2ra-1093/22 — anularea ordinului de aplicare a sanctiunii, repararea prejudiciului moral

2ra-1093/22 — anularea ordinului de aplicare a sanctiunii, repararea prejudiciului moral (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 2ra-1093/2022

2-21015941-01-2ra-08082022

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (D. Crigan)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (V. Sîrbu, I. Dutca, N. Budăi)

Î N C H E I E R E

19 octombrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari

judecători Galina Stratulat

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului declarat de Întreprinderea de Stat „Poșta

Moldovei”,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Brighidin Svetlana

împotriva Întreprinderii de Stat „Poșta Moldovei” cu privire la anularea ordinului de

sancționare, încasarea prejudiciului moral și a premiului achitat salariaților,

împotriva deciziei din 28 aprilie 2022 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La 02 februarie 2021, Brighidin Svetlana a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Î.S. „Poșta Moldovei” cu privire la anularea ordinului de sancționare și

încasarea prejudiciului moral.

În motivarea acțiunii a indicat că activează în cadrul Î.S. „Poșta Moldovei”

începând cu anul 2007 până în prezent, ocupând funcția de șef al secției resurse

umane, instruire și evaluare.

La 08 octombrie 2020, prin scrisoarea nr. 24080 i-au fost solicitate explicații în

formă scrisă în termen de până la 15 octombrie 2020, pe marginea abaterilor și

neconformităților constatate ca urmare a auditului efectuat de către S.R.L.

„Moldauditing” și menționate în Raportul auditorilor independenți privind situațiile

financiare ale Î.S. „Poșta Moldovei” pentru anul 2019, raportul respectiv nefiind

prezentat, fiind anexată doar o informație privind iregularitățile/deficiențele

constatate de audit.

La 15 octombrie 2020, a prezentat explicație pe marginea informației solicitate

privind iregularitățile/deficiențele constatate de auditul privind situațiile financiare

ale Î.S. „Poșta Moldovei” pentru anul 2019.

Prin ordinul nr. 53s din 10 noiembrie 2020, cu conținutul căruia a fost

familiarizată la data de 23.11.2020, reclamantei i-a fost aplicată sancțiune

disciplinară sub formă de mustrare. Consideră respectivul ordin ilegal și neîntemeiat.

A menționat că, la baza aplicării sancțiunii disciplinare au stat constatările

auditului privind situațiile financiare ale Î.S. „Poșta Moldovei” pentru anul 2019,

1

efectuat de S.R.L. „Moldauditing” și menționate în Raportul auditorilor

independenți privind situațiile financiare ale Î.S. „Poșta Moldovei” pentru anul 2019,

din data de 10 august 2020. Prin urmare, pretinsa abatere disciplinară a fost

constatată la data de 10 august 2020.

Sancțiunea disciplinară urma a fi aplicată nu mai târziu de o lună din momentul

constatării (10 august 2020), fără a lua în calcul timpul aflării sale în concediul anual

de odihnă, în concediul de studii sau în concediul medical.

Prin urmare, fără a lua în calcul perioada aflării sale în concediu de odihnă

anual 03.08.2020 - 09.09.2020, termenul legal de o lună pentru aplicarea sancțiunii

disciplinare a expirat la data de 09 octombrie 2020, iar sancțiunea a fost aplicată la

data de 10 noiembrie 2020.

Angajatorul nu s-a conformat prevederilor legale și a depășit termenul de o lună

de zile pentru aplicarea sancțiunii disciplinare. Susține că, circumstanțele de fapt

expuse în ordinul nr. 53s din 10 noiembrie 2020 ”Cu privire la aplicarea sancțiunii

disciplinare” sunt eronate și nejustificate.

Potrivit ordinului contestat, șeful Direcției operațiuni financiare - Spînu Ion și

contabilul-șef - Maimescu Vera, de comun cu șeful secției resurse umane, instruire

și evaluare – Brighidin Svetlana, nu au asigurat o conlucrare eficientă cu operatorii

modulului Wizsalary privind eliminarea deficiențelor sistemului informatic de

evidență a personalului în vederea asigurării datelor necesare determinării

provizioanelor aferente cheltuielilor pentru achitarea indemnizațiilor la concediile

ordinare ale salariaților, constatări pe care reclamanta le apreciază ca fiind absolut

neîntemeiate.

A evidențiat că pe parcursul desfășurării auditului, conform solicitării acestora,

la data de 18 iunie 2020, a fost expediată în adresa specialiștilor de la S.R.L.

„Wizcontabil”, prin poșta electronică, modul de acordare a concediilor de odihnă

anuale salariaților, inclusiv cu indicarea perioadelor care nu se includ în vechimea

în muncă care dă dreptul la concediu de odihnă anual în vederea elaborării raportului

privind concediile nefolosite.

Repetat, la data de 23 iunie 2020, a expediat prin poșta electronică mesaj pentru

a verifica la ce etapă este elaborarea raportului solicitat.

Ulterior, la data de 10 iulie 2020, prin poșta electronică a solicitat repetat

specialiștilor S.R.L. „Wizcontabil”, elaborarea în mod prioritar a raportului privind

concediile nefolosite. Totodată, având în vedere faptul că în perioadele 16.07.2020

- 22.07.2020, 27.07.2020 - 31.07.2020, dânsa s-a aflat în concediu medical, iar

ulterior în concediu de odihnă anual de la 03.08.2020 până la 09.09.2020, respectiv

a fost în imposibilitate să monitorizeze la ce etapă este elaborarea raportului sus

indicat.

La revenirea din concediu medical/concediu de odihnă anual, a continuat

conlucrarea cu specialiștii S.R.L. „Wizcontabil” privind elaborarea raportului

referitor la concediile nefolosite.

Concluzia expusă în ordinul de aplicare a sancțiunii disciplinare, precum că

secția resurse umane, instruire și evaluare nu deține informația privind concediile

nefolosite ale salariaților, în total pe întreprindere, ceea ce denotă că dînsa în calitate

de șef al Secției, nu și-a exercitat întocmai atribuțiile de serviciu, este absolut

nefondată.

În ordinul de aplicare a sancțiunii disciplinare se indică că șeful secției resurse

umane, instruire și evaluare nu a întreprins măsurile necesare privind perfectarea în

2

termen oportun a ordinelor, fapt care generează calcularea și reținerea incorectă a

impozitului pe venit.

Consideră că nu este clar ce tip de ordine nu au fost perfectate în termen și nu

a fost specificat modul concret, data și împrejurările în care au fost săvârșite faptele

respective. Expunerea respectivă are un caracter vag și arbitrar ce nu confirmă

existența abaterii disciplinare.

Concomitent relatează că, explicații pe marginea acestor presupuse încălcări nu

i-au fost solicitate, astfel angajatorul încălcând obligația stabilită de lege ca până la

aplicarea sancțiunii disciplinare să ceară în scris salariatului o explicație scrisă

privind fapta comisă.

În ordinul contestat sunt consemnate anumite constatări, fără a fi indicate

expres ce norme legale au fost încălcate de către dînsa și dacă constituie în sine

aceste fapte abateri disciplinare or, sancțiunea disciplinară se aplică prin ordin

(dispoziție, decizie, hotărâre), în care se indică în mod obligatoriu temeiurile de fapt

și de drept ale aplicării sancțiunii, lipsa cărora atrage ilegalitatea ordinului

menționat.

Consideră că ordinul Î.S. „Poșta Moldovei” nr. 53s din 10 noiembrie 2020 este

ilegal și neîntemeiat, fiind emis cu încălcarea normelor materiale și de procedură în

vigoare, din cuprinsul căruia nu este clar care obligații au fost încălcate.

La 17 mai 2021, Brighidin Svetlana a depus cerere de concretizare a pretențiilor

și completarea temeiului acțiunii, prin care a solicitat și încasarea din contul Î.S.

„Poșta Moldovei” în beneficiul său a premiului achitat salariaților din cadrul

administrației întreprinderii pentru luna decembrie 2020, pentru rezultatele

financiare, în mărimea stabilită prin Ordinul nr.392 din 31.12.2020.

Reclamanta a invocat suplimentar că, la scurt timp după numirea domnului

Vitalie Zaharia în funcția de director general interimar la Î.S. „Poșta Moldovei” în

luna decembrie a anului 2019, acesta a demarat împotriva ei o amplă campanie de

hărțuire cu scopul de a o determina să demisioneze din funcția deținută, în lipsa unui

temei legal pentru a fi concediată.

Pentru luna decembrie 2020, conform ordinului nr. 392 din 31.12.2020, atât

șefii subdiviziunilor, cât și alți salariați din cadrul administrației Î.S. „Poșta

Moldovei” au fost premiați pentru rezultate financiare, în același timp, dînsa

deținând funcția de șef al secției resurse umane, instruire și evaluare a fost lipsită de

acest premiu ca urmare a aplicării sancțiunii disciplinare.

Urmare a aplicării de către angajator a sancțiunii disciplinare, având în vedere

că reușitele pe care le-a obținut în lunga sa carieră este rezultatul unei munci asidue

și sistematice, iar în procesul formării imaginii sale ca profesionist în domeniu,

întotdeauna a pus în valoare păstrarea neștirbită a onoarei, demnității și reputației

profesionale, astfel fiindu-i provocate suferințe psihice exprimate prin stare de

neliniște, neputință și anxietate cauzate de incertitudine și pierderea calității vieții și

a speranței de viață pe fonul nervos survenit, fiind nevoită chiar să adreseze după

asistență medicală.

Astfel, consideră că suma de 20 000 de lei, raportată la salariul său lunar de

funcție în valoare de 14 000 de lei, nu este una excesivă și ar compensa parțial

suferințele psihice suportate, ca urmare a acțiunilor ilegale a angajatorului.

Prin hotărârea din 15 noiembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, a

fost admisă parțial cererea de chemare în judecată depusă de Brighidin Svetlana

3

împotriva Î.S. „Poșta Moldovei” cu privire la anularea ordinului de sancționare,

încasarea prejudiciului moral și a premiului achitat salariaților.

A fost anulat ordinul nr. 53s din 10.11.2020, emis de Î.S. „Poșta Moldovei” în

partea ce vizează aplicarea sancțiunii disciplinare sub formă de mustrare în privința

reclamantei Brighidin Svetlana, ca fiind emis contrar prevederilor legale.

A fost încasat de la Î.S. „Poșta Moldovei” în beneficiul reclamantei Brighidin

Svetlana, prejudiciul moral în mărime de 5 000 de lei.

În rest, acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată (f.d.131, 136-149).

Prin decizia din 28 aprilie 2022 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins apelul

incident declarat de ÎS ,,Poșta Moldovei”.

A fost admis apelul declarat de Brighidin Svetlana.

A fost modificată hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 15

noiembrie 2021, în partea încasării prejudiciului moral cu majorarea sumei de la 5

000 de lei până la suma de 15 000 de lei cu titlu de prejudiciu moral.

În rest hotărârea din 15 noiembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

a fost menținută.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că la data de 13 aprilie 2021,

de către Î.S. „Poșta Moldovei” a fost emis ordinul nr. 22s „Cu privire la anularea

prevederilor ordinului”, prin care s-a dispus anularea pct. 3 al ordinului nr. 53s din

10.11.2020, care vizează sancționarea disciplinară a angajatei Brighidin Svetlana

sub formă de mustrare, fiind adus la cunoștința reclamantei sub semnătură la data de

13.04.2021. Prin urmare, instanța de fond corect a reținut drept inoportună

expunerea asupra legalității acestuia, dispunând doar anularea ordinului or, prin

anularea de către angajator a propriului ordin, acesta a recunoscut ilegalitatea

acestuia.

Deci, instanța de apel verificând legalitatea ordinului contestat, prin prisma

prevederilor Codului muncii, care prescriu procedura de sancționare a salariatului,

raportate la circumstanțele menționate supra, a conchis că ÎS ,,Poșta Moldovei”, în

calitatea sa de angajator nu a prezentat probe pertinente, care să confirme că

Brighidin Svetlana a încălcat disciplina muncii, astfel încât să fie sancționată

disciplinar cu mustrare, în contextul anulării acestei sancțiuni disciplinare prin

ordinul nr. 22s din 13 aprilie 2021. Or, după cum a fost reținut în cazul soluționării

litigiilor de muncă, sarcina probațiunii revine angajatorului care este obligat să

dovedească temeinicia și legalitatea acțiunilor sale.

Cu privire la solicitarea încasării prejudiciului moral, instanța de apel a

remarcat că în această parte prima instanță nu a determinat corect și nu a stabilit pe

deplin circumstanțele importante pentru soluționarea cauzei, probelor prezentate nu

le-a dat o apreciere completă și obiectivă, fapt ce a impus modificarea hotărârii

instanței de fond în această parte.

Astfel, instanța de apel a reținut că suma prejudiciului moral acordat în mărime

de 5 000 de lei cu titlu de despăgubire pentru prejudiciul moral suferit nu este

suficientă pentru a oferi o reparație completă pentru atingerea adusă acesteia. Or, a

fost stabilit că salariul de funcție lunar Svetlanei Brighidin este de 14 000 de lei, prin

urmare în raport cu salariu de funcție, instanța de apel a considerat că acordarea unui

prejudiciu moral de 15 000 de lei, corespunde cerințelor de satisfacție echitabilă.

Cu privire la solicitarea privind încasarea premiului achitat salariaților, instanța

de apel a reținut ca fiind juste constatările instanței de fond cu privire la necesitatea

respingerii pretenției în cauză. Instanța corect a stabilit că în urma vizualizării și

4

cercetării ordinului menționat supra a fost constatat că funcția pe care o deține

reclamanta Brighidin Svetlana și anume șef al secției resurse umane, instruire și

evaluare nu a fost inclusă pentru acordarea premiilor bănești cu titlu de stimulare,

respectiv instanța nu poate obliga angajatorul la achitarea premiului odată ce ultima

nu a fost inclusă în ordin.

La 15 iulie 2022, Î.S. „Poșta Moldovei” a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei instanței

de apel, cu pronunțarea unei decizii noi privind respingerea integrală a acțiunii (f.d.

192-193 verso).

În motivarea recursului a manifestat dezacordul cu decizia instanței de apel

invocând că în condițiile legii, angajatorul are dreptul oricând de a-și revedea

propriile ordine emise și de a le anula prin emiterea unui act juridic simetric celui pe

care îl desființează. Astfel, instanța eronat a constatat faptul recunoașterii ilegale a

ordinului Î.S. „Poșta Moldovei” în sensul în care i-ar fi dat dreptul reclamantei de a

beneficiar de repararea unui prejudiciu moral.

De asemenea a indicată că instanța ierarhic inferioară nu a demonstrat și nici

nu a examinat legalitatea ordinului de aplicare a sancțiunii. Nu a combătut sub nicio

formă și nici nu a constatat careva încălcări din partea angajatorului la emiterea

ordinului.

În opinia recurentului, pentru a combate prezumția legalității ordinului de

sancționare nu este suficient de invocat faptul că angajatorul și-a anulat ordinul,

trebuie să demonstrezi de ce anume un ordin de aplicare a sancțiunii disciplinare este

nul sau anulabil.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea

nu prevede altfel.

Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Cu referire la termenul de declarare a recursului, instanța de recurs menționează

că, Curtea de Apel Chișinău a emis dispozitivul deciziei la 28 aprilie 2022.

La 12 mai 2022, prin intermediul oficiului poștal a fost expediată în adresa

participanților la proces decizia motivată (f.d. 189), însă confirmarea recepționării

deciziei nu se regăsește la materialele cauzei.

Astfel, Colegiul constată că, recursul depus de Î.S. „Poșta Moldovei” la 15 iulie

2022, se consideră depus în termenul stabilit de lege.

La 08 august 2022, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa intimatei

copia cererii de recurs, cu înștiințarea despre posibilitatea depunerii referinței, fapt

ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire anexată la materialele dosarului (f.d. 202).

La 07 septembrie 2022, Brighidin Svetlana a depus referință pe marginea

recursului declarat, solicitând respingerea recursului.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii

acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în

conformitate cu alin. (2).

5

Examinând temeiurile recursului completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Instanța de recurs reține, că examinarea admisibilității recursului presupune

verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile

prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei contestate or, motivele recursului sunt similare celor invocate în

cadrul judecării cauzei, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu

constituie un temei de casare a deciziei contestate or, recursul exercitat conform

Secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul

de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei

probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în

urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se

invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 din Codul de procedură

civilă.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa

constantă statuează că, dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări

implicit admise (Golder împotriva Regatului Unit, p.38; Stanev împotriva Bulgariei

(MC), p. 230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs,

întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se

bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei,

p. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un

apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, p. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața

instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național

și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (a se vedea Botten v.

Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului,

procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar

chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt pot fi conforme cu cerințele articolului 6 §

1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

6

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Având în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de Î.S. „Poșta

Moldovei”, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4)

din Codul de procedură civilă și, drept urmare, sunt inadmisibile.

În conformitate cu art. art. 270, 433 lit. a), 440 alin. (1) din Codul de procedură

civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Întreprinderea de Stat „Poșta

Moldovei”.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Dumitru Mardari

judecători Galina Stratulat

Victor Burduh

7