2ra-2003/21 — determinarea regimului juridic al proprietătii comune pe cote-parti

2ra-2003/21 — determinarea regimului juridic al proprietătii comune pe cote-parti (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 2ra-2003/21

2-20007336-01-2ra-22122021

Prima instanță - (Judecătoria Chișinău, sediul Centru) jud: I. Potînga

Instanța de apel - (Curtea de Apel Chișinău) jud: M. Anton, V. Cotorobai, I. Secrieru

ÎNCHEIERE

19 ianuarie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Mariana Pitic

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului declarat de avocatul Miroslav Cauș în

interesele lui Erhan Vasile și Alexandra Erhan,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Petru

Zuza și Elena Zuza împotriva lui Vasile Erhan și Alexandra Erhal, intervenienți

accesorii Procuratura municipiului Chișinău și Instituția Publică „Agenția Servicii

Publice”, cu privire la stabilirea cotelor-părți ideale din bunul imobil și modificarea

înscrierii în registrul bunurilor imobile,

împotriva deciziei din 7 octombrie 2021 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 20 ianuarie 2020, Petru Zuza și Elena Zuza au depus cerere de chemare

în judecată împotriva lui Vasile Erhan și Alexandra Erhan, intervenienți accesorii

Procuratura mun. Chișinău, IP „Agenția Servicii Publice”, solicitând să fie stabilite

cotele-părți ideale din proprietatea comună situată în xxxxx, ce aparține

proprietarilor Alexandra Erhan, Vasile Erhan, Elena Zuza și Petru Zuza, a câte ¼

cotă-parte fiecăruia, și obligarea Serviciului cadastral teritorial, IP „Agenția

Servicii Publice” de a efectua modificările în registrul bunurilor imobile asupra

cotei-părți ideale din proprietatea comună.

În motivarea acțiunii au indicat că, conform contractului de vânzare-

cumpărare nr.1-918 din 8 aprilie 1997, intabulat în Registrul bunurilor imobile la

31 martie 2005, proprietar asupra bunului imobil situat în xxxxx, este înregistrat și

reclamantul Petru Zuza.

Prin hotărârea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău nr. 2-394/06 din 12

septembrie 2006, instanța a considerat nelegitim refuzul Consiliului com. Grătiești

de a permite vinderea terenului de pământ aferent clădirilor procurate și a obligat

Consiliul și Primăria com. Grătiești, fiecare în limitele competenței, de a vinde lui

Vasile Erhan și Petru Zuza, terenul cu suprafața de 18 003 m2, aferent clădirilor

„A”, „B”, „C” ale fostei ferme de vite din com. Grătiești la prețul normativ al

pământului, în conformitate cu prevederile Legii nr.1308 din 25 iulie 1997 și a

1

anulat deciziile Consiliului com. Grătiești nr.6/14 din 25 august 2005 și nr.6/6 din

19 iulie 2006 ce se referă la suprafața de teren în litigiu, ca fiind nelegitime.

Potrivit încheierii judecătorești din 24 aprilie 2013, a fost admisă cererea

depusă de Vasile Erhan și Petru Zuza și s-a schimbat modul și ordinea de executare

a hotărârii irevocabile a Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău nr.2-394/06, prin

recunoașterea dreptului de proprietate asupra terenului aferent construcțiilor

clădirilor „A”, „B”, „C” ale fermei de vite din com. Grătiești după Vasile Erhan și

Petru Zuza și s-a încasat în mod solidar din contul lui Vasile Erhan și Petru Zuza la

bugetul local al com. Grătiești, mun. Chișinău, prețul normativ al pământului în

sumă de 33 875,01 lei, în conformitate cu Legea nr.1308 din 25 iulie 1997.

Prin hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău nr. 3-1203/14 din 8 mai

2014 s-a declarat ca fiind ilegal refuzul oficiului cadastral de a înregistra dreptul de

proprietate asupra terenului aferent construcțiilor pe numele lui Vasile Erhan și

Petru Zuza și s-a obligat oficiul cadastral de a radia din registrul bunurilor imobile

și din baza de date Grafica terenurilor cu numerele cadastrale xxxxx, nr. xxxxx, nr.

xxxxx, precum și s-a obligat să înregistreze după Vasile Erhan și Petru Zuza

dreptul de proprietate asupra terenului aferent construcțiilor ce aparțin lui Vasile

Erhan și Petru Zuza, conform hotărârii Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 24

aprilie 2013.

Astfel, au indicat că prin situația de fapt constatată prin hotărârile

judecătorești menționate și potrivit Certificatului eliberat de serviciul cadastral

teritorial al IP „Agenția Servicii Publice”, dreptul de proprietate asupra bunului

imobil situat în xxxxx, este înregistrat după Alexandra Erhan, Vasile Erhan, Elena

Zuza și Petru Zuza.

Reclamanții au invocat că sunt în imposibilitate să partajeze și să divizeze în

cote-părți ideale imobilul în litigiu, deoarece Procuratura mun. Chișinău, prin

ordonanță, a dispus aplicarea sechestrului pe imobil, ceia ce duce la imposibilitatea

de a încheia notarial un contract.

Despre sechestrul aplicat au aflat la momentul solicitării adresate pârâților

pentru a partaja și diviza imobilul.

Prin hotărârea din 11 martie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, s-a

admis parțial cererea de chemare în judecată.

S-a atribuit bunurilor imobile: teren și construcții cu nr. cadastrale xxxxx;

xxxxx; xxxxx; xxxxx amplasate în xxxxx, regimul juridic al proprietății comune pe

cote-părți, cu stabilirea după coproprietarii Petru Zuza și Elena Zuza, câte ¼ cotă-

parte ideală din bunurile imobile: terenul și construcțiile cu nr. cadastrale xxxxx;

xxxxx; xxxxx; xxxxx amplasate în xxxxx.

În rest, în partea capetelor de cerere privind stabilirea regimului juridic al

proprietății comune în devălmășie asupra cotelor-părți ce le revin coproprietarilor

Vasile Erhan și Alexandra Erhan din bunurile imobile și obligarea intervenientului

accesoriu IP „Agenția Servicii Publice” de a efectua modificările în registrul

bunurilor imobile, acțiunea s-a respins ca fiind neîntemeiată.

La 12 aprilie 2021, avocatul Miroslav Cauș, în interesele lui Erhan Vasile, a

declarat apel împotriva hotărârii din 11 martie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Centru.

2

Prin decizia din 7 octombrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins

apelul declarat de avocatul Cauș Miroslav în interesele lui Erhan Vasile și s-a

menținut hotărârea din 11 martie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

În motivarea deciziei emise, Colegiul instanței de apel a conchis că soluția

primei instanțe este legală și corectă.

În sensul dat, a reținut că reclamanții Elena Zuza și Petru Zuza sunt

coproprietarii devălmași ai bunurilor imobile indivizibile în litigiu și au dreptul de

a solicita exclusiv pentru ei determinarea cotei-părți din acestea.

Referitor la obiecțiile apelantului că hotărârea contestată afectează drepturile

unor terți care nu au fost atrași în proces, instanța de apel a menționat că

reprezentantul lui Vasile Erhan, avocatul Miroslav Cauș, a participat la examinarea

cauzei în fond și a avut posibilitatea de a invoca acest aspect.

Totodată, instanța de apel a menționat că prin ordonanța din 3 februarie

2017, emisă de procurorul în Procuratura mun. Chișinău, Oficiul principal, Nicu

Șendrea, autorizată prin încheierea instanței din 6 februarie 2017, s-a dispus

aplicarea sechestrului pe bunurile imobile ale lui Erhan Vasile, în cauza penală

intentată în privința lui Vasile Erhan și Mihail Stratulat în temeiul art. 190 alin. (5)

din Codul penal. Iar, prin încheierea judecătorească din 6 februarie 2017 s-a dispus

aplicarea sechestrului asupra bunurilor imobile cu nr. cadastrale xxxxx, xxxxx,

xxxxx, xxxxx, amplasate în xxxxx.

Părțile vătămate xxxxx și xxxxx prin depunerea acțiunii civile în cauza

penală beneficiază de dreptul de urmărire a bunurilor imobile cu nr. cadastrale

xxxxx, xxxxx, xxxxx, xxxxx, ce vizează cota-parte doar a lui Vasile Erhan și nu a

intimaților/reclamanți Petru Zuza și Elena Zuza.

La fel, Colegiul instanței de apel a respins ca neîntemeiate și argumentele că

prin hotărârea contestată s-a diminuat masa patrimonială a lui Vasile Erhan cu ½.

Or, instanța a atribuit bunurilor imobile în litigiu regimul juridic al proprietății

comune pe cote-părți, cu stabilirea după coproprietarii Zuza Petru și Zuza Elena,

câte ¼ cotă-parte ideală din bunurile imobile litigioase.

În concluzie, a reținut că argumentele invocate în apel poartă un caracter

declarativ și nu corespund realității, iar concluzia primei instanțe este bazată pe

normele de drept material aplicabile speței, pe probe concludente, utile și

pertinente și corespunde prevederilor legislației în vigoare, care a cercetat pertinent

probele administrate la materialele pricinii și corect a soluționat litigiul.

La 7 decembrie 2021, avocatul Miroslav Cauș, în interesele lui Erhan Vasile

și Alexandra Erhan, a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând

admiterea acestuia, casarea integrală a deciziei din 7 octombrie 2021 a Curții de

Apel Chișinău și a hotărârii din 11 martie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Centru, cu restituirea cauzei la rejudecare în prima instanță, în alt complet de

judecată.

În motivarea recursului a invocat că decizia este neîntemeiată, pasibilă de a

fi casată integral, în temeiul prevederilor art. 432 alin. (1), (2) lit. a) și (3) lit. d) din

Codul de procedură civilă.

A susținut că în privința lui Vasile Erhan a fost intentată o cauză penală,

acesta fiind învinuit de sustragerea prin excrocherie mijloace bănești în proporții

deosebit de mari de la părțile vătămate xxxxx și xxxxx, conform art. 190 alin. (5)

din Codul penal.

3

În scopul asigurării recuperării prejudiciului material cauzat prin pretinsa

infracțiune, s-a dispus aplicarea sechestrului asupra bunurilor imobile în litigiu.

Astfel, părțile vătămate au statut de creditori urmăritori ai cotelor părți din

bunurile lui Vasile Erhan.

În acest sens, reprezentantul recurenților a invocat că părțile vătămate prin

depunerea acțiunii civile beneficiază de dreptul de urmărire a bunurilor imobile. Și,

au interesul legal de a fi atrași în proces pentru a pretinde stabilirea unei cote-părți

mai mare în urma unui partaj judiciar sau în urma delimitării cotelor-părți.

Părțile vătămate nefiind atrase în proces, au fost privați de posibilitatea de a

prezenta probe în vederea obținerii unei cote-părți mai mari pentru Vasile Erhan în

urma delimitării acestora.

La fel, reprezentantul recurenților a invocat că atât prima instanță, cât și în

instanța de apel, nu au fost prezenți la ședința de judecată în scopul de ne susține

poziția de apărare.

Examinarea cauzei în prima instanță a avut loc în condiții de pandemie, în

lipsa părților.

Examinarea cauzei în instanța de apel, a avut loc în lipsa avocatului, deși a

depus cerere de amânare a examinării cauzei, pe motiv că eram angajat la

examinarea unei cauze penale.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi

restabilit.

Materialele cauzei atestă că copia deciziei integrale a instanței de apel a fost

expediată părților la 17 noiembrie 2021, iar recursul a fost depus la 7 decembrie

2021, în termen.

În conformitate cu art. din 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă,

după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit

în conformitate cu alin. (2).

La 22 decembrie 2021, Curtea Supremă de Justiție a comunicat intimaților

cererea de recurs, informând-ui despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței

la recurs. Însă, până la data examinării admisibilității cererii de recurs, intimații nu

au depus referință, prin care să-și expună poziția.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Astfel, instanța de recurs reține că examinarea chestiunii privind

admisibilitatea recursului presupune verificarea conformității temeiurilor invocate

4

în cererea de recurs cu temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură

civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în

cadrul judecării cauzei, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, Colegiul reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul

de apreciere a probelor de către instanța de fond și de apel. Forța atribuită unei

probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în

urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de

recurs poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural, și anume,

dacă se invocă că instanța judecătorească a apreciat în mod arbitrar probele,

încălcând regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură

civilă, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că, dreptul de

acces la instanța de judecată nu este absolut. Există limitări implicit admise [cauza

Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct.

230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs,

întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se

bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva

Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât

pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 CEDO

procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile

speciale ale procedurilor respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în

sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem.

(a se vedea Botten împotriva Norvegiei, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports

1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la

admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu

chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (Helmers împotriva

Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul

în care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul

din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă,

asupra inadmisibilității recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire

cu privire la fondul recursului.

5

Având în vedere cele expuse, Colegiul consideră că recursul declarat de

avocatul Miroslav Cauș în interesele lui Erhan Vasile și Alexandra Erhan nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de

procedură civilă și, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se declară inadmisibil recursul înaintat de avocatul Miroslav Cauș în

interesele lui Erhan Vasile și Alexandra Erhan.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Mariana Pitic

Victor Burduh

6