3ra-867/22 — anularea actelor administrative individual defavorabile, obligarea calcularii si achitarii indemnizatiei unice de concediere, incasarea in mod solidar din contul piritilor pentru fiecare zi de intirziere a 0,3 procente din suma neplatita in termen a indemnizatiei unice de concediere si incasarea cheltuielilor de judecata

3ra-867/22 — anularea actelor administrative individual defavorabile, obligarea calcularii si achitarii indemnizatiei unice de concediere, incasarea in mod solidar din contul piritilor pentru fiecare zi de intirziere a 0,3 procente din suma neplatita in termen a indemnizatiei unice de concediere si incasarea cheltuielilor de judecata (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 3ra- 867/22

2-20108581-01-3ra-24082022

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (jud. A. Paniș)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. A. Minciuna, V. Negru, E. Palanciuc)

ÎNCHEIERE

26 octombrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Nina Vascan

Nicolae Craiu

examinând recursul depus de Arcadie Bostan, reprezentat de avocatul

Pruteanu Vasile,

în cauza de contencios administrativ la cererea de chemare în judecată depusă

de Arcadie Bostan împotriva Ministerului Afacerilor Interne, Inspectoratului de

Management Operațional cu privire la anularea actelor administrative, obligarea

emiterii actului administrativ individual favorabil cu privire la calcularea și

achitarea indemnizației unice de concediere și încasarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 18 mai 2022 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 3 septembrie 2020, Arcadie Bostan a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Inspectoratului de Management Operațional al Ministerului Afacerilor

Interne, Ministerului Afacerilor Interne cu privire la anularea actelor

administrative, obligarea emiterii actului administrativ individual favorabil cu

privire la calcularea și achitarea indemnizației unice de concediere și încasarea

cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii de chemare în judecată, a menționat că, prin ordinul nr.7

din 30 ianuarie 2020 al Inspectoratului de Management Operațional al Ministerului

Afacerilor Interne au fost încetate raporturile de serviciu ale reclamantului cu

achitarea compensației bănești pentru concediile neutilizate și a indemnizației

unice de concediere conform art. 49 alin.(4) al Legii nr. 288 din 16 decembrie 2016

privind funcționarul public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor

Interne.

La 25 mai 2020, reclamantul s-a adresat către Inspectoratul de Management

Operațional al Ministerului Afacerilor Interne cu cerere, solicitând achitarea

1

tuturor restanțelor financiare prevăzute de legislația în vigoare la încetarea

raporturilor de serviciu.

Iar, prin răspunsul nr.27/B-3 din 18 iunie 2020, Inspectoratul de Management

Operațional al Ministerului Afacerilor Interne a respins cererea depusă.

Nefiind de acord cu răspunsul primit, la 10 iulie 2020, reclamantul a înaintat

către Ministerul Afacerilor Interne cerere prealabilă cu solicitarea achitării tuturor

restanțelor financiare.

Prin răspunsul nr. 44/15-3038 din 7 august 2020, Ministerul Afacerilor Interne

a respins cererea prealabilă, susținând integral poziția Inspectoratului de

Management Operațional.

În opinia reclamantului, răspunsurile contestate sunt neîntemeiate, fiind emise

cu ignorarea prevederilor legislației în vigoare și a situației faptice a speței.

A invocat că, conform certificatului nr.13 din 25 februarie 2020 eliberat de

Inspectoratul de Management Operațional, a îndeplinit serviciul în cadrul

Ministerului Afacerilor Interne, deținând funcții polițienești cu statut special și are

o vechime totală în cadrul Ministerului Afacerilor Interne de 25 ani 01 luni 01 zile,

totodată a îndeplinit serviciul militar în Forțele Armate de la 3 iunie 1988 până la

14 septembrie 1989, adică 1 an 03 luni 25 zile, ceia ce denotă că vechimea totală în

cadrul Ministerului Afacerilor Interne constituie 25 ani 04 luni și 02 zile.

Prin ordinul nr. 61 ef. din 29 martie 2018 al Ministerului Afacerilor Interne,

reclamantul a fost eliberat din serviciu, fiindu-i achitat o indemnizație unică de

concediere în sumă de 115 315,94 lei, reieșind din vechimea calendaristică de 22

ani 8 luni 17 zile reflectată în certificatul nr. 01/15 din 21 ianuarie 2020.

Ca temei de plată a indemnizației a fost indicat art. 49 alin.(2) lit. e) al Legii

nr. 288 din 16 decembrie 2016 privind funcționarul public cu statut special din

cadrul Ministerului Afacerilor Interne, adică vechimea calendaristică constituie 20-

25 ani.

La 21 mai 2018, reclamantul a fost reîncadrat în serviciu în cadrul

Ministerului Afacerilor Interne, activând încă 1 an 7 luni și 09 zile, până la 30

ianuarie 2020, fiind eliberat din serviciu prin ordinul Inspectoratului de

Management Operațional.

Respectiv, în opinia reclamantului, pârâtul urma să calculeze și să-i achite

indemnizația unică în cuantum de 16 salarii lunare cu excluderea valorii

indemnizației primite anterior.

În drept, și-a întemeiat cererea de chemare în judecată în baza dispozițiilor

pct. 4, pct. 9 din hotărârea Guvernului nr.78 din 21 februarie 1994 cu privire la

modul de calculare a vechimii în muncă, pct. 3 al Regulamentului cu privire la

modul de determinare a perioadei de vechime în muncă pentru stabilirea treptelor

de salarizare, aprobat prin hotărârea nr.1231 din 12 decembrie 2018 a Guvernului,

art. 49 din Legea nr. 288 din 16 decembrie 2016 privind funcționarul public cu

statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, art. 330 din Codul muncii.

Reclamantul a solicitat anularea răspunsului nr. 27/B-3 din 18 iunie 2020 al

Inspectoratului de Management Operațional al Ministerului Afacerilor Interne și a

răspunsului nr. 44/15-3038 din 7 august 2020 al Ministerului Afacerilor Interne,

obligarea Inspectoratului de Management Operațional al Ministerului Afacerilor

Interne de a calcula și achita indemnizația unică de concediere reieșind din

2

vechimea calendaristică de 25 ani 04 luni 02 zile, încasarea în mod solidar din

contul pârâților pentru fiecare zi de întârziere a 0,3% din suma neplătită în termen

a indemnizației unice de concediere calculată până la data achitării acesteia,

precum și încasarea cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea din 10 septembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani,

s-a respins cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată ( f.d.77).

La 11 septembrie 2021, cu respectarea termenului prevăzut la art. 232 alin. (1)

din Codul administrativ, Arcadie Bostan a depus apel nemotivat împotriva hotărârii

din 10 septembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, iar la 8 decembrie

2021, cu respectarea termenului prevăzut la art. 232 alin. (2) din Codul

administrativ, a fost prezentată motivarea apelului, solicitând casarea hotărârii

primei instanțe cu emiterea unei noi decizii privind admiterea acțiunii.

Prin decizia din 18 mai 2022 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins cererea de

apel depusă de Arcadie Bostan și menținută hotărârea din 10 septembrie 2021 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani.

Fiind învestită cu judecarea cauzei în ordine de apel, Curtea de Apel Chișinău

a notat că instanța de fond just a stabilit că, în conformitate cu prevederile art.49

alin. (4) din Legea cu privire la statutul funcționarului public din cadrul

Ministerului Afacerilor Interne, reclamantul/apelant a beneficiat de întreaga sumă

achitată ca indemnizație unică la concediere.

Instanța de apel a respins ca neîntemeiat argumentul apelantului privind plata

indemnizației unice reieșind din vechimea de 25 ani 04 luni 02 zile, or, prin

certificatul nr.13 din 25 februarie 2020 se confirmă vechimea totală a apelantului,

nu și vechimea calendaristică a acestuia. Iar, potrivit art. 38 alin. (1) al Legii nr.

288 din 16 decembrie 2016 privind funcționarul public cu statut special din cadrul

Ministerului Afacerilor Interne, cuantumul indemnizației unice variază în funcție

de vechimea calendaristică, care include doar vechimea acumulată în funcții

publice, care după cum urmează din certificatul nr.11 din 6 februarie 2020 al

Inspectoratului de Management Operațional al Ministerului Afacerilor Interne,

constituia la data de 3 februarie 2020 - 18 ani 10 luni și 22 zile, deci intimatul în

temeiul art. 49 alin. (2) lit. d) din Legea nr. 288/2016, a conchis just că apelantul

urma să beneficieze de o indemnizație unică în mărime de 10 salarii lunare, ce

constituia 115 200 lei, însă ținând cont de faptul că, anterior prin ordinul nr.61 ef.

din 29 martie 2018 al Ministerului Afacerilor Interne au fost încetate raporturile de

serviciu al lui Arcadie Bostan cu dispunerea achitării indemnizației unice în

corespundere cu vechimea calendaristică în serviciu, achitându-i indemnizație

unică de concediere în sumă de 115 313,94 lei, respectiv apelantul a obținut minus

113,94 lei.

Curtea de Apel Chișinău a conchis că instanța de fond just a respins pretențiile

cu privire la încasarea penalității pentru fiecare zi de întârziere a 0,3% din suma

neplătită în termen a indemnizației unice de concediere, calculată până la data

achitării acesteia, precum și încasarea cheltuielilor de judecată, deoarece acestea

sunt pretenții subsecvente celor principale.

Instanța de apel a concluzionat că hotărârea primei instanțe este una legală,

motivată și bine argumentată, făcând referire la normele de drept material și

procedural, dând o apreciere probelor prezentate de către părți, determinând

3

circumstanțele care au importanță pentru soluționarea cauzei, care au fost și care n-

au fost stabilite, apreciind corect caracterul raportului juridic dintre părți, aplicând

legea aplicabilă soluționării cauzei și admisibilitatea acțiunii, având o motivație și

o analiză clară.

La 3 iunie 2022, Arcadie Bostan, reprezentat de avocatul Vasile Pruteanu, a

depus recurs, care ulterior, la 1 august 2022, a fost completată cu motivare

împotriva deciziei din 18 mai 2022 a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea

actelor judecătorești emise de instanțele ierarhic inferioare, cu pronunțarea unei noi

decizii privind admiterea integrală a cererii de chemare în judecată.

În argumentarea cererii de recurs, cu reiterarea motivelor de fapt și de drept

anterior expuse, recurentul a invocat că nu este de acord cu hotărârea contestată,

deoarece instanțele ierarhic inferioare la adoptarea acestora nu au constatat și

elucidat pe deplin circumstanțele care au importanță pentru soluționarea cauzei, au

aplicat eronat normele de drept material și procedural.

În conformitate cu art. 244 alin. (1) din Codul administrativ, hotărârile curții

de apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu

recurs.

În conformitate cu art. 245 alin. (1) și (2) din Codul administrativ, recursul se

depune la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței

de apel, dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se

prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei

instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea

recursului se depune la instanța de apel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 18 mai 2022, însă

date privind notificarea dispozitivului deciziei lipsesc. Iar decizia motivată a fost

notificată reprezentantului recurentului, avocatul Vasile Pruteanu, ulterior

depunerii recursului motivat, la data de 13 august 2022 (f.d. 158).

Prin urmare, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ menționează că Arcadie Bostan, reprezentat de avocatul Pruteanu

Vasile, s-a conformat prevederilor legale și a depus recursul în termenul prevăzut

de art. 245 din Codul administrativ.

La 24 august 2022, prin intermediul oficiului poștal, în adresa intimaților a

fost expediată copia recursului depus de Arcadie Bostan, reprezentat de avocatul

Pruteanu Vasile, cu înștiințarea despre posibilitatea depunerii referinței.

Prin referința din 15 septembrie 2022, Ministerul Afacerilor Interne a solicitat

respingerea cererii de recurs, ca fiind neîntemeiată.

La 15 septembrie 2022, Inspectoratul de Management Operațional a depus

referință, solicitând respingerea recursului declarat de Arcadie Bostan, cu

menținerea deciziei din 18 mai 2022.

Studiind materialele dosarului, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul

urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele motive.

Prin prisma art. 246 alin. (1) din Codul administrativ, Curtea Supremă de

Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este

inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere, în acord cu alin. (2) din

4

art. 246 Codul administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile

enumerate la literele a)-f). Din analiza acestor prevederi, rezultă că

admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, în special, nu se limitează doar la

temeiurile menționate ci urmează să însușească în condițiile Codului administrativ

exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil bazat pe temeiuri

concludente și serioase.

Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special”

denotă caracterul neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp

oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu

prezintă o motivare suficient de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși

un eventual succes rezultat din examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, instanța de recurs reține că din Codul administrativ

dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a

cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept

procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate,

într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Instanța de recurs reține că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs

trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate

mai sus.

Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării

recursului în Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de

la art. 245 alin. (2) din Codul administrativ.

În context, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la

formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și

filtrului de admisibilitate.

De asemenea, Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în

contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în

special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de

contencios administrativ.

Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece

filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal

fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de

acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise (Golder împotriva

Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230). Acesta este în

special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura

sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de

o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de

admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages

Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de

aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde

de caracteristicile speciale ale procedurilor respective; trebuie ținut cont de

5

totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic

superioare în acest sistem (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996,

Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile

cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni

de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se

vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În circumstanțele menționate, completul specializat în examinarea acțiunilor

în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara

inadmisibil recursul depus de Arcadie Bostan, reprezentat de avocatul Pruteanu

Vasile.

În conformitate cu prevederile art. art. 230, 246 din Codul administrativ,

completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție

d i s p u n e :

Recursul depus de Arcadie Bostan, reprezentat de avocatul Pruteanu Vasile,

se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

Judecătorul Ala Cobăneanu

Judecători Nina Vascan

Nicolae Craiu

6