3ra-758/22 — cu privire la anularea actelor administrative

3ra-758/22 — cu privire la anularea actelor administrative (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 3ra-758/22

2-20047447-01-3ra-27072022

Prima instanță: Judecătoria Chișinău sediul Rîșcani (jud. O. Melniciuc)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. G. Mîra, G. Dașchevici, A. Bostan)

ÎNCHEIERE

26 octombrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Nina Vascan

Nicolae Craiu

examinând admisibilitatea recursului depus de Consiliul comunal Grătiești,

reprezentat de avocatul Oleg Bîrca

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată a lui

Nicolae Mamaischi și Societății cu Răspundere Limitată „Rafael House”,

reprezentați de avocatul Sorin Corceac împotriva Consiliului comunal Grătiești

municipiul Chișinău cu privire la anularea actului administrativ individual

defavorabil și

la cererea de chemare în judecată a Oficiului teritorial Chișinău al

Cancelariei de Stat împotriva Consiliului comunal Grătiești municipiul Chișinău cu

privire la anularea actului administrativ individual favorabil

împotriva deciziei din 19 aprilie 2022 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost respins apelul depus de Consiliul comunal Grătiești și menținută hotărârea din

14 iunie 2021 a Judecătoriei Chișinău sediul Rîșcani

constată:

La 5 mai 2020, Nicolae Mamaischi și SRL „Rafael House”, reprezentați de

avocatul Sorin Corceac au depus cerere de chemare în judecată împotriva

Consiliului comunal Grătiești municipiul Chișinău cu privire la anularea actului

administrativ individual defavorabil.

În motivarea acțiunii au invocat că Nicolae Mamaischi, în calitate de

proprietar al terenului din str. XXXXX com. XXXXX mun. XXXXX, a solicitat

autorității publice locale pârâte aprobarea planului urbanistic de detaliu privind

edificarea pe terenul indicat a unei case de locuit cu regimul de înălțime

S+P+4E+M, act solicitat în vederea realizării unui proiect de investiții în

1

construirea casei de locuit vizate, iar prin decizia Consiliului comunal Grătiești nr.

4/2 din 11 iulie 2016 cu privire la aprobarea planului urbanistic de detaliu privind

amplasarea blocului locativ din str. XXXXX, a fost aprobat planul corespunzător.

Ulterior, terenul indicat a fost comercializat în beneficiul SRL „Rafael

House”, care este în prezent proprietarul terenului respectiv.

Au comunicat că la 21 februarie 2020, au aflat că prin decizia Consiliului

comunal Grătiești nr. 1/10 din 7 februarie 2020, a fost abrogată decizia menționată,

temei servind doar informația privind litigiul de contencios administrativ aflat pe

rolul Curții de Apel Chișinău la acțiunea SRL „Rafael House” împotriva Primăriei

com. Grătiești privind anularea refuzurilor și obligarea emiterii certificatului de

urbanism.

Au considerat decizia enunțată ca fiind ilegală, vădit abuzivă și pasibilă de

anulare în contextul în care aceasta este emisă contrar cadrului legal pertinent, în

lipsa unei justificări corespunzătoare și evident are doar scopul justificării

inacțiunilor ilicite ale autorității subordonate Consiliului.

Așadar, la emiterea deciziei nominlizate, Consiliul comunal Grătiești urma

să se conducă de dispozițiile Codului administrativ, inclusiv în contextul în care

unicele norme invocate de acesta în justificarea deciziei din 7 februarie 2020 (art. 1

și 16 din Legea privind principiile urbanismului și art. 14 alin. (1) și (2) din Legea

privind administrația publică locală) nu oferă Consiliului dreptul de a anula

arbitrar, în lipsa unui temei legal, decizia sa din 11 iunie 2016.

Au accentuat că emitentul deciziei din 7 februarie 2020 a omis dispozițiile

art. 94 Cod administrativ, deoarece contrar exigențelor acestei norme, Consiliul

comunal Grătiești nu a solicitat audierea lor asupra problemei vizate, deși decizia

emisă în consecință lezează drepturile proprietarului actual al terenului, beneficiar

tacit al deciziei nr. 4/2 din 11 iulie 2016, or poate atrage anularea actelor juridice

încheiate în vederea realizării proiectului de construire a casei de locuit vizate cu

restituirea prestațiilor primite în baza acestora, prejudiciu ce va fi majorat prin

cheltuielile suportate pentru întocmirea planului urbanistic de detaliu, de

autentificare notarială a actelor juridice respective, de plată a impozitelor aferente

acestora, astfel încât suma prejudiciului constituie, estimativ, peste 2,5 mii lei, fără

a lua în considerație și venitul ratat.

Au reiterat că potrivit motivării deciziei din 7 februarie 2020, autoritatea

emitentă nu a invocat existența vreunui temei de ilegalitate al deciziei nr. 4/2 din

11 iulie 2016, ci s-a limitat la existența unui litigiu aferent eliberării certificatului

de urbanism pentru construire, or acest temei nu este prevăzut de lege ca motiv ce

ar justifica anularea unui act administrativ legal favorabil (abuzul în cazul dat

constituind tentativa ilicită, criminală chiar, de a justifica refuzul și inacțiunea

Primarului com. Grătiești în eliberarea certificatului solicitat), însă dispoziția de

abrogare utilizată în textul deciziei nr. 1/10 din 7 februarie 2020, pe lângă faptul că

nu se regăsește în textul Codului administrativ, contravine dispozițiilor art. 146

Cod administrativ, ce reglementează revocarea unui act administrativ legal

favorabil, cum este decizia Consiliului comunal Grătiești nr. 4/2 din 11 iunie 2016.

2

La fel, au evidențiat că art. 146 alin. (1) Cod administrativ prevede expres și

exhaustiv lista temeiurilor pentru revocarea actului administrativ individual

favorabil, ce nu poate fi extinsă de autoritatea publică locală.

Au precizat că, în speță, însă, nu există o prevedere legală și nici decizia

nr. 4/2 din 11 iulie 2016 nu conține rezerva revocării, decizia dată nu este legată de

o obligare ce nu ar fi fost îndeplinită de beneficiar, nu există fapte survenite

ulterior, ce ar permite autorității publice să nu emită decizia nr. 4/2 din 11 iulie

2016 și fără revocarea acesteia s-ar periclita interesul public, nu există o prevedere

legală modificată în baza căreia autoritatea publică ar avea dreptul să nu emită

actul administrativ, inclusiv în contextul în care beneficiarul deja a făcut uz de

avantajul respectiv și a primit prestații în baza actului administrativ, iar revocarea

deciziei nominalizate nu este necesară pentru prevenirea sau înlăturarea

dezavantajelor grave pentru bunăstarea comună în contextul în care edificarea

blocului locativ respectiv corespunde interesului public, dezvoltării comunei și nu

contravine vreunui interes al acesteia.

Au remarcat că adoptarea unui atare comportament de către autoritatea

publică locală este inadmisibilă inclusiv în conceptul jurisprudenței constante a

Curții Europene a Drepturilor Omului ce oferă protecția dreptului de proprietate,

garantat de art. 1 al Primului Protocol la Convenția Europeană pentru Apărarea

Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, prin prisma noțiunii de

„speranță legitimă” atribuită la noțiunea de „bun” (cauza Pine Valley

Developments și alții contra Irlandei, hotărârea din 29 noiembrie 1991).

Or, decizia „abrogată” de către Consiliul comunal Grătiești instituia pentru

dânșii o „speranță legitimă” în vederea realizării posibilității edificării, după

primirea actelor permisive, a construcției casei de locuit multietajate, deoarece prin

acest act autoritatea publică abilitată a stabilit deja posibilitatea realizării regimului

urbanistic corespunzător și, astfel, în realizarea proiectului respectiv deja au fost

investite mijloace bănești considerabile.

Au indica că în cauza examinată de CtEDO, indicată supra, instanța

europeană a constatat că eliberarea unui certificat prealabil de urbanism de către

autoritatea publică locală, pe baza căruia reclamanta efectuase investiții, constituie

un element al proprietății, iar autoritatea publică nu poate reveni asupra acestuia,

respectiv a-l abroga, contrariul lezând dreptul de proprietate prin prisma

principiului menționat, astfel încât abrogarea vizată este contrară dispozițiilor

Convenției, situație ce este practic identică cu cea descrisă supra.

Au conchis reclamanții că în cazul dat sunt întrunite temeiurile de anulare a

deciziei Consiliului comunal Grătiești nr. 1/10 din 7 februarie 2020.

Au relatat că la 21 februarie 2020, au adresat pârâtului o cerere prealabilă,

solicitând prezentarea actelor ce au stat la baza emiterii deciziei contestate,

suspendarea și anularea acesteia, însă până în prezent nu au recepționat niciun

răspuns la cererea prealabilă, deși termenul de examinare a expirat la 23 martie

2020.

3

De asemenea, au mai notat că prin emiterea deciziei contestate Consiliul

comunal Grătiești a creat o situație favorabilă organului său administrativ în cadrul

procesului judiciar inițiat de SRL „Rafael House” împotriva Primarului

com. Grătiești privind obligarea eliberării certificatului de urbanism, acțiuni ce duc

la tergiversarea realizării proiectului de investiție în construirea casei de locuit pe

care dânșii intenționează să o edifice pe terenul vizat, ceea ce generează, din nou,

prejudicii considerabile.

Și-au întemeiat pretențiile în temeiul dispozițiilor art. 17, 172, 189, 191-196,

203-212, 214, 221, 222, 224 Cod administrativ.

Au solicitat admiterea acțiunii, anularea deciziei Consiliului comunal

Grătiești nr. 1/10 din 7 februarie 2020 cu privire la abrogarea deciziei Consiliului

comunal Grătiești nr. 4/2 din 11 iulie 2016 cu privire la aprobarea planului

urbanistic de detaliu privind amplasarea blocului locativ din str. XXXXX, precum

și compensarea din contul pârâtului a cheltuielilor de judecată ce vor fi suportate în

legătură cu examinarea prezentei cauze.

La 5 mai 2020, Oficiul teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat a depus

cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului comunal Grătiești municipiul

Chișinău, terț SRL „Rafael House” cu privire la anularea actului administrativ

individual favorabil.

În motivarea acțiunii a invocat că Consiliul comunal Grătiești municipiul

Chișinău a adoptat decizia nr. 1/10 din 7 februarie 2020 cu privire la abrogarea

deciziei Consiliului comunal Grătiești nr. 4/2 din 11 iulie 2016 cu privire la

aprobarea planului urbanistic de detaliu privind amplasarea blocului locativ din

str. XXXXX.

A comunicat că Oficiul teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat, în

conformitate cu art. 64 din Legea privind administrația publică locală și

Regulamentul cu privire la organizarea și funcționarea oficiilor teritoriale ale

Cancelariei de Stat, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 845 din 18 decembrie

2009, a efectuat controlul de legalitate a deciziei nr. 1/10 din 7 februarie 2020 și a

constatat că a fost adoptată cu încălcarea legislației în vigoare.

A menționat că, în corespundere cu art. 68 alin. (2) din Legea nr. 436-XVI

din 28 decembrie 2006 privind administrația publică locală, pct. 9 subpct. 2) lit. a)

și 13 lit. e) din Regulamentul cu privire la organizarea și funcționarea oficiilor

teritoriale ale Cancelariei de Stat, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 845 din 18

decembrie 2009, prin notificarea din 4 martie 2020, Oficiul teritorial Chișinău al

Cancelariei de Stat a solicitat abrogarea deciziei Consiliului comunal Grătiești nr.

1/10 din 7 februarie 2020, ca fiind emisă contrar legii.

Astfel, conform prevederilor art. 68 alin. (3) din Legea nr. 436-XVI din

28 decembrie 2006 privind administrația publică locală, organul emitent (în cazul

dat Consiliul comunal Grătiești) urma să efectueze una dintre cele două acțiuni

prevăzute de lege: să respingă cererea sau să o admită și, după caz, să revoce sau să

modifice actul administrativ.

4

Reieșind din prevederile art. 146 alin. (1) Cod administrativ, art. 14 alin. (2)

lit. z1 ) și 22 alin. (1) din Legea nr. 436-XVI din 28 decembrie 2006 privind

administrația publică locală, art. 3 alin. (4) și 12 alin. (6) din Legea nr. 239 din

13 noiembrie 2008 privind transparența în procesul decizional, a remarcat că

Consiliul comunal Grătiești a adoptat decizia vizată cu încălcarea procedurii

stabilite.

Și-a întemeiat pretențiile în temeiul dispozițiilor art. 63, 64, 68 din Legea

nr. 436-XVI din 28 decembrie 2006 privind administrația publică locală, art. 2

alin. (2), 7, 189 alin. (3), 203 lit. c), 206 alin. (1) lit. e), 211, 212 Cod

administrativ, art. 166, 167, 192, 277 și 278 CPC.

A solicitat admiterea acțiunii, anularea deciziei Consiliul comunal Grătiești

municipiul Chișinău nr. 1/10 din 7 februarie 2020 cu privire la abrogarea deciziei

Consiliului comunal Grătiești nr. 4/2 din 11 iulie 2016 cu privire la aprobarea

planului urbanistic de detaliu privind amplasarea blocului locativ din str. XXXXX.

Prin încheierea din 20 august 2020 a Judecătoriei Chișinău sediul Rîșcani, a

fost conexată cauza la cererea de chemare în judecată în contenciosul administrativ

depusă de Oficiul teritorial Chișinău a Cancelariei de Stat împotriva Consiliului

comunal Grătiești municipiul Chișinău și terțul SRL „Rafael House” privind

anularea deciziei Consiliului comunal Grătiești nr. 1/10 din 7 februarie 2020, aflată

în procedura judecătorului Marcel Gandrabur (dosarul nr. 3-925/2020) la cauza

intentată la acțiunea în contencios administrativ depusă de Nicolae Mamaischi și

SRL „Rafael House” împotriva Consiliului comunal Grătiești municipiul Chișinău

privind anularea actului administrativ individual defavorabil, aflată în procedura

judecătorului Oleg Melniciuc (dosarul nr. 3-908/2020), pentru a fi examinate într-o

singură procedură.

Prin încheierea din 14 aprilie 2021 a Judecătoriei Chișinău sediul Rîșcani, a

fost atrasă în proces, în calitate de terț, Elena Mamaischii.

Prin hotărârea din 14 iunie 2021 a Judecătoriei Chișinău sediul Rîșcani, a

fost admisă cererea de chemare în judecată în contenciosul administrativ depusă de

Nicolae Mamaischi și SRL „Rafael House” și cererea de chemare în judecată

depusă de Oficiul teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat.

A fost anulată decizia Consiliului comunal Grătiești municipiul Chișinău

nr. 1/10 din 7 februarie 2020 cu privire la abrogarea deciziei Consiliului comunal

Grătiești nr. 4/2 din 11 iulie 2016 cu privire la aprobarea planului urbanistic de

detaliu privind amplasarea blocului locativ din str. XXXXX, ca neîntemeiată.

La 8 iulie 2021, cu respectarea termenului prevăzut la art. 232 alin. (1) Cod

administrativ, Consiliul comunal Grătiești, reprezentat de avocatul Oleg Bîrca a

depus apel nemotivat împotriva hotărârii primei instanțe, iar la 20 octombrie 2021,

cu respectarea termenului prevăzut la art. 232 alin. (2) Cod administrativ, a fost

prezentată motivarea apelului.

Prin decizia din 19 aprilie 2022 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins

apelul depus de Consiliul comunal Grătiești și menținută hotărârea din 14 iunie

2021 a Judecătoriei Chișinău sediul Rîșcani.

5

În consolidarea soluției adoptate, instanțele de judecată ierarhic inferioare au

stabilit că, după mai bine de patru ani de la adoptarea deciziei Consiliului comunal

Grătiești nr. 4/2 din 11 iulie 2016 cu privire la aprobarea planului urbanistic de

detaliu privind amplasarea blocului locativ din str. XXXXX com. XXXXX, decizie

care a fost adoptată în urma consultărilor publice, fiind obținut avizul pozitiv al

Comisiei pentru agricultură și industrie, protecția mediului și amenajarea

teritoriului, prin care a decis cu 6 voturi pentru de aprobat PUD-ul prezentat pentru

construcția casei etajate din str. XXXXX, Consiliul comunal Grătiești doar

preluând integral prevederile art. 1 și 16 (fără a indica și prevederile art. 11, 12, 13

conținute în nota informativă) din Legea privind principiile urbanismului și

amenajării teritoriului nr. 835-XIII din 17 mai 1996, fără a indica în concret în ce

sens anume la emiterea deciziei nr. 4/2 din 11 iulie 2016, acestea au fost ignorate,

neîntemeiat a dispus abrogarea acesteia prin decizia nr. 1/10 din 7 februarie 2020.

Or, art. 1 din Legea privind principiile urbanismului și amenajării teritoriului

nr. 835-XIII din 17 mai 1996, definește noțiunile principale utilizate în sensul

prezentei legi: amenajare a teritoriului; urbanism; documentație de urbanism și

amenajare a teritoriului; planuri urbanistice și planuri de amenajare a teritoriului;

programe de urbanism și amenajare a teritoriului, etc.

Din analiza dosarului administrativ prezentat de autoritatea publică

pârâtă/apelantă, se atestă că Consiliul comunal Grătiești nu l-a informat pe Nicolae

Mamaischi, proprietarul inițial al terenului cu nr. cadastral XXXXX și beneficiarul

deciziei Consiliului comunal Grătiești nr. 4/2 din 11 iulie 2016, precum și actualul

proprietar al terenului enunțat, SRL „Rafael House”, care se află în litigiul cu

autoritățile publice locale, despre faptul că Consiliul comunal Grătiești a inițiat

procedura de abrogare a deciziei nr. 4/2 din 11 iulie 2016 și corespunzător nici nu

i-a audiat referitor la chestiunea privind eventuala abrogare a deciziei nr. 4/2 din

11 iulie 2016, or careva probe în combaterea concluziei date la dosarul

administrativ nu se regăsesc.

Prima instanță și instanța de apel au reținut că indicarea în preambulul

actului administrativ contestat că acesta a fost emis urmare a audierii informației

privind litigiul de contencios administrativ pendinte la Curtea de Apel Chișinău, la

cererea de chemare în judecată a SRL „Rafael House” vs Primarul comunei

Grătiești privind constatarea drept neîntemeiate și anularea refuzului nr. 65/19 din

6 februarie 2019 și a refuzului nr. 184/19 din 29 martie 2019, obligarea la emiterea

certificatului de urbanism pentru proiectarea pe terenul cu nr. cadastral XXXXX a

unei case de locuit multifamiliale cu regim de înălțime S+P+4E+M și încasarea

cheltuielilor de judecată (dosar nr. 3-1177/19, 2-19088632-02-3a-23072019), și în

temeiul art. 1, 16 din Legea nr. 835/1996, nu poate fi catalogat că decizia

menționată este una motivată atât în fapt, cât și în drept.

Instanțele de judecată ierarhic inferioare nu au identificat niciun temei legal

care să conducă la concluzia că decizia Consiliului comunal Grătiești municipiul

Chișinău nr. 1/10 din 7 februarie 2020 cu privire la abrogarea deciziei Consiliului

comunal Grătiești nr. 4/2 din 11 iulie 2016 cu privire la aprobarea planului

6

urbanistic de detaliu privind amplasarea blocului locativ din str. XXXXX com.

XXXXX, este una întemeiată, considerent din care aceasta urmează a fi anulată.

La 16 mai 2022, Consiliul comunal Grătiești, reprezentat de avocatul Oleg

Bîrca a depus recurs nemotivat împotriva deciziei din 19 aprilie 2022 a Curții de

Apel Chișinău, solicitând admiterea recursului, casarea integrală a deciziei

instanței de apel și a hotărârii primei instanțe, cu adoptarea unei noi soluții prin

care să fie declarată inadmisibilă sau să fie respinsă integral cererea de chemare în

judecată în contenciosul administrativ depusă de Nicolae Mamaischi și SRL

„Rafael House” și cererea de chemare în judecată depusă de Oficiul teritorial

Chișinău al Cancelariei de Stat.

La 1 august 2022, prin intermediul poștei electronice și la 2 august 2022,

prin intermediul oficiului poștal, Consiliul comunal Grătiești, reprezentat de

avocatul Oleg Bîrca a prezentat motivarea recursului împotriva deciziei din 19

aprilie 2022 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea recursului, casarea

integrală a deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe, cu adoptarea unei

noi hotărâri prin care cererile de chemare în judecată depuse de Nicolae

Mamaischi, SRL „Rafael House” și Oficiul teritorial Chișinău al Cancelariei de

Stat să fie declarate inadmisibile și neîntemeiate.

În susținerea recursului a invocat că instanța de apel și instanța de fond au

încălcat și aplicat eronat normele de drept material ce se manifestă prin faptul că au

aplicat prevederi legale ce nu urmau a fi aplicate raportului juridic și au interpretat

în mod eronat legea, totodată, au fost apreciate arbitrar probele ceea ce a condus

indubitabil la soluționarea greșită a cauzei.

A menționat că la originea litigiului stă o decizie controversată a consiliului

local nr. 4/2 din 11 iulie 2016 cu privire la aprobarea planului urbanistic de detaliu

privind amplasarea blocului locativ din str. XXXXX, prin care a fost acceptată

cererea lui Nicolae Mamaischi privind aprobarea planului urbanistic în detaliu.

Atât în instanța de fond, cât și în instanța de apel a fost probată ilegalitatea

deciziei nr. 4/2 din 11 iulie 2016, fapt care a servit temei de retragere a acestui act

administrativ, or, la caz, contrar art. 16 alin. (1) și (2) din Legea privind principiile

urbanismului nr. 835/2016, planul urbanistic în detaliu a fost elaborat în lipsa

planului de urbanism general aprobat și certificatului de urbanism, fapt pe care l-au

recunoscut în judecată Nicolae Mamaischi și SRL „Rafael House” prin

intermediului avocatului.

Așadar, menținerea în vigoare a acestui plan de urbanism și eliberarea

actelor permisive în temeiul acestuia, pe lângă faptul că sunt afectate de efectele

ilegalității sale, aduc atingere și interesului comun, or în zonă conform

documentației de urbanism și amenajare a teritoriului este stabilit un alt regim de

înălțime, un alt procent de ocupare a teritoriului decât cel care se propune în planul

de urbanism în detaliu, ceea ce afectează semnificativ interesele populației din

zonă, în circumstanțe în care în toată XXXXX sunt doar case preponderent

individuale până în trei nivele.

7

A considerat că atât instanța de fond, cât și instanța de apel au aplicat eronat

norme de drept aplicabile raportului juridic dedus judecății, și anume art. 144

alin. (1) și (6) Cod administrativ, menționând că procedurii administrative prin care

s-a abrogat decizia Consiliului comunal Grătiești nr. 4/2 din 11 iulie 2016 îi sunt

aplicabile normele ce guvernează temeiurile și procedura de aprobare a actelor

administrative individuale defavorabile, contrar, celor care guvernează temeiurile

și procedura de retragere a actelor administrative individuale ilegale favorabile

aplicabile speței.

Atât în încheierea din 16 martie 2021 a Judecătoriei Chișinău sediul Rîșcani,

cât și în decizia din 19 aprilie 2022 a Curții de Apel Chișinău, nu au fost

identificate care drepturi ale reclamanților au fost încălcate, în sensul valorificării

acțiunii de contencios administrativ, fiind solicitată declararea inadmisibilității

acțiunilor.

Instanțele de judecată ierarhic inferioare, în acest sens, au făcut trimitere la

prevederile art. 3, 10, 17, 20, 39 și 189 Cod administrativ, însă nu au motivat în ce

măsură acestea se aplică reclamanților. Unica explicație a instanței de apel în

decizia contestată a servit doar faptul că Nicolae Mamaischi a fost destinatarul

actului administrativ abrogat prin decizia contestată și faptul că acesta a înaintat o

cerere prealabilă, dar instanța de apel nu a dat o apreciere corespunzătoare

circumstanțelor de fapt ale cazului care demonstrează ca Nicolae Mamaischi nu

mai are în proprietate terenul din str. XXXXX com. XXXXX și careva drepturi

asupra acestuia, respectiv ultimul nu a putut justifica un drept propriu vătămat în

acțiunea în contencios administrativ.

A remarcat că instanțele de judecată au interpretat eronat normele de drept

considerând că decizia nr. 4/2 din 11 iulie 2016 conține reguli cu caracter general

aplicabil unui număr nedeterminat de persoane (care vor dobândi dreptul de

proprietate asupra terenului), nefăcând diferența între actele administrative

normative și cele individuale, or diferența dintre aceste categorii de acte este că

dacă actele administrative normative conțin reguli cu caracter general și

impersonale, oricine fiind în drept de a intra sub incidența lor la un moment dat,

cele cu caracter individual se adresează fie unor persoane fizice sau juridice, dar

care sunt determinate chiar în actul emis.

În ceea ce privește admisibilitatea acțiunii Cancelariei de Stat, recurentul nu

a negat competența Cancelariei de Stat în exercitarea atribuțiilor de control

administrativ, însă, a evidențiat că odată cu stabilirea unei noi ordini de drept prin

intrarea în vigoarea a noului Cod administrativ, acțiunea în contencios

administrativ nu mai poate fi valorificată de către Cancelaria de Stat, similar

practicii anterioare instituite prin Legea contenciosului administrativ (abrogată),

deoarece aceasta nu poate invoca un drept propriu vătămat în sensul prevederilor

Codului administrativ.

A considerat că reglementările din art. 63-68 din Legea privind administrația

publică locală contravin principiilor Codului administrativ. Or, art. 39 alin. (2) Cod

administrativ reglementează accesul liber la justiție care este unul din principiile

8

procedurii de contencios administrativ și care în același timp arată cert că la

exercitarea controlului judecătoresc pârât este doar autoritatea publică care

desfășoară activitate administrativă, iar reclamantul persoana fizică sau juridică

căruia i se aduce atingere prin activitatea administrativă desfășurată, cu excepția

acțiunilor ce derivă dintr-un contract administrativ inaplicabil speței în cauză.

Astfel, derogarea din art. 2 alin. (2) Cod administrativ nu poate fi aplicată,

fiind inadmisibilă, deoarece este contrară dreptului la un proces echitabil.

Reglementările Codului administrativ promovează acțiunile de contencios

administrativ valorificate de persoane în apărarea drepturilor subiective și

nicidecum nu admite actio popularis sau acțiuni menite să declanșeze un control

judecătoresc obiectiv al actelor administrative.

În astfel de circumstanțe dreptul vătămat nu poate fi generalizat, iar Oficiul

teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat nu a indicat dreptul personal încălcat prin

decizia contestată.

De asemenea, a considerat că a fost demonstrat cu certitudine că decizia

Consiliului comunal Grătiești nr. 4/2 din 11 iulie 2016 cu privire la aprobarea

planului urbanistic de detaliu privind amplasarea blocului locativ din str. XXXXX

la situația emiterii lui a fost adoptată cu încălcări ale prevederilor legislației în

vigoare, deoarece simpla indicare în motivarea deciziei a faptului că este de

competența autorității publice locale aprobarea planului urbanistic în detaliu, nu

exclude ilegalitatea acestuia și nu implică acceptarea acestuia în forma în care a

fost adoptat și, prin urmare, nu privează de posibilitatea retragerii actului

administrativ respectiv.

La 3 august 2022, în adresa lui Nicolae Mamaischi, SRL „Rafael House” și

Oficiului teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat a fost expediată copia recursului

depus de Consiliul comunal Grătiești, cu înștiințarea despre necesitatea prezentării

referinței, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire anexată la materialele

dosarului (f. d. 73 vol. II), fiind recepționată de către destinatari la 8 august 2022,

ceea ce se atestă prin avizele de recepție anexate la actele cauzei (f. d. 90-92 vol.

II).

La 25 octombrie 2022, prin intermediul poștei electronice, Nicolae

Mamaischi și SRL „Rafael House”, reprezentați de avocatul Sorin Corceac au

depus referință, solicitând declararea recursului depus de Consiliul comunal

Grătiești, reprezentat de avocatul Oleg Bîrcă ca fiind inadmisibil, în temeiul art.

246 alin. (2) lit. c) Cod administrativ sau, după caz, respingerea recursului cu

menținerea hotărârii primei instanțe și a deciziei instanței de apel.

Până la data stabilită pentru examinarea admisibilității recursului, Oficiul

teritorial Chișinău al Cancelariei de Stat nu și-a valorificat acest drept procedural și

nu a depus referință.

În conformitate cu art. 244 alin. (1) Cod administrativ, hotărârile curții de

apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu

recurs.

9

Conform art. 245 alin. (1) și (2) Cod administrativ, recursul se depune la

instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel,

dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Instanța de apel transmite neîntârziat

Curții Supreme de Justiție recursul împreună cu dosarul judiciar. Motivarea

recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la

notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de

recurs, motivarea recursului se depune la instanța de apel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 19 aprilie 2022, în

ședință publică (f. d. 21 vol. II).

Din materialele dosarului rezultă că la 16 mai 2022, Consiliul comunal

Grătiești, reprezentat de avocatul Oleg Bîrca a depus recurs nemotivat împotriva

deciziei din 19 aprilie 2022 a Curții de Apel Chișinău (f. d. 51-52 vol. II).

Tot materialele cauzei atestă că copia deciziei motivate din 19 aprilie 2022 a

Curții de Apel Chișinău a fost notificată recurentului Consiliul comunal Grătiești,

prin intermediul oficiului poștal, la 4 iulie 2022, fapt ce se confirmă prin avizul de

recepție anexat la actele cauzei (f. d. 59 vol. II).

Se mai constată că la 1 august 2022, prin intermediul poștei electronice și la

2 august 2022, prin intermediul oficiului poștal, Consiliul comunal Grătiești,

reprezentat de avocatul Oleg Bîrca a prezentat motivarea recursului împotriva

deciziei din 19 aprilie 2022 a Curții de Apel Chișinău (f. d. 61-69, 74-87, 89 vol.

II).

Astfel, recursul depus de Consiliul comunal Grătiești, reprezentat de

avocatul Oleg Bîrca împotriva deciziei din 19 aprilie 2022 a Curții de Apel

Chișinău este în termen.

Examinând temeiurile invocate în recursul depus de Consiliul comunal

Grătiești, reprezentat de avocatul Oleg Bîrca, în raport cu materialele cauzei,

completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție îl consideră inadmisibil, din următoarele motive.

În conformitate cu art. 246 alin. (1) Cod administrativ, Curtea Supremă de

Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este

inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere, iar în acord cu alin. (2)

art. 246 Cod administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile

enumerate la literele a)-f). Din analiza acestor prevederi, rezultă că

admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, în special, nu se limitează doar la

temeiurile menționate ci urmează să însușească în condițiile Codului administrativ

exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil bazat pe temeiuri

concludente și serioase.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în

special” denotă caracterul neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în

același timp oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de

10

recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă și care pe cale de

consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat din examinarea cererii în

completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor

în contencios administrativ reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar

caracterul nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din

perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și

material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz,

hotărârile Curții de Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și

invocare ex officio a erorilor de drept.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs

trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate

mai sus. Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării

recursului în Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de

la art. 245 alin. (2) Cod administrativ. În consecutivitate, motivarea cererii de

recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le

întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

De asemenea, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea

recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale a instanței

judecătorești supreme care constă, în special în asigurarea și interpretarea uniformă

a legilor la examinarea cauzelor de contencios administrativ. Astfel, motivarea

oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și

a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de

acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva

Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în

special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura

sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de

o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de

admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages

Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de

aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde

de caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de

totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic

superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996,

Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile

cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni

de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se

vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

11

În circumstanțele menționate, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

declara inadmisibil recursul depus de Consiliul comunal Grătiești, reprezentat de

avocatul Oleg Bîrca.

În conformitate cu art. 230 și art. 246 Cod administrativ, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul depus de Consiliul comunal Grătiești, reprezentat de avocatul Oleg

Bîrca se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Nina Vascan

Nicolae Craiu

12