3ra-559/22 — cu privire la contestarea actelor administrative

3ra-559/22 — cu privire la contestarea actelor administrative (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 3ra-559/22

2-19110191-01-3ra-17052022

Prima instanță: Curtea de Apel Chișinău (jud. A. Bostan, V. Negru, G. Dașchevici)

DECIZIE

11 noiembrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Iurie Bejenaru

Dumitru Mardari

Aliona Miron

Ala Cobăneanu

examinând în ședință publică recursurile depuse de Consiliul Superior al

Procurorilor și Procuratura Generală

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată a lui

Ivan Filimon împotriva Consiliului Superior al Procurorilor cu privire la contestarea

actelor administrative

împotriva hotărârii din 9 decembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin care

a fost admisă acțiunea în contencios administrativ înaintată de Ivan Filimon

constată:

La 1 februarie 2018, Ivan Filimon a depus la Curtea Supremă de Justiție a

Republicii Moldova cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului Superior al

Procurorilor cu privire la contestarea actelor administrative

În motivarea acțiunii a invocat că prin hotărârea nr. 13-75/17(III) din

21 decembrie 2017 emisă de Colegiul de disciplină și etică de pe lângă Consiliul

Superior al Procurorilor, i-a fost aplicată sancțiunea disciplinară – eliberarea din

funcția de procuror.

A comunicat că la 22 decembrie 2017, a contestat hotărârea menționată la

Consiliul Superior al Procurorilor.

Astfel, prin hotărârea Consiliului Superior al Procurorilor nr. 12-8/18 din

19 ianuarie 2018, a fost respinsă contestația, fiind menținută hotărârea nr. 13-

75/17(III) din 21 decembrie 2017 emisă de Colegiul de disciplină și etică.

Drept urmare a examinării raportului privind rezultatele verificării sesizării în

privința sa din 11 septembrie 2017, cât și a hotărârii nr. 13- 75/17(III) din

1

21 decembrie 2017 emisă de Colegiul de disciplină și etică, a constatat reclamantul

că sesizarea a fost înaintată de către Procurorul-șef al Direcției urmărire penală și

criminalistică a Procuraturii Generale, Adrian Mircos.

Având în vedere dispozițiile art. 43 alin. (1) din Legea cu privire la

procuratură, a menționat că Adrian Mircos nu poate fi subiect cu drept de înaintare

a sesizării cu privire la fapta ce ar constitui abatere disciplinară comisă de procuror,

or ultimul nu este nici persoană interesată căruia îi pot fi aduse atingere drepturilor

și intereselor sale, nu este nici membru al Consiliului Superior al Procurorilor, nu

reprezintă nici Colegiul de evaluare a performanțelor procurorilor și nu face parte

nici din Inspecția procurorilor, fapt ce prezintă o încălcare evidentă a procedurii de

inițiere a procedurii disciplinare.

A evidențiat că în hotărârea Consiliului Superior al Procurorilor nr. 12-8/18

din 19 ianuarie 2018, acest argument a fost respins ca neîntemeiat pe motiv că

sesizarea este depusă de Procurorul General, iar acesta este membru al Consiliului

Superior al Procurorilor și este în drept de a înainta sesizare.

Contrar celor invocate, la materialele procedurii disciplinare nu există nicio

sesizare semnată de Procurorul General prin care sesizează Inspecția procurorilor în

vederea verificării și constatării abaterilor disciplinare în privința sa.

Pe de altă parte, chiar și în cazul în care în viziunea Consiliului Superior a

Procurorilor, Procurorul General a înaintat sesizarea, atunci acesta nu putea să asiste

la examinarea contestației, precum și la emiterea hotărârii în privința sa, or avea o

idee deja preconcepută de sancționare, ceea ce pune la îndoială imparțialitatea lui.

Cu referire la prevederile art. 50 alin. (6) din Legea cu privire la procuratură,

a precizat că materialele de la Inspecția procurorilor au fost expediate către Colegiul

de disciplină și etică la 11 septembrie 2017, iar la 15 septembrie 2017 a fost pusă pe

rol examinarea procedurii disciplinare în privința sa.

Respectiv, Colegiul de disciplină și etică urma să adopte o decizie în cel mult

2 luni, adică până la 11 noiembrie 2017, fapt ce însă nu a avut loc, decizia fiind

adoptată abia la 21 decembrie 2017.

În opinia reclamantului cele relatate mai sus denotă o încălcare procedurală

admisă pe parcursul examinării procedurii disciplinare în privința sa.

În continuare, a relatat că la 18 decembrie 2017, a depus cerere suplimentară

către Colegiul de disciplină și etică de pe lângă Consiliul Superior al Procurorilor

prin care, exercitându-și dreptul la apărare, a solicitat dispunerea efectuării mai

multor acțiuni în vederea probării nevinovăției sale.

Astfel, la ședința din 1 decembrie 2017 a Colegiului de disciplină și etică, a

fost dată citirii informația din Registrul de evidență al vizitelor reținuților din cadrul

Izolatorului de detenție provizorie al Direcției de Poliție municipiul Chișinău, unde

s-a menționat că medicul din cadrul serviciului de urgență „903” a indicat la

16 august 2017 ca diagnoză a lui Andrei Braguța - „XXXXX”, circumstanțe despre

care nu a știut și nu i-au fost raportate de către angajații izolatorului.

A explicat că poziția sa referitor la faptul că Andrei Braguța i-a comunicat că

a consumat XXXXX și anume XXXXX, nu a fost luată în considerare în cadrul

ședințelor Colegiului, dar încă de la început, anterior expunerii acestor fapte în

2

explicația sa către Inspecția procurorilor, adică la 28 august 2017 în momentul când

a acordat încă primul interviu, neștiind că în privința sa va fi intentată o procedură

disciplinară, și nu cum s-a interpretat și s-a declarat în presă că este o poziție de

apărare neîntemeiată de către domnul președinte al Colegiului de disciplină și etică

la 1 decembrie 2017, acțiune ce a fost prematură până la decizia Colegiului, fiind

încălcat astfel principiul prezumției de nevinovăție indicat în art. 6 pct. 2) din

Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ceea ce

denotă existența unei alte încălcări de procedură.

Totodată, întru respectarea dreptului său la apărare și la un proces echitabil

prevăzut de art. 6 din CEDO, a solicitat expedierea unei interpelări în adresa

Spitalului Clinic de Psihiatrie Chișinău, Spitalului Clinic de Psihiatrie Bălți,

Penitenciarului nr. 13 și Direcției urmărire penală și criminalistică a Procuraturii

Generale, unde să fie solicitată informația referitor la numărul de persoane constatate

a fi cu probleme de XXXXX pe parcursul anilor 2013-2017, în privința cărora de

către procurori s-a cerut aplicarea măsurilor preventive sub formă de arest, iar

ulterior acestea s-au aflat în custodia statului și internate în instituțiile psihiatrice de

profil, constatându-se că suferă de careva XXXXX, însă solicitarea sa a fost respinsă

ca neîntemeiată.

A afirmat că circumstanțele date probează inechitabilitatea față de el, or

personal cunoaște că, deși la materialele cauzelor penale erau anexate certificate și

acte medicale care confirmă că persoanele reținute s-au aflat la evidența medicului

psihiatru și aveau probleme de XXXXX, procurorii totuși au înaintat demersuri

privind aplicarea măsurilor preventive sub formă de arest, iar persoanele învinuite

deja, s-au aflat în custodia statului fiindu-le aplicată de către instanțele de judecată

măsura preventivă sub formă de arest. Iar alte careva proceduri disciplinare în

privința procurorilor nu au fost intentate și examinate, dânsul fiind unicul procuror

în privința căruia este examinată procedura disciplinară cu acuzații de acest gen,

fiind pus în situația de a răspunde pentru practici negative și probleme de sistem.

A arătat că până la aceasta nici Procuratura Generală nu a intervenit cu careva

obiecții sau recomandări, instrucțiuni, acceptând tacit practicile formate.

A mai notat reclamantul că a solicitat în cadrul ședinței Colegiului de

disciplină și etică, de a fi audiat medicul psihiatru care l-a examinat pe Andrei

Braguța în vederea confirmării sau infirmării agresivității lui și pericolul social care

îl prezenta prin comportamentul său în vederea temeiniciei demersului de aplicare a

arestului preventiv, cât și audierii asupra circumstanțelor expuse mai sus referitor la

existența sau nu pe parcursul anilor 2016-2017 a persoanelor care au fost arestate

preventiv cu probleme de XXXXX, însă solicitarea dată la fel a fost respinsă.

Pentru clarificarea acestui subiect este necesar de a afla doar numărul

persoanelor care au fost pe parcursul anului 2013-2017 în secția nr. 17 al Spitalului

de Psihiatrie, or anume în acea secție se dețin persoanele cu probleme de XXXXX

care au ca măsuri preventive - arestul preventiv, iar, în așa mod se va stabili numărul

de cauze de acest gen, similar cazului său, numărul de procurori și de judecători care

au procedat identic în asemenea cazuri.

3

Totodată, a mai solicitat audierea în calitate de specialist și a medicului care

la 18 august 2017 a acordat asistență medicală lui Andrei Braguța și i-a pus diagnoza

–XXXXX, însă și această solicitare a fost respinsă.

La fel, în cererea din 18 decembrie 2017 au fost înaintate și alte solicitări, care

erau necesare de a fi efectuate pentru adoptarea unei decizii legale și întemeiate, însă

toate au fost respinse atât de Colegiul de disciplină și etică, cât și de Consiliul

Superior al Procurorilor.

În consecință, a afirmat că prin respingerea cererii înaintate la

18 decembrie 2017 și refuzul de a efectua acțiunile solicitate i-a fost încălcat vădit

dreptul la un proces echitabil menționat în art. 6 din CEDO și anume faptul că are

dreptul să întrebe sau să solicite audierea martorilor acuzării și să obțină citarea și

audierea martorilor apărării în aceleași condiții ca și martorii acuzării, fapt ce denotă

o încălcare de procedură.

A specificat că în hotărârea Consiliului Superior al Procurorilor este menționat

că sesizarea a fost intentată la solicitarea Procurorului General, aceeași informație

este expusă și în presă, precum că „Procurorul General a solicitat sancționarea,

tragerea la răspundere disciplinară a procurorului și judecătorului care au

instrumentat cazul lui Andrei Braguța”.

Respectiv, examinarea procedurii disciplinare în privința sa de către Colegiul

de disciplină și etică ridică serioase semne de îngrijorare referitor la imparțialitatea

membrilor, or majoritatea membrilor Colegiului sunt procurori care se află în

subordine ierarhică superioară față de Procurorul General. Doar doi membri ai

Colegiului de disciplină și etică sunt profesori și sunt independenți de funcție față de

Procurorul General, ceilalți sunt subordonați atât din punct de vedere ierarhic, cât și

material, administrativ față de Procurorul General, întrucât activitatea lor de bază

este anume funcția de procuror, ceea ce duce evident la încălcarea prevederilor

art. 6 § 1 din CEDO (pct. 113 din cauza Volkov contra Ucrainei).

Pe de altă parte, dacă în viziunea Consiliului Superior al Procurorilor,

sesizarea a fost înaintată de Procurorul General, atunci acesta nu era în drept de a

participa la examinarea și luarea deciziei finale pe procedura sa disciplinară,

deoarece simplul fapt de înaintare a sesizării ridică serioase semne de întrebare ce

ține de imparțialitatea și obiectivitatea lui la examinarea cauzei, având deja o idee

preconcepută de sancționare a sa.

Totodată, a considerat că prin aplicarea în privința sa a sancțiunii disciplinare

sub formă de eliberare din funcție, au fost încălcate prevederile art. 8 din CEDO.

Astfel, a menționat că viața privată include în sine dreptul fiecărei persoane la

încheierea și dezvoltarea relațiilor cu alte persoane, inclusiv și relații profesionale.

Anume în legătură cu profesia sa, a avut posibilitatea de a dezvolta relații cu alte

persoane din aceiași profesie. Interzicerea în continuare de a avea acces la profesia

de procuror, cât și alte profesii ce ține de domeniul juridic duce la o ingerință în viața

privată. Analogic, a fost recunoscut că concedierea unei persoane duce la o ingerință

în respectarea vieții private a persoanei în cauza Ozpinar c. Turciei nr. 20999/04 §

43-48, 19 octombrie 2010.

4

Deci, concedierea sa din funcția de procuror a atins spectrul relațiilor sale cu

alte persoane, inclusiv și relațiile cu caracter profesional. Pe lângă acest fapt,

concedierea sa a influențat și asupra relațiilor din interiorul profesiei pe care a

avut-o, or pierderea serviciului a cauzat consecințe negative atât de ordin material,

cât și familial.

Totodată, prin eliberarea sa din funcție a suferit și reputația lui profesională.

La fel, a remarcat că au fost încălcate și prevederile art. 8 § 2 din CEDO, or

această imixtiune este neîntemeiată.

A subliniat că art. 39 din Legea cu privire la procuratură, nu prevede clar

pentru care abateri disciplinare este prevăzută sancțiunea eliberarea din funcția de

procuror, aprecierea fiind lăsată la discreția Colegiului de disciplină și etică, precum

și a Consiliului Superior al Procurorilor. Acest fapt denotă un drept arbitrar al

Colegiului și Consiliului, ceea ce contravine prevederilor CEDO (pct. 173-186 din

Cauza Volkov v. Ucrainei).

Și-a întemeiat pretențiile în temeiul dispozițiilor art. 79 din Legea cu privire

la procuratură nr. 3 din 25 februarie 2016, art. 5, 166, 167, 277-288 CPC.

A solicitat anularea hotărârii Consiliului Superior al Procurorilor nr. 12-8/18

din 19 ianuarie 2018 și a hotărârii Colegiului de disciplină și etică de pe lână

Consiliul Superior al Procurorilor nr. 13-75/17 (III) din 21 decembrie 2017.

La data de 2 martie 2018, Ivan Filimon a depus o cerere cu privire la ridicarea

excepției de neconstituționalitate a art. 79 din Legea cu privire la Procuratură nr. 3

din 25 februarie 2016.

Prin închierea din 26 martie 2018 a Curții Supreme de Justiție, a fost admisă

cererea lui Ivan Filimon cu privire la ridicarea excepției de neconstituționalitate și

remisă Curții Constituționale sesizarea lui Ivan Filimon privind controlul

constituționalității art. 79 din Legea cu privire la Procuratură nr. 3 din 25 februarie

2016.

Prin decizia de inadmisibilitate din 19 aprilie 2018 a Curții Constituționale, a

fost declarată inadmisibilă sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a

art. 79 alin. (2) din Legea nr. 3 din 25 februarie 2016 cu privire la procuratură,

ridicată de către Ivan Filimon în dosarul nr. 3d-8/18, pendinte la Curtea Supremă de

Justiție.

La 14 iunie 2018, în cadrul ședinței de judecată la Curtea Supremă de Justiție,

Ivan Filimon a depus cerere de chemare în judecată suplimentară, prin care a solicitat

anularea hotărârii Consiliului Superior al Procurorilor nr. 12-8/18 din 19 ianuarie

2018 și a hotărârii Colegiului de disciplină și etică de pe lângă Consiliul Superior al

Procurorilor nr. 13-75/17 (III) din 21 decembrie 2017, cu încetarea procedurii

disciplinare intentate în privința sa.

Suplimentar, a relatat că la 17 august 2017, Andrei Braguța a fost pus sub

învinuire, fiindu-i incriminată comiterea infracțiunii prevăzute de art. 349 alin. (1)

Cod penal - violența săvârșită asupra unei persoane cu funcții de răspundere, adică

aplicarea violenței nepericuloase pentru sănătate față de persoana cu funcții de

răspundere în scopul sistării activității lor de serviciu.

5

Astfel, învinuirea i-a fost adusă la cunoștință în incinta Izolatorului de

Detenție Provizorie mun. Chișinău din str. Tighina 6, în prezența avocatului

Vladislav Nevreanschi.

Totodată, a evidențiat că, vizionând înregistrările video a observat că Andrei

Braguța se afla în celulă cu alte persoane reținute și avea un comportament neadecvat

(manifesta un comportament cu conotații XXXXX).

Ulterior, când i-a fost propus lui Andrei Braguța să iasă din celulă, ultimul

s-a XXXXX și s-a adresat cu cuvinte necenzurate și gesturi XXXXX față de

subsemnatul, iar la escortare spunea că acesta este o maimuță rapidă.

A subliniat reclamantul că, aflându-se în camera de audiere împreună cu

avocatul Vladislav Nevreanschi și angajații Izolatorului de Detenție Provizorie,

personal l-a întrebat pe Andrei Braguța din ce motiv se comportă așa și dacă a

consumat XXXX, la ce ultimul a răspuns că a consumat XXXXX și lui îi este

indiferent de ei, motiv din care a considerat că acesta este XXXXX și

comportamentul lui este determinat anume de acest fapt, situație despre care a

raportat procurorului ierarhic superior Ruslan Popov.

La revenirea în procuratură, l-a întrebat pe ofițerul de urmărire penală dacă

Andrei Braguța este la evidența medicului psihiatru, la ce ultimul a spus că a

expediat în acest sens o interpelare, însă răspuns nu a parvenit, la care dânsul a

indicat să urgenteze procedura.

Tot la 17 august 2017, în urma consultării cu procurorul adjunct al

Procurorului-șef al Procuraturii municipiului Chișinău, șef al Oficiului Ciocana

Ruslan Popov, a înregistrat în cancelaria Judecătoriei Chișinău sediul Ciocana

demers privind aplicarea în privința învinuitului Andrei Braguța a măsurii

preventive sub formă de arest pe un termen de 30 zile.

Iar la 18 august 2017, în privința lui Andrei Braguța a fost emis mandat de

arest pe un termen de 30 zile.

A mai notat că examinarea demersului de arest a avut loc în lipsa învinuitului

Andrei Braguța, acesta fiind înlăturat din sala de judecată, deoarece s-a adresat cu

cuvinte necenzurate către grefierul Mihaela Condrea și judecătorul de instrucție Iurie

Obadă și a manifestat o lipsă de respect față de instanța de judecată.

La fel, a comunicat că la 21 august 2017, de către ofițerul de urmărire penală

ce exercită urmărirea penală pe caz, Roman Bolgarenco, au fost ridicate acte

medicale de la avocatul învinuitului Anatolie Bulgaru și anume epicrizele întocmite

de Spitalul de Psihiatrie din mun. Bălți, fapt care l-a determinat să insiste ca ofițerul

de urmărire penală să-i prezinte informația de la instituția psihiatrică de la locul de

trai al lui Andrei Braguța.

Așadar, în baza epicrizelor prezentate și conducându-se de prevederile art. 152

CPP, a înregistrat la 22 august 2017 un demers privind internarea lui Andrei Braguța

în instituția medicală pentru efectuarea expertizei psihiatrice în condiții de staționar,

solicitând, totodată, în baza art. 152 alin. (8) CPP, transferul din Izolatorul de

detenție Provizorie în instituția medicală.

La 23 august 2017, Judecătoria Chișinău sediul Ciocana a dispus internarea

lui Andrei Braguța în staționar în instituția medicală pentru efectuarea expertizei

6

psihiatrice și transferul acestuia din Departamentul Instituțiilor Penitenciare al

Inspectoratului General al Poliției al Ministerului Afacerilor Interne în Spitalul

Clinic de Psihiatrie.

A precizat că motivul internării a fost starea de agresivitate pe care o manifesta

Andrei Braguța și epicrizele eliberate de Spitalul de Psihiatrie din mun. Bălți, prin

care s-a constatat că ultimul a suferit de o XXXXX.

Reclamantul a mai menționat că Stanislav Vozneac, fiind audiat în calitate de

parte vătămată pe parcursul urmăririi penale, a indicat că la 15 august 2017 se afla

la serviciu împreună cu Gheorghe Godoroja. La un moment dat, pe radar au

înregistrat o persoană care mergea cu viteză sporită prin sat. Țînțărenii Vechi r-nul

Telenești. Somându-l pe conducătorul auto să stopeze, ultimul nu reacționa și

continua deplasarea cu viteză sporită, deplasându-se chiar pe contrasens.

Urmărindu-l, automobilul de model „Volkswagen Passat” a putut fi stopat abia în

sat. Gornoe r-nul Criuleni. După ce a fost stopat, conducătorul auto manifesta o

agresivitate sporită și avea un comportament neadecvat, fiind bănuit că era în stare

XXXXX.

Ulterior, conducătorul auto, care s-a dovedit a fi Andrei Braguța, și fiind

bănuit de consumul de XXXXX sau alte XXXXX, a fost escortat la Dispensarul

Republican de Narcologie, unde, fiindu-i propus să fie supus testării XXXXX și

XXXXX, a refuzat. După care, automobilul a fost remorcat la parcarea specială din

str. Otovasca 19A mun. Chișinău. Pe teritoriul parcării, Andrei Braguța manifesta

un comportament agresiv, sărea în sus cu picioarele, numea toate persoanele din jur

cu cuvinte necenzurate, iar la un moment dat, și-a aplicat lui o lovitură cu pumnul în

față. Drept urmare, prin aplicarea forței fizice și procedeelor, Andrei Braguța a fost

imobilizat, i s-au aplicat cătușele și a fost escortat la Inspectoratul de Poliție Ciocana

mun. Chișinău.

Totodată, inspectorul de poliție Gheorghe Godoroja, fiind audiat în calitate de

martor, a depus declarații analogice cu ale lui Stanislav Vozneac.

De asemenea, pe parcursul urmăririi penale au fost audiați în calitate de

martori, paznicii de pe teritoriul parcării și persoana ce a remorcat automobilul lui

Andrei Braguța cu evacuatorul, ultimii confirmând comportamentul agresiv, și

anume, Andrei Braguța îi numea pe toți cu cuvinte necenzurate, iar la un moment

dat i-a aplicat o lovitură cu pumnul în față unui colaborator de poliție.

Fiind ridicate și examinate înregistrările video din incinta Inspectoratului de

Poliție Ciocana mun. Chișinău și de pe teritoriul parcării forțate din str. Otovasca

19A mun. Chișinău, se observă comportamentul agresiv al lui Andrei Braguța, iar

pe teritoriul parcării speciale se observă cum îi aplică o lovitură cu pumnul în față

colaboratorului de poliție Stanislav Vozneac.

Subsidiar, fiind purtate discuții cu medicul psihiatru, care l-a examinat pe

Andrei Braguța, a fost întrebată dacă ultimul, din cauza agresivității pe care o

manifesta, prezintă un pericol social pentru persoanele din jur, iar răspunsul a fost

unul afirmativ indicând că a procedat corect solicitând măsura preventivă sub formă

de arest, întrucât el prezenta un pericol social sporit.

7

Din acest motiv a propus citarea și audierea expertului psihiatru în fața

Colegiului pentru a formula anumite concluzii despre riscurile și pericolul care îl

manifesta o persoană XXXXX cum este cazul lui Andrei Braguța.

A afirmat reclamantul că, în drept, la aplicarea măsurii preventive sub formă

de arest a pus la bază prevederile art. 176 CPP.

Respectiv, demersul privind aplicarea măsurii preventive sub formă de arest

în privința lui Andrei Braguța a fost înaintat din considerentul că el poate pune

presiuni în scop de intimidare și răzbunare asupra martorilor și părții vătămate, or

ultimul îndrăznind să-i aplice lovituri unui angajat al poliției, poate ca ulterior repetat

să aplice violența fizică pentru a se răzbuna pe angajații poliției pentru că au depus

plângere ca să fie tras la răspundere penală.

Mai mult, unul din temeiurile arestului a fost riscul eschivării de la organul de

urmărire penală și a instanței de judecată. A specificat că acest risc este unul real, or

din cauza comportamentului său și neglijarea cerințelor legale ale angajaților de

poliție și a procurorului, ultimul va neglija în continuare și cerințele de a se prezenta

la organul de urmărire penală.

Inițial, la înaintarea învinuirii lui Andrei Braguța nu a avut careva bănuieli că

ultimul suferea de oarecare XXXXX, deoarece acesta atât în înregistrările video care

i-au fost prezentate de angajatul Inspectoratului Național de Patrulare, Stanislav

Vozneac, indică că nu se află la evidența medicului psihiatru (video a fost anexat la

dosarul procedurii disciplinare), cât și în momentul înaintării învinuirii, Andrei

Braguța a menționat că a consumat XXXXX ceea ce și a condiționat caracterul său

inadecvat.

Faptul că Andrei Braguța în incinta Izolatorului de Detenție Provizorie a

indicat că se comportă așa din considerentul că a consumat XXXXX, îl poate

confirma și avocatul Vladislav Nevreanschi.

Reclamantul a indicat că demersul privind internarea în instituția medicală

pentru efectuarea expertizei a fost înaintat doar după ce a luat cunoștință de actele

medicale și anume epicrizele eliberate pe numele lui Andrei Braguța de către Spitalul

de Psihiatrie Bălți, or anterior dubii precum că ultimul are careva XXXXX nu a avut.

Respectiv, nu a fost înaintat demers privind internarea în instituția psihiatrică,

pe motiv că nu avea careva probe pertinente ce ar demonstra faptul îmbolnăvirii lui

Andrei Braguța, acestea urmând să fie stabilite de către medicii de la urgență

generală sau psihiatrică care trebuiau să se expună în raportul de expertiză

psihiatrică.

A remarcat că nu a fost informat despre aplicarea în privința lui Andrei

Braguța a forței fizice.

Având în vedere prevederile art. 5 alin. (3) și 10 alin. (1) din Legea privind

sănătatea mentală, a accentuat că nu putea să înainteze un demers privind internarea

în instituția psihiatrică pentru efectuarea tratamentului, bazându-se doar pe faptul că

persoana era agresivă și manifesta un comportament neadecvat care putea fi cauzat

inclusiv prin consumul de XXXXX.

Reieșind din cele expuse, fără a avea la materialele cauzei penale actele

medicale necesare pentru efectuarea înainte de toate a raportului de expertiză

8

psihiatrică și, ulterior, fără a avea raportul de expertiză psihiatrică și hotărârea

comisiei de medici psihiatri că persoana suferă de o XXXXX, era în imposibilitate

de a solicita, în temeiul art. 490 CPP, internarea lui Andrei Braguța în instituția

psihiatrică.

Totodată, în sesizarea procurorului-șef al Direcției urmărire penală și

criminalistică este menționat faptul că demersul privind aplicarea măsurii preventive

este neîntemeiat, iar motivele sunt lovite de absurditate.

În cazul dat, demersul privind aplicarea măsurii preventive sub formă de arest

preventiv în privința lui Andrei Braguța, a fost considerat de către instanța de

judecată drept unul motivat, fiind admis integral, iar încheierea instanței de judecată

este la moment una irevocabilă.

Astfel, având o încheiere a instanței de judecată, care nu a fost anulată, privind

admiterea demersului de aplicare a măsurii preventive sub formă de arest preventiv

în privința lui Andrei Braguța, argumentele din sesizare sunt neîntemeiate și lipsite

de un careva suport legal.

La fel, în sesizare este menționat faptul că, reieșind din comportamentul său,

procurorul trebuia să își dea seama că Andrei Braguța suferea de careva dereglări

psihice și trebuia să acționeze în baza art. 28 din Legea cu privire la sănătatea

mentală.

A explicat că, înainte de a avea primul contact cu Andrei Braguța, adică la

17 august 2017, ultimul a fost examinat de câteva ori de către medici și anume:

1) examinarea la 15 august 2017 de către medicii din Dispensarul de Narcologie;

2) examinarea la 15 august 2017 de către medici în incinta Institutului de Medicină

Urgentă.

Deci, niciuna din echipele de medici care l-au examinat, deși sunt specialiști

în domeniul medicinii, nu au constatat sau indicat că Andrei Braguța posibil are

careva XXXXX și necesită tratament medical psihiatric, atunci dânsul ca procuror

care nu are cunoștințe medicale, cum era posibil să stabilească că acesta are

XXXXX, cu atât mai mult că din înregistrările video pe care le anexează, Andrei

Braguța indică că nu se află la evidența medicului psihiatru, iar la 17 august 2017 la

întrebarea de ce se comportă astfel, Andrei Braguța a indicat că a consumat

XXXXX.

Or, aplicarea de către procuror a prevederilor art. 28 din Legea nr. 1402 din

16 decembrie 1997 privind sănătatea mentală, fără o decizie a unei instanțe de

judecată este una ilegală care poate duce la comiterea unei abateri de către procuror,

prin încălcarea art. 5 § 1 lit. e) și § 4 din CEDO.

Din constatările făcute în sesizare reiese că dânsul, în calitate de procuror,

trebuia să aplice prevederile art. 28 din Legea cu privire la sănătatea mentală din

16 decembrie 1997, ceea ce în viziunea sa este incorect, or efectuând acțiuni în

cadrul unei cauze penale, art. 2 din CPP interzice expres acest fapt și urmau a fi

aplicate doar prevederile din prezentul cod, ceea ce și a făcut prin aplicarea

dispozițiilor art. 152 CPP, atunci când a solicitat internarea lui Andrei Braguța în

instituția psihiatrică.

9

Totodată, a concretizat că dânsul nu a menționat faptul precum că Andrei

Braguța a consumat XXXXX în incinta izolatorului, după cum a fost interpretat de

către Colegiu, dar în afara izolatorului, până la reținerea acestuia.

Această bănuială a sa precum că Andrei Braguța se comporta agresiv drept

rezultat al consumului sau lipsei de consum al XXXXX din cauza că avea necesitatea

de ele a fost influențată și de faptul că ultimul a refuzat în incinta Spitalului

Republican de Narcologie să fie supus testării XXXXX.

A mai adăugat că, studiind literatura de specialitate referitor la diagnoza

acordată lui Andrei Braguța la 16 august 2017 de medicul din cadrul serviciului 903,

a constatat că simptomele similare celor din XXXXX apar frecvent în contextul

consumului de XXXXX.

Circumstanțele stabilite la 17 august 2017 au fost raportate în totalitate

conducătorului său Ruslan Popov, și în special, dânsul a comunicat că Andrei

Braguța i-a declarat că se comportă așa agresiv din motivul consumului de XXXXX,

iar faptele expuse de el le poate confirma și Ruslan Popov, motiv pentru care a

solicitat audierea lui, însă aceasta cerință a fost respinsă.

A mai specificat că după data de 1 decembrie 2017 au fost făcute publice și

constatările ombudsmanului pe acest caz, unde, la punctul 3.2 este menționat că la

18 august 2017, în urma asistenței medicale acordate lui Andrei Braguța în incinta

Izolatorului de detenție provizorie de către medicul din cadrul serviciului 903,

numitului i-a fost pusă diagnoza „XXXXX”, fapt despre care nu a cunoscut.

Astfel, faptul că a bănuit că Andrei Braguța se comporta astfel din cauza

consumului sau neconsumului de XXXXX mai este confirmat și de către o persoană

cu cunoștințe medicale, de aceea a solicitat de a anexa la materialele procedurii

disciplinare și extrasele din registru și actele medicale întocmite de către medici la

18 august 2017, însă cerința a fost respinsă.

Reclamantul a precizat că a activat în calitate de procuror o perioadă de 5 ani

3 luni și 9 zile. Pe parcursul acestei perioade a instrumentat cauze penale de

rezonanță pe care au fost emise sentințe de condamnare, iar careva sentințe ilegale

nu a avut. În întreaga sa activitate careva ordonanțe anulate de către secțiile

specializate ale Procuraturii Generale, nu a avut. La fel, în perioada de activitate în

organele procuraturii, nu a fost subiect de investigație al Securității interne al

Procuraturii Generale sau al Inspecției procurorilor, nu au fost depuse careva

plângeri și nu au fost pornite careva proceduri disciplinare, iar pentru executarea

exemplară a atribuțiilor de serviciu și cauzele penale cu rezonanță pe care le-a

instrumentat a fost premiat de două ori.

Totodată, nefiind constatate careva circumstanțe agravante, fiind la prima

abatere disciplinară în viziunea Inspecției procurorilor și al Colegiului de disciplină

și etică, cât și a Consiliului Superior al Procurorilor, cum poate fi sancționat cu cea

mai aspră sancțiune disciplinară fără a i se acorda o șansă pentru a munci în

continuare, or în alte cazuri procurorii sunt sancționați mai mult de 5 ori pentru

abateri disciplinare și nu li se aplică cea mai aspră sancțiune.

Prin încheierea din 4 aprilie 2019 a Curții Supreme de Justiție, prezenta cauză

a fost strămutată la Curtea de Apel Chișinău conform competenței.

10

Prin hotărârea din 30 septembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, a fost

respinsă cererea de chemare în judecată depusă de Ivan Filimon, ca neîntemeiată.

Prin decizia din 17 iunie 2020 a Curții Supreme de Justiție, a fost admis

recursul depus de Ivan Filimon, reprezentat de avocatul Vadim Banaru, casată

hotărârea din 30 septembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, cu remiterea cauzei la

rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de judecată.

Prin încheierea protocolară din 15 februarie 2021 a Curții de Apel Chișinău,

a fost atrasă în proces în calitate de terț Procuratura Generală.

Prin hotărârea din 9 decembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, a fost admisă

acțiunea în contencios administrativ înaintată de Ivan Filimon.

A fost anulată hotărârea Colegiului de disciplină și etică de pe lângă Consiliul

Superior al Procurorilor nr. 13-75/17 (III) din 21 decembrie 2017 „Cu privire la

examinarea cauzei disciplinare intentată în privința procurorului în Procuratura

mun. Chișinău oficiul Ciocana, Ivan Filimon” și hotărârea Consiliului Superior al

Procurorilor nr. 12-8/18 din 19 ianuarie 2018 „Cu privire la contestarea hotărârii

Colegiului de disciplină și etică nr. 13-75/17 (III) din 21 decembrie 2017 în privința

procurorului Ivan Filimon”.

La 15 decembrie 2021, Consiliul Superior al Procurorilor a depus recurs

nemotivat împotriva hotărârii din 9 decembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău,

solicitând admiterea acestuia, casarea integrală a hotărârii din 9 decembrie 2021 a

Curții de Apel Chișinău și emiterea unei noi hotărâri de respingere integrală a

acțiunii.

La 20 decembrie 2021, prin intermediul oficiului poștal, Procuratura Generală

a depus recurs nemotivat împotriva hotărârii din 9 decembrie 2021 a Curții de Apel

Chișinău, solicitând admiterea acestuia, casarea integrală a hotărârii din 9 decembrie

2021 a Curții de Apel Chișinău și emiterea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii

ca neîntemeiată.

La 6 mai 2022, Consiliul Superior al Procurorilor a prezentat motivarea

recursului împotriva hotărârii din 9 decembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău,

solicitând admiterea acesteia, casarea integrală a hotărârii din 9 decembrie 2021 a

Curții de Apel Chișinău și emiterea unei noi hotărâri de respingere integrală a

acțiunii.

În susținerea recursului a invocat dezacordul cu hotărârea recurată,

considerând-o ca fiind neîntemeiată și pasibilă de a fi casată, dat fiind faptul că

instanța a soluționat eronat pricina, bazându-se pe analiza incompletă a probelor din

cauza disciplinară și invocând concluzii viciate, care exclud caracterul obiectiv al

soluției criticate.

Totodată, a considerat că hotărârea criticată este lacunară și nu oferă răspuns

la constatările și concluziile privind încălcările disciplinare care au fost reproșate

procurorului Ivan Filimon, conține formulări generale, iar aprecierile făcute sunt

profund eronate, fiind evident omisă obligația de analiză atentă a cauzei deduse spre

examinare și de evaluare a probelor în spiritul tuturor normelor de drept incidente.

În hotărârea sa, Curtea de Apel Chișinău a invocat unilateral doar unele norme

de drept și a reflectat aspecte segmentare din acuzațiile disciplinare aduse

11

procurorului Ivan Filimon, fapt care a avut ca rezultat aprecierea eronată a situației

în ansamblu și a afectat substanțial obiectivitatea raționamentelor formulate pentru

motivarea soluției adoptate.

Respectiv, omisiunea instanței de contencios administrativ de a analiza cauza

în ansamblul său, de a elucida substanța obligațiilor procurorului la

efectuarea/conducerea urmăririi penale și de a evalua în profunzime întreaga

conduită procesuală a procurorului Ivan Filimon a generat consecința ca hotărârea

criticată să poarte caracter arbitrar.

A afirmat că atitudinea subiectivă și superficială a instanței la aprecierea

probelor și la motivarea hotărârii criticate a determinat soluționarea greșită a pricinii

în speță și a lăsat fără un răspuns adecvat obiecțiile privind modul necorespunzător

de exercitare a atribuțiilor funcționale de către procurorul Ivan Filimon, precum și a

alterat esența interpretării corecte a principiului independenței și obiectivitătii

procurorului, care prin întreaga sa activitate este obligat să asigure respectarea, fără

echivoc, a drepturilor omului.

Astfel, a menționat că Curtea de Apel Chișinău în partea motivantă a hotărârii

din 9 decembrie 2021, a omis să se expună asupra tuturor circumstanțelor abaterii

disciplinare incriminate procurorului Ivan Filimon și nu a dat răspuns la argumentele

ce țin de conduita procesuală pasivă a procurorului Ivan Filimon pe dosarul penal

nr. 2017481228.

În aceste condiții, în hotărârea contestată, Curtea de Apel Chișinău nu a dat

răspuns argumentelor descrise de Consiliul Superior al Procurorilor și Colegiul de

disciplină și etică și, astfel, hotărârea respectivă nu corespunde criteriilor de calitate

din perspectiva motivării adecvate.

Cu referire la argumentele din hotărârea Curții de Apel Chișinău precum că

asupra temeiniciei demersului de arestare a lui Andrei Braguța s-a expus judecătorul

de instrucție prin încheierea din 18 august 2017, recurentul a menționat că izvorul

răspunderii disciplinare, în această speță, ce revine procurorului Ivan Filimon nu

constituie, în sine, demersul de arestare preventivă în privința lui Andrei Braguța,

deoarece temeinicia și legalitatea acestuia are o altă ordine juridică de verificare.

A afirmat că raționamentul urmat de Colegiul de disciplină și etică și, ulterior,

de Consiliul Superior al Procurorilor, în sensul sancționării disciplinare a

procurorului Ivan Filimon se aliniază faptului că dificultatea și durata procedurilor,

parcurgerea unor etape obligatorii, care necesită timp, nu pot scuza comportamentul

general pasiv al procurorului care a interacționat direct cu persoana aflată, în mod

clar, în stare fiziologică deficitară ce necesita asistență specializată, ca urmare, de

acesta fiind ignorate prevederile art. 152 și 176 CPP

Per a contrario, în hotărârea criticată, Curtea de Apel Chișinău s-a referit

numai la componența procesuală a depunerii și examinării demersului, fiind omis

faptul că aceasta este doar un element al prestației profesionale a procurorului și nu

poate însuși acțiunile/inacțiunile anterioare, care au influențat elaborarea

raționamentului logico-juridic.

Raționamentul logico-juridic al elaborării, de către procuror, a demersului de

arestare preventivă nu se constituie ca un element izolat, iar la originea acestuia

12

trebuie să se afle analize profunde a cazului în întregime, care țin de îndeplinirea

obiectivă, profesională și cu acuratețea necesară, a atribuțiilor funcționale.

Totodată, a considerat că se impune distincția între prestația profesională a

procurorului la elaborarea raționamentului logico-juridic și examinarea judiciară a

demersului de arestare preventivă, or anume din motivele în cauză a fost dedus că

încheierile instanței de judecată confirmă procedura de după depunerea demersului,

iar sancțiunea disciplinară se aplică pentru conduita procesuală a procurorului Ivan

Filimon de până la întocmirea demersului și pentru lipsa de analiză a temeiurilor

legale.

Drept consecință, omisiunea Curții de Apel Chișinău de a analiza această

distincție a dus la concluzii abstracte și lipsite de conținut factologic, care viciază

hotărârea criticată.

Curtea de Apel Chișinău a făcut aprecieri eronate și superficiale, limitându-se

la condițiile strict formale, fără să procedeze la analiza complexă a modului cum a

acționat procurorul Ivan Filimon.

Argumentele Curții de Apel Chișinău au o expresie lacunară și nu sunt de

natură de a justifica conduita procurorului Ivan Filimon. Or, în speța în cauză,

obiectul examinării procedurii disciplinare l-a constituit acțiunea, adică conduita

procurorului în contextul atribuției de efectuare cu diligență a acțiunilor procesuale

ce îi reveneau la gestionarea dosarului penal nr. 2017481228.

Recurentul a precizat că prin hotărârea Colegiului de disciplină și etică,

menținută prin hotărârea Consiliul Superior al Procurorilor, a fost constatată

abaterea disciplinară procurorului Ivan Filimon pentru neglijarea acurateței

profesionale și compromiterea cerinței de onestitate a raționamentului logico-juridic,

care au afectat conduita procesuală a procurorului, dar nu pentru hotărârile

procesual-penale adoptate.

Respectiv, instanța de contencios administrativ a omis să analizeze această

diferență a părților componente din conduita procesuală a procurorului Ivan Filimon

și în mod subiectiv s-a limitat numai la invocarea competențelor extrinseci ale

situației examinate, adică a celor reglementate de la momentul adoptării,

demersurilor, fără să țină cont de toate procesele de analiză, apreciere și descriere a

materialelor acumulate, implicate la momentul redactării de către procurorul Ivan

Filimon, care au fost viciate prin lipsa de onestitate și prin eludarea regulilor de

corectitudine profesională.

Curtea de Apel Chișinău a omis să analizeze încălcarea de către procurorul

Ivan Filimon, a prevederilor art. 176 CPP. Încălcarea în cauză se exprimă prin

solicitarea în privința învinuitului Andrei Braguța a măsurii preventive - arestarea,

fără a ține cont de circumstanțele prevăzute la art. 176 alin. (3) CPP, cum ar fi

gravitatea și gradul prejudiciabil al faptei, personalitatea și caracterizarea

învinuitului, starea sănătății sale.

A mai obiectat că Curtea de Apel Chișinău, în hotărârea criticată, nu a ținut

cont de faptul că constatarea disciplinară, în cazul dedus analizei, a vizat conduita

procesuală pasivă a procurorului Ivan Filimon care nu s-a aliniat standardelor de

profesionalism și rolului ce îi revine procurorului în cadrul urmăririi penale.

13

Totodată, a menționat că Curtea de Apel Chișinău nu că doar a omis să se

expună asupra tuturor argumentelor din hotărârea Consiliului Superior al

Procurorilor nr. 12-8/18 din 19 ianuarie 2018 și a hotărârii Colegiului de disciplină

și etică din 21 decembrie 2017, dar a evitat să cerceteze în ansamblu toate

circumstanțele importante pricinii.

La fel, cu referire la prevederile pct. 2.1 lit. a) și f) din Regulamentului privind

conținutul și procedura de depunere a sesizării cu privire la abaterea disciplinară

comisă de procuror, aprobat prin hotărârea CSP nr. 12-240/16 din 29 septembrie

2016, de asemenea, cu titlu de practica judiciară similară ce ține de subiectul ce poate

înainta sesizare, a notat că Curtea Supremă de Justiție, prin hotărârile sale, a

accentuat că Procurorului-șef al Direcției urmărire penală și criminalistică, are

dreptul de a depune sesizarea cu privire la fapta ce poate constitui abatere

disciplinară.

A considerat că nu poate fi reținut argumentul că Colegiul de disciplină și etică

a încălcat termenul de examinare a cauzei disciplinare, deoarece depășirea

termenului stabilit în baza art. 50 alin. (6) din Legea nr. 3/2016, nu poate fi echivalată

cu încălcarea termenului rezonabil de examinare a cauzei, care implică aprecierea

criteriilor precum comportamentul participanților la proces, conduita inspecției

procurorilor, a Colegiului de disciplină și etică și a autorităților relevante, importanța

procesului pentru cel interesat.

Așadar, termenul de 2 luni stabilit de Legea nr. 3/2016 nu poate fi considerat

ca limita temporală, trecerea căreia condiționează neapărat încetarea procedurii

disciplinare.

Având în vedere prevederile pct. 55 din Regulamentul privind organizarea și

activitatea Colegiului de disciplină și etică, aprobat prin Hotărârea Consiliului

Superior al Procurorilor nr. 12-228/16 din 14 septembrie 2016 și art. 40 alin. (3) din

Legea nr. 3/2016, a subliniat că procurorul Ivan Filimon nu a obiectat la etapa

explicațiilor Inspecției procurorilor, cît și la etapa audierii în cadrul ședinței

Colegiului de disciplină și etică, fapt ce denotă că acesta a consimțit tacit modul de

examinare, deși aceleași obiecții pe care se bazează acum îi erau disponibile și la

acea etapă.

A considerat că în speță nu se regăsesc careva temeiuri legale pentru a dispune

anularea actului administrativ individual contestat - hotărârea Colegiului de

disciplină și etică din 21 decembrie 2017 și hotărârea Consiliului Superior al

Procurorilor nr. 12-8/18 din 19 ianuarie 2018, emisă în privința procurorului Ivan

Filimon, aceasta fiind emisă cu respectarea competenței, de către autoritatea publică

emitentă fiind respectate normele legale care reglementează procedura soluționării

cauzei disciplinare și stabilit aplicarea corectă a normelor materiale.

La 13 mai 2022, prin intermediul oficiului poștal, Procuratura Generală a

prezentat motivarea recursului împotriva hotărârii din 9 decembrie 2021 a Curții de

Apel Chișinău, solicitând admiterea acesteia, casarea integrală a hotărârii din

9 decembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău și emiterea unei noi hotărâri de

respingere a acțiunii ca neîntemeiată.

14

În motivarea recursului a invocat că hotărârea contestată este neîntemeiată și

pasibilă de a fi casată, instanța soluționând eronat pricina, bazându-se pe analiza

incompletă a probelor din cauza disciplinară și invocând concluzii viciate, care

exclud caracterul obiectiv al soluției criticate.

A notat că Curtea de Apel Chișinău a omis să analizeze încălcarea de către

procurorul Ivan Filimon, a prevederilor art. 176 CPP, care se exprimă prin solicitarea

în privința învinuitului Andrei Braguța a măsurii preventive - arestarea, fără a ține

cont de circumstanțele prevăzute la art. 176 alin. (3) CPP, cum ar fi gravitatea si

gradul prejudiciabil al faptei, personalitatea și caracterizarea învinuitului, starea

sănătății sale.

A subliniat că prima instanță nu a ținut cont de faptul că constatarea

disciplinară, în cazul dedus analizei, a vizat conduita procesuală pasivă a

procurorului Ivan Filimon care nu s-a aliniat standardelor de profesionalism și

rolului ce îi revine procurorului în cadrul urmăririi penale.

La fel, instanța de judecată nu că doar a omis să se expună asupra tuturor

argumentelor din hotărârea Consiliului Superior al Procurorilor nr. 12-8/18 din

19 ianuarie 2018 și hotărârea Colegiului de disciplină și etică din 21 decembrie 2017,

dar a evitat să cerceteze în ansamblu toate circumstanțele importante pricinii.

Astfel, a susținut că Consiliul Superior al Procurorilor în hotărârea sa nu a pus

în discuție procedura desfășurată în fața judecătorului de instrucție la examinarea

demersurilor de arestare. Criticile din hotărârea Consiliului Superior al Procurorilor

au fost formulate în raport cu acțiunile pe care le-a realizat procurorul Ivan Filimon

până la emiterea demersului de arestare.

Argumentele Curții de Apel Chișinău au o expresie lacunară și nu sunt de

natură de a justifica conduita procurorului Ivan Filimon. Or, în speța în cauză,

obiectul examinării procedurii disciplinare l-a constituit acțiunea, adică conduita

procurorului în contextul atribuției de efectuare cu diligență a acțiunilor procesuale

ce îi reveneau la gestionarea dosarului penal nr. 2017481228.

A accentuat că prin hotărârea Colegiului de disciplină și etică, menținută prin

hotărârea Consiliul Superior al Procurorilor, a fost constatată abaterea disciplinară

procurorului Ivan Filimon pentru neglijarea acurateței profesionale și

compromiterea cerinței de onestitate a raționamentului logico-juridic, care au afectat

conduita procesuală a procurorului, dar nu pentru hotărârile procesual-penale

adoptate.

Respectiv, instanța de contencios administrativ a omis să analizeze această

diferență a părților componente din conduita procesuală a procurorului Ivan Filimon

și în mod subiectiv s-a limitat numai la invocarea competențelor extrinseci ale

situației examinate, adică a celor reglementate de la momentul adoptării,

demersurilor, fără să țină cont de toate procesele de analiză, apreciere și descriere a

materialelor acumulate, implicate la momentul redactării de către procurorul Ivan

Filimon, care au fost viciate prin lipsa de onestitate și prin eludarea regulilor de

corectitudine profesională.

Invocând pct. 2.1 lit. a) și f) din Regulamentul privind conținutul și procedura

de depunere a sesizării cu privire la abaterea disciplinară comisă de procuror, aprobat

15

prin hotărârea CSP nr. 12-240/16 din 29 septembrie 2016 și ținând cont de atribuțiile

Procurorului-șef al Direcției urmărire penală și criminalistică, prevăzute în Capitolul

V al Regulamentului Procuraturii, aprobat prin ordinul Procurorului General nr.

24/28 din 24 septembrie 2016, precum și de practica judiciară similară ce ține de

subiectul ce poate înainta sesizare, recurentul a evidențiat că Adrian Mircos are

dreptul de a depune sesizarea cu privire la fapta ce poate constitui abatere

disciplinară.

Referitor la argumentele din hotărârea Curții de Apel Chișinău precum că

Colegiul de disciplină și etică urmează să adopte decizia cu privire la cauza

disciplinară de regulă în cel mult 2 luni de la primirea materialelor de la Inspecția

procurorilor, a relatat că Colegiul de disciplină și etică nu ar trebui sub pretextul

respectării termenelor în cadrul verificării să refuze în cercetarea probelor necesare

pentru o completă și corectă soluționare a cazului, deoarece probe din partea

reclamantului ce ar demonstra contrariul nu se regăsesc la materialele dosarului,

circumstanță care denotă că la acel moment Ivan Filimon nu obiecta în privința

termenului de examinare și incidentelor de procedură respective.

Prin urmare, termenul de 2 luni stabilit de Legea nr. 3/2016 nu poate fi

considerat ca limita temporală, trecerea căreia condiționează neapărat încetarea

procedurii disciplinare.

Cu referire la prevederile pct. 55 din Regulamentul privind organizarea și

activitatea Colegiului de disciplină și etică, aprobat prin hotărârea Consiliului

Superior al Procurorilor nr. 12-228/16 din 14 septembrie 2016 și art. 40 alin. (3) din

Legea nr. 3/2016, a menționat că procurorul Ivan Filimon nu a obiectat la etapa

explicațiilor Inspecției procurorilor, cât și la etapa audierii în cadrul ședinței

Colegiului de disciplină și etică, fapt ce denotă că acesta a consimțit tacit modul de

examinare, deși aceleași obiecții pe care se bazează acum îi erau disponibile și la

acea etapă.

În conformitate cu art. 244 alin. (1) Cod administrativ, hotărârile curții de apel

ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.

Conform art. 245 alin. (1) și (2) Cod administrativ, recursul se depune la

instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel,

dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Instanța de apel transmite neîntârziat

Curții Supreme de Justiție recursul împreună cu dosarul judiciar. Motivarea

recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la

notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs,

motivarea recursului se depune la instanța de apel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat hotărârea contestată la 9 decembrie 2021,

în ședință publică.

Din materialele dosarului rezultă că la 15 decembrie 2021, Consiliul Superior

al Procurorilor a depus recurs nemotivat împotriva hotărârii din 9 decembrie 2021 a

Curții de Apel Chișinău (f. d. 44-45 vol. III), iar la 20 decembrie 2021, prin

intermediul oficiului poștal, Procuratura Generală a depus recurs nemotivat

împotriva hotărârii din 9 decembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău (f. d.46 vol. III).

16

Tot actele cauzei atestă că copia hotărârii motivate din 9 decembrie 2021 a

Curții de Apel Chișinău a fost notificată, prin intermediul oficiului poștal,

recurentului Consiliul Superior al Procurorilor la 12 aprilie 2022, fapt ce se confirmă

prin avizul de recepție anexat la actele cauzei (f. d. 50 vol. III).

La materialele dosarului lipsesc date care ar confirma notificarea hotărârii

motivate din 9 decembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, recurentei Procuratura

Generală.

Se mai constată că la 6 mai 2022, Consiliul Superior al Procurorilor a

prezentat motivarea recursului împotriva hotărârii din 9 decembrie 2021 a Curții de

Apel Chișinău (f. d. 51-66 vol. III), iar la 13 mai 2022, prin intermediul oficiului

poștal, Procuratura Generală a prezentat motivarea recursului împotriva hotărârii din

9 decembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău (f. d. 72-81 vol. III).

Astfel, recursurile depuse de Consiliul Superior al Procurorilor și Procuratura

Generală împotriva hotărârii din 9 decembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău sunt în

termen.

La 17 mai 2022, în adresa lui Ivan Filimon, Consiliului Superior al

Procurorilor și Procuraturii Generale au fost expediate copiile recursurilor depuse de

Consiliul Superior al Procurorilor și Procuratura Generală, cu înștiințarea despre

necesitatea prezentării referinței, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire

anexată la materialele dosarului (f. d. 85 vol. III), fiind recepționate de Consiliul

Superior al Procurorilor și Procuratura Generală la 20 mai 2022, ceea ce se atestă

prin avizele de recepție anexate la actele cauzei (f. d. 89-90 vol. III).

Corespondența menționată, care conținea copia recursurilor depuse de

Consiliul Superior al Procurorilor și Procuratura Generală, expediată în adresa lui

Ivan Filimon a fost returnată de către oficiul poștal cu mențiunea „nereclamat” (f. d.

91-92 vol. III).

Drept urmare, la data de 12 iulie 2022 copia recursurilor, pentru informare a

fost expediată la adresa electronică a avocatului lui Ivan Filimon – Vadim Banaru,

care a recepționat copia recursurilor depuse de Consiliul Superior al Procurorilor și

Procuratura Generală, la data de 12 iulie 2022, fapt confirmat de către avocatul

Vadim Banaru în mesajul expediat, prin intermediul poștei electronice (f. d. 101-102

vol. III).

Până la data stabilită pentru examinarea recursurilor, în adresa Curții Supreme

de Justiție referințe nu au parvenit.

Studiind materialele dosarului în raport cu argumentele invocate în recursuri,

audiind opinia reprezentantului recurentului Consiliul Superior al Procurorilor,

Iulian Gainaru, reprezentantului recurentului Procuratura Generală, Iuri Lealin și

intimatului Ivan Filimon - care a solicitat examinarea cauzei în lipsa avocatului său

Vadim Banaru din motiv că este în posibilitate de a-și apăra interesele de

sinestătător, în cadrul ședinței de judecată publice din 4 noiembrie 2022, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

consideră necesar de a admite recursurile, de a casa integral hotărârea din 9

17

decembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, și de a emite o decizie nouă de respingere

integrală a acțiunii, din următoarele considerente.

Conform art. 248 alin. (1) lit. c) Cod administrativ, examinând recursul,

Curtea Supremă de Justiție adoptă una dintre următoarele decizii: casează integral

decizia instanței de apel și emite o nouă decizie.

În corespundere cu art. 21 alin. (1) Cod administrativ, autoritățile publice și

instanțele de judecată competente trebuie să acționeze în conformitate cu legea și

alte acte normative.

Conform art. 22 alin. (1) Cod administrativ, autoritățile publice și instanțele

de judecată competente cercetează starea de fapt din oficiu. Acestea stabilesc felul

și volumul cercetărilor și nu sunt legate nici de expunerile participanților, nici de

cererile lor de reclamare a probelor.

Potrivit art. 244 alin. (2), în coroborare cu art. 231 alin. (2) Cod administrativ,

pentru procedura de recurs se aplică corespunzător prevederile cap. III din cartea a

treia, dacă din prevederile prezentului capitol nu rezultă altceva. Pentru procedura

în apel se aplică corespunzător prevederile cap. II din cartea a treia, dacă din

prevederile prezentului capitol nu rezultă altceva.

Art. 194 alin. (2) Cod administrativ, prevede că în procedura de examinare a

cererilor de recurs, hotărârile și deciziile contestate se examinează din oficiu în

privința existenței greșelilor procedurale și aplicării corecte a dreptului material.

La fel, art. 219 alin. (1) - (2) Cod administrativ, prevede că instanța de judecată

este obligată să cerceteze starea de fapt din oficiu în baza tuturor probelor legal

admisibile, nefiind legată nici de declarațiile făcute, nici de cererile de solicitare a

probelor înaintate de participanți. Instanța de judecată depune eforturi pentru

înlăturarea greșelilor de formă, explicarea cererilor neclare, depunerea corectă a

cererilor, completarea datelor incomplete și pentru depunerea tuturor declarațiilor

necesare constatării și aprecierii stării de fapt. Instanța de judecată indică asupra

aspectelor de fapt și de drept ale litigiului care nu au fost discutate de participanții la

proces.

Autoritățile publice și instanțele de judecată competente, conform art. 21 din

Codul administrativ, trebuie să acționeze în conformitate cu legea și alte acte

normative. Exercitarea atribuțiilor legale nu poate fi contrară scopului pentru care

acestea au fost reglementate. Autoritățile publice și instanțele de judecată

competente nu pot dispune limitarea exercitării drepturilor și a libertăților

persoanelor decât în cazurile și în condițiile expres stabilite de lege.

Colegiul lărgit notează că unul dintre principiile procedurii de contencios

administrativ potrivit art. 36 Cod adiministrativ, constituie principiul supremației

dreptului, care prevede că instanța de judecată competentă să soluționeze acțiunile

în contencios administrativ este obligată să respecte principiul supremației dreptului,

în conformitate cu care demnitatea omului, drepturile și libertățile lui sînt

considerate valori supreme și sînt garantate de stat. Instanțele de judecată

competente aplică principiul supremației dreptului cu luarea în considerare a

jurisprudenței Curții Europene pentru Drepturile Omului.

18

Conform jurisprudenței Curții Europene pentru Drepturile Omului instanța de

judecată, potrivit regulilor unui proces echitabil pornind de la aprecierea rolului

determinant al concluziilor sale, are obligația să examineze efectiv problemele

esențiale care îi sunt supuse aprecierii (cauza Hirro Balani c. Spaniei, nr.18064/91

din 9 decembrie 1994 §27).

Potrivit art. 220 Cod administrativ, obținerea probelor în procedura

contenciosului administrativ are loc conform art. 87–93. O cerere de solicitare a

probei depusă în ședința de dezbateri judiciare se respinge printr-o încheiere care se

pronunță în aceeași ședință. Încheierea se motivează verbal. Argumentele esențiale

ale motivării se consemnează în procesul-verbal al ședinței. Probele obținute cu

încălcarea legii nu au forță probantă și nu pot fi puse la baza hotărîrii judecătorești.

De asemenea art. 93 Cod administrativ, stipulează că fiecare participant

probează faptele pe care își întemeiază pretenția. Prin derogare de la prevederile

alin. (1), fiecare participant probează faptele atribuite exclusiv sferei sale.

Reglementări suplimentare sau derogatorii sînt admisibile doar în baza prevederilor

legale.

Instanța de recurs statuează că Codul administrativ reglementează aplicarea

dreptului discreționar, or, autoritatea publică posedă o marjă discreționară în măsura

în care nu afectează de o manieră nejustificată drepturile fundamentale ale persoanei.

Astfel, art. 137 Cod administrativ, stabilește că în exercitarea dreptului

discreționar atribuit, autoritățile publice trebuie să acționeze cu bună-credință în

limitele legal stabilite și cu respectarea scopului pentru care le-a fost atribuit dreptul.

Dacă autoritatea publică poate decide discreționar și doar una din mai multe

consecințe juridice este legală, atunci dreptul discreționar al autorității publice se

reduce la alegerea consecinței juridice/soluției legale. Stările de fapt identice în

esență se tratează identic. O tratare neidentică a două stări de fapt identice se admite

numai dacă există un motiv obiectiv. Dacă într-un caz autoritatea publică și-a

exercitat dreptul discreționar într-un anumit mod, atunci în cazuri similare ea este

obligată să își exercite dreptul discreționar în același mod. Această regulă nu se

aplică dacă autoritatea publică intenționează să își schimbe în viitor practica de

exercitare a dreptului discreționar în cazuri similare.

În conformitate cu art. 258 alin. (3) Cod administrativ, procedurile de

contencios administrativ inițiate până la intrarea în vigoare a prezentului cod se vor

examina în continuare, după intrarea în vigoare a prezentului cod, conform

prevederilor prezentului cod. Prin derogare, admisibilitatea unei astfel de acțiuni în

contenciosul administrativ se va face conform prevederilor în vigoare până la

intrarea în vigoare a prezentului cod. Prevederile prezentului alineat se vor aplica

corespunzător pentru procedurile de apel, de recurs și de contestare cu recurs a

încheierilor judecătorești.

Recapitulând esența litigiului în scopul verificării aplicării corecte a dreptului

material și procedural, instanța de recurs reține următoarea stare de fapt.

Așadar, din cumulul probatoriu administrat în speță, rezultă că procurorul Ivan

Filimon activează în organele procuraturii din 11 septembrie 2012, fiind numit prin

ordinul Procurorului General nr. 985-p din 14 septembrie 2012 în funcția de

19

procuror în Procuratura sect. Buiucani mun. Chișinău, iar din 11 februarie 2013 a

fost transferat în funcția de procuror în Procuratura raionului Ungheni.

Prin ordinul Procurorului General nr. 245-p din 12 martie 2016, Ivan Filimon

a fost transferat în funcția de procuror în Procuratura sectorului Ciocana

mun. Chișinău, iar în baza ordinului Procurorului general nr. 1693-p din

28 decembrie 2016, a fost transferat în funcția de procuror în Procuratura

municipiului Chișinău.

Este cert și faptul că la data de 1 septembrie 2017 procurorul-șef al Direcției

Urmărire penală și criminalistică a Procuraturii Generale, Adrian Mircos a întocmit

raport pe numele Procurorului General, prin care a propus analiza temeiniciei

acțiunilor reprezentanților procuraturii teritoriale, verificarea lor de către Inspecția

procurorilor și verificarea materialelor cauzelor penale în care a fost urmărit penal

numitul Andrei Braguța (f. d. 2 dosar administrativ)

Prin raportul din 7 septembrie 2017, procurorul-șef al Direcției Urmărire

penală și criminalistică a Procuraturii Generale, Adrian Mircos, argumentând

încălcările grave admise de către procurorul Ivan Filimon la înaintarea demersului

privind aplicarea măsurii arestării preventive în privința lui Andrei Braguța, prin

ignorarea prevederilor art. 152, art. 176 și art. 185 CPP, exprimată prin aducerea

unor temeiuri care nu au avut suport probant prin acte și înscrisuri, formularea

demersului după formă și conuținut nu corespunde standardelor stabilite de

Procuratura Generală, inclusiv redate în „Ghidul pentru procurori privind arestarea

preventivă” aprobat prin Ordinul Procurorului General nr. 31/28 din 5 iulie 2017,

neluarea în considerare a dispozițiilor Legii privind sănătatea mentală nr. 1402 din

16 decembrie 1997, a propus verificarea și aprecierea acțiunilor și inacțiunilor

procurorului Ivan Filimon, expuse în raport, de către Inspecția procurorilor (f. d. 3-

11 dosar administrativ).

Prin scrisoarea nr. 11-19d/17-3925 din 7 septembrie 2017, în contextul

raportului întocmit aferent acțiunilor procurorului în Procuratura mun. Chișinău

oficiul Ciocana, Ivan Filimon, procurorul-șef al Direcției Urmărire penală și

criminalistică a Procuraturii Generale, Adrian Mircos a remis Inspecției Procurorilor

materialele relevante din cauzele penale nr. 2017481228, nr. 2017021264 și de pe

procesele-verbale ale ședințelor de judecată din 18 august 2017 și 23 august 2017

(f. d. 12 dosar administrativ).

Prin decizia din 11 septembrie 2017, Inspecția procurorilor a remis Colegiului

de disciplină și etică materialele procedurii disciplinare în privința procurorului în

Procuratura municipiului Chișinău Oficiul Ciocana, Ivan Filimon, rezumând că

acesta a admis încălcări ale prevederilor art. 19 alin. (3), 152, 176, 185 Cod de

procedură penală, Legii privind sănătatea mentală nr.1402 din 16 decembrie 1997,

Ordinului Procurorului General nr. 31/28 din 5 iulie 2017, precum și principiului

legalității, prevăzut la pct. 6.1.1 din Codul de etică al procurorilor, care stipulează

că procurorul trebuie să respecte legislația națională și internațională, practica

judiciară și jurisprudența CEDO, actele departamentale, interdepartamentale și ale

organelor reprezentative și de autoadministrare ale procurorilor, ce constituie

abatere disciplinară prevăzută la art. 38 lit. a) din Legea cu privire la Procuratură

20

nr. 3 din 25 februarie 2016 (în vigoare de la 1 august 2016) - îndeplinirea

necorespunzătoare a obligațiilor de serviciu (f. d. 142-144 dosar administrativ).

Potrivit hotărârii Colegiului de disciplină și etică de pe lângă Consiliul

Superior al Procurorilor nr. 13-75/17 (III) din 21 decembrie 2017 „Cu privire la

examinarea cauzei disciplinare intentată în privința procurorului în Procuratura

mun. Chișinău, oficiul Ciocana, Ivan Filimon”, Colegiul de disciplină și etică a

constatat în privința procurorului Ivan Filimon abaterea disciplinară prevăzută la art.

38 lit. a) din Legea cu privire la Procuratură nr. 3 din 25 februarie 2016 (în vigoare

de la 1 august 2016), îndeplinirea necorespunzătoare a obligațiilor de serviciu, fapt

pentru care a fost aplicat procurorului în Procuratura municipiului Chișinău, oficiul

Ciocana Ivan Filimon, sancțiunea disciplinară prevăzută de art. 39 alin. (1) lit. e) din

Legea nr. 3 din 25 februarie 2016 cu privire la Procuratură - eliberare din funcția de

procuror (f. d. 23-31 vol. I).

La 22 decembrie 2017, procurorul în Procuratura municipiului Chișinău,

oficiul Ciocana, Ivan Filimon a depus o contestație împotriva hotărârii Colegiului de

disciplină și etică nr. 13-75/17 (III) din 21 decembrie 2017, adoptată în privința sa,

solicitând anularea acesteia.

Iar prin hotărârea Consiliului Superior al Procurorilor nr. 12-8/18 din

19 ianuarie 2018 „Cu privire la contestarea hotărârii Colegiului de disciplină și etică

nr. 13-75/17 (III) din 21 decembrie 2017 în privința procurorului Ivan Filimon”, a

fost menținută hotărârea Colegiului de disciplină și etică de pe lângă Consiliul

Superior al Procurorilor nr. 13-75/17 (III) din 21 decembrie 2017 „Cu privire la

examinarea cauzei disciplinare intentată în privința procurorului în Procuratura

mun. Chișinău oficiul Ciocana, Ivan Filimon” (f. d. 8-22, vol. I)

Ivan Filimon înaintând prezenta acțiune în instanța de judecată împotriva

Consiliului Superior al Procurorilor, persoană terță Procuratura Generală, cu

ulterioarele concretizări, a solicitat anularea hotărârii Consiliului Superior al

Procurorilor nr. 12-8/18 din 19 ianuarie 2018 și a hotărârii Colegiului de disciplină

și etică de pe lână Consiliul Superior al Procurorilor nr. 13-75/17 (III) din

21 decembrie 2017, cu încetarea procedurii disciplinare intentate în privința sa.

Fiind învestită cu judecarea cauzei în fond, Curtea de Apel Chișinău prin

hotărârea adoptată la 9 decembrie 2021, a admis acțiunea în contencios administrativ

înaintată de Ivan Filimon și a anulat hotărârea Colegiului de disciplină și etică de pe

lângă Consiliul Superior al Procurorilor nr. 13-75/17 (III) din 21 decembrie 2017

„Cu privire la examinarea cauzei disciplinare intentată în privința procurorului în

Procuratura mun. Chișinău oficiul Ciocana, Ivan Filimon” și hotărârea Consiliului

Superior al Procurorilor nr. 12-8/18 din 19 ianuarie 2018 „Cu privire la contestarea

hotărârii Colegiului de disciplină și etică nr. 13-75/17 (III) din 21 decembrie 2017

în privința procurorului Ivan Filimon”.

Întru consolidarea soluției adoptate, prima instanță, cu referire la prevederile

art. 176 și 177 CPP, a considerat că Consiliul Superior al Procurorilor în mod eronat

a conchis că demersul cu privire la aplicarea măsurii preventive sub formă de arest

preventiv în privința învinuitului Andrei Braguța este unul neîntemeiat, deoarece

21

asupra temeiniciei acestuia s-a expus judecătorul de instrucție prin încheierea din

18 august 2017, prin care a fost admis.

Prima instanță a mai reținut că la data de 22 august 2017, procurorul Ivan

Filimon a înaintat în instanța de judecată un demers cu privire la autorizarea

internării învinuitului Andrei Braguța în Instituția Medicală – Spitalul Clinic de

Psihiatrie Chișinău, pentru efectuarea expertizei psihiatrice în condiții de staționar,

care prin încheierea din 23 august 2017 a Judecătoriei Chișinău sediul Ciocana, a

fost admis, fiind autorizată plasarea învinuitului Andrei Braguța în Instituția

Medicală – Spitalul Clinic de Psihiatrie Chișinău, pentru efectuarea expertizei

psihiatrice în condiții de staționar pe un termen de 30 de zile, începând cu data de

23 august 2017 până la 22 septembrie 2017, ora 10:00, fiind autorizat inclusiv și

transferul învinuitului Andrei Braguța din IDP al IGP al MAI în incinta Spitalului

Clinic de Psihiatrie Chișinău.

Instanța de judecată a evidențiat că, faptul că, Andrei Braguța a fost adus în

fața judecătorului îmbrăcat doar în pantaloni, nu poate fi imputat procurorului Ivan

Filimon și constatat ca fiind o abatere disciplinară comisă de ultimul, având în vedere

că prevederile Codului de procedură penală nu prevăd că la înaintarea învinuirii,

învinuitul trebuie să respecte o anumită ținută vestimentară.

Curtea de Apel Chișinău nu a depistat nicio probă din care să rezulte faptul că

la înaintarea învinuirii, Andrei Braguța avea constatat în modul stabilit existența

fracturilor și nici faptul că acestea erau evidente și ar fi putut depistate cu ochiul

liber. Mai mult, deși era prezent în ședința de judecată, apărătorul lui Andrei Braguța

nu a ridicat careva întrebări cu privire la starea sănătății învinuitului.

Sub aspectul laturii subiective, raportat la circumstanțele detaliate anterior,

prima instanță a concluzionat că în speță nu se regăsește forma de vinovăție cerută

de lege pentru a se constata existența abaterii disciplinare, atât timp cât din analiza

materialelor cauzei nu poate fi desprins faptul că procurorul Ivan Filimon ar fi

acționat cu intenție sau cu neglijență, de natură a produce un rezultat prejudiciabil

vreunei părți.

Prin urmare, instanța de judecată a conchis că, în lipsa unuia din elementele

constitutive, la caz nu poate fi reținut că abaterea disciplinară a fost confirmată și, în

asemenea condiții, nici nu poate fi angajată răspunderea disciplinară a procurorului

Ivan Filimon.

La fel, prima instanță a conchis că procurorul-șef al Direcției urmărire penală

și criminalistică a Procuraturii Generale, Adrian Mircos, nu poate fi subiect ce poate

înainta sesizare cu privire la fapta ce poate constitui abatere disciplinară comisă de

procuror, or acesta nu este nici persoană interesată căruia îi pot fi aduse atingere

drepturilor și intereselor sale, nu este nici membru al Consiliului Superior al

Procurorilor, nu reprezintă nici Colegiul de evaluare a performanțelor procurorilor

și nu face parte nici din Inspecția procurorilor, fapt ce prezintă o încălcare evidentă

a procedurii de inițiere a procedurii disciplinare.

Totodată, Curtea de Apel Chișinău a reținut argumentul reclamantului privind

încălcarea termenului de 2 luni la examinarea procedurii disciplinare, menționând în

acest sens că la 11 septembrie 2017, Inspecția procurorilor a remis Colegiului de

22

disciplină și etică materialele procedurii disciplinare în privința procurorului în

Procuratura municipiului Chișinău oficul Ciocana, Ivan Filimon, însă Colegiul de

disciplină și etică a pronunțat hotărârea la 21 decembrie 2017, adică cu depășirea

termenului stabilit la art. 50 alin. (6) din Legea cu privire la procuratură.

Efectuând controlul judiciar al hotărârii din 9 decembrie 2021 a Curții de Apel

Chișinău, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție constată, că prima instanță la adoptarea hotărârii sale a

interpretat eronat normele de drept material și a dat o apreciere greșită materialului

probator anexat la dosar, fapt ce a dus la soluționarea greșită a cauzei.

În conformitate cu prevederile art. 1 alin. (1) și (2) din Legea contenciosului

administrativ nr. 793 din 10 februarie 2000 (în vigoare la data adoptării actului care

se contestă în speță), contenciosul administrativ ca instituție juridică avea drept scop

contracararea abuzurilor și exceselor de putere ale autorităților publice, apărarea

drepturilor persoanei în spiritul legii, ordonarea activității autorităților publice,

asigurarea ordinii de drept.

Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său, recunoscut de

lege, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea

în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ

competente pentru a obține anularea actului, recunoașterea dreptului pretins și

repararea pagubei ce i-a fost cauzată.

Articolul 2 din Legea contenciosului administrativ nr. 793 din

10 februarie 2000 coroborat cu Rezoluția (77) 31 cu privire la protecția individului

față de acele autorităților administrative, adoptată de Comitetul de Miniștri al

Consiliului Europei la 28 septembrie 1997, definesc actul administrativ ca

manifestarea juridică unilaterală de voință, cu caracter normativ sau individual, din

partea unei autorități publice în vederea organizării executării sau executării în

concret a legii, actul administrativ desemnează orice măsuri individuale sau decizii

luate în cadrul exercitării autorității publice, susceptibile de a afecta direct drepturile,

libertățile sau interesele persoanelor fizice sau juridice și care nu este un act

îndeplinit în cadrul exercitării unei funcții judiciare.

Totodată, conform dispozițiilor art. 16 alin. (1) și (2) din Legea contenciosului

administrativ nr. 793 din 10 februarie 2000 (în vigoare la data adoptării actului

contestat), persoana care se consideră vătămată într-un drept al său, recunoscut de

lege, printr-un act administrativ și nu este mulțumită de răspunsul primit la cererea

prealabilă, sau nu a primit nici un răspuns în termenul prevăzut de lege, este în drept

să sesizeze instanța de contencios administrativ competentă pentru anularea, în tot

sau în parte a actului respectiv și repararea pagubei cauzate.

Acțiunea poate fi înaintată nemijlocit instanței de contencios administrativ în

cazurile expres prevăzute de lege și în cazurile în care persoana se consideră

vătămată într-un drept al său prin nesoluționarea în termen legal ori prin respingerea

cererii prealabile privind recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei

cauzate.

23

Analizând circumstanțele speței în coraport cu normele legale citate, instanța

de recurs constată că, Ivan Filimon a respectat procedura de adresare în instanța de

judecată, din care motive instanța de recurs va trece la analiza temeiurilor invocate

în recursuri.

Astfel, în conformitate cu art. 224 alin. (1) lit. f) Cod administrativ, examinând

acțiunea în contencios administrativ în fond, instanța de judecată adoptă hotărâre

prin care respinge acțiunea ca fiind neîntemeiată, dacă nu sînt îndeplinite condițiile

de adoptare a unei hotărâri prevăzute la lit. a)-e).

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme

de Justiție va reține și prevederile art. 36 alin. (1) și (2) din Legea nr. 3 din 25

februarie 2016 cu privire la Procuratură (în redacția la data emiterii actului

administrativ), potrivit cărora procedura disciplinară este aplicabilă procurorilor în

funcție și procurorilor care și-au încetat raporturile de serviciu. Procurorii sunt

sancționați disciplinar pentru comiterea abaterilor disciplinare prevăzute la art. 38.

Totodată, conform art. 38 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 3 din 25 februarie 2016

cu privire la Procuratură (în redacția la data emiterii actului administrativ), constituie

abatere disciplinară îndeplinirea necorespunzătoare a obligațiilor de serviciu.

În corespundere cu art. 39 alin. (1) lit. e) din legea enunțată, în funcție de

gravitatea abaterilor și în condițiile legii, procurorului i se aplică, prin hotărîrea

Colegiului de disciplină și etică din subordinea Consiliului Superior al Procurorilor,

următoarele sancțiuni disciplinare: e) eliberare din funcția de procuror.

În temeiul art. 41 alin. (1) - (3) din legea menționată supra, sancțiunile

disciplinare se aplică procurorilor în funcție. Sancțiunea disciplinară se aplică

procurorului proporțional cu gravitatea abaterii disciplinare comise și în funcție de

circumstanțele personale ale acestuia. Gravitatea abaterii disciplinare este

determinată de natura faptei comise și de consecințele produse. Consecințele

produse sunt evaluate având în vedere atât efectele asupra persoanelor implicate în

activitățile în cadrul cărora s-a comis fapta, cît și efectele asupra imaginii și

prestigiului Procuraturii. Termenul de acțiune al sancțiunii disciplinare este de un an

de la data aplicării.

Potrivit art. 85 alin. (3) din Legea nr. 3 din 25 februarie 2016 cu privire la

Procuratură (în redacția la data emiterii actului administrativ), hotărîrile colegiului

se contestă la Consiliul Superior al Procurorilor, prin intermediul colegiului, în

termen de 5 zile lucrătoare de la data pronunțării acestora. Contestația poate fi

depusă de către persoana în privința căreia a fost adoptată hotărîrea respectivă, iar în

cazul procedurii disciplinare, și de către persoana care a depus sesizarea, precum și

de către Inspecția procurorilor.

Raportând la caz dispozițiile legale enunțate, instanța de recurs constată că

hotărârea Consiliului Superior al Procurorilor nr. 12-8/18 din 19 ianuarie 2018 „Cu

privire la contestarea hotărârii Colegiului de disciplină și etică nr. 13-75/17 (III) din

21 decembrie 2017 în privința procurorului Ivan Filimon”, prin care a fost respinsă

contestația procurorului Ivan Filimon și menținută hotărârea Colegiului de disciplină

și etică de pe lângă Consiliul Superior al Procurorilor nr. 13-75/17 (III) din

24

21 decembrie 2017, privind aplicarea în privința procurorului în Procuratura

municipiului Chișinău, oficiul Ciocana, Ivan Filimon, a sancțiunii disciplinare –

eliberarea din funcție, corespunde cerințelor de legalitate, concluzia Plenului

Consiliului Superior al Procurorilor și a Colegiului de disciplină și etică în privința

procurorului Ivan Filimon, prin care a fost constatată abaterea disciplinară prevăzută

de art. 38 lit. a) din Legea cu privire la Procuratură și aplicarea sancțiunii disciplinare

prevăzută de art. 39 lit. e) din aceeași lege - eliberarea din funcție, fiind fortificată

inclusiv prin actele anexate la materialele dosarului.

Sub acest aspect, cu referire la abaterea disciplinară prevăzută de art. 38 lit. a)

din Legea nr. 3 din 25 februarie 2016 cu privire la Procuratură (în redacția la data

emiterii actului administrativ), îndeplinirea necorespunzătoare a obligațiilor de

serviciu, instanța de recurs relevă că Consiliul Superior al Procurorilor a stabilit că,

procurorul Ivan Filimon a dat dovadă de prestație necorespunzătoare a obligațiilor

de serviciu, manifestată la conducerea urmăririi penale intentate în privința lui

Andrei Braguța.

Așadar, din materialele procedurii disciplinare intentate în privința lui Ivan

Filimon, se constată că la 15 august 2017, în Registrul nr. 1 al organului de urmărire

penală al Inspectoratului de Poliție Ciocana a fost înregistrată sesizarea lui Stanislav

Vozneac (inspector al INP a IGP), cu solicitarea de tragere la răspundere a lui Andrei

Braguța, pentru fapta de violență săvârșită asupra sa în timpul exercitării atribuțiilor

de serviciu, în aceeași zi, la ora 15:00.

Ca rezultat, în privința lui Andrei Braguța, de către organul de urmărire penală

al Inspectoratului de Poliție Ciocana, la 15 august 2017 a fost pornită urmărirea

penală (cauza nr. 2017481228), în baza art. 349 alin. (11) Cod penal – aplicarea

violenței savârșită aupra unei persoane cu funcție de răspundere.

Se mai constată că la data de 23 august 2017, de către organul de urmărire

penală al Inspectoratului de Poliție al DP mun. Chișinău, în privința lui Ivan Filimon,

a fost pornită urmărirea penală (cauza nr. 2017021264), în baza art. 2641 alin. (3)

Cod penal - încălcarea regulilor de securitate a circulației sau de exploatare a

mijloacelor de transport de către persoana care conduce mijlocul de transport.

Tot materialele cauzei atetsă că la 15 august 2017 Andrei Braguța a fost

reținut, de către ofițerul de urmărire penală, în conformitate cu prevederile art. 166

Cod de procedură penală, în acest sens fiind întocmit procesul-verbal de reținere.

Conducerea urmăririi penale, în această cauză penală intentată în privința lui

Andrei Braguța, a fost dispusă, la data de 16 august 2017, procurorului în

Procuratura mun. Chișinău, oficiul Ciocana, Ivan Filimon.

La 17 august 2017, procurorul Ivan Filimon a înaintat judecătorului de

instrucție un demers (înregistrat la ora 15:15 min.), prin care a solicitat aplicarea față

de învinuitul Andrei Braguța arestul preventiv pe un termen de 30 zile.

Tangențial, circumstanțelor din speța abordată, instanța de recurs reține ca

întemeiate constatările Consiliului Superior al Procurorilor că prin comportamentul

său, chiar în faza inițială a procesului penal, odată cu reținerea sa, Andrei Braguța

avea semne evidente a unei persoane suferindă de XXXXX, acesta fiind într-o fază

de potențială agravare a XXXXX, fapt ce rezulta chiar din acțiunile sale în momentul

25

reținerii de către agenții de patrulare, cele din incinta Dispensarului Republican de

Narcologie și Inspectoratului de Poliție Ciocana mun. Chișinău.

Aceste constatări se confirmă, inclusiv, prin faptul că la 16 august 2017, de

către angajații IDP, pentru Andrei Braguța, care era reținut în baza procesului-verbal

din 15 august 2017, a fost solicitată asistența medicală urgentă, inclusiv cea

psihiatrică, fiind constatată XXXXX.

La fel, prin declarațiile martorului B. I. (tatăl lui Andrei Braguța) făcute în

cauza penală nr. 2017898115, la data de 15 august 2017, se confirmă că acesta a

cerut ofițerului de urmărire penală din cadrul IP Ciocana, de a solicita asistență

medicală urgentă în privința feciorului său, deoarece anterior Andrei Braguța s-a

aflat la tratament în Spitalul de psihiatrie Bălți (procesul-verbal de audiere a

martorului din 2 septembrie 2017).

Cu toate acestea, la data de 17 august 2017, procurorul Ivan Filimon, după

studierea materialelor cauzei, a decis înaintarea învinuirii lui Andrei Braguța, fără a

nota comportamentul suspect al ultimului vis-a-vis de starea lui XXXXX și fără a

reacționa într-o altă manieră decât prin înaintarea în instanța de judecată a

demersului privind aplicarea măsurii arestării preventive pe un termen de 30 zile.

Mai cu seamă acțiunile susmenționate se impuneau a fi efectuate de către

procuror în situația în care materialul probator anexat la dosar și anume procesul-

verbal al ședinței de judecată din 18 august 2017, oglindește indubitabil că,

dispunând de acordul exprimat al procurorului Ivan Filimon și avocatului Vladislav

Nevreanschi, instanța de judecată, deliberând pe loc, a dispus examinarea

demersului cu privire la aplicarea măsurii arestării preventive în lipsa învinuitului

Andrei Braguța, care avea un comportament periculos, exprimat prin acțiuni

neadecvate, fără a putea răspunde la întrebările puse (f. d. 74-75 dosar

administrativ).

Însă, și în aceste circumstanțe, procurorul Ivan Filimon în respectiva ședință

de judecată a susținut demersul privind arestarea preventivă, indicând, printre altele,

că aplicarea arestului în privința lui Andrei Braguța este strict necesară, ori datorită

agresivității manifestată de acesta și iresponsabilitatea pe care o manifestă există

riscul ca învinuitul să comită alte infracțiuni. Suplimentar a menționat că de către

organul de urmărire penală este necesară numirea de urgență a expertizei

psihiatrice în privința lui Andrei Braguța, iar internarea în staționar ar fi imposibilă

fără aplicarea măsurii preventive sub formă de arest, din acest motiv a solicitat

instanței emiterea în privința lui Andrei Braguța o încheiere privind aplicarea

arestului preventiv pe un termen de 30 zile (f. d. 74 dosar administratibv).

Și tot, din textul procesului-verbal al ședinței de judecată din 18 august 2017,

se evidențiază și faptul că avocatul Vladislav Nevreanschi a adus la cunoștință

instanței de judecată că starea de criză a lui Andrei Braguța se manifestă datorită

XXXXX, acesta suferind de XXXXX și că tatăl lui Andrei Braguța a recunoscut că

ultimul a fost externat din Spitalul de Psihiatrie Bălți (f. d. 74 dosar administrativ).

Respectiv, deși la data de 18 august 2017 existau mai multe probe ce motivau

comportamentul XXXXX al învinuitului Andrei Braguța, procurorul Ivan Filimon

nu a avut o intervenire promtă și nu a întreprins careva acțiuni de urgență de

26

efectuare a unei expertize psihiatrice în privința persoanei date, mai cu seamă că,

chiar dânsul în ședința de judecată din 18 august 2017 a confirmat starea psihică

neadecvată a lui Andrei Braguța și necesitatea efectuării de urgență a unei expertize

psihiatrice în privința acestuia.

Or, cu un demers privind internarea în instituția psihiatrică privind efectuarea

expertizei, procurorul a intervenit abia la 22 august 2017, adică după 4 zile din

momentul când trebuia efectuată o asemenea procedură de urgență, iar documentele

medicale ce confirmau evidența și tratamentul psihiatric al XXXXX, au fost preluate

de la avocatul Anatol Bulgaru, la inițiativa acestuia, la 21 august 2017, în intervalul

de timp 16:10-16:20 min.

Respectivul demers a fost examinat în ședința de judecată la data de

23 august 2017 și admis cu internarea învinuitului Andrei Braguța în Spitalul Clinic

de Psihiatrie Chișinău, pentru efectuarea expertizei psihiatrice în condiții de staționar

pe un termen de 30 de zile, cu autorizarea transferului din IDP în incinta spitalului

menționat.

Prin raportul de expertiză psihiatrică nr. 530 din 24 august 2017 (finalizată la

28 august 2017), s-a constatat că la momentul comiterii acțiunilor sale, învinuitul

Andrei Braguța nu putea să le înțeleagă și nu le putea dirija.

Așadar, în conjunctura prezentei spețe, instanța de recurs reține că actele

procedurii disciplinare, atestă cu certitudine că, deși procurorul Ivan Filimon trebuia

însă la 16 august 2017 să întreprindă măsuri de urgență pentru a stabili cauza

comportamentului neadecvat a lui Andrei Braguța, prin consultarea medicilor sau a

documentelor medicale întocmite în urma vizitelor lucrătorilor medicali la persoana

reținută, considerând că Andrei Braguța XXXXX din cauza stării de XXXXX în

care se afla după XXXXX, a omis acest fapt solicitând prin demersul din 17 august

2017 depus la instanța de judecată, măsura preventivă de arest.

Or, urmare a admiterii demersului procurorului cu privire la aplicarea măsurii

de arestare preventivă învinuitului Andrei Braguța, prin încheierea judecătorului de

instrucție a Judecătoriei Chișinău sediul Ciocana din 18 august 2017, cu eliberarea

mandatului de arestare pe un termen de 30 de zile, Andrei Braguța a fost plasat în

Izolatorul de Detenție Preventivă al DP mun. Chișinău, după care a fost transferat în

Penitenciarul nr. 16, unde, la data de XXXXX ora XXXXX, a decedat, cauza

decesului, potrivit informațiilor preliminare, fiind „XXXXX”.

Distinct de aceste constatări, instanța de recurs notează că Consiliul Superior

al Procurorilor, întemeiat a reținut concluzia Colegiului de disciplină și etică cu

privire la încălcarea de către procurorul în Procuratura municipiului Chișinău oficiul

Ciocana, Ivan Filimon, a prevederilor art. 176 alin. (3) Cod de procedură penală,

care s-a materializat prin solicitarea în privința învinuitului Braguța Andrei a măsurii

preventive - arestarea, fără a ține cont de gravitatea și gradul prejudiciabil al faptei,

personalitatea și caracterizarea învinuitului, cât și starea sănătății acestuia.

Or, chiar dacă Andrei Braguța, prin aflarea la libertate, prezenta un pericol

pentru societate sau pentru sine însuși, procurorul era în drept, în baza Legii privind

sănătatea mentală nr. 1402 din 16 decembrie 1997, să dispună imediat instituției

medicale de profil efectuarea unui examen psihiatric, în vederea constatării

27

existenței de tulburări psihice, necesității de acordare a asistenței psihiatrice și tipul

acesteia.

În acest mod legal, Andrei Braguța ar fi fost plasat în condiții spitalicești de

specialitate, fiind evitată aflarea acestuia în condiții de detenție în cadrul Izolatorului

de Detenție Preventivă.

Aici, instanța de recurs reține că Ion Caracuian, procuror-șef al Secției

combatere tortură a Procuraturii Generale, cu referire la comportamentul

procurorului Ivan Filimon în cazul lui Andrei Braguța, a declarat, în ședința

Colegiului de disciplină și etică, că ultimul nu era în drept să înainteze învinuirea

unui cetățean dezbrăcat până la piele și încătușat, în acest caz, procurorul dând

dovadă de un comportament vădit ironic.

Și tot procurorul-șef al Secției Combatere Tortură a Procuraturii Generale Ion

Caracuian, a declarat că Andrei Braguța, aflându-se în locul de detenție, în perioada

15 august 2017 - 17 august 2017 a fost bătut de codeținuți, astfel că la momentul

înaintării învinuirii la 17 august 2017, acesta avea echimoze vizibile pe cutia toracică

și trei coaste fracturate, iar procurorul Ivan Filimon a lăsat faptul dat fără nicio

reacție.

Astfel, în raport de considerentele expuse, se constată că prima instanță greșit

a interpretat și aplicat normele legale relevante prezentei spețe, dând și o apreciere

incorectă materialului probator.

Ca urmare, instanța de recurs reține temeinicia hotărârii Consiliui Superior al

Procurorilor și hotărârii Colegiului de disciplină și etică de pe lângă Consiliul

Superior al Procurorilor cu privire la întrunirea elementelor abaterii disciplinare

comisă de către procurorul Ivan Filimon la conducerea urmăririi penale în privința

lui Andrei Braguța, acestea corect fiind calificate ca încălcarea prevederilor art. 19

alin. (3), 152, 176, 185 CPP, Legii privind sănătatea mentală nr. 1402 din

16 decembrie 1997, Ordinului Procurorului General nr. 31/28 din 5 iulie 2017,

precum și principiul legalității, prevăzut la pct. 6.1.1 din Codul de etică al

procurorilor, art. 38 lit. a) din Legea cu privire la Procuratură nr. 3 din 25 februarie

2016 (în vigoare de la 1 august 2016), îndeplinirea necorespunzătoare a obligațiilor

de serviciu, fapt pentru care surveni prevederile art. 39 lit. e), 50, 51 alin. (1), lit. a),

89 lit. a) din Legea nr. 3 din 25 februarie 2016 cu privire la Procuratură, art. 68 lit.

a), 71, 73, 74, 77 lit. e), 78 din Regulamentul privind organizarea și activitatea

Colegiului de disciplină și etică.

Aceste constatări justifică în mod neîndoios aplicarea în privința procurorului

în Procuratura mun. Chișinău oficiul Ciocana Ivan Filimon, sancțiunea disciplinară

prevăzută de art. 39 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 3 din 25 februarie 2016 cu privire

la Procuratură - eliberarea din funcția de procuror.

Or, art. 6 alin. (3) lit. a), b) și c) din Legea cu privire la Procuratură nr. 3 din

25 februarie 2016 (în redacția la data emiterii actului administrativ), expres prevede

că procurorul este obligat să-și îndeplinească obligațiile de serviciu în conformitate

cu Constituția, legislația Republicii Moldova și cu tratatele internaționale la care

Republica Moldova este parte, să respecte prevederile actelor cu caracter normativ

28

adoptate în cadrul Procuraturii, să asigure respectarea drepturilor și a libertăților

fundamentale ale omului în exercitarea atribuțiilor sale.

Mai mult că, potrivit principiului supremației legii reflectat în pct. 6.1.1, 6.1.2,

6.1.4., 6.1.6 din Codul de etică al procurorilor aprobat prin Hotărârea Adunării

Generale a Procurorilor nr. 4 din 27 mai 2016, procurorul trebuie să respecte

legislația națională și actele internaționale la care Republica Moldova este parte,

principiile judecății echitabile cum sunt prevăzute în articolul 6 din Convenția pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a jurisprudenței Curții Europene pentru Drepturile

Omului, actele normative ale Procuraturii, și ale organelor de autoadministrare a

procurorilor; să acționeze în mod echitabil și onest; să se asigure ca procedurile

penale să opereze cât de rapid posibil, în concordanță cu interesele justiției.

Așadar, prevederile pct. 6.1.1 din Codul de etică, vin să sublinieze nu doar

obligația respectării principiului legalității, așa cum este prevăzut acesta în lege, dar

și respectării laturii etice a legalității - supremația legii.

În toate cazurile și în toate etapele procedurii judiciare procurorii contribuie

în a da asigurări că statul de drept și ordinea publică sunt garantate prin înfăptuirea

justiției în mod echitabil, imparțial și efectiv.

La fel, în pct. 6.1.4 din Codul de etică se subliniază că procurorul trebuie să

respecte drepturile și interesele legitime ale părților și participanților la proces,

persoanelor fizice și juridice.

Aici, este de menționat că, standardele de responsabilitate profesională și

declararea atribuțiilor esențiale și drepturile procurorilor, adoptate de Asociația

Internațională a Procurorilor la data de 23 aprilie 1999 (The IAP Standards), în

punctul 4.2 statuează că, atunci când iau parte la investigarea unei infracțiuni sau

exercită autoritate asupra poliției sau asupra altor organe de cercetare penală aflate

sub jurisdicția lor, procurorii trebuie să acționeze obiectiv, imparțial și cu

profesionalism, și să se asigure că aceste organe de cercetare penală respectă

principiile de drept și drepturile fundamentale ale omului.

Cu privire la critica lui Ivan Filimon invocată în cererea de chemare în

judecată și reținută de prima instanță în sensul că procedura disciplinară s-a

desfășurat cu încălcarea prevederilor legale, instanța de recurs constată că aceasta

este nefondată, la caz fiind cert că procedura disciplinară în privința procurorului în

Procuratura mun. Chișinău oficiul Ciocana Ivan Filimon a fost intentată la sesizarea

procurorului-șef al Direcției urmărire penală și criminalistică a Procuraturii

Generale, Adrian Mircos, în mod legal.

În susținerea acestei opinii se vor reține prevederile art. 43 alin. (1) lit. a) din

Legea nr. 3 din 25 februarie 2016 cu privire la Procuratură (în redacția la data

emiterii actului administrativ), pct. 2.1 lit. a) și pct. 2.2 din Regulamentul privind

conținutul și procedura de depunere a sesizării cu privire la abaterea disciplinară

comisă de procuror, aprobat prin Hotărârea Consiliului Superior al Procurorilor nr.

12-240/16 din 29 septembrie 2016, și pct. 7.1. lit. a) din Regulamentul cu privire la

organizarea, competența și modul de funcționare a Inspecției procurorilor, aprobat

prin ordinul Procurorului General - interimar nr. 19/35 din 29 iulie 2016, sesizarea

29

cu privire la fapta ce poate constitui abatere disciplinară comisă de procuror poate fi

înaintată de orice persoană interesată.

Aderent, art. 43 alin. (2) din Legea cu privire la Procuratură nr. 3 din 25

februarie 2016 (în redacția la data emiterii actului administrativ), stipulează că

subiecții prevăzuți la alin. (1) pot înainta sesizarea cu privire la faptele ce le-au

devenit cunoscute fie în exercițiul drepturilor sau al atribuțiilor lor funcționale, fie

în baza informațiilor difuzate de mass-media sau de alte surse de informare.

Ca urmare, ținând cont de atribuțiile Procurorului-șef al Direcției urmărire

penală și criminalistică, prevăzute în Capitolul V al Regulamentului Procuraturii,

aprobat prin Ordinul Procurorului General nr. 24/28 din 24 septembrie 2016, instanța

de recurs concluzionează că Adrian Mircos, activând în funcția de procuror-șef al

Direcției urmărire penală și criminalistică a Procuraturii Generale, a fost în drept de

a depune sesizare în adresa Inspecției procurorilor cu privire la fapta ce poate

constitui abatere disciplinară de către procurorul Ivan Filimon.

În același timp, instanța de recurs constată a fi lipsită de relevanță și reținerea

primei instanțe precum că Consiliul Superior al Procurorilor în mod eronat a conchis

că demersul cu privire la aplicarea măsurii preventive sub formă de arest preventiv

față de Andrei Braguța este unul neîntemeiat, întrucât asupra temeiniciei acestui

demers s-a expus judecătorul de instrucție prin încheierea din 18 august 2017, pe

care l-a admis.

Concluzia dată în acest sens de prima instanță, ține de aprecierea greșită a

actului administrativ contestat, ori prin hotărârea Consiliului Superior al

Procurorilor nr. 12-8/18 din 19 ianuarie 2018 „Cu privire la contestarea hotărârii

Colegiului de disciplină și etică nr. 13-75/17 (III) din 21 decembrie 2017 în privința

procurorului Ivan Filimon”, a fost apreciată conduita procesuală a procurorului la

conducerea urmăririi penale în cauza penală în privința lui Andrei Braguța, fiind

stabilit indubitabil că procurorul Ivan Filimon, în acest caz, și-a îndeplinit

necorespunzător obligațiile de serviciu, acțiunile acestuia fiind contrare obligațiilor

stabilite de normele penale, procesual penale și etice, lipsite de oricări justificări

rezonabile ce denotă o lipsă profundă de responsabilitate, fapt care contravine

fundamental cu statutul profesional atribuit procurorului prin Constituție și prin lege.

Drept urmare, instanța de recurs relevă că Consiliul Superior al Procurorilor

și-a respectat competențele și nu a făcut concluzii pe substanța raționamentelor

procurorului Ivan Filimon la conducerea urmăririi penale în cazul lui Andrei

Braguța, dar a constatat numai neconformități ce țin de conduita procesuală pasivă

a acestuia în raport cu atribuțiile sale funcționale, aspecte ce nu interferează cu

semnificația intrinsecă procesuală a atribuțiilor procesuale ale unui procuror,

fundamentate pe independența acestuia la efectuarea urmăririi penale.

La fel, prin hotărârea Colegiului de disciplină și etică, menținută prin

hotărârea Consiliului Superior al Procurorilor, s-a constatat abaterea disciplinară a

procurorului Ivan Filimon exprimată prin neglijarea exactității în executarea

atribuțiilor profesionale și compromiterea cerinței de onestitate a raționamentului

logico-juridic, care au afectat conduita procesuală a procurorului.

30

În alt aspect, cu referire la argumentul lui Ivan Filimon cu privire la încălcarea

termenului de aplicare a sancțiunii, reținut, de altfel, și de către prima instanță ca

întemeiat, instanța de recurs remarcă dispozițiile art. 50 alin. (6) din Legea cu privire

la procuratură nr. 3 din 25 februarie 2016, potrivit cărora Colegiul de disciplină și

etică urmează să adopte decizia cu privire la cauza disciplinară de regulă în cel mult

2 luni de la primirea materialelor de la Inspecția procurorilor.

Astfel, din analiza textului de lege sus citat nu rezultă în mod categoric că

termenul de 2 luni de adoptare a deciziei cu privire la cauza disciplinară, trebuie

considerat ca unul binedeterminat și care urmează a fi aplicat întocmai, acesta fiind

condiționat de mențiunea „de regulă” (de obicei).

La caz, reieșind din complexitatea materialului, cât și volumul sarcinilor

efectuate de către Colegiul de disciplină și etică, termenul de 2 luni, după cum au

menționat reprezentanții recurenților, a fost unul insuficient.

Respectiv, la acest capitol, instanța de recurs notează că adoptarea deciziei cu

privire la cauza disciplinară a lui Ivan Filimon în termen de 3 luni și 10 zile, nu poate

fi considerat ca un termen exagerat, acesta, în cazul dat, fiind unul rezonabil.

Instanța de recurs nu va reține nici alegația lui Ivan Filimon din cererea de

chemare în judecată precum că prin aplicarea sancțiunii disciplinare de eliberare din

funcție, i-au fost încălcate prevederile art. 8 din Convenția Europeană pentru

Drepturile Omului.

Aici, instanța de recurs notează că articolul 8 din Convenția Europeană pentru

Drepturile Omului, care garantează dreptul la respectarea vieții private, nu poate fi

invocat într-o plângere privind pierderea reputației sau privind alte repercusiuni ca

consecințe previzibile ale propriilolr acțiuni.

Astfel, în cauza Gillberg v. Suedia [MC], 3 aprilie 2012, § 68, Marea Cameră

a Curții Europene nu a limitat această regulă la prejudiciul asupra reputației, ci a

dezvoltat-o într-un principiu mai larg potrivit căruia orice suferință de ordin

personal, social, psihologic sau economic poate reprezenta o consecință previzibilă

a comiterii unei infracțiuni și nu poate fi invocată pentru a te plânge că condamnarea

penală în sine echivalează cu o ingerință în dreptul la respectarea vieții private.

Acest principiu extins nu ar trebui să acopere doar infracțiunile, ci și conduita

greșită care atrage aplicarea răspunderii juridice cu efecte negative previzibile

asupra vieții private (a se vedea Denisov v. Ucraina [MC], 25 septembrie 2018,

Instanța de recurs consideră necesar de a respinge și argumentul lui Ivan

Filimon precum că în cadrul procesului penal, internarea în staționarul de psihiatrie

în temeiul Legii nr. 1402 din 16 decembrie 1997 privind sănătatea mentală, în lipsa

unei autorizări de către instanța de judecată, este una ilegală.

Or, art. 28 din Legea privind sănătatea mentală nr. 1402-XIII din

16 decembrie 1997, stipulează expres că persoana suferindă de tulburări psihice

poate fi spitalizată în staționarul de psihiatrie fără liberul ei consimțămînt sau al

reprezentantului ei legal care acționează conform dorințelor exprimate de persoana

suferindă de tulburări psihice, până la emiterea hotărârii judecătorești, dacă

examinarea sau tratarea ei este posibilă numai în condiții de staționar, iar tulburarea

31

psihică este gravă și condiționează: a) pericolul social direct; c) prejudiciul grav

sănătății sale dacă nu i se va acorda asistență psihiatrică.

Prin urmare, procurorul Ivan Filimon nu a fost lipsit de dreptul de a solicita

instituției medicale de profil internarea lui Andrei Braguța, în temeiul art. 28 din

Legea privind sănătatea mentală nr. 1402-XIII din 16 decembrie 1997, iar ulterior

să obținută autorizarea judecătorului de instrucție în acest sens, pentru efectuarea

expertizei psihiatrice în ordinea art. 152 Cod de procedură penală.

Sintetizând cele reliefate supra, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiției ajunge la concluzia netemeiniciei

acțiunii lui Ivan Filimon împotriva Consiliului Superior al Procurorilor, persoană

terță Procuratura Generală, cu privire la anularea hotărârii Consiliului Superior al

Procurorilor nr. 12-8/18 din 19 ianuarie 2018 și a hotărârii Colegiului de disciplină

și etică de pe lângă Consiliul Superior al Procurorilor nr. 13-75/17 (III) din

21 decembrie 2017, cu încetarea procedurii disciplinare intentate în privința sa, prin

urmare și la netemeinicia hotărârii primei instanțe.

Pe cale de consecință, instanța de recurs remarcă prevederile art. 6 § 1 din

CEDO, care oglindește că orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil,

în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanță

independentă și imparțială, instituită de lege, care va hotărî, fie asupra încălcării

drepturilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzații în materie

penală îndreptate împotriva sa.

Instanța nu se expune asupra fiecărui argument invocat de participanții la

proces, ținând cont de Avizul nr.11 din 2008 al Consiliului Consultativ al

Judecătorilor Europeni, în atenția Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei, din

care rezultă că, motivarea hotărârii nu trebuie înțeleasă ca necesitând un răspuns la

fiecare argument invocat.

Or, potrivit jurisprudenței Curții Europene, pentru a răspunde cerințelor

procesului echitabil, motivarea trebuie să evidențieze că, judecătorul a examinat

chestiunile esențiale prezentate și nu trebuie interpretată ca impunând un răspuns

detaliat la fiecare argument (Van de Hurk vs Țările de Jos, 19 aprilie 1994 , pct.61,

seria A, nr.288).

Distinct de cele menționate, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a admite

recursurile depuse de Consiliul Superior al Procurorilor și Procuratura Generală, de

a casa integral hotărârea primei instanțe și de a emite o nouă hotărâre, în formă de

decizie, prin care a respinge acțiunea în contencios administrativ, la cererea de

chemare în judecată depusă de Ivan Filimon.

Finalmente, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție învederează că, soluția asupra fondului cauzei, la care a

ajuns instanța de recurs, este compatibilă cu prevederile articolului 6 § 1 CEDO,

fiind prevăzută de art. 248 alin. (1) lit. c) Cod administrativ, potrivit căruia

32

examinând recursul, Curtea Supremă de Justiție adoptă decizie prin care casează

integral decizia instanței de apel și emite o nouă decizie.

În conformitate cu art. 248 alin. (1) lit. c), art. 248 alin. (2) Cod administrativ,

prevederile art. 224 alin. (1) lit. f) Cod administrativ completul specializat pentru

examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

decide:

Se admit recursurile depuse de Consiliul Superior al Procurorilor și

Procuratura Generală.

Se casează integral hotărârea din 9 decembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată a lui Ivan

Filimon împotriva Consiliului Superior al Procurorilor cu privire la contestarea

actelor administrative și se emite o nouă decizie prin care:

Se respinge cererea de chemare în judecată depusă de Ivan Filimon împotriva

Consiliului Superior al Procurorilor cu privire la contestarea actelor administrative.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței, Svetlana Filincova

judecătorul

Judecătorii Iurie Bejenaru

Dumitru Mardari

Aliona Miron

Ala Cobăneanu

33