2ra-1366/22 — anularea ordinului si repararea prejudiciului moral

Dosarul nr. 2ra-1366/22

2-21101254-01-2ra-26092022

Prima instanță: (Judecătoria Chișinău, sediul Centru) O. Dvornic

Instanța de apel: (Curtea de Apel Chișinău) L. Pruteanu, I. Țurcan, Iu. Cotruță

Î N C H E I E R E

09 noiembrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al

Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Mariana Pitic

Galina Stratulat

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Brighidin Svetlana,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Brighidin

Svetlana împotriva Întreprinderii de Stat ”Poșta Moldovei” cu privire la anularea

ordinului și repararea prejudiciului moral,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 31 mai 2022,

c o n s t a t ă :

La 22 iulie 2021, Brighidin Svetlana a depus cerere de chemare în judecată

împotriva ÎS ”Poșta Moldovei” cu privire la anularea ordinului și repararea

prejudiciului moral.

În motivarea acțiunii, Brighidin Svetlana a menționat că activează în cadrul

ÎS ”Poșta Moldovei” din anul 2007 în funcția de șef Secție Resurse umane,

instruire și evaluare.

Prin ordinul nr.19s din 05 aprilie 2021, i-a fost aplicată sancțiunea

disciplinară sub formă de mustrare.

Consideră ordinul respectiv ca fiind ilegal pe motiv că sancțiunea disciplinară

a fost aplicată cu încălcarea prevederilor art. 209 alin. (1) și 210 alin. (1) lit. a) din

Codul muncii.

Brighidin Svetlana a solicitat anularea ordinului ÎS ”Poșta Moldovei” nr.19s

din 05 aprilie 2021 și încasarea de la pârât a sumei de 30 000 lei cu titlu de

prejudiciu moral.

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 24 noiembrie 2022, s-a

admis parțial cererea de chemare în judecată depusă de Brighidin Svetlana.

1

S-a anulat ordinul ÎS ”Poșta Moldovei” nr.19s din 05 aprilie 2021 privind

aplicarea sancțiunii disciplinare sub formă de mustrare aspră în privința Svetlanei

Brighidin.

În rest, acțiunea a fost respinsă.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță cu referire la circumstanțele cauzei

a reținut că de către directorul general interimar al ÎS ” Poșta Moldovei”, la

05 aprilie 2021 a fost emis ordinul nr. 19s cu privire la aplicarea sancțiunii

disciplinare, potrivit căruia, în temeiul art. 206 alin (1) lit. b) Codul muncii, în

privința Svetlanei Brighidin, a fost aplicată sancțiunea disciplinară – mustrare.

La caz, instanța a stabilit că sancțiunea disciplinară a fost aplicată pentru

întârzierile la serviciu, iar ca temei au servit rapoartele generate din sistemul de

evidență control acces a intrărilor/ieșirilor fixate prin intermediul terminalului de

recunoaștere facială și înregistrările video din sistemul de monitorizare video.

La fel, instanța de fond a constatat că pe parcursul examinării cauzei,

reprezentantul pârâtului nu a putut da o explicație clară și certă în ce privește

divergența de date indicate în rapoartele generate de sistemul de evidență control

acces, prin urmare, acestea nu pot fi puse la baza emiterii unui ordin de sancționare

disciplinară, or, au un conținut contradictoriu.

Totodată, instanța a relevat că reieșind din tabelul de evidență a timpului de

muncă aprobat de către directorul general interimar, în zilele de 15 ianuarie 2021,

20 ianuarie 2021 și respectiv 08 februarie 2021, reclamata a fost notată cu opt ore

de muncă, iar careva mențiuni referitor la absențe nemotivate sau întârzieri, nu sunt

reflectate.

Mai mult ca atât, din imaginile anexate la materialele cauzei eliberate de către

pârât, nu poate fi stabilit cu certitudine cine este persoana de pe aceste imagini, ca

urmare nu poate fi reținut argumentul că anume reclamanta este cea care la data de

15 ianuarie 2021 a intrat în incinta ÎS ”Poșta Moldovei” la ora 11.28. min, la data

de 20 ianuarie 2021 a intrat la ora 11.46 min., precum și la data de 08 februarie

2021 la ora 10.48 min.

De asemenea, instanța de fond a specificat că deși prin faptul părăsirii locului

de muncă în timpul programului la data de 03 martie 2021 cu 40 de minute,

constituie o abatere disciplinare, sancțiunea aplicată pentru această încălcare este

disproporționată în raport cu fapta comisă, or potrivit informației înregistrate de

sistemul de control acces, în ziua de 03 martie 2021 reclamanta s-a prezentat la

serviciu la orele 07.39.32 și a plecat la 16.20.37, ceea ce denotă că acesta din urmă

a conștientizat faptul că plecarea înainte de program necesită recuperarea timpului,

ceea ce a și făcut în cazul dat.

Ținând cont de cele menționate, instanța a dispus anularea ordinului nr.19s

din 05 aprilie 2021 privind aplicarea sancțiunii sub formă de mustrare în privința

Svetlanei Brighidin.

Referitor la capătul de cerere privind încasarea prejudiciului moral, reieșind

din circumstanțele cauzei și ținând cont de abaterea disciplinară comisă de către

reclamantă, precum și respectând criteriul echității, care presupune că

despăgubirile pentru prejudiciul moral trebuie să fie juste, raționale, echitabile,

adică în așa fel stabilite încât să asigure o compensare suficientă și nicidecum

2

exagerată a prejudiciului moral cauzat, instanța de judecată a concluzionat referitor

la necesitatea respingerii pretenției în cauză, or, la caz, anularea ordinului de

sancționare în privința reclamantei reprezintă o satisfacție echitabilă, în măsură să

compenseze suficient prejudiciul moral cauzat.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 31 mai 2022, s-a respins apelul

declarat de Brighidin Svetlana și apelul incident declarat de ÎS ”Poșta Moldovei” și

s-a menținut hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 24 noiembrie 2021.

La 07 septembrie 2022, Brighidin Svetlana a declarat recurs împotriva

deciziei instanței de apel, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea

hotărârilor judecătorești în partea respingerii pretenției privind încasarea

prejudiciului moral, cu emiterea în această parte a unei noi hotărâri, prin care

acțiunea să fie admisă integral.

Recurenta Brighidin Svetlana, în motivarea recursului a menționat că instanța

de apel incorect a apreciat că anularea ordinului de sancționare reprezintă o

satisfacție echitabilă, în măsură să compenseze suficient prejudiciul moral cauzat.

Totodată, a invocat că instanța de apel a interpretat în mod eronat normele de

drept material referitor la repararea prejudiciului moral, or, prin aplicarea unei

sancțiuni disciplinare ilegale, i-a fost cauzat de către angajator un prejudiciu moral

considerabil, astfel fiind întrunite condițiile legale pentru acordarea despăgubirilor

morale.

La 26 septembrie 2022, instanța de recurs a expediat în adresa intimatului

copia recursului, fiind recepționat de către ÎS ”Poșta Moldovei” la data de

28 septembrie 2022 conform avizului de recepție (f. d. 199).

La 26 octombrie 2022, ÎS ”Poșta Moldovei” a depus referință la recursul

declarat de Brighidin Svetlana, prin care a solicitat să fie considerat ca inadmisibil.

Cu referire la termenul de declarare a recursului, instanța de recurs

menționează că, Curtea de Apel Chișinău a emis dispozitivul deciziei la 31 mai

2022.

La 18 iulie 2022, instanța de apel a expediat în adresa părților decizia

motivată a instanței de apel, însă date referitor la recepționarea de către părți a

deciziei motivate, la materialele cauzei lipsesc.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi

restabilit.

Recursul a fost declarat la 07 septembrie 2022, respectiv se consideră depus

în termenul prevăzut de art.434 din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia. Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a

temeiurilor invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de

judecată instituit în conformitate cu alin. (2).

3

Examinînd temeiurile recursului completul Colegiului Civil, Comercial și de

Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Instanța de recurs reține, că examinarea admisibilității recursului presupune

verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile

prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în

cadrul judecării pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu

constituie un temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform

secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că, potrivit regulilor din

Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de

recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de

apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența

probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței

de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se

invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 din Codul de procedură

civilă.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa

constantă statuează că, dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări

implicit admise (Golder împotriva Regatului Unit, p.38; Stanev împotriva

Bulgariei (MC), p. 230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a

unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea

statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo

împotriva Italiei, p. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai

stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, p. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața

instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept

național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (a se vedea Botten

v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

4

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de

fapt pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9

octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Avînd în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de Brighidin Svetlana,

nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de

procedură civilă și, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se declară inadmisibil recursul înaintat de Brighidin Svetlana.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Mariana Pitic

Galina Stratulat

5