2ra-992/22 — Determinarea cotelor-părti

2ra-992/22 — Determinarea cotelor-părti (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 2ra-992/22

2-19080424-01-2ra-20072022

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru, Judecător – N. Lupașcu

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău, Judecători – A. Panov, M. Anton, O. Cojocaru

D E C I Z I E

02 noiembrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele ședinței, Judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Dumitru Mardari

Victor Burduh

Nicolae Craiu

examinând recursul declarat de Tîrziu Oleg,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Miron Vladislav către CA

”Tîrziu Oleg”, Tîrziu Oleg și Tîrziu Larisa, intervenienți accesorii Primăria or. Durlești

și executorul judecătoresc Marianciuc Evelina cu privire la stabilirea și determinarea

cotei-părți ideale din proprietate comună,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 10 februarie 2022, prin care a fost casată

hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 29 octombrie 2020 și emisă o nouă

hotărâre,

c o n s t a t ă:

La 12 februarie 2019, Miron Vladislav a depus cerere de chemare în judecată,

concretizată pe parcurs, către CA ”Tîrziu Oleg”, Tîrziu Oleg și Tîrziu Larisa, intervenienți

accesorii Primăria or. Durlești și executorul judecătoresc Marianciuc Evelina cu privire

la stabilirea și determinarea cotei-părți ideale din proprietate comună, cu atribuirea

fiecărui coproprietar Tîrziu Oleg și Tîrziu Larisa a câte ½ cotă-ideală din terenul și casa

de locuit din xxxxx, str. Xxxxx, xxxxx, cu nr. cadastrale xxxxx și xxxxx.01, și încasarea

cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii s-a menționat că, prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul

Buiucani, din 22 decembrie 2016, emisă la acțiunea lui Miron Vladislav către CA ”Tîrziu

Oleg”, a fost reziliat contractul de asistență juridică, fără număr, din 29 aprilie 2014

încheiat între CA ”Tîrziu Oleg” și Miron Vladislav, și s-au încasat din contul CA ”Tîrziu

Oleg” în beneficiul lui Miron Vladislav suma de 30 000 lei, cheltuielile de judecată în

sumă de 1 000 lei, cu titlu de taxă de stat achitată la depunerea acțiunii, și 51, 36 lei cu

titlu de cheltuieli de expediere a telegramei.

Prin încheierea executorului judecătoresc Marianciuc Evelina din 22 septembrie 2017,

a fost primit spre executare documentul executoriu nr. 2-4258/16 privind încasarea sumei

de 31 056, 36 lei din contul CA ”Tîrziu Oleg”, însă debitorul nu și-a executat obligația de

plată și nu a achitat suma adjudecată.

Totodată, în cadrul procedurii de executare, a fost constatat faptul că unicul bun care

poate fi urmărit întru executarea pretențiilor pecuniare ale creditorului, este cota-parte din

terenul din xxxxx, str. Xxxxx, xxxxx, cu nr. cadastral xxxxx, care aparține cu drept de

proprietate comună pârâților Tîrziu Oleg și Tîrziu Larisa - 53, 89 % în baza titlului de

1

autentificare a dreptului deținătorului de teren din 19 iulie 2005, iar 46, 11 % aparținând

administrației publice locale, și casa de locuit din xxxxx, str. Xxxxx, xxxxx, cu nr.

cadastral xxxxx.01, care aparține cu drept de proprietate comună lui Tîrziu Oleg și Larisei

Tîrziu în baza contractului de vânzare-cumpărare din 04 noiembrie 2002.

Astfel, reclamantul a remarcat că unica posibilitate de a executa hotărârea Judecătoriei

Chișinău, sediul Buiucani, din 22 decembrie 2016, este urmărirea bunurilor comune și

anume a cotelor-părți ce aparțin soților Tîrziu, constituite din terenul și casa de locuit din

xxxxx, str. Xxxxx, xxxxx, cu nr. cadastrale xxxxx și xxxxx.01, iar pentru aceasta, cota-

parte a debitorului Tîrziu Oleg urmează a fi divizată.

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, din 29 octombrie 2020, cererea de

chemare în judecată depusă de Miron Vladislav a fost respinsă ca neîntemeiată.

La 26 noiembrie 2020 și 05 mai 2021, Miron Vladislav, prin intermediul avocatului

Leșan Ana, a declarat apel împotriva hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, din

29 octombrie 2020, solicitând casarea actului judecătoresc și emiterea unei noi hotărâri

de admitere a cererii de chemare în judecată.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 10 februarie 2022, s-a admis apelul declarat

de Miron Vladislav, prin intermediul avocatului Leșan Ana.

S-a casat hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, din 29 octombrie 2020 și s-a

emis o nouă hotărâre prin care:

- S-a admis cererea de chemare în judecată depusă de Miron Vladislav către CA

”Tîrziu Oleg”, Tîrziu Oleg și Tîrziu Larisa, intervenienți accesorii Primăria or. Durlești

și executorul judecătoresc Marianciuc Evelina cu privire la stabilirea și determinarea

cotei-părți ideale din proprietate comună.

- S-au determinat cotele-părți ideale din terenul cu nr. cadastral xxxxx (cota-parte

53, 89 %) și din casa de locuit cu nr. cadastral xxxxx.01, situate în xxxxx, str. Xxxxx 6,

cu atribuirea lui Tîrziu Oleg și Larisei Tîrziu a câte ½ cotă parte fiecăruia.

- S-au încasat de la CA ”Tîrziu Oleg”, Tîrziu Oleg și Tîrziu Larisa, în mod solidar,

în beneficiul lui Miron Vladislav cheltuielile de judecată în sumă de 175 lei, suportate

pentru achitarea taxei de stat la depunerea cererii de chemare în judecată și a cererii de

apel.

Pentru a decide astfel Curtea de Apel Chișinău a remarcat că, în circumstanțele în care

datoria CA ”Tîrziu Oleg” față de Miron Vladislav a fost stabilită cu certitudine, conform

normelor aplicabile la caz, creditorul are dreptul de a solicita determinarea cotei-părți

ideale din proprietatea comună a debitorului, pentru a fi urmărită întru executarea

pretențiilor pecuniare.

Cu referire la argumentele intimatului despre faptul că datoria față de Miron Vladislav

a fost restituită, Curtea de Apel Chișinău a menționat că la materialele cauzei nu au fost

prezentate probe care să demonstreze încetarea procedurii de executare a documentului

executoriu nr. 2-4258/16 din 22 decembrie 2016, în corespundere cu prevederile art. 83

și 84 din Codul de executare.

La 20 iunie 2022, a fost înregistrat recursul declarat de către Tîrziu Oleg, prin care s-a

solicitat casarea deciziei Curții de Apel Chișinău din 10 februarie 2022 și respingerea

cererii de chemare în judecată.

În motivarea recursului s-a invocat că instanța de apel a încălcat și aplicat eronat

normele de drept material, nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată, a interpretat în

mod eronat legea, dar și a încălcat normele de drept procedural, circumstanțe care au dus

la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale recurentului.

Astfel, recurentul a reiterat faptul că instanța de apel nu a avut temei de a dispune

2

încasarea datoriei imputate, deoarece, conform recipiselor anexate la dosar, aceasta a fost

stinsă, de altfel sumele achitate includ și dobânda de întârziere.

Cu referire la prevederile art.434 alin.(1), (2) din Codul de procedură civilă, Colegiul

civil menționează că, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării

hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este

termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Potrivit materialelor cauzei, recepționarea de către Tîrziu Oleg a deciziei Curții de Apel

din 10 februarie 2022, nu a putut fi stabilită.

Astfel, în conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, Completul Colegiului

civil, consideră că recursul din 20 iunie 2022, declarat de Tîrziu Oleg, este în termen.

Prin încheierea Completului Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție din 21 septembrie 2022, recursul declarat de Tîrziu Oleg a

fost considerat admisibil.

Verificând legalitatea actului de dispoziție contestat, prin prisma argumentelor

invocate și a materialelor din dosar, coroborat cu normele de drept material și procedural

aplicabile la soluționarea speței date, Colegiul civil comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție va admite recursul declarat de Tîrziu

Oleg și va casa decizia instanței de apel, trimițând cauza spre rejudecare, din următoarele

considerente.

Conform art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile și alți participanți la

proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural

prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Potrivit art. 442 alin. (1) din Codul de procedură civilă, judecând recursul declarat

împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele invocate în recurs și în baza

referinței depuse de către intimat, legalitatea hotărârii atacate, fără a administra noi

dovezi.

În conformitate cu art. 444 din Codul de procedură civilă, recursul se examinează fără

înștiințarea participanților la proces.

În conformitate cu art. 445 alin.(1) lit. c) din Codul de procedură civilă, instanța, după

ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanței de

apel și să trimită cauza spre rejudecare în instanța de apel o singură dată, dacă eroarea

judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

În conformitate cu art. 445 alin.(3) din Codul de procedură civilă, în urma examinării

recursului, instanța de recurs emite o decizie care rămâne irevocabilă din momentul

emiterii. Decizia se consideră a fi emisă din momentul plasării acesteia pe pagina web a

Curții Supreme de Justiție.

Conform circumstanțelor cauzei, Colegiul lărgit a constatat că, prin hotărârea

Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, din 22 decembrie 2016, s-au încasat din contul

CA ”Tîrziu Oleg” în beneficiul lui Miron Vladislav suma de 30 000 lei, cheltuielile de

judecată în sumă de 1 000 lei, cu titlu de taxă de stat achitată la depunerea acțiunii și 51,

36 lei cu titlu de cheltuieli de expediere a telegramei.

Prin încheierea executorului judecătoresc Evelina Marianciuc din 22 septembrie 2017,

documentul executoriu nr. 2-4258/16 privind încasarea sumei de 31 056, 36 lei din contul

CA ”Tîrziu Oleg” a fost primit spre executare.

Ulterior, menționând că debitorul nu și-a executat obligația de plată, iar unica

posibilitate de a executa hotărârea judecătorească este urmărirea cotelor-părți ce le aparțin

soților Tîrziu, creditorul Miron Vladislav a depus cerere de chemare în judecată,

3

concretizată pe parcurs, cu privire la stabilirea și determinarea cotei-părți ideale din

proprietatea comună, cu atribuirea fiecărui coproprietar Tîrziu Oleg și Tîrziu Larisa a câte

½ cotă-ideală din terenul și casa de locuit din xxxxx, str. Xxxxx, xxxxx, cu nr. cadastrale

xxxxx și xxxxx.01, și încasarea cheltuielile de judecată.

Fiind învestită cu examinarea cauzei în fond, Judecătoria Chișinău, sediul Centru prin

hotărârea din 29 octombrie 2020, a respins cererea de chemare în judecată.

Prin decizia din 10 februarie 2022, Curtea de Apel Chișinău a admis apelul declarat de

Miron Vladislav, prin intermediul avocatului Leșan Ana. A casat hotărârea Judecătoriei

Chișinău, sediul Centru, din 29 octombrie 2020 și a emis o nouă hotărâre prin care s-au

determinat cotele-părți ideale din terenul cu nr. cadastral xxxxx (cota-parte 53, 89 %) și

din casa de locuit cu nr. cadastral xxxxx.01, situate în xxxxx, str. Xxxxx xxxxx, cu

atribuirea lui Tîrziu Oleg și Larisei Tîrziu a câte ½ cotă parte fiecăruia. S-au încasat de la

CA ”Tîrziu Oleg”, Tîrziu Oleg și Tîrziu Larisa, în mod solidar, în beneficiul lui Miron

Vladislav cheltuielile de judecată în sumă de 175 lei, suportate pentru achitarea taxei de

stat la depunerea cererii de chemare în judecată și a cererii de apel.

Cu referire la normele legale aplicabile cazului dat, Colegiul lărgit menționează că într-

adevăr, potrivit art. 353 alin. (1) din Codul civil (în redacția până la 01 martie 2019),

creditorii unui coproprietar pot urmări cota-parte ideală a acestuia din bunurile proprietate

comună pe cote-părți sau pot cere instanței de judecată partajarea bunului, caz în care

urmărirea se face asupra părții din bun sau, după caz, asupra sumei de bani cuvenite

debitorului.

Totodată, conform art. 599 alin. (1) din Codul civil (în redacția până la 01 martie 2019),

creditorul a cărui creanță este certă, lichidă și exigibilă poate, în numele debitorului său,

exercita drepturile și acțiunile acestuia în cazul în care debitorul, în dauna creditorului,

refuză sau omite să le exercite.

Așadar, este vorba de acțiunea oblică prin care creditorul chirografar exercită în numele

debitorului său acele drepturi și acțiuni patrimoniale neexercitate de către acesta din urmă.

Reclamant în acțiune oblică este debitorul care ezită să se adreseze în justiție pentru

apărarea propriilor drepturi, și asta din considerentul că hotărârea judecătorească,

indiferent de faptul care va fi ea, îi va fi opozabilă. Creditorul în acțiunea oblică este un

reclamant procesual, care sesizează instanța potrivit art.73 din Codul de procedură civilă,

întrucât nu pretinde apărarea imediată și nemijlocită a unui drept propriu, dar acționează

din nume propriu în interesele altei persoane. El pretinde de la terțul pârât exercitarea

coercitivă a unor obligații față de debitorul său.

Astfel, dreptul de a sesiza instanța cu o acțiune oblică îl are creditorul, iar calitatea

procesuală pasivă aparține terței persoane împotriva căreia trebuie introdusă acțiunea

către debitor.

La caz, deși CA ”Tîrziu Oleg” în persoana lui Tîrziu Oleg, îi este justificată calitatea

procesuală de reclamant în acțiunea lui Miron Vladislav, instanța de apel a omis să

soluționeze cauza prin prisma acestui aspect.

În altă ordine de idei, potrivit art. 118 alin. (1) din Codul de procedură civilă, fiecare

parte trebuie să dovedească circumstanțele pe care le invocă drept temei al pretențiilor și

obiecțiilor sale dacă legea nu dispune altfel.

De asemenea, potrivit art. 83 alin. (1) lit. a) din Codul de executare, procedura de

executare încetează în cazul în care obligația a fost stinsă, iar conform art.84 alin. (1) din

Cod, asupra suspendării sau încetării procedurii de executare decide executorul

judecătoresc, cu înștiințarea creditorului și a debitorului. Neprezentarea lor însă nu

împiedică luarea deciziei.

4

Astfel, într-adevăr, după cum a menționat instanța de apel, în vederea demonstrării

stingerii datoriei față de Miron Vladislav, de către intimatul CA ”Tîrziu Oleg” au fost

prezentate copiile unor recipise, dar nu a fost prezentat un act confirmativ privind

încetarea procedurii de executare.

Totuși, este de reținut că potrivit art. 119 alin. (1) din Codul de procedură civilă, probele

se adună și se prezintă de către părți și de alți participanți la proces. Dacă în procesul de

adunare a probelor apar dificultăți, instanța este obligată să contribuie, la solicitarea

părților și altor participanți la proces, la adunarea și prezentarea probelor necesare, cu

excepția cazurilor în care instanța constată că cererea de reclamare a probelor este

înaintată în mod neîntemeiat și cu scopul vădit de a tergiversa examinarea cauzei sau

proba reclamată este în mod vădit lipsită de pertinență. Probele se prezintă în faza de

pregătire a cauzei pentru dezbateri judiciare în termenul stabilit de instanță, dacă legea nu

prevede altfel.

În context, potrivit art. 9 alin. (1) din Codul de procedură civilă, instanței judecătorești

îi revine un rol diriguitor în organizarea și desfășurarea procesului, ale cărui limite și al

cărui conținut sânt stabilite de prezentul cod și de alte legi.

În aceeași ordine de idei, potrivit art. 26 alin. (1) - (4) din Codul de procedură civilă,

procesele civile se desfășoară pe principiul contradictorialității și egalității părților în

drepturile procedurale. Contradictorialitatea presupune organizarea procesului astfel încât

părțile și ceilalți participanți la proces să aibă posibilitatea de a-și formula, argumenta și

dovedi poziția în proces, de a alege modalitățile și mijloacele susținerii ei de sine stătător

și independent de instanță, de alte organe și persoane, de a-și expune opinia asupra

oricărei probleme de fapt și de drept care are legătură cu cauza dată judecății și de a-și

expune punctul de vedere asupra inițiativelor instanței. Instanța care judecă cauza își

păstrează imparțialitatea și obiectivitatea, creează condiții pentru exercitarea drepturilor

participanților la proces, pentru cercetarea obiectivă a circumstanțelor reale ale cauzei.

Egalitatea părților în drepturile procedurale este garantată prin lege și se asigură de către

instanță prin crearea posibilităților egale, suficiente și adecvate de folosire a tuturor

mijloacelor procedurale pentru susținerea poziției asupra circumstanțelor de fapt și de

drept, astfel încât nici una dintre părți să nu fie defavorizată în raport cu cealaltă.

Respectiv, deși a respins argumentele CA ”Tîrziu Oleg” privind restituirea datoriei față

de Miron Vladislav, motivând că intimatul nu a anexat acte confirmative privind încetarea

procedurii de executare, Curtea de Apel Chișinău nu a ținut cont de rolul său diriguitor în

organizarea și desfășurarea procesului, care potrivit art. 9 alin. (2) din Codul de procedură

civilă constă în acordarea sprijinului în exercitarea drepturilor, ordonarea prezentării

probelor care să contribuie la adoptarea unei hotărâri legale și întemeiate, luarea măsurilor

necesare bunei desfășurări a procesului, punând în discuția părților la proces orice

împrejurare de fapt sau de drept.

Suplimentar, Colegiul lărgit remarcă faptul că instanța de apel s-a expus asupra

pertinenței copiilor recipiselor prezentate de către intimatul CA ”Tîrziu Oleg” fără a

asculta explicațiile părților în proces, inclusiv a executorului judecătoresc, în procedura

căruia se află documentul executoriu nr. 2-4258/16 din 22 decembrie 2016, deși potrivit

art. 25 alin. (1) din Codul de procedură civilă, instanța trebuie să cerceteze direct și

nemijlocit probele, să asculte explicațiile părților și intervenienților, depozițiile

martorilor, concluziile expertului, consultațiile și explicațiile specialistului, să ia

cunoștință de înscrisuri, să cerceteze probele materiale, să audieze înregistrările audio și

să vizioneze înregistrările video, să emită hotărârea numai în temeiul circumstanțelor

constatate și al probelor cercetate și verificate în ședință de judecată.

5

În ordinea celor descrise supra, instanța de recurs remarcă că dreptul la un proces

echitabil, garantat de art. 6 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului

și a Libertăților Fundamentale, prezumă dreptul la o hotărâre motivată. Motivarea este o

parte a hotărârii în care instanța judecătorească în mod obligatoriu își expune concluziile

formulate în privința cauzei deferite spre soluționare.

Conform unei jurisprudențe constante degajate de Curtea Europeană a Drepturilor

Omului, pronunțarea de către instanțele judecătorești a unor hotărâri motivate constituie

una dintre garanțiile dreptului fundamental la un proces echitabil și acesta presupune

obligațiunea instanței judecătorești de a se expune în hotărâri asupra tuturor cerințelor

acțiunii, precum și, argumentelor invocate de către părți întru admiterea sau respingerea

acestora (cauza Garcia Ruiz vs. Spania, hotărârea din 21 ianuarie 1999).

Se reține că actul judecătoresc trebuie să corespundă tuturor normelor de drept, să fie

clar, înțeles de părțile implicate în litigiu și să răspundă în mod sigur și expres la toate

cererile și obiecțiile formulate de către părți, ceea ce, în speță, lipsește. Or, principiul

procesului echitabil reclamă că hotărârea să fie motivată, justițiabilul având posibilitatea

să cunoască motivele care l-au făcut pe judecător să adopte una sau altă soluție și să le

conteste dacă sistemul prevedea o cale de atac împotriva acestei hotărâri, lipsa motivării

unei decizii judiciare, pune în pericol dreptul la un proces echitabil (cauza Kaufman vs.

Belgia, 1986).

Astfel, instanțele judecătorești sunt obligate să-și motiveze soluțiile și concluziile, să

furnizeze toate răspunsurile la întrebările care sunt pertinente pentru rezultatul procesului

și necesită un răspuns special în hotărâre. În cazul în care instanța de judecată se abține

de a da un răspuns special și explicit în cele mai importante întrebări, fără a acorda părții

care a formulat-o posibilitatea de a ști dacă acest mijloc de apărare a fost neglijat sau

respins, acest fapt se va considera o încălcare a art. 6§1 din CEDO (Hiro Balani vs.

Spania, 1994).

De asemenea, în cauza Capacchione vs Republica Moldova din 30 noiembrie 2021,

Curtea a reamintit că Articolul 6§1 din Convenție implică, din partea ”instanței”, obligația

de a efectua o examinare efectivă a motivelor, a argumentelor și a probelor prezentate de

către părți. A reiterat jurisprudența sa bine-stabilită, potrivit căreia acest articol obligă,

inter alia, instanțele să motiveze deciziile lor. Fără a necesita un răspuns detaliat la fiecare

argument invocat de către reclamant, această obligație presupune, totuși, că o parte la

procesul judiciar poate aștepta un răspuns specific și explicit la acele argumente care sunt

decisive pentru rezultatul procedurii în cauză (Paixão Moreira Sá Fernandes v. Portugalia,

nr. 78108/14, § 71, 25 februarie 2020, și cauzele citate acolo).

Prin urmare, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție conchide că instanța de apel nu a constatat și elucidat pe deplin

circumstanțele cauzei și nu a reflectat suficient de motivat împrejurările care au definit-o

să respingă probele prezentate de intimat privind stingerea datoriei, plasând toată

obligativitatea nedemonstrării lipsei datoriei, pe seama intimatului.

Suplimentar, ținând cont de faptul că instanța de recurs verifică, în limitele invocate în

recurs și în baza referinței depuse de către intimat, legalitatea hotărârii atacate, fără a

administra noi dovezi, Curtea Supremă de Justiție, acționând în calitate de instanță de

fond, nu poate să dea circumstanțelor cauzei o nouă interpretare, o astfel de conduită

ducând inevitabil la încălcarea Articolului 6§1 din CEDO.

În cele din urmă, în jurisprudența sa, CtEDO nu ezită să amintească faptul că Articolul

6 impune instanțele naționale să explice în mod adecvat motivele pe care se bazează

deciziile lor. Fără a necesita un răspuns detaliat la fiecare argument invocat de către un

6

reclamant, această obligație presupune, totuși, că о parte la procedura judiciară poate

aștepta un răspuns specific și expres la acele argumente care sunt decisive pentru

rezultatul procedurii în litigiu (a se vedea, printre multe altele, Ruiz Torija v. Spania, 09

decembrie 1994, §§ 29-30, Seria A nr. 303-A).

În context, Curtea Supremă de Justiție nu are împuterniciri să se expună și nu poate

pune la baza deciziei sale, niște circumstanțe sau probe noi, care nu au fost elucidate și/sau

supuse dezbaterilor și cărora instanțele inferioare nu le-au dat apreciere, în detrimentul

obligațiilor sale, or, astfel procedura judiciară va avea un caracter neechitabil, cu prezența

încălcării a Articolului 6 § 1 din Convenție. (cauza 72164/14, 16 iunie 2020, Covalenco

vs Republica Moldova)

Din considerentele menționate, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a casa integral decizia instanței

de apel și de a trimite prezenta cauză civilă spre rejudecare în instanța de apel, în alt

complet de judecată.

La rejudecarea pricinii, instanța de apel urmează să țină cont de cele menționate, și să

emită o hotărâre întemeiată și legală, reieșind din toate circumstanțele reale și esențiale

ale pricinii. De asemenea, instanța urmează să indice cu suficientă claritate motivele

pentru care acceptă sau respinge probele prezentate la dosar, precum și să argumenteze

preferința unor probe față de celelalte, așa cum prevede art.130 alin.(4) din Codul de

procedură civilă, cu respectarea principiului contradictorialității, dându-le o apreciere

corespunzătoare, și expunându-se asupra tuturor argumentelor participanților la proces.

În conformitate cu art. 445 alin.(1) lit. c) din Codul de procedură civilă, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e:

Se admite recursul declarat de Tîrziu Oleg.

Se casează decizia Curții de Apel Chișinău din 10 februarie 2022, în cauza civilă la

cererea de chemare în judecată depusă de Miron Vladislav către CA ”Tîrziu Oleg”, Tîrziu

Oleg și Tîrziu Larisa, intervenienți accesorii Primăria or. Durlești și executorul

judecătoresc Evelina Marianciuc cu privire la stabilirea și determinarea cotei-părți ideale

din proprietate comună, și se remite pricina spre rejudecare la Curtea de Apel Chișinău,

în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune niciunei căi de atac.

Președintele ședinței,

Judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Dumitru Mardari

Victor Burduh

Nicolae Craiu

7