2ra-233/22 — apararea onoarei,demnitatii si reputatiei profesionale, incasarea prejudiciului moral

2ra-233/22 — apararea onoarei,demnitatii si reputatiei profesionale, incasarea prejudiciului moral (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 2ra-233/2022

2-20056367-01-2ra-22022022

Prima instanță: Judecătoria Strășeni, sediul Central (V. Negurița)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (A. Panov, I. Țurcan, L. Pruteanu)

Î N C H E I E R E

18 mai 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari

judecători Maria Ghervas

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului declarat de Svetlana Brighidin,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Svetlana

Brighidin împotriva Valentinei Negru cu privire la apărarea onoarei, demnității și

reputației profesionale, încasarea prejudiciului moral,

împotriva deciziei din 28 septembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La 27 mai 2020, Svetlana Brighidin a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Valentinei Negru, solicitând recunoașterea ca fiind defăimătoare, ce

lezează onoarea, demnitatea și reputația sa profesională, a informațiilor expuse de

către Valentina Negru în plângerea adresată directorului general interimar al Î.S.

„Poșta Moldovei” din 19.03.2020 și anume a fragmentului: „...La data de

11.03.2020 am fost informată că tot CPTP-ul știa de cazul dat, că am fost la d-stră

infectată și că d-stră ați făcut isterie și țipat în gura mare tot etajul. Informația a fost

divulgată de șefa secției cadre Svetlana Brighidin. Tot de la ea se știe tot și de toate

ce se face la Poșta Moldovei. Tot de ea a fost pusă la cale și plângerea scrisă pe

mine. Eu pentru ea sunt un pericol că știu cum a fost implicată în mai multe

escrocherii făcute la CPTP inclusiv și furturile depistate recent...” „...d-na Svetlana

Brighidin pentru divulgarea informației false și încălcarea ordinului semnat de

către toți angajații despre „securizarea datelor cu caracter personal...”,

- obligarea pârâtului să dezmintă informațiile defăimătoare și false expuse în

plângerea adresată directorului general interimar al Î.S. „Poșta Moldovei” din

19.03.2020, prin aceeași modalitate și ordine și anume prin expedierea în adresa

directorului general al Î.S. „Poșta Moldovei” a unei scrisori, cu următorul conținut:

„Subsemnata, Valentina Negru, dezmint informațiile expuse de mine în plângerea

adresată directorului general interimar al Î.S. „Poșta Moldovei” din 19.03.2020, cu

privire la activitatea dnei Svetlana Brighidin conform cărora, aceasta a fost

implicată în mai multe escrocherii făcute la CPTP, inclusiv furturile depistate

1

recent, a divulgat informația despre întrevederea mea cu directorul general

interimar al Î.S. „Poșta Moldovei” la data de 10.03.2020, inclusiv informații false

și a încălcat ordinul semnat de toți angajații despre securizarea datelor cu caracter

personal, tot de la ea se știe tot și de toate ce se face la Poșta Moldovei, tot de ea a

fost pusă la cale și plângerea scrisă pe mine.”,

- încasarea din contul pârâtului a prejudiciului moral în sumă de 10 000 de lei

și a cheltuielilor de judecată în suma de 611,50 de lei.

În motivarea acțiunii a indicat că activează în cadrul Î.S. „Poșta Moldovei”

începând cu anul 2007, în prezent ocupând funcția de șef Secția resurse umane

instruire și evaluare.

La 10 aprilie 2020, a aflat că la 19 martie 2020, Valentina Negru a depus

cerere pe numele directorului general interimar al Î.S. „Poșta Moldovei”, prin care

au fost răspândite informații, care îi lezează onoarea, demnitatea și reputația

profesională.

A relevat că pârâta ar fi menționat precum că: „...La data de 11.03.2020 am

fost informată că tot CPTP-ul știa de cazul dat, că am fost la d-stră infectată și că

d-stră ați făcut isterie și țipat în gura mare tot etajul. Informația a fost divulgată de

șefa secției cadre Svetlana Brighidin. Tot de la ea se știe tot și de toate ce se face la

Poșta Moldovei. Tot de ea a fost pusă la cale și plângerea scrisă pe mine. Eu pentru

ea sunt un pericol că știu cum a fost implicată în mai multe escrocherii făcute la

CPTP inclusiv și furturile depistate recent...”, „...d-na Svetlana Brighidin pentru

divulgarea informației false și încălcarea ordinului semnat de către toți angajații

despre „securizarea datelor cu caracter personal... ”.

Consideră că, informațiile date duc indubitabil la transgresarea normelor

legale, generând astfel o faptă ilicită ce constă în atingerea adusă onoarei,

demnității și reputației sale profesionale or, informațiile respective sunt

defăimătoare, lipsite în totalitate de adevăr, nefiind bazate pe un substrat factologic

suficient, care o face să se simtă înjosită, cauzându-i prejudicii considerabile de

ordin moral.

În opinia reclamantei, limbajul dezinformator al pârâtei cu privire la vinovăția

sa, privind pretinsa implicare în escrocherii făcute la CPTP, inclusiv furturile

depistate recent, încalcă dreptul la prezumția nevinovăției or, din conținutul

exprimării clar a lăsat să se înțeleagă că față de ea există o hotărâre judecătorească

irevocabilă de condamnare, observându-se vădit interesul pârâtei în vederea

știrbirii reputației sale profesionale.

A subliniat că, nu există urmărire penală pornită în acest sens, iar prin

scrisoarea emisă de CPTP cu nr. 113 din 11.05.2020, se atestă că nu au fost

identificate informații cu privire la inițierea în privința sa în cadrul întreprinderii a

careva anchete pe faptul implicării sale în careva presupuse escrocherii sau furturi.

A notat că, nu a văzut pârâta la 10 martie 2020, nu a cunoscut și nici nu putea

să cunoască despre incidentul care a avut loc între directorul general interimar și

Valentina Negru, având în vedere faptul că evidența persoanelor care se prezintă la

audiență la directorul general intră în atribuțiile de funcție a asistentei acestuia. Mai

mult, biroul în care își desfășoară activitatea este amplasat la et. 3, iar biroul

directorului general la et. 4 al sediului întreprinderii, iar secția de resurse umane în

care activează duce evidența a peste 1000 de angajați, fiind imposibil de a cunoaște

2

personal fiecare salariat, excluzându-se astfel posibilitatea de a recunoaște pârâta

care era în mască.

A mai menționat că, reușitele din cariera sa au fost rezultatul unei munci

asidue și sistematice, unui șir de sacrificii făcute pe plan personal, iar în procesul

formării imaginii sale ca profesionist în domeniu, întotdeauna a pus mult preț pe

păstrarea neștirbită a onoarei, demnității și reputației sale profesionale.

Consideră că, la examinarea litigiilor cu privire la defăimare, sarcina

probațiunii este pusă pe seama ambelor părți și în corespundere cu prevederile

art. 24 alin. (2) din Legea cu privire la libertatea de exprimare nr. 64 din

23.04.2010, pârâtul trebuie să dovedească următoarele: a) informația nu este

defăimătoare și/sau nu îl vizează pe reclamant; b) informația constituie o judecată

de valoare care se bazează pe un substrat factologic suficient; c) la momentul

răspîndirii informației, deși a luat toate măsurile de diligență, nu putea ști că prin

acțiunile sale contribuie la răspîndirea relatărilor false cu privire la fapte sau a

judecăților de valoare fără substrat factologic suficient; d) informația răspândită

este de interes public.

A concluzionat că, afirmațiile Valentinei Negru sunt false, defăimătoare și

ilegale, care duc în eroare opinia publică, afectând în mod negativ imaginea sa.

Susține că i-a fost cauzat un prejudiciu moral, determinat de stres și suferințe

psihologice ca urmarea a răspândirii cu rea-credință a informațiilor defăimătoare și

acuzațiilor de săvârșire inclusiv a unor fapte infracționale, prin intermediul

plângerii din 19.03.2020. Urmare a suferințelor psihologice și stresului provocat de

răspândirea informațiilor defăimătoare, a urmat un curs de tratament pentru

restabilirea echilibrului psihologic.

La 27 aprilie 2020, a expediat în adresa Valentinei Negru cerere prealabilă în

vederea dezmințirii informațiilor defăimătoare răspândite în adresa ei prin

plângerea din 19 martie 2020, adresată directorului general interimar al Î.S. „Poșta

Moldovei”, care deși a fost recepționată de pârâtă la 29 aprilie 2020 nu a dat un

răspuns.

Prin hotărârea din 09 iulie 2020 a Judecătoriei Strășeni, sediul Central, a fost

respinsă integral ca nefondată cererea de chemare în judecată depusă de către

Brighidin Svetlana împotriva Valentinei Negru privind apărarea onoarei, demnității

și reputației profesionale, încasarea prejudiciului moral și a cheltuielilor de

judecată.

Prin decizia din 28 septembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins

apelul declarat de către Svetlana Brighidin, cu menținerea hotărârii din 09 iulie

2020 a Judecătoriei Strășeni, sediul Central.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a menționat că, instanța de fond corect

a statuat că, prin plângerea depusă, Negru Valentina și-a exprimat opinia precum

că reclamanta Brighidin Svetlana ar fi procedat ilegal/incorect și că totodată

consideră că dânsa ar fi contribuit la întocmirea unei plângeri pe acțiunile ultimei,

respectiv intimata nu poate fi obligată să dovedească adevărul opiniilor sale, ori

afirmațiile ultimei s-au bazat pe niște circumstanțe pe care le considera ca fiind

veridice.

Instanța de apel a notat că onoarea, demnitatea și reputația profesională ale

apelantei Brighidin Svetlana nu au fost prejudiciate prin plângerea adresată

directorului Î.S. „Poșta Moldovei” or, după cum a fost menționat, informațiile

3

conținute în această plângere nu pot fi considerate ca defăimătoare, în acest caz

fiind considerat un mijloc de apărare al angajatei Negru Veronica, astfel nu

reprezintă o răspândire a informației care nu corespunde realității, ca urmare nu

lezează onoarea, demnitatea și reputația profesională a persoanei și nu servește

temei de compensare a prejudiciului moral.

Subsecvent, instanța de apel a respins și argumentele apelantei referitoare la

faptul că afirmațiile intimatei în privința comiterii de către Brighidin Svetlana a

unor fapte penale, ar încălca prezumția nevinovăției, în lipsa unei sentințe de

condamnare și a apreciat că, acestea nu pot fi acceptate ca temei de angajare a

răspunderii intimatei pentru defăimare or, o asemenea poziție ar duce la o limitare

excesivă a libertății de exprimare. În același timp, Colegiul judiciar a respins și

pretențiile subsecvente de încasare a prejudiciului moral.

La 27 ianuarie 2022, Svetlana Brighidin a declarat recurs împotriva deciziei

din 28 septembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea deciziei

contestate cu adoptarea unei decizii noi privind admiterea integrală a acțiunii (f.d.

135-139).

În motivarea cererii a reiterat argumentele indicate în cererea de chemare în

judecată și cererea de apel.

Suplimentar recurenta a invocat că, Valentina Negru urma să dovedească că

informația nu este defăimătoare și se bazează pe un substrat factologic suficient,

însă aceasta nu a anexat nici o probă care să justifice alegațiile sale, lipsind astfel

suportul probant, iar simpla constatare că o parte din informațiile răspândite prin

intermediul plângerii din 19 martie 2020 sunt opinii nu este suficientă pentru

exonerarea acesteia de răspundere.

CEDO a accentuat că necesitatea unei legături între o judecată de valoare și

faptele ce stau la baza sa poate să varieze de la caz la caz în funcție de

circumstanțele specifice (Feldek c. Slovaciei). Cu toate acestea, și o judecată de

valoare se poate dovedi excesivă dacă este totalmente lipsită de bază factuală

(Jerusalem c. Austriei; Cumpănă și Mazare c. României).

La acest capitol, recurenta a notat că, pentru opiniile excesive (care nu sunt

bazate pe fapte sau la baza cărora stau fapte expuse gresit, sau care sunt difuzate cu

rea-credință) se vor aplica regulile privitoare la expunerea de fapte.

Cu toate acestea, instanța de apel în motivarea deciziei sale, nu a argumentat

în nici un fel concluzia că afirmațiile Valentinei Negru reprezintă niște opinii,

respectiv aceasta nu poate fi obligată să dovedească adevărul opiniilor sale, ceea ce

echivalează în esență cu nemotivarea deciziei adoptate de instanța de apel.

Totodată, a menționat că, instanța de apel a interpretat în mod eronat

prevederile art. 2 din Legea nr. 64 din 23 aprilie 2010 cu privire la libertatea de

exprimare, potrivit căruia „răspândire a informației” semnifică proces de

transmitere a informației către alte persoane (cel puțin către o persoană, exceptând

persoana lezată). Prin urmare, concluzia instanței de apel precum că plângerea din

19.03.2020, depusă de Negru Valentina, a fost adresată exclusiv directorului Î.S.

„Poșta Moldovei”, iar pretinsele acțiuni ilegale nu au fost răspândite în presă sau în

alt mod de către persoanele terțe, respectiv prin exercitarea dreptului său de a

depune o plângere intimata nu avea cum să lezeze onoarea, demnitatea și reputația

profesională a apelantei Svetlana Brighidin, este greșită și în contradicție cu norma

legală enunțată supra. Or, prin expedierea plângerii care conține informații false

4

care conduc la lezarea onoarei, demnitatea și reputația profesională de către

Valentina Negru exclusiv în adresa directorului întreprinderii în corespundere cu

norma citată se consideră răspândire a informației și este pasibilă de răspundere.

De asemenea, consideră că, instanța de apel eronat a concluzionat că

afirmațiile Valentinei Negru nu ar încălca prezumția nevinovăției și acestea nu pot

fi acceptate ca temei de angajare a răspunderii intimatei pentru defăimare or,

prevederile art. 12 alin. (4) din Legea nr. 64 din 23 aprilie 2010 cu privire la

libertatea de exprimare, stabilesc expres condițiile în care o persoană este în drept

să-și exprime opinia privind vinovăția altei persoane, opinie care se încadrează în

tiparele permisive ale libertății de exprimare.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi

restabilit.

Decizia din 28 septembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău a fost expediată

părților prin intermediul poștei electronice la 28 noiembrie 2021 (f.d. 124), astfel

recursul depus la 27 ianuarie 2022 de către Svetlana Brighidin, este în termen.

În conformitate cu art. din 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă,

după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit

în conformitate cu alin. (2).

La 22 februarie 2022, Curtea Supremă de Justiție a comunicat intimatei

recursul, informând despre necesitatea depunerii referinței în termen de o lună de

la data primirii scrisorii (f.d. 140).

La 10 martie 2022, prin intermediul oficiului poștal, avocatul Anatolie

Bunduchi acționând în interesele Valentinei Negru a depus referință pe marginea

recursului declarat, solicitând declararea acestuia ca fiind inadmisibil (f.d. 143-

145).

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Astfel, instanța de recurs reține că examinarea chestiunii privind

admisibilitatea recursului presupune verificarea conformității temeiurilor invocate

în cererea de recurs cu temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură

civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei contestate or, motivele recursului sunt similare celor invocate în

cadrul judecării cauzei, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

5

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, Colegiul reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul

de apreciere a probelor de către instanța de fond și de apel. Forța atribuită unei

probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în

urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de

recurs poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural, și anume,

dacă se invocă că instanța judecătorească a apreciat în mod arbitrar probele,

încălcând regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură

civilă, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că, dreptul de

acces la instanța de judecată nu este absolut. Există limitări implicit admise [cauza

Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct.

230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs,

întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se

bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva

Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât

pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 CEDO

procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile

speciale ale procedurilor respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în

sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem.

(a se vedea Botten împotriva Norvegiei, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports

1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului,

procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică

doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele

articolului 6 § 1 (Helmers împotriva Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr.

212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul

în care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul

din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă,

asupra inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art.

270 și nu conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Având în vedere cele expuse, Colegiul consideră că recursul declarat de

Svetlana Brighidin nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3)

și (4) din Codul de procedură civilă și, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

6

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibil recursul înaintat de Svetlana Brighidin.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Dumitru Mardari

judecători Maria Ghervas

Victor Burduh

7