile art. 8 alin. (1),

(2), 9 alin. (1), 875, 208 alin. (1)-(5), 904 alin. (1) Codul civil, în vigoare pînă la 01

martie 2019 și a stabilit că prin scrisoarea nr. 10-05/2113 din 15 octombrie 2015, ÎS

„Administrația de Stat a Drumurilor” a adus la cunoștință SRL „Nanostar” că, în

temeiul art. 903 lit. a) din Codul civil, contractul nr. 02-12/353 din 06 decembrie 2012

va înceta la 01 ianuarie 2016, adică la data expirării termenului.

Instanța de apel nu a fost de acord cu soluția primei instanței în ceea ce privește

prelungirea relațiilor contractuale în mod tacit. Ca dovadă a acestui fapt, Colegiul

instanței de apel a reținut răspunsul Î.S. „Administrația de Stat a Drumurilor” nr. 06-

03/341 din 21 februarie 2017, prin care a informat SRL „Nanostar” că, până la

momentul emiterii răspunsului, nu a fost achitată chiria în sumă de 8732,34 de lei (în

termenii stabiliți în contractul nr. 02-12/353 din 06 decembrie 2012), dar și din textul

actului normativ precitat, este evident că părțile nu au întreprins acțiuni asupra

prelungirii contractului de locațiune.

4

Reieșind din prevederile art. 904 Codul civil (în vigoare până la 01.03.2019),

rezultă că, pentru ca raporturile contractuale să fie considerate prelungite pe un termen

determinat este necesar că până la expirarea termenului contractului părțile să nu

întreprindă careva acțiuni de încetare a raporturilor contractuale și restituirea locatorului

a bunului închiriat. Circumstanțele notate analizate în ansamblul lor, denotă cu

certitudine nedorința părților de a prelungi relațiile respective, în vederea producerii

efectelor juridice generatoare de drepturi și obligații civile, în contradictoriu cu

argumentele reclamantului, în scopul executării acestuia. Așadar, conform textelor de

lege citate raportate la probatoriul administrat, instanța de apel a conchis că prima

instanță neîntemeiat a concluzionat despre prelungirea raporturilor contractuale, or,

apărarea pretinsului drept de proprietate nu constituie obiect al litigiului și nu acordă

instanței dreptul de a prelungi tacit raporturile contractuale de locațiune contrar voinței

proprietarului terenului. Totodată, instanța de apel a reiterat că nu se va considera

încălcarea dreptului de proprietate asupra construcțiilor nefinalizate, or, majoritatea

lucrărilor au fost executate în lipsa actelor permisive.

Cu referire la pretenția privind obligarea emiterii prescripțiilor tehnice și

autorizației de amplasare a stației de deservire tehnică cu automagazin și stație de

alimentare cu combustibil, situate în mun. Chișinău, com. Stăuceni, traseul M2

Chișinău-Soroca-frontiera cu Ucraina km 10+550+10+650, Colegiul instanței de apel a

reținut prevederile art. 9 alin. (1) și (2) din Legea drumurilor nr. 509 din 22 iunie 1995

și a relevat că la 21 noiembrie 2012 Ministerul Economiei și Infrastructurii, a eliberat

intimatului prescripțiile tehnice privind amplasarea obiectivului în zona drumului public

și/sau în zonele de protecție ale acestuia, pentru amplasarea obiectivului - stație de

deservire tehnică în complex cu automagazin și stație de alimentare cu combustibil.

Iar, conform legislației valabile la acel moment, la data eliberării presripțiilor

tehnice în 2012, Anexa nr. 3 a Legii drumurilor nr. 509/1995, precum și la data

solicitării repetate a precripțiilor tehnice în 2017, a fost stabilit termenul de valabilitate

al prescripțiilor tehnice de 12 luni.

Colegiul instanței de apel a notat că, în prescripțiile tehnice din 21 noiembrie 2012,

Ministerul Transporturilor și Infrastructurii Drumurilor a indicat expres despre lipsa

dreptului de executare a lucrărilor, or, în temeiul Legii drumurilor nr. 509/1995, doar

autorizația de amplasare a obiectivului în zona drumului public și/sau în zonele de

protecție ale acestuia permite începerea lucrărilor de construcție. Or, deși la 13 august

2014 prin scrisoarea nr. 10-09/1467 ÎS „Administrația de Stat a Drumurilor” a adus la

cunoștință SRL „Nanostar” precum că contractul de locațiune nr. 02- 12/353 din 06

decembrie 2012 a fost încheiat în baza prescripțiilor tehnice nr. PT221 din 21 noiembrie

2012, eliberate de Ministerul Transporturilor și Infrastructurii Drumurilor pentru

amplasarea stației de deservire tehnică în complex cu automagazin și stație de

alimentare cu combustibil, situat în zona drumului M2 Chișinău-Soroca-frontieră cu

Ucraina, km 10+550-10+650. Termenul de valabilitate a prescripțiilor tehnice, a expirat

la 20 noiembrie 2013, data până la care urma să obțină de la Ministerul Transporturilor

și Infrastructurii Drumurilor autorizația de amplasare a obiectivului, în corespundere cu

prevederile art. 9 din Legea drumurilor nr. 509-XI1I din 22 iunie 1995, cu modificările

5

ulterioare. În această ordine de idei, Colegiul instanței de apel a dedus cu certitudine că,

ÎS ,,Administrația de Stat a Drumurilor” și-a manifestat dorința de a înceta contractul de

locațiune nr. 02-12/353 din 06.12.2012, având în vedere că până la momentul

notificării, SRL ,,Nanostar” nu dispunea de autorizație de amplasare a obiectivului, iar

condițiile tehnice nu mai erau valabile. Cu toate acestea, după ce ÎS „Administrația de

Stat a Drumurilor” a informat prin scrisoarea nr. 10-09/1467 din 13 august 2014, în

vederea încetării contractului de locațiune în temeiul lipsei autorizației de amplasare a

obiectivului și condițiilor tehnice valabile, SRL „Nanostar” a obținut certificatul de

urbanism pentru proiectare nr. 52 din 12 septembrie 2014, emis de Primăria com.

Stăuceni, mun. Chișinău. Iar, la 23 decembrie 2014 a obținut Autorizația de construcție

nr. 70 din 23 decembrie 2014, emisă de Primăria comunei Stăuceni, mun. Chișinău.

Ulterior, la 19 mai 2015 SRL „Nanostar” a obținut Avizul Tehnic, ce atestă gradul

de executare a construcției, 16%, act folosit în scopul înregistrării în registrul bunurilor

imobile, iar la 26 mai 2015 reclamantul/intimat a înregistrat construcția nefinalizată

(imobilul) în Registrul bunurilor imobile.

Având în vedere circumstanțele esențiale ale pricinii în raport cu normele legale

sus-indicate, Colegiul instanței de apel a notat că, la caz, s-a confirmat faptul că SRL

„Nanostar” cu bună cunoștință a construit ilegal construcțiile, pentru care a obținut la

acel moment doar prescripțiile tehnice, or, după notificarea ÎS „Administrația de Stat a

Drumurilor” nr. 10-09/1467 din 13 august 2014, s-a obținut certificatul de urbanism,

autorizația de construcție, aviz tehnic și autentificarea în Registrul bunurilor imobile a

dreptului de proprietate asupra construcțiilor edificate ilegal, în lipsa actelor permisive

(prescripții tehnice - valabile și autorizația de amplasare).

Mai mult, în prescripțiile tehnice nr. PT 221 din 21 noiembrie 2012, cu termen de

valabilitate 12 luni, a fost menționat că nu au dreptul de construcții, ele fiind eliberate

doar pentru a putea proiecta viitorul obiectiv, astfel încât prin acest proiect să fie clar

determinat impactul construcției în fața siguranței rutiere, de asemenea și corespunderea

acesteia cu cerințele normativelor tehnice și urbanistice, or, în temeiul Legii drumurilor

nr. 509/1995, doar autorizația de amplasare a obiectivului în zona drumului public și/sau

în zonele de protecție ale acestuia permiteau începerea lucrărilor de construcție.

Circumstanțele descrise a permis instanței de apel să conchidă că, prima instanță a

aplicat eronat prevederile legii, motiv din care a casat hotărârea primei instanțe și a emis

o nouă hotărâre de respingere a acțiunii.

La 28 septembrie 2022 și 17 octombrie 2022 SRL „Nanostar”, reprezentat de

avocatul Adrian Berezovschi a depus cerere de recurs motivată împotriva deciziei din

21 iunie 2022 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea recursului, casarea

deciziei contestate și emiterea unei noi decizii de menținere a hotărârii primei instanțe.

În motivarea recursului a indicat că, nu este de acord cu decizia instanței de apel,

deoarece instanța de apel incorect a apreciat circumstanțele de fapt ale speței, fapt ce a

dus la aplicarea eronată a normelor de drept material și pronunțarea unei decizii ilegale.

Instanța de apel eronat a constatat lipsa temeiurilor prin care a fot prelungit tacit

contractul de locațiune. Instanța de apel a examinat subiectiv cererea de apel și a adoptat

6

o decizie ilegală și neîntemeiată și intenționat și fără careva motive a ignorat

prevederile art. 904 alin. (1) din Codul civil.

Examinând admisibilitatea recursului depus de către SRL „Nanostar”, reprezentat

de avocatul Adrian Berezovschi, în raport cu materialele cauzei, Completul specializat

pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și

de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că acesta este

inadmisibil, din următoarele motive.

În conformitate cu art. 246 alin. (1) și (2) lit. d) din Codul administrativ, Curtea

Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este

inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere. Recursul se declară

inadmisibil în special când: recursul a fost depus după expirarea termenului stabilit la

art. 245 alin. (1).

Articolul 245 alin. (1) Cod administrativ indică că recursul se depune la instanța de

apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea nu

stabilește un termen mai mic. Instanța de apel transmite neîntârziat Curții Supreme de

Justiție recursul împreună cu dosarul judiciar.

Iar, alin. (2) art. 245 Cod administrativ, prevede că motivarea recursului se prezintă

Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de

apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune la

instanța de apel.

Pentru a înțelege sensul pe care legiuitorul a dorit să îl dea sintagmei „decizia

instanței de apel” din art. 245 Cod administrativ, este necesar de explicat că prin

noțiunea de „decizie” se subînțelege atât dispozitivul deciziei instanței de apel, cât și

decizia motivată a instanței de apel. Or, din coroborarea art. 191 alin. (4), art. 40 alin. (3)

și art. 245 Cod administrativ rezultă inechivoc că, după examinarea cererii de apel,

instanța de apel adoptă decizia în formă de dispozitiv, adică componenta structurală a

deciziei instanței de apel căreia i se dă citire la pronunțare și nu reprezintă altceva decât

reproducerea integrală și întocmai a soluției adoptate în urma deliberării, calea și

termenul de atac. Iar motivarea, în scris, a deciziei adoptate are loc în termenul

specificat la art. 240 alin. (3) Cod administrativ. Asta, deoarece motivarea recursului se

depune doar după notificarea deciziei motivate a instanței de apel, întrucât, numai după

acest moment, partea interesată ia cunoștință nu numai de soluția materializată prin

dispozitivul deciziei instanței de apel, dar și, în mod efectiv, de considerentele cuprinse

în decizie.

Raportat la cele expuse supra, este cert că legiuitorul a prevăzut depunerea

recursului separat de motivarea acestuia, respectiv, termenul de declarare și cel de

prezentare a motivării recursului curg din momente diferite (dies a quo), și anume: în

temeiul art. 245 alin. (1) din Codul administrativ, de la notificarea dispozitivului deciziei

instanței de apel, sub sancțiunea art. 246 alin. (2) lit. d) din Codul administrativ –

recursul se declară inadmisibil, în special, când recursul a fost depus după expirarea

termenului stabilit la art. 245 alin. (1).

Din actele cauzei rezultă că decizia Curții de Apel Chișinău a fost pronunțată la

data de 21 iunie 2022.

7

Totodată, prin extrasul poștei electronice, se atestă că la data de 24 iunie 2022

instanța de apel a expediat în adresa adrian.berezovski@gmail.com copia dispozitivului

deciziei din data de 21 iunie 2021, în care i s-a explicat calea și termenul de atac al

deciziei adoptate. (f.d. 132, vol. III).

În acest context, este de menționat că în corespundere cu prevederile art. 223 din

Codul administrativ, hotărârile și alte acte de dispoziție, prin care se stabilesc termene,

precum și numirea ședințelor și citațiile se notifică participanților la proces conform art.

96-114.

Prin prisma art. 96 alin. (1) din Codul administrativ, notificările și comunicările

către participanții la procedura administrativă se realizează în orice formă de comunicare

adecvată, rapidă și eficientă din punctul de vedere al costurilor.

În acest sens, instanța de recurs precizează că art. 96 alin. (1) din Codul

administrativ, reglementează o atare modalitate de comunicare a actelor judecătorești.

Pentru aplicarea acestor norme de drept procedural, este necesar ca acest mijloc să

asigure transmiterea textului cuprins în act și confirmarea primirii lui. Așadar,

confirmarea expedierii și recepționării documentului către partea interesată se atestă prin

extrasul eliberat de către operatorul poștei electronice. În mod special, înscrisul dat

conține: datele de identificare a poștei electronice a expeditorului și a destinatarului; data

calendaristică, anul, ora expedierii, precum și atașamentul cu actul judecătoresc. Cu titlu

de excepție, în caz de eroare tehnică sau neexpediere a actului pe poșta electronică,

extrasul pre-citat va cuprinde informații cu privire la aceste inexactități. Cu alte cuvinte,

expeditorul va primi un mesaj separat de la „Mail delivery system” sau extrasul dedus

analizei va cuprinde mesajul de la „Mail delivery system” conform căruia operatorul

poștal va explica cauzele care au stat la baza returnării mesajului către expeditor. De

regulă, acesta este informat că transmiterea mesajului nu a fost posibilă, deoarece adresa

nu a fost găsită sau ea nu poate primi e-mailuri.

Prin urmare, se atestă că dispozitivul deciziei din 21 iunie 2022 a Curții de Apel

Chișinău a fost notificat SRL „Nanostar”, reprezentat de avocatul Adrian Berezovschi în

momentul expedierii prin intermediul poștei electronice, adică la 24 iunie 2022 și urma

să expire la data de 25 iulie 2022, zi de luni.

Însă, distinct acestor circumstanțe, SRL „Nanostar”, reprezentat de avocatul Adrian

Berezovschi nu a prezentat recursul conform prevederilor art. 245 alin. (1) Cod

administrativ, dar a prezentat doar motivarea recursului la Curtea de Apel Chișinău la

data de 28 septembrie 2022.

Cu titlu subsidiar, instanța de recurs notează că faptul recepționării deciziei

motivate a Curții de Apel Chișinău de către SRL „Nanostar”, reprezentat de avocatul

Adrian Berezovschi la data de 07 septembrie 2022 (f.d.134, vol. III), pe aceiași adresă

electronică, nu constituie temei de prelungire a termenului de procedură, or, termenul de

contestare curge de la momentul notificării a dispozitivului deciziei prin intermediul

poștei electronice, la data de 24 iunie 2022, or recurentul era obligat să depună recurs

conform art. 245 alin. (1) Cod administrativ, iar ulterior să prezinte motivarea recursului.

Articolul 245 alin. (2) din Codul administrativ reglementează situația când recursul

depus conform prevederilor alin. (1) art. 245 a fost depus nemotivat din cauza

8

neprezentării de către instanța de apel a motivării deciziei, care potrivit alin. (3) art. 240

din Codul administrativ se motivează în scris în termen de 30 de zile de la data

pronunțării.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

notează că în conformitate cu art. 24 alin. (1) Cod administrativ, participanții la

procedura administrativă și procedura de contencios administrativ trebuie să își exercite

drepturile și să își îndeplinească obligațiile cu bună-credință, fără a încălca drepturile

procesuale ale altor participanți.

Mai mult, este de menționat că potrivit jurisprudenței Curții Europene, participanții

procesului de judecată urmează să-și asume un rol activ, urmărind cu diligență derularea

procesului său și să dispună cu bună-credință de drepturile sale procedurale.

În conformitate cu art. 36 alin. (2) Cod administrativ, instanțele de judecată

competente aplică principiul supremației dreptului cu luarea în considerare a

jurisprudenței Curții Europene pentru Drepturile Omului.

Sub acest aspect, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ reiterează că reprezentantul SRL „Nanostar” a cunoscut despre

dispozitivul deciziei din 21 iunie 2022 a Curții de Apel Chișinău și prin urmare, avea

obligația de a întreprinde toate măsurile necesare, după cum sugerează și jurisprudența

CEDO (Van Harn versus Germany, nr. 7557/03 din 11 septembrie 2007), de a proteja

drepturile sale de acces la instanță, fapt ignorant cu desăvârșire, care în consecință a

generat omiterea termenului prescris la art. 245 alin. (1) Cod administrativ.

Conform art. 65 alin. (1), (2) din Codul administrativ dacă o persoană, din motive

independente de voința ei, nu a putut respecta un termen legal, atunci, la cerere, ea poate

fi repusă în termen. La cerere se anexează probele care confirmă faptele pe care aceasta

se întemeiază și, suplimentar, se recuperează acțiunile omise.

Astfel, termenul de declarare a recursului poate fi restabilit, dacă persoanele

îndreptățite prezintă probe veridice ce confirmă imposibilitatea depunerii acestuia în

termen.

La caz, SRL „Nanostar”, reprezentat de avocatul Adrian Berezovschi nu a depus

cerere privind repunerea recursului în termen, în sensul art. 65 alin. (1) și (2) din Codul

administrativ și nici nu a prezentat probe concludente și pertinente în vederea

argumentării omiterii termenului legal, motiv din care recursul necesită a fi declarat

inadmisibil.

Or, în cazul acceptării unui recurs tardiv se va încălca principiul securității

raporturilor juridice, garantat de articolul 6 și preambulul Convenției Europene pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, ceea ce este inadmisibil.

Reieșind din considerentele menționate și având în vedere că recursul a fost depus

după expirarea termenului stabilit la art. 245 alin. (1) din Codul administrativ,

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

ajunge la concluzia în temeiul art. 246 alin. (2) lit. d) din Codul administrativ, de a

declara inadmisibil recursul depus de către depus de Societatea cu Răspundere Limitată

„Nanostar”, reprezentat de avocatul Adrian Berezovschi.

9

În conformitate cu art. 230 și art. 246 alin. (2) lit. d) din Codul administrativ,

completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Recursul depus de Societatea cu Răspundere Limitată „Nanostar”, reprezentat de

avocatul Adrian Berezovschi se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Aliona Miron

Iurie Bejenaru

10