3ra-1154/21 — obligarea emiterii actelor administrative favorabile si incasarea cheltuielilor de judecata

3ra-1154/21 — obligarea emiterii actelor administrative favorabile si incasarea cheltuielilor de judecata (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr.3ra-1154/21

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani (jud: M. Gandrabur)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: A.Minciuna, V. Clima, E.Palanciuc)

D E C I Z I E

22 decembrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Maria Ghervas

Nicolae Craiu

Victor Burduh

Nina Vascan

examinând recursul depus de Societatea cu Răspundere Limitată „Nanostar”,

reprezentată de avocatul Adrian Berezovschi,

în cauza de contencios administrativ, intentată la cererea de chemare în judecată

depusă de Societatea cu Răspundere Limitată „Nanostar” împotriva Întreprinderii de

Stat „Administrația de Stat a Drumurilor” și Ministerului Economiei și

Infrastructurii al Republicii Moldova, terț Agenția Proprietății Publice cu privire la

obligarea emiterii actelor administrative favorabile și încasarea cheltuielilor de

judecată,

împotriva deciziei din 14 iulie 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

casată hotărârea din 04 decembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani și a

fost emisă o decizie nouă de respingere a acțiunii,

c o n s t a t ă :

La 04 august 2017 Societatea cu Răspundere Limitată „Nanostar” a depus

cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Transporturilor și

Infrastructurii Drumurilor (reorganizat în Ministerul Economiei și Infrastructurii al

Republicii Moldova) și Întreprinderii de Stat „Administrația de Stat a Drumurilor”,

intervenient accesoriu Agenția Proprietății Publice cu privire la obligarea emiterii

actelor administrative favorabile și încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reclamanta SRL „Nanostar” a indicat că, este proprietara

a două construcții nefinalizate amplasate pe terenul cu numărul cadastral XXXXX,

cu suprafața totală de 18,6396 ha, din s. Stăuceni, mun. Chișinău, extravilan. În baza

contractului de locațiune nr. 02-12/353 din 06 decembrie 2012, încheiat între ÎS

„Administrația de Stat Drumurilor” și SRL „Nanostar”, reclamanta a obținut

locațiunea asupra terenului cu suprafața de 0,676 ha din terenul indicat, amplasat în

zona drumului M2 Chișinău-Soroca-frontieră cu Ucraina, km 10+50+10+650, partea

stângă și dreaptă.

1

Reclamanta a indicat, că construcțiile menționate au fost edificate în baza

prescripțiilor tehnice PT221 din 21 noiembrie 2012, a certificatului de urbanism nr.

52 din 12 septembrie 2014, autorizației de construire nr. 70 din 23 decembrie 2014,

avizului tehnic nr. 067-AT din 19 mai 2015, proiectului de execuție nr. 12/14

elaborat de SRL „Cundisgaz” și avizului Inspectoratului General al Poliției nr.

IMP/10779 din 22 august 2015.

Reclamanta a menționat că investiția realizată în edificarea construcțiilor a avut

scopul construirii unei stații de deservire tehnică cu automagazin și a unei stații de

alimentare a autovehiculelor. În urma solicitărilor adresate Ministerului

Transporturilor și Infrastructurii Drumurilor și Întreprinderii de Stat „Administrația

de Stat a Drumurilor” privind eliberarea prescripțiilor tehnice, valabilitatea cărora

constituie 12 luni, SRL „Nanostar” i s-a invocat necesitatea prezentării contractului

de locațiune, valabilitatea căruia a expirat, însă, pârâții au refuzat să prelungească

valabilitatea acestuia sau încheierea unui nou contract de locațiune.

Reclamanta a invocat că este pusă într-o situație contradictorie, în care acesteia

i se refuză eliberarea prescripțiilor tehnice necesare și a autorizației de amplasare a

obiectului, pe motiv că, nu există un contract de locațiune a terenului, iar

concomitent aceleași autorități refuză prelungirea contractului de locațiune.

Astfel, SRL „Nanostar” a indicat că, este în imposibilitate de a-și realiza dreptul

de proprietate asupra construcțiilor edificate legal și de a obține actele necesare în

acest sens, din cauza cerințelor contradictorii înaintate.

Din aceste considerente, la 05 iunie 2017 SRL „Nanostar” s-a adresat cu cerere

către Ministerul Transporturilor și Infrastructurii Drumurilor privind prelungirea

termenului de valabilitate a contractului de locațiune din 06 decembrie 2012, pe un

termen echivalent celui acordat inițial, eliberarea prescripțiilor tehnice și autorizației

de amplasare a stației de deservire tehnică cu automagazin și stației de alimentare cu

combustibil, amplasate în com. Stăuceni, mun. Chișinău, unificând solicitările sale,

în scopul înlăturări discrepanțelor instituite anterior de pârâți.

Prin scrisoarea Ministerului Transporturilor și Infrastructurii Drumurilor nr.

04-2-201 din 07 iulie 2017, SRL „Nanostar” a fost informată despre imposibilitatea

prelungirii contractului de locațiune, pe motiv că, ar fi în contradicție cu Legea

drumurilor și Normativul în construcții NCM D02.01:2015 proiectarea drumurilor

publice, în baza cărora este imposibilă amplasarea obiectivului solicitat, astfel că

cererea înaintată a fost respinsă.

Reclamanta a invocat, că raporturile contractuale privind locațiunea terenului

au continuat în mod tacit după încetarea valabilității contractului, la 31 decembrie

2015, or imobilele erau deja edificate parțial, iar deoarece acestea reprezentau

construcții legate solid de pământ, strămutarea cărora este imposibilă, încetarea

raporturilor de locațiune nu putea fi realizată, acestea continuând în privința

terenului respectiv în mod tacit. Astfel, refuzul de prelungire a contractului de

locațiune este bazat pe norme, care au intrat în vigoare ulterior autorizării

construcțiilor, în scopul organizării unei stații de deservire tehnică cu automagazin

și a stației de alimentare a autovehiculelor și inițierii edificării acestora, respectiv

normele invocate de pârâți nu sunt aplicabile în raport cu o situație juridică

constituită anterior. Or, acceptarea de către pârâți a proiectului nominalizat, ce

impune investiții considerabile, nu este anulat prin dispozițiile legii noi, în condițiile

2

în care la data intrării acesteia în vigoare, lucrările de construcție erau deja demarate

cu respectarea tuturor exigențelor legale în vigoare la momentul respectiv.

Reclamanta a invocat că, refuzul pârâților de a elibera actele solicitate,

echivalează cu o ingerință în dreptul de proprietate, constituind o expropriere

inadmisibilă, fără o justă compensație, deoarece, este proprietara a două construcții

nefinalizate, pe care nu le poate nici recepționa final, nici beneficia de acestea în

scopul pentru care au fost construite.

Prin urmare, reclamanta SRL „Nanostar” a solicitat obligarea pârâților de a

prelungi termenul de valabilitate a contractului de locațiune nr. 02-12/353 din data

de 06 decembrie 2012, pe un termen echivalent celui acordat inițial, obligarea

emiterii prescripțiile tehnice și autorizației de amplasare a stației de deservire tehnică

cu automagazin și stație de alimentare cu combustibil, situate în mun. Chișinău, com.

Stăuceni, traseul M2 Chișinău-Soroca-frontiera cu Ucraina km 10+550+10+650,

precum și compensarea cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea din 04 decembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani,

a fost admisă acțiunea depusă de SRL „Nanostar”. A fost anulat refuzul nr. 04/2-201

din 07 iulie 2017, emis de Ministerul Transporturilor și Infrastructurii Drumurilor

(succesor Ministerul Economiei și Infrastructurii). A fost obligat Ministerul

Economiei și Infrastructurii al Republicii Moldova să elibereze prescripțiile tehnice

și autorizația de amplasare a stației de deservire tehnică cu automagazin și stație de

alimentare cu combustibil situate în mun. Chișinău, com. Stăuceni, traseul M2

Chișinău-Soroca-frontiera cu Ucraina km 10+550+10+650 (pe partea stângă și

dreaptă), cu condiția achitării taxei prevăzute în Titlul IX din Codul Fiscal.

Pretențiile ce vizează obligarea prelungirii de către ÎS „Administrația de Stat a

Drumurilor” și Ministerul Economiei și Infrastructurii al Republicii Moldova a

termenului de valabilitate a contractului de locațiune nr. 02-12/353 din data de

06 decembrie 2012, au fost respinse pe motivul constatării prelungirii tacite a

relațiilor contractuale pe un termen nedeterminat.

La 06 decembrie 2019 ÎS „Administrația de Stat a Drumurilor” a depus apel

împotriva hotărârii din 04 decembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani,

iar, la 05 februarie 2020 a prezentat motivarea apelului, prin care a solicitat casarea

integrală a hotărârii primei instanțe, cu emiterea unei noi decizii privind respingerea

acțiunii depus de SRL „Nanostar” (f.d. 74, 86 vol. II).

Iar, la 27 decembrie 2019 Ministerul Economiei și Infrastructurii a Republicii

Moldova a depus apel împotriva hotărârii din 04 decembrie 2019 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Râșcani, iar la 17 martie 2020 a prezentat motivarea apelului, prin

care a solicitat casarea integrală a hotărârii primei instanțe, cu emiterea unei noi

decizii privind respingerea acțiunii depus de SRL „Nanostar” (f.d. 77, 111 vol. II).

Prin încheierea din 21 octombrie 2020 a Curții de Apel Chișinău a fost atrasă

în calitate de terț Agenția Proprietății Publice (f.d.187 vol. II).

Prin decizia din 14 iulie 2021 a Curții de Apel Chișinău a fost casată hotărârea

din 04 decembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani și a fost emisă o

decizie nouă, prin care a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea înaintată de SRL

,,Nanostar” împotriva ÎS ,,Administrația de Stat a Drumurilor”, Ministerului

Economiei și Infrastructurii, terț Agenția proprietății Publice cu privire la anularea

refuzului nr. nr. 04/2-201 din 07 iulie 2017, obligarea Ministerului Economiei și

Infrastructurii să elibereze prescripțiile tehnice și autorizația de amplasare a stației

3

de deservire tehnică cu automagazin și a stației de alimentare cu combustibil, situate

în mun. Chișinău, com. Stăuceni, extravilan, traseul M2 Chișinău-Soroca-frontieră

cu Ucraina, km 10+550+10+650 (pe partea stângă și dreaptă), cu condiția achitării

taxei prevăzute în Titlul IX din Codul fiscal și obligarea prelungirii de către ÎS

„Administrația de Stat a Drumurilor” și Ministerul Economiei și Infrastructurii a

termenului de valabilitate a contractului de locațiune nr. 02-12/353 din data de

06 decembrie 2012.

La 22 octombrie 2021 SRL „Nanostar”, reprezentată de avocatul Adrian

Berezovschi, a depus recurs împotriva deciziei din 14 iulie 2021 a Curții de Apel

Chișinău, solicitând casarea deciziei instanței de apel și menținerea hotărârii primei

instanțe (f.d. 27 vol. III).

În motivarea recursului, recurenta a indicat că concluziile Curții de Apel

Chișinău expuse în decizie sunt în contradicție cu circumstanțele cauzei, instanța de

apel interpretând eronat normele de drept material și probele administrate la

examinarea cauzei.

În opinia recurentei, instanța de apel eronat a constatat lipsa temeiurilor prin

care a fost prelungit tacit contractul de locațiune. Or, la expirarea termenului

contractului poate servi ca temei de încetare a locațiunii, doar faptul dacă părțile au

convenit astfel și bunul închiriat a fost restituit locatorului. Însă, la materialele cauzei

nu a fost identificată nicio probă, cum ar fi act de predare-primire, ce ar permite

instanței să conchidă asupra faptului că bunul transmis în locațiune a fost restituit și

SRL „Nanostar” nu-l posedă și nu-l folosește în continuare. Deși, SRL „Nanostar”

beneficiază în continuare de bunurile în litigiu, ceea ce demonstrează că raporturile

contractuale continuă în mod tacit.

Recurenta a susținut, că instanța de apel a omis circumstanța ce a fost

constatată de instanța de fond și anume că SRL „Nanostar”, după obținerea tuturor

actelor necesare a prezentat Ministerului Transportului și Infrastructurii Drumurilor,

setul de acte prevăzut exhaustiv la art. 5 din Regulamentul privind condițiile de

amplasare (desființare) a obiectivelor în zona drumului public național sau local de

interes raional și/sau în zonele de protecție ale acestuia. Însă, cum rezultă din

răspunsul nr. 04/2-201 din 07 iulie 2017 Ministerul Transportului și Infrastructurii

Drumurilor și-a argumentat poziția de refuz exclusiv pe prohibițiile instaurate de

lege și nu pe insuficiența actelor sau eventual, nevalabilitatea prescripțiilor tehnice,

care în conformitate cu art. 11 din Regulamentul nominalizat, au termen de

valabilitate corespunzător certificatelor de urbanism pentru proiectare.

De asemenea, a indicat că răspunsul nr. 04/2-201 din 07 iulie 2017 al

Ministerului Economiei și Infrastructurii nu conține într-o manieră clară

argumentele, ce condiționează respingerea cererii de prelungire a contractului de

locațiune nr. 02-12/353 din 06 decembrie 2012, pe un termen echivalent celui

acordat inițial, obligarea emiterii prescripțiile tehnice și autorizației de amplasare a

stației de deservire tehnică cu automagazin și stației de alimentare cu combustibil,

situate în mun. Chișinău, com. Stăuceni, traseul M2 Chișinău-Soroca-frontiera cu

Ucraina km 10+550+10+650.

Prin Legea nr. 116 din 19 iulie 2018 a fost adoptat Codul administrativ al

Republicii Moldova.

În conformitate cu art. 257 alin. (1) din Codul administrativ, prezentul cod intră

în vigoare la 01 aprilie 2019.

4

Conform art. 258 alin. (3) din Codul administrativ, procedurile de contencios

administrativ inițiate până la intrarea în vigoare a prezentului cod se vor examina în

continuare, după intrarea în vigoare a prezentului cod, conform prevederilor

prezentului cod. Prin derogare, admisibilitatea unei astfel de acțiuni în contenciosul

administrativ se va face conform prevederilor în vigoare până la intrarea în vigoare

a prezentului cod. Prevederile prezentului alineat se vor aplica corespunzător pentru

procedurile de apel, de recurs și de contestare cu recurs a încheierilor judecătorești.

Din sensul normei de drept enunțate, urmează că legiuitorul a optat pentru

principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale. Respectiv, procedura

de contencios administrativ în prezenta speță în partea procedurală urmează a fi

examinată prin prisma dispozițiilor Codului administrativ, aprobat prin Legea nr.

116 din 19 iulie 2018, iar în partea materială urmează a fi aplicate prevederile legale

în vigoare la momentul emiterii actului administrativ contestat, și anume a Legii

contenciosului administrativ nr. 793 din 10 februarie 2000 (abrogată la 1 aprilie

2019). Or, în speță procedura administrativă se referă la o activitate administrativă

inițiată până la 1 aprilie 2019, aspect care determină că la caz se vor aplica

dispozițiile legale vechi, care reglementau aceste instituții.

În conformitate cu art. 244 alin.(1) Cod administrativ, hotărârile curții de apel

ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.

Iar, conform art. 245 alin. (1) și (2) Cod administrativ, recursul se depune la

instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel,

dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă Curții

Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de

apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune

la instanța de apel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la data de 14 iulie 2021,

însă date despre notificarea dispozitivului deciziei nu sunt, iar decizia motivată a fost

notificată recurentei SRL „Nanostar”, la data de 11 octombrie 2021 fapt ce se

confirmă prin avizul de recepție a scrisorii recomandate, anexat la materialele cauzei

(f.d.26 vol. III).

Astfel, recursul depus la data de 22 octombrie 2021 de către SRL „Nanostar”,

este în termen.

La data de 01 noiembrie 2021, în adresa Întreprinderii de Stat „Administrația

de Stat a Drumurilor” și Ministerului Economiei și Infrastructurii al Republicii

Moldova, terțului Agenția Proprietății Publice a fost expediată copia recursului

depus de SRL „Nanostar”, cu înștiințarea despre posibilitatea depunerii referinței,

însă Întreprinderea de Stat „Administrația de Stat a Drumurilor” și Agenția

Proprietății Publice nu și-au valorificat acest drept procedural și nu au depus

referință la recursul depus de SRL „Nanostar” (f.d.37 vol. III).

Iar, prin referința depusă la 24 noiembrie 2021 Ministerul Infrastructurii și

Dezvoltării Regionale al Republicii Moldova a solicitat de a declara inadmisibil

recursul depus de SRL „Nanostar”.

Prin încheierea din 01 decembrie 2021 a Curții Supreme de Justiție, recursul

depus de către SRL „Nanostar”, reprezentat de avocatul Adrian Berezovschi a fost

numit pentru examinare în complet de 5 judecători.

În conformitate cu art. 247 din Codul administrativ, Curtea Supremă de Justiție

examinează și soluționează recursul fără ședință de judecată. Dacă consideră

5

necesar, Curtea Supremă de Justiție poate decide citarea participanților la proces.

În speță, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție nu a considerat oportun de a cita participanții la proces

pentru a se pronunța cu privire la problemele invocate în recurs, deoarece criticele

recurentului, au fost expuse cu suficientă claritate.

În conformitate cu art. 248 alin. (1) lit. d) din Codul administrativ, examinând

recursul, Curtea Supremă de Justiție adoptă una dintre următoarele decizii: casează

integral decizia instanței de apel și restituie cauza instanței de apel dacă, în baza

limitelor stabilite de lege ale examinării recursului, nu poate adopta o soluție finală

în acest caz.

Studiind materialele dosarului, Completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră că, decizia din data de

14 iulie 2021 a Curții de Apel Chișinău urmează a fi casată cu restituirea cauzei

instanței de apel spre rejudecare, în alt complet de judecată din următoarele motivele.

Conform art. 14 al Legii contenciosului administrativ nr. 793 din data de

10 februarie 2000 (în vigoare până la 01 aprilie 2019), persoana care se consideră

vătămată într-un drept al său, recunoscut de lege, printr-un act administrativ va

solicita, printr-o cerere prealabilă, autorității publice emitente, în termen de 30 de

zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia, în cazul

în care legea nu dispune altfel.

Instanța de recurs specifică că, art. 17 alin. (1) al Legii contenciosului

administrativ nr. 793 din data de 10 februarie 2000 (în vigoare până la data de

01 aprilie 2019), prevede expres că cererea prin care se solicită anularea unui act

administrativ sau recunoașterea dreptului pretins poate fi înaintată în termen de 30

de zile, în cazul în care legea nu dispune altfel. Acest termen curge de la: a) data

primirii răspunsului la cererea prealabilă sau data expirării termenului prevăzut de

lege pentru soluționarea acesteia; b) data comunicării refuzului de soluționare a unei

cereri prin care se solicită recunoașterea dreptului pretins sau data expirării

termenului prevăzut de lege pentru soluționarea unei astfel de cereri; c) data

comunicării actului administrativ, în cazul în care legea nu prevede procedura

prealabilă.

Instanța de recurs menționează că la 06 decembrie 2012, între Întreprinderea

de Stat „Administrația de Stat a Drumurilor” și SRL „Nanostar” a fost încheiat

contractul de locațiune nr. 02-12/353, conform căruia ultimei i-a fost transmis în

posesie și folosință temporară terenul cu suprafața de 0,676 ha, amplasat în zona de

protecție a drumului M2 Chișinău-Soroca-frontiera cu Ucraina, km

10+550+10+650, partea dreaptă și partea stângă, pentru amplasarea stației de

deservire tehnică în complex cu automagazin și stație de alimentație cu combustibil

(f.d.7-12 vol. I).

La 05 iunie 2017, SRL „Nanostar” a depus la Ministerul Transporturilor și

Infrastructurii Drumurilor o cerere, prin care a solicitat prelungirea termenului de

valabilitate a contractului de locațiune nr. 02-12/353 din 06 decembrie 2012 pe un

termen echivalent celui acordat inițial; eliberarea prescripțiilor tehnice și a

autorizației de amplasare a stației de deservire tehnică cu automagazin și stație de

alimentare cu combustibil, situate în mun. Chișinău, com. Stăuceni, traseul M2

6

Chișinău-Soroca-frontiera cu Ucraina, km 10+550+10+650, partea dreaptă și partea

stângă (f.d.25-26 vol. I)

Prin răspunsul Ministerului Transporturilor și Infrastructurii Drumurilor nr.

04/2- 2011 din 07 iulie 2017, cererea înaintată de SRL „Nanostar” a fost respinsă,

din motiv că, prin decizia Consiliului de administrație al Î.S. „Administrația de Stat

a Drumurilor” din 08 decembrie 2015, contractul de locațiune cu nr. 02-12/353 din

06 decembrie 2012, a fost încetat de la 01 ianuarie 2016 (f.d.27 vol. I).

Instanța de recurs reține că la 04 august 2017 SRL „Nanostar” s-a adresat cu

acțiune în instanța de judecată împotriva Ministerului Transporturilor și

Infrastructurii Drumurilor și Întreprinderii de Stat „Administrația de Stat a

Drumurilor” privind obligarea prelungirii termenului de valabilitate a contractului

de locațiune nr. 02-12/353 din 06 decembrie 2012 pe un termen echivalent celui

acordat inițial și obligarea de a elibera prescripțiile tehnice și autorizația de

amplasare a stației de deservire tehnică cu automagazin și stație de alimentare cu

combustibil, situate în mun. Chișinău, com. Stăuceni, traseul M2 Chișinău-Soroca-

frontiera cu Ucraina km 10+550+10+650, precum și încasarea cheltuielilor de

judecată (f.d.1-5 vol. I).

Prin hotărârea din 04 decembre 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani

a fost admisă acțiunea înaintată de SRL „Nanostar”, iar prin decizia din 14 iulie 2021

a Curții de Apel Chișinău s-a casat hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani

din 04 decembre 2019 și a fost respinsă acțiunea înaintată de SRL „Nanostar”.

Instanța de recurs relevă, că reclamanta a înaintat două pretenții distincte și

anume: obligarea prelungirii termenului de valabilitate a contractului de locațiune

nr. 02-12/353 din 06 decembrie 2012 și obligarea de a elibera prescripțiile tehnice și

autorizația de amplasare a stației de deservire tehnică cu automagazin și stație de

alimentare cu combustibil, situate în mun. Chișinău, com. Stăuceni, traseul M2

Chișinău-Soroca-frontiera cu Ucraina km 10+550+10+650, precum și încasarea

cheltuielilor de judecată.

Cu referire la pretenția înaintată de SRL „Nanostar” cu privire la obligarea

prelungirii termenului de valabilitate a contractului de locațiune nr. 02-12/353 din

data de 06 decembrie 2012, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție menționează că prima instanță le-a respins pe

motivul constatării prelungirii tacite a relațiilor contractuale pe un termen

nedeterminat.

Instanța de apel, examinând legalitatea și temeinicia hotărârii primei instanțe,

urma să constate cu certitudine temeiurile prelungirii tacite a relațiilor contractuale

pe un termen nedeterminat, dar nu să se rezume doar l-a respingerea formală a

acestei concluzii a instanței ierarhic inferioare.

Conform art. 875 Cod civil (în redacția la data încheierii contractului de

locațiune), prin contractul de locațiune, o parte (locator) se obligă să dea celeilalte

părți (locatar) un bun determinat individual în folosință temporară sau în folosință și

posesiune temporară, iar aceasta se obligă să plătească chirie.

Iar, art. 904 alin. (1-2) Cod civil (în redacția la data încheierii contractului de

locațiune), stabilesc că dacă raporturile contractuale continuă în mod tacit după

expirarea contractului de locațiune, acesta se consideră prelungit pe un termen

nedeterminat. La expirarea contractului de locațiune, locatarul are dreptul prioritar

7

la încheierea contractului pe un nou termen dacă: a) și-a onorat anterior obligațiile

contractuale; b) bunul se dă în locațiune pe un nou termen; c) este de acord cu noile

condiții contractuale stabilite de locator.

Astfel, reținând normele legale citate supra, Completul specializat pentru

examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție conchide că instanța de

apel urma să stabilească dacă raporturile contractuale dintre Întreprinderea de Stat

„Administrația de Stat a Drumurilor” și SRL „Nanostar” născute în baza contractului

de locațiune nr. 02-12/353 din 06 decembrie 2012, au continuat în mod tacit după

expirarea contractului de locațiune.

Instanța de recurs învederează că o particularitate a locațiunii o constituie

posibilitatea continuării în mod tacit a folosirii bunului închiriat, fapt care are ca

efect prelungirea raporturilor contractuale pe un termen nedeterminat. Iar, pentru ca

raporturile contractuale să fie considerate prelungite pe un termen nedeterminat este

necesar că până la expirarea termenului contractului părțile să nu întreprinde careva

acțiuni de încetare a raporturilor contractuale, cum ar fi restituirea locatorului

bunului luat în locațiune. Prin urmare, în mod tacit prin inacțiunile proprii își

manifestă disponibilitatea de a continua aceste raporturi.

Astfel, în litigiul dedus judecății, instanța de apel urma să stabilească cu

certitudine care a fost comportamentul părților la expirarea termenului contractului

de locațiune, și anume dacă a fost sau nu achitată chiria de către SRL „Nanostar” și

după expirarea contractului de locațiune.

Or, SRL „Nanostar” a invocat că a achitat chiria pentru locațiunea terenului și

după expirarea la data de 31 decembrie 2015 a contractului de locațiune din data de

06 decembrie 2012 și astfel Întreprinderea de Stat „Administrația de Stat a

Drumurilor” a acceptat în mod tacit prelungirea contractului de locațiune.

Iar, Întreprinderea de Stat „Administrația de Stat a Drumurilor” nu a confirmat

nici nu a negat afirmațiile locatorului SRL „Nanostar” cu privire la achitarea chiriei

în baza contractului de locațiune nr. 02-12/353 din 06 decembrie 2012 și după

expirarea termenului acestuia.

De asemenea, nu a fost constatat faptul restituirii bunului închiriat de către SRL

„Nanostar” către locatorul Întreprinderea de Stat „Administrația de Stat a

Drumurilor”, ori faptul efectuării cărorva acțiuni de revendicare a bunului de către

autoritățile statului de la locatar.

Instanța de recurs subliniază că , deși instanța de apel a indicat că dă o apreciere

critică concluziei instanței de fond cu privire la prelungirea tacită a contractului de

locațiune, nu a examinat aspectul temeiniciei refuzului Întreprinderii de Stat

„Administrația de Stat a Drumurilor” de prelungire a contractului de locațiune cu

SRL „Nanostar”, prin prisma prevederilor care reglementează temeiurile de

prelungire a contractului de locațiune.

Astfel, instanța de recurs reiterează că art. 904 alin. (2) Cod civil (în redacția la

data încheierii contractului de locațiune) stabilește expres că locatarul are dreptul

prioritar la încheierea contractului pe un nou termen dacă: a) și-a onorat anterior

obligațiile contractuale; b) bunul se dă în locațiune pe un nou termen; c) este de

acord cu noile condiții contractuale stabilite de locator.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

al Colegiului civil comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme

8

de Justiție relevă că se consideră că locatarul și-a onorat anterior obligațiile

contractuale dacă el a respectat termenele și condițiile contractului de locațiune și

prevederile art. 888 Cod civil, iar încălcările care pot servi ca bază pentru a nu aplica

dreptul prioritar al locatarului la închirierea contractului pe un nou termen pot fi

considerate temeiurile de reziliere a locațiunii din inițiativa locatorului stipulate în

art. 906 Cod civil.

Subsecvent, instanța de recurs indică că motivarea unui act administrativ

trebuie să conțină temeiurile de fapt și de drept, care justifică emiterea sau refuzul

de a emite un act administrativ individual. Iar, motivarea unui răspuns este

obligatorie și condiționează legalitatea acestuia, or temeinicia refuzului urmează a fi

verificată prin prisma temeiurilor care au stat la baza emiterii răspunsului contestat.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

al Colegiului civil comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme

de Justiție reține că prin răspunsul Ministerului Transporturilor și Infrastructurii

Drumurilor nr 04/2- 2011 din 07 iulie 2017, cererea înaintată de SRL „Nanostar” a

fost respinsă, inclusiv din motiv că, prin decizia Consiliului de administrație al Î.S.

„Administrația de Stat a Drumurilor” din 08 decembrie 2015, contractul de locațiune

cu nr. 02-12/353 din 06 decembrie 2012, a încetat la 01 ianuarie 2016 (f.d.27 vol. I).

Însă, la materialele cauzei nu a fost anexată decizia Consiliului de administrație

al Î.S. „Administrația de Stat a Drumurilor” din 08 decembrie 2015, pentru a

examina conținutul acesteia, deși instanța de apel urma să stabilească cu certitudine

dacă aceasta prevede încetarea contractului de locațiune cu nr. 02-12/353 din data

de 06 decembrie 2012 și care au fost temeiurile de fapt și de drept, care au stat la

baza adoptării acestei decizii.

Mai mult, instanța de apel urma să stabilească dacă decizia Consiliului de

administrație al Î.S. „Administrația de Stat a Drumurilor” din 08 decembrie 2015

este în vigoare sau a fost contestată în instanța de judecată.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

al Colegiului civil comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme

de Justiție mai relevă că prin răspunsul Ministerului Transporturilor și Infrastructurii

Drumurilor nr 04/2- 2011 din 07 iulie 2017, cererea înaintată de SRL „Nanostar”

privind eliberarea prescripțiilor tehnice și a autorizației de amplasare a stației de

deservire tehnică cu automagazin și stație de alimentare cu combustibil, situate în

mun. Chișinău, com. Stăuceni, traseul M2 Chișinău-Soroca-frontiera cu Ucraina, km

10+550+10+650, partea dreaptă și partea stângă, a fost respinsă, inclusiv din motiv

că în conformitate cu prevederile Legii drumurilor nr. 509 din 22 iunie 1995 și

Normativului în construcții NCM D.02.01:2015 „Proiectarea drumurilor”,

posibilitatea amplasării obiectului în cauză, în zona drumului menționat, este

contrară legii (f.d.27 vol. I).

Astfel, conform art. 9 al Legii drumurilor nr. 509 din 22 iunie 1995 (în redacția

la data adresării cererii prealabile și emiterii răspunsului de către Ministerul

Transporturilor și Infrastructurii Drumurilor la 07 iulie 2017), amplasarea

obiectivelor care nu periclitează siguranța circulației în zona drumului public și/sau

în zonele de protecție ale acestuia se efectuează cu respectarea legislației în vigoare,

numai în baza autorizației de amplasare a obiectivului în zona drumului public și/sau

în zonele de protecție a acestuia (în continuare – autorizație de amplasare), eliberată

de către administratorul drumului. Reparația și întreținerea terenurilor și căilor de

9

acces la drumurile publice sânt în sarcina proprietarului acestora. Proprietarul

obiectivului execută, pe cont propriu, demolarea, mutarea sau modificarea

obiectivului dacă aceste operații sânt impuse de modernizarea și exploatarea

drumului public. Proprietarul obiectivului este obligat să înceapă lucrările de

construcție în termen de 2 ani de la data eliberării autorizației de amplasare. Dacă

proprietarul nu începe lucrările de construcție în termenul stabilit, autorizația de

amplasare își pierde valabilitatea. Autorizarea amplasării obiectivului în zona

drumului public și/sau în zonele de protecție ale acestuia se efectuează conform

Regulamentului prevăzut în anexa nr.4.

Punctul 4 al Regulamentului privind condițiile de amplasare a obiectivelor în

zona drumului public și/sau în zonele de protecție ale acestuia, aprobat prin Legea

drumurilor nr. 509 din 22 iunie 1995 (în redacția la data adresării cererii prealabile

și emiterii răspunsului), stabilește că amplasarea obiectivului în zona drumului

public și/sau în zonele de protecție ale acestuia se desfășoară în două etape: a)

eliberarea prescripțiilor tehnice privind amplasarea obiectivului în zona drumului

public și/sau în zonele de protecție ale acestuia (în continuare – prescripții tehnice)

(modelul se anexează) – document care se obține la faza de proiectare; b) eliberarea

autorizației de amplasare a obiectivului în zona drumului public și/sau în zonele de

protecție ale acestuia (modelul se anexează) – document care se obține înainte de

începerea lucrărilor în zona drumului și/sau în zonele de protecție ale acestuia.

Punctul 5 al Regulamentului citat supra (în redacția la data adresării cererii

prealabile și emiterii răspunsului), prevede că prescripțiile tehnice se eliberează pe

bază de cerere, în termen de 15 zile lucrătoare de la data înregistrării acesteia. La

cererea depusă de proprietarul obiectivului se anexează următoarele documente, în

copie și original (care se restituie solicitantului după verificare): a) buletinul de

identitate (pentru persoana fizică) sau certificatul de înregistrare (pentru persoana

juridică); b) documentul care certifică statutul terenului vizat pentru amplasarea

obiectivului; c) planul de amplasare a obiectivului, cu indicarea poziției kilometrice

a obiectivului în raport cu drumul public; d) certificatul de urbanism pentru

proiectare, eliberat conform legislației în vigoare, și/sau avizul autorității

administrației publice locale.

Iar, prevederile punctului 6 al Regulamentului privind condițiile de amplasare

a obiectivelor în zona drumului public și/sau în zonele de protecție ale acestuia,

aprobat prin Legea drumurilor nr. 509 din 22 iunie 1995 (în redacția la data adresării

cererii prealabile și emiterii răspunsului), indică că, autorizația de amplasare se emite

pe bază de cerere, în termen de 15 zile lucrătoare de la data înregistrării acesteia. La

cererea depusă de proprietarul obiectivului se anexează următoarele documente, în

copie și original (care se restituie solicitantului după verificare): а) prescripțiile

tehnice; b) documentația de proiect, elaborată și verificată în modul stabilit; c) avizul

Poliției rutiere; d) certificatul de urbanism pentru proiectare.

Conform punctului 7 al Regulamentului menționat (în redacția la data adresării

cererii prealabile și emiterii răspunsului), solicitarea altor documente decât cele

prevăzute la punctele 5 și 6 nu se admite.

Potrivit punctului 1.1. al Normativului în construcții NCM D 02.01:2015

prezentul normativ stabilește normele de proiectare, elementele geometrice ale

drumurilor, parametrii de calcul necesari pentru determinarea acestora precum și

10

prescripțiile de proiectare a traseelor de drumuri, în plan și spațiu, în scopul

desfășurării circulației în consiții de siguranță, confort și eficiență.

Astfel, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție indică că instanța de apel urma să soluționeze litigiu prin

prisma prevederilor legale citate supra, în redacția în vigoare la momentul

soluționării cererii prealabile, dar nu la data examinării apelului.

Mai mult, instanța de recurs menționează că instanța de apel urma să stabilească

exact care prevederi ale legislației ar fi încălcate prin emiterea actelor solicitate, or

nu este suficient ca instanța de apel să indice că SRL „Nanostar” nu a anexat actele

necesare la cererea privind emiterea actelor administrative individuale, fără a stabili

exact ce acte nu a anexat solicitanta SRL „Nanostar”.

Totodată, instanța de recurs din materialele cauzei atestă că, la data de

21 noiembrie 2012, Ministerul Transporturilor și Infrastructurii Drumurilor a

eliberat SRL „Nanostar” prescripțiile tehnice privind amplasarea obiectivului în

zona drumului public și/sau în zonele de protecție ale acestuia, pentru amplasarea

obiectivului – stație de deservire tehnică în complex cu automagazin și stație de

alimentare cu combustibil, cu următoarele prescripții tehnice privind amplasarea:

proiectarea obiectivului se va executa în conformitate cu Normativele în construcții

2.05.02.85 și cerințele normative în vigoare; a prezenta documentația de proiect

elaborată și verificată în modul stabilit; de prevăzut amenajarea grupului sanitar la

obiectivul de destinație publică; a păstra plantațiile rutiere; a prezenta planurile

geometrice ale bunurilor imobile ce vă aparține și terenurile aferente aflate în zonele

de siguranță și protecție ale drumului și evidențierea acestora; în conformitate cu art.

9 din Legea drumurilor, proprietarul obiectivului va executa pe cont propriu

demolarea, mutarea sau modificarea obiectivului dacă aceste operațiuni sunt impuse

de modernizarea și exploatarea drumului public; termenul de valabilitate a

condițiilor tehnice – 12 luni; în cazul nerespectării unei sau mai multor condiții

menționate, actul își pierde valabilitatea (f.d.13 vol. I).

Astfel, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție conchide că instanța de apel urma să stabilească care sunt

circumstanțele noi, care au intervenit, de la data eliberării de către Ministerul

Transporturilor și Infrastructurii Drumurilor a prescripțiilor tehnice privind

amplasarea obiectivului în zona drumului public și/sau în zonele de protecție ale

acestuia din 21 noiembrie 2012, prin aprobarea Normativului în construcții NCM

D.02.01:2015 „Proiectarea drumurilor”, care împiedică eliberarea actului solicitat

de către SRL „Nanostar”, în condițiile în care anterior, pentru același teren, în folosul

aceluiași beneficiar au fost eliberate deja actele solicitate.

Or, instanța de recurs relevă că la 22 septembrie 2014, Primăria comunei

Stăuceni a eliberat SRL „Nanostar” certificatul de urbanism pentru proiectare nr. 52,

prin care a certificat elaborarea documentației de proiect pentru stația de deservire

tehnică cu automagazin și stația de alimentare a autovehiculelor, pe terenul situat în

comuna Stăuceni, extravilan, M2 Chișinău-Soroca-frontiera Ucraina km

10+550+10-650, partea stângă și partea dreaptă (f.d.17 vol. I).

Iar, la 23 decembrie 2014, Primăria comunei Stăuceni a eliberat SRL

„Nanostar” autorizația de construire nr. 7, prin care a autorizat executarea lucrărilor

11

pentru stația de deservire tehnică cu automagazin și stația de alimentare a

autovehiculelor (f.d.18 vol. I).

Subsecvent, instanța de recurs învederează că în hotărârea Arzamazova vs.

Republica Moldova, hotărârea din 04 august 2020, § 48, CtEDO a reiterat că în cazul

în care o chestiune de interes general este în joc, le revine autorităților publice

obligația de a acționa la timp, într-un mod adecvat și cu maximă coerență (a se vedea

Beyeler v. Italia [MC], nr. 33202/96, § 120, CEDO 2000-I). Curtea va examina dacă

autoritățile naționale și instanțele de judecată s-au conformat cu aceste principii.

La fel, în § 51 din hotărârea menționată, Curtea a subliniat că greșelile sau

erorile autorităților Statului ar trebui să servească în beneficiul persoanelor afectate,

în special când nu sunt în joc alte interese private contradictorii. Cu alte cuvinte,

riscul unei greșeli comise de către autoritățile Statului trebuie asumat de către Stat

și erorile nu trebuie remediate din contul persoanei vizate (a se vedea Gashi v.

Croația, nr. 32457/05, § 40, 13 decembrie 2007, și, mutatis mutandis, Radchikov v.

Rusia, nr. 65582/01, § 50, 24 mai 2007).

Respectiv, în hotărârea Arzamazova vs. Republica Moldova, hotărârea din data

de 04 august 2020, § 54, CtEDO a concluzionat că condițiile în care reclamanta a

fost deposedată de titlul său asupra imobilului, a reprezentat o povară individuală și

excesivă asupra ei, și că autoritățile nu au efectuat un echilibru corect dintre cerințele

interesului public, pe de o parte, și dreptul reclamantei la respectarea bunurilor sale,

pe de altă parte.

Ținând cont de cele menționate supra și din considerentul că, examinarea per

ansamblu a cauzei în ordine de apel a avut loc în mod incomplet și fără o apreciere

și elucidare corespunzătoare a circumstanțelor cauzei, decizia instanței de apel

urmează a fi casată, iar cauza restituită instanței de apel pentru o nouă reexaminare,

or, o concluzie a instanței de judecată prin care se soluționează un litigiu, nu poate

fi bazată pe niște îndoieli rezonabile, invocate fără nicio acoperire legală sau pe

probe incontestabile.

De asemenea, instanța de recurs menționează că, instanțele de judecată trebuie

să emită o hotărâre clară, având în vedere caracterul determinant al concluziilor sale,

în temeiul principiului clarității hotărârii judecătorești. Însă, în litigiul dedus

judecății, circumstanțele invocate de reclamanta SRL „Nanostar” în cererea de

chemare în judecată, au rămas fără o apreciere adecvată a instanței de apel, deși,

urmau a fi verificate și analizate minuțios, întru soluționarea obiectivă și corectă a

litigiului dedus judecății.

Reieșind din specificul acțiunii deduse judecății, precum și în scopul stabilirii

temeiniciei sau netemeiniciei pretențiilor, alături de cele constatate, era indispensabil

de a examina cauza și de a verifica pretențiile formulate în cererea de chemare în

judecată depusă de SRL „Nanostar” împotriva Întreprinderii de Stat „Administrația

de Stat a Drumurilor” și Ministerului Economiei și Infrastructurii al Republicii

Moldova, terț Agenția Proprietății Publice cu privire la obligarea emiterii actelor

administrative favorabile și încasarea cheltuielilor de judecată, prin prisma

particularităților, instituite de legislația pertinentă litigiului dedus judecății.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

al Colegiului civil comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme

de Justiție menționează că art. 20 din Constituția Republicii Moldova prevede că,

orice persoană are dreptul la satisfacție efectivă din partea instanțelor judecătorești

12

competente împotriva actelor care violează drepturile, libertățile și interesele sale

legitime.

Motivarea hotărârilor este o garanție pentru părți că, cererile lor au fost

analizate cu atenție și oferă posibilitatea exercitării controlului judiciar. Analiza pe

care judecătorul o face în legătură cu motivele de fapt și de drept, care i-au format

convingerea, în sensul unei anumite soluții trebuie să fie clară, simplă, precisă,

concisă și fermă, să aibă putere de convingere. Nemotivarea hotărârii sau o motivare

necorespunzătoare atrage casarea ei.

Distinct justificărilor expuse supra, instanța de recurs învederează

jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care statuează că, întinderea

motivării depinde de diversitatea mijloacelor pe care o parte le poate ridica în

instanță, precum și de prevederile legale, de obiceiuri, de principiile doctrinale și de

practicile diferite privind prezentarea și redactarea sentințelor și hotărârilor în

diferite state (Boldea împotriva României din 15 februarie 2007, paragraful 29;

Van den Hurk împotriva Olandei din 19 aprilie 1994, paragraful 61) iar, pentru a

răspunde cerințelor procesului echitabil, motivarea ar trebui să evidențieze că

judecătorul a examinat cu adevărat chestiunile esențiale, ce i-au fost prezentate

(Boldea împotriva României din 15 februarie 2007, paragraful 29; Helle împotriva

Finlandei din 19 februarie 1997, paragraful 60).

La capitolul legalității hotărârilor instanței de judecată, jurisprudența CtEDO

în repetate rânduri a statuat necesitatea motivării hotărârilor instanței, unde funcția

unei decizii motivate este să demonstreze părților că ele au fost auzite. Dreptul de a

fi auzit include nu doar posibilitatea de a aduce argumente instanței, dar de

asemenea, o obligație corespunzătoare a instanței de a arăta, în motivarea sa

motivele, pentru care anumite argumente au fost acceptate sau respinse. CtEDO a

menționat că, este motivată în mod corespunzător o decizie, care permite părților să

facă uz efectiv de dreptul lor de a face apel (Hirvisaari împotriva Finlandei).

Astfel, instanța de recurs conchide că decizia instanței de apel nu conține nici

o apreciere, ce ar determina definitiv și incontestabil certitudinea adoptării soluției

la care s-a ajuns. Respectiv, instanța de recurs este în imposibilitate de a exercita

controlul judiciar asupra unei asemenea hotărâri.

Ca urmare a celor reținute supra, în sensul art. 6 alin. (1) al CEDO, instanța de

recurs ține să menționeze că, instanțele de judecată, trebuie, să indice cu suficientă

claritate motivele pe care-și întemeiază hotărârile, iar având în vedere caracterul

determinant al concluziilor sale, să prezinte noțiunile, ce implică o apreciere a

faptelor supuse aprecierii. De asemenea, noțiunea de proces echitabil impune ca

instanța de judecată să nu-și motiveze doar sumar hotărârea sa, ci să examineze

efectiv problemele esențiale care-i sunt supuse aprecierii și să nu să se rezume doar

la probarea concluziilor unei părți.

Reieșind din cele enunțate și ținând cont de natura litigiului și de marja de

apreciere a instanței de judecată, instanța de recurs opinează că a examinat

principalele întrebări juridice stabilite și că nu este în drept să se pronunțe separat în

privința motivelor cu privire la fondul cauzei. De fapt, acestea poartă un caracter

secundar și nu au forță juridică de a influența decisiv considerentele de mai sus (a se

vedea, printre alte autorități, Kamil Uzun vs Turcia, 10 mai 2007, parag. 64 din

10 mai 2007; Centrul pentru Resurse Juridice în numele lui Valentin Câmpeanu vs

România (Marea Cameră), 17 iulie 2014, parag. 156).

13

Așadar, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție notează că cele menționate mai sus nu pot fi corectate în

ordine de recurs, din cauza specificului acestora.

Din considerentele menționate și având în vedere faptul că corectarea erorii

instanței de apel la judecarea cauzei în ordine de recurs nu este posibilă, Completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

ajunge la concluzia de a admite recursul depus de SRL „Nanostar”, de a casa decizia

din 14 iulie 2021 a Curții de Apel Chișinău și de a restitui cauza pentru rejudecare

la Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de judecată.

Astfel, ținând cont de rolul specific al instanței de recurs și de preeminența

dreptului, este imperios, ca la reexaminarea cauzei în ordine de apel, să fie remediate

neajunsurile procedurii inițiale (a se vedea cauzele Baka vs Ungaria (Marea

Cameră), 23 iunie 2016, parag. 117; Zubac vs Croația (Marea Cameră), 05 aprilie

2018, parag. 123 – 125). Altfel spus, la rejudecarea cauzei, instanța de apel urmează

să țină cont de cele menționate și reexaminând cauza, să emită o decizie legală și

întemeiată.

Conform art. 258 alin. (3), 248 alin. (1) lit. d) din Codul administrativ,

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de

Justiție

d e c i d e:

Se admite recursul depus de Societatea cu Răspundere Limitată „Nanostar”,

reprezentată de avocatul Adrian Berezovschi.

Se casează integral decizia din 14 iulie 2021 a Curții de Apel Chișinău, emisă

în cauza de contencios administrativ, intentată la cererea de chemare în judecată

depusă de Societatea cu Răspundere Limitată „Nanostar” împotriva Întreprinderii de

Stat „Administrația de Stat a Drumurilor” și Ministerului Economiei și

Infrastructurii al Republicii Moldova, terț Agenția Proprietății Publice cu privire la

obligarea emiterii actelor administrative favorabile și încasarea cheltuielilor de

judecată, cu restituirea cauzei la rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, în alt

complet de judecată.

Decizia nu se supune niciunei căi de atac.

Președintele ședinței,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Maria Ghervas

Nicolae Craiu

Victor Burduh

Nina Vascan

14