3ra-818/22 — contestarea actului administrativ

3ra-818/22 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 3ra-818/22

2-21143879-01-3ra-10082022

Prima instanță: Judecătoria Soroca, sediul Central (jud: C.Botnaru)

Instanța de apel: Curtea de Apel Bălți (jud: S.Procopciuc, D.Corolevschi, D.Stănilă)

Î N C H E I E R E

26 octombrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componentă:

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Aliona Miron

Iurie Bejenaru

examinând admisibilitatea recursurilor depuse de avocatul Rodica Croitor,

reprezentantul recurentului Valerian Donica și de Valerian Donica,

în cauza de contencios administrativ, intentată la cererea de chemare în

judecată depusă de Valerian Donica împotriva Primăriei, Consiliului municipal

Soroca cu privire la obligarea emiterii actului administrativ, înlăturarea

obstacolelor și încasarea prejudiciului moral,

împotriva deciziei din 26 mai 2022 a Curții de Apel Bălți, prin care a fost

respins apelul depus de Valerian Donica,

c o n s t a t ă :

La data de 29 septembrie 2021, reclamantul Valerian Donica a depus cerere

de chemare în judecată împotriva Primăriei, Consiliului municipal Soroca cu

privire la obligarea emiterii actului administrativ, înlăturarea obstacolelor și

încasarea prejudiciului moral.

În motivarea acțiunii reclamantul a invocat că, la data de 15 iulie 2021 s-a

adresat cu o petiție în adresa Primăriei Consiliului orășenesc Soroca privind

repartizarea unui loc de parcare gratuit lângă geamul apartamentului său amplasat

pe str.XXXXX cu înlăturarea obstacolelor din preajma blocului.

La 20 iulie 2021 a primit răspuns la petiția respectivă fiind informat că,

problema vizată a fost soluționată. Apoi interpelând Inspectoratul de Poliție Soroca

în rezultat s-a constatat, că problema vizată nu a fost soluționată. Pentru

soluționarea problemei date, la 10 august 2021 a fost adresată Primăriei,

Consiliului orășenesc Soroca o cerere prealabilă cu pretențiile supra.

La 14 septembrie 2021 a primit răspuns la cererea prealabilă. Prin răspunsul

din decizia nr. D-872/21 din 10.08.2021 starea reală a situației este cu totul diferită

decât cea relatată în decizia respectivă. Primăria nici nu a încercat să îi propună un

loc de parcare a automobilului în fața blocului locativ. Prin răspunsul în decizia

nr.D872/21 din 10.08.2021 a fost interpelată Direcția Situații Excepționale Soroca

și Societatea pe acțiunii ”Regia Apă-Canal Soroca”, pentru consultația cazului

respectiv, reprezentantul Direcției Situații excepționale Soroca, a ieșit în teritoriu.

1

A notat că în răspunsul nr.527 din 01.09.2021 a instituției respective nu se

găsește informația, că porțiunea de teritoriu unde la moment este parcat

automobilul său este preconizat doar pentru auto speciale. În informația Societății

pe Acțiuni ,,Regia Apă Canal Soroca” este relatat, că teritoriul unde este parcat

automobilul lui nu creează careva impedimente procesului tehnologic al sistemului

de canalizare.

Nefiind de acord cu decizia Primăriei din 10.08.2021 din motiv că pretențiile

lui nu au fost admise și problema vizată a rămas fără soluție, s-a adresat în instanța

de judecată cu prezenta acțiune.

A mai menționat că, fiind o persoană cu dizabilități locomotorii (lipsa unui

membru inferior) în cererile care au fost adresate Primăriei, Consiliului orășenesc

Soroca a solicitat emiterea unei decizii cu privire la eliberarea unui permis pentru

locul gratuit de parcare în preajma balconului său, pentru a avea posibilitatea de a

instala cameră video, pe motiv că anterior automobilul ultimului a fost furat. Până

în prezent infractorii nu au fost identificați.

În argumentarea poziției sale, reclamantul a făcut referire la art. 7 a Legii

nr.60 din 30.03.2012 privind incluziunea socială a persoanei cu dizabilități

respectiv, prevederile alin.(1) prezumă că, în scopul asigurării unei vieți

independente persoanelor cu dizabilități, autoritățile publice centrale și locale,

organizațiile nonguvernamentale, agenții economici, indiferent de forma de

organizare juridică în funcție de competențele lor funcționale, evaluează situația în

domeniu și întreprind măsuri concrete pentru a facilita accesul persoanelor cu

dizabilități, în condiții de egalitate cu ceilalți, la mediul fizic, la transport, la

informație și la mijloacele de comnunicare, inclusiv la tehnologia informației și la

comunicațiile electronice, la alte utilități și servicii deschise sau furnizate

publicului, atît în localitățile urbane, cît și în localitățile rurale, inclusiv prin

adaptarea, rezervarea și semnalizarea prin semnul internațional a cel puțin 4% din

numărul total al locurilor de parcare dar nu mai puțin de 2 locuri, pentru parcarea

gratuită a mijloacelor de transport pentru persoane cu dizabilități, în conformitate

cu normativele în vigoare.(2) Identificarea și eliminarea obstacolelor/barierelor față

de accesul deplin al persoanelor cu dizabilități trebuie aplicate în special la clădiri,

drumuri, mijloace de transport și alte utilități interioare și exterioare, inclusiv școli,

case, instituții publice și locuri de muncă, la serviciile de informare și comunicare,

inclusiv serviciile electronice și de urgență, de asemenea la alte utilități și servicii

publice. (3) Proiectarea și dezvoltarea bunurilor, serviciilor, echipamentelor și

utilităților se fac în baza designului universal, care presupune o adaptare minimă și

la cel mai scăzut cost al acestora, astfel încît ele să răspundă nevoilor specifice ale

persoanelor cu dizabilități. (4) În spațiile de parcare ale domeniului public și în

cele de la domiciliul persoanelor cu dizabilități, administratorul acestora

repartizează persoanelor cu dizabilități, la solicitare, locuri de parcare gratuită cât

mai aproape posibil de intrarea în clădire.

A mai invocat reclamantul că, o altă problemă este blocarea drumului de

ieșire cu automobilul dat fiind faptul că, este persoană cu dezabilitate de deplasare

îi este greu de a manevra automobilul întâlnind dificultăți la manevra de ieșire

deoarece drumul este foarte îngust iar deplasarea fără transport a ultimului este

dificilă, respectiv, din cauza blocării drumului în jurul la doi ani de zile nu poate

ieși cu automobilul, respectiv consideră că prin nesoluționarea, tergiversarea și

2

atitudinea indiferentă a Primăriei Consiliul orășenesc Soroca față de situația sa, ca

persoană cu dizabilitate a fost afectat moral.

A mai făcut referire la prevederile art.2036 alin. (1) Cod civil unde este

indicat că ”în cazul în care persoanei i s-a cauzat un prejudiciu moral prin fapte ce

atentează la drepturile ei personale nepatrimoniale, precum și în alte cazuri

prevăzute de lege, instanța de judecată are dreptul să oblige persoana responsabilă

la reparația prejudiciului prin plata de despăgubiri”. (2) Prejudiciul moral se repară

indiferent de existența și întinderea prejudiciului patrimonial. (3) Reparația

prejudiciului moral se face și în lipsa vinovăției autorului, faptei ilicite în cazul în

care prejudiciul este cauzat prin condamnare ilegală, atragere ilegală la răspundere

penală, aplicare ilegală a arestului preventiv sau a declarației scrise de a nu părăsi

localitatea, aplicarea ilegală în calitate de sancțiune administrativă a arestului,

muncii neremunerate în folosul comunității și în alte cazuri prevăzute de lege. (4)

Dacă legea nu prevede altfel, simpla constatare a încălcării unui drept sau interes

recunoscut de lege fără plata de despăgubiri oferă satisfacție echitabilă persoanei

vătămate doar când aceasta corespunde cu natura dreptului sau interesului

recunoscut de lege încălcat și persoana vătămată astfel va putea obține o valoare

nepatrimonială superioară prejudiciului moral suferit. Respectiv, în virtutea

raportului obligațional și în acord cu prevederile legale reclamantul consideră că a

fost frustrat, afectat de emoții negative, a pierdut încrederea și speranța în ajutor

din partea autorităților publice locale mai mult ca atît, pînă în prezent din cauza

blocării drumului este impus în situația de a se deplasa pe jos cea ce este dificil

pentru ultimul. În atare împrejurări deoarece repararea prejudiciului moral este

prevăzută de legislație, odată ce norma de drept enunțată care reglementează

expres dreptul la plata de despăgubiri, consideră că pârâtul urmează a fi obligat la

plata despăgubirilor morale în cuantum de 20 000 de lei.

A solicitat reclamantul, obligarea Primăriei, Consiliul orășenesc Soroca de a

emite o decizie de repartizare reclamantului a unui loc de parcare gratuit lângă

geamul apartamentului amplasat pe str.XXXXX, cu înlăturarea obstacolelor din

preajma blocului și încasarea prejudiciului moral în mărime de 20 000 de lei.

Prin încheierea din 04.10.2021 a Judecătoriei Soroca, sediul central cerința

reclamatului privind încasarea prejudiciului moral în mărime de 20 000 de lei a

fost declarată inadmisibilă.

Prin hotărârea Judecătoriei Soroca, sediul central din 07 decembrie 2021, a

fost respinsă cererea de chemare în judecată înaintată de Donica Valerian către

Primăria, Consiliul orășenesc Soroca cu privire la obligarea emiterii actului

administrativ, înlăturarea obstacolelor și încasarea prejudiciului moral (f.d.70, 78-

83).

La 08 decembrie 2021 (f.d.75), apelantul Donica Valerian a înaintat cerere de

apel împotriva hotărârii Judecătoriei Soroca, sediul central din 07 decembrie 2021,

solicitând casarea acesteia și pronunțarea unei noi soluții pe caz.

În speță, termenul de declarare a apelului a început să curgă la 08 decembrie

2021 și a expirat la 06 ianuarie 2022, inclusiv, prin urmare, apelul a fost declarat în

termen.

Prin decizia din 26 mai 2022 a Curții de Apel Bălți a fost respins apelul

declarat de Valerian Donica împotriva hotărârii Judecătoriei Soroca, sediul central

din 07 decembrie 2021.

3

Pentru a decide astfel, instanța de apel a invoca că la materialele dosarului a

fost anexat planul urbanistic general (f.d.46), unde sunt indicate toate căile de

acces la străzile cu interes de oraș și străzile cu interes de raion care nu prevede

formarea sectoarelor de teren în scopul unor parcări private, iar terenul la care se

face referire, este cu destinație de spații verzi, cu acces numai a autospecialelor.

În acest context, instanța de apel justificat a reținut prevederile pct.18 al

Hotărârii Guvernului nr.1159/2007 cu privire la aprobarea Reglementării Tehnice

”Reguli Generale de Apărare împotriva Incendiilor din Republica Moldova, care

statuează că, ”Drumurile, căile de acces, trecerile la clădirile, instalațiile,

depozitele deschise și la sursele de apă pentru stingerea incendiilor, precum și la

scările de incendiu și la mijloacele de stingere a incendiilor, trebuie să fie

permanent libere și să fie menținute în stare ce asigură posibilitatea de acces”.

În consecință, instanța de apel a reținut cu temeinicie și prevederile art.5

alin.(2) al Legii nr.29/2018 privind delimitarea proprietății publice, de unde rezultă

că regimul juridic al bunurilor domeniului public ”Bunurile domeniului public: a)

nu pot fi înstrăinate sau depuse în capitalul social al unor persoane juridice; b) nu

pot fi supuse urmăririi silite; c) nu pot fi incluse în masa debitoare în cazul

insolvabilității, falimentului persoanei juridice; d) nu pot fi obiectul unei garanții

reale”, precum și prevederile art.11 alin. (2) lit. d) al Legii sus menționate, care

prevede că, ”De domeniul public al unităților administrativ- teritoriale de nivelul

întâi țin: piețele, parcurile, scuarurile, grădinile publice, ariile naturale și alte spații

verzi, piețele comerciale, târgurile, zonele de agrement, obiectivele sportive ale

administrației publice locale și terenurile aferente acestora”.

Potrivit prevederilor art.11 Cod Funciar al Republicii Moldova, Autoritățile

administrației publice locale atribuie cetățenilor terenuri fără plată doar numai

pentru case și grădini iar sectorul solicitat de reclamant contrazice cerințelor

prevăzute de Planul Urbanistic General al mun. Soroca cu atât mai mult că

drumurile, căile de acces trebuie să fie permanent libere și să fie menținute în stare

ce asigură posibilitatea de acces a autospecialelor în caz de calamități, incendii,

precum și la deservirea post utilizării în timp a fațadei clădirii.

Instanța de apel a mai constatat că, reclamantul Donica Valerian este

persoană în etate și cu dizabilități, fapt confirmat prin certificatul de încadrare în

grad de dizabilitate seria/nr.XXXXX (f.d.19).

Art.2 al Legii privind incluziunea socială a persoanelor cu dizabilități

nr.60/2012 stipulează definiția adaptării rezonabile fiind modificările și ajustările

necesare și adecvate, care nu impun un efort disproporționat sau nejustificat atunci

când este necesar, pentru a permite persoanelor cu dizabilități să se bucure sau să-

și exercite, în condiții de egalitate cu ceilalți, toate drepturile și libertățile

fundamentale ale omului; la art.20 alin.(7) este stipulat că, persoanele cu

dizabilități locomotorii beneficiază, la cerere, de permis pentru locurile gratuite de

parcare gestionate de autoritățile administrației publice locale. Autovehiculul care

transportă o persoană cu dizabilități locomotorii posesoare de permis beneficiază

de parcare gratuită.

Prin urmare, din analiza probatoriului cauzei, instanța de apel a relatat că,

Primăria mun. Soroca i-a propus reclamantului Donica Valerian posibilitatea de a

amenaja o parcare în fața curții blocului de locuit, dat fiind faptul că locul parcării

pe care îl solicită petiționarul se află pe calea de acces a autospecialelor din cadrul

Direcției Situații Excepționale, Serviciului de canalizare a S.A. ”Regia Apă-Canal

4

Soroca”, dar ultimul a refuzat această propunere, motivând că dorește ca

automobilul său să fie parcat lângă geamul apartamentului cei aparține.

În speță, instanța de apel a reliefat că la examinarea obiecțiilor reclamantului

s-a ținut cont de doleanțele acestuia, precum că membrii comisiei să fie incluși

reprezentant al IP Soroca, polițistul de sector, reprezentant de la Direcția Situații

Excepționale Soroca, un reprezentant de la S.A. ”Regia-Apă-Canal Soroca”,

respectiv, în urma medierii problemei privind parcarea pentru persoana cu

dizabilitate, din conținutul procesului- verbal al comisiei din 26.11.2021 (f.d.56-

59) s-a stabilit că, membrii comisiei desemnați prin dispoziția primarului, s-au

deplasat la fața locului și au început discuțiile cu privire la amenajarea locului de

parcare pentru persoana cu dizabilitate iar locul propus de către membrii comisiei a

fost respins de către Donica Valerian, chiar dacă pentru amenajarea parcării

cheltuielile urmau să fie suportate de Primăria mun. Soroca, iar la amenajare

urmau a fi luate în considerație toate cerințele reclamantului și anume: suprafața

terenului necesară pentru ca dumnealui să poată manevra cu mașina, acoperirea

acestei porțiuni de teren, instalarea plăcuței că locul este pentru persoană cu

dizabilitate, iar locul solicitat de către Donica Valerian a fost exclus din start,

deoarece locul în care staționează automobilul reclamantului împiedică la calea de

acces a autospecialelor fiind necesar să fie deschis acest drum pentru cazurile de

intervenție a pompierilor.

În acest context, din analiza răspunsului autorității publice locale, instanța de

apel a invocat că, reclamantul, adresându-se de mai multe ori către organele

administrației publice locale, i-a fost oferită posibilitatea acordării unui loc de

parcare în cadrul parcării amenajate din fața blocului său de locuit, însă acesta a

refuzat invocând dorința de a parca automobilul în alt loc (spatele blocului locativ),

astfel, instanța specializată în contencios administrativ corect a apreciat faptul că

remanierea operată (oferirea unui loc de parcare în apropiere de intrarea în blocul

de locuit al reclamantului) ca fiind proporțională situației și necesităților

particulare ale acestuia totodată, Primăria mun. Soroca în încercarea de a soluționa

cauza pe cale amiabilă a mers în întâmpinarea doleanțelor reclamantului prin

lărgirea și acoperirea cu pietriș a căii de acces către locul unde petiționarul preferă

să păstreze automobilul.

Prin urmare, instanța de apel a concluzionat că administrația publică locală

nu a refuzat și nici nu refuză reclamantului Valerian Donica în acordarea unui loc

de parcare, doar că acesta nu poate fi cel care ultimul l-a solicitat, or, toți membrii

comisiei care s-au deplasat la fața locului au constatat cu certitudine imposibilitatea

acordării și amenajării acestuia, fapt care rezultă atât din conținutul procesului-

verbal întocmit la fața locului, cât și din reportajul video care a fost vizionat în

cadrul examinării cauzei, realizat la fața locului în cadrul negocierilor în vederea

soluționării litigiului pe cale amiabilă, or, tot procesul a fost însoțit și de prezența

presei, unde este clar manifestat refuzul reclamantului de a accepta un oricare alt

loc de parcare, ultimul insistând anume la cel care este imposibil de oferit, din

cauza impedimentelor la care s-a făcut referire supra.

La data de 16 iunie 2022, avocatul Rodica Croitor, reprezentantul recurentului

Valerian Donica a depus recurs nemotivat împotriva deciziei din 26 mai 2022 a

Curții de Apel Bălți, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea integrală a

deciziei instanței de apel cu emiterea unei noi decizii de admitere integrală a

acțiunii (f.d.188-189).

5

Ulterior, la data de 05 august 2022 avocatul Rodica Croitor, reprezentantul

recurentului Valerian Donica a prezentat motivarea recursului (f.d.194-197).

În susținerea recursului a invocat că instanțele ierarhic inferioare au afdoptat o

hotărâre ilegală, au încălcat dreptul persoanei cu nevoi speciale căruia îi sunt

garantate prin lege drepturi speciale ca facilitarea accesului persoanelor cu

dizabilități, în condiții de egalitate cu ceilalți, la mediul fizic, la transport.

La 09 august 2022 Valerian Donica a depus recurs motivat împotriva deciziei

din 26 mai 2022 a Curții de Apel Bălți, solicitând casarea deciziei recurate cu

emiterea unei noi decizii.

În motivarea recursului s-a indicat că soluția instanței de apel în sensul

adoptat rezultată din interpretarea greșită a prevederilor legale ce guvernează

raportul juridic litigios și circumstanțele probatorii ale dosarului.

În conformitate cu art. 244 alin. (1) Cod administrativ, hotărârile curții de apel

ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.

Conform art. 245 Cod administrativ, recursul se depune la instanța de apel în

termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea nu

stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de

Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se

depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune la instanța

de apel.

Curtea de Apel Bălți a pronunțat decizia contestată la 26 mai 2022, avocatul

Rodica Croitor, reprezentantul recurentului Valerian Donica a depus recurs

nemotivat la 16 iunie 2022. Decizia motivată din 26 mai 2022 a Curții de Apel

Bălți a fost recepționată de către Valerian Donica la 29 iulie 2022, conform

avizului de recepție (f.d.162).

Prin urmare, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ menționează că avocatul Rodica Croitor, reprezentantul recurentului

Valerian Donica și Valerian Donica s-au conformat prevederilor legale și au depus

recursul nemotivat la 16 iunie 2022, iar recursul motivat la 05 august 2022 și 09

august 2022, în termenul prevăzut de art. 245 din Codul administrativ.

La 15 septembrie 2022 Primăria municipiului Soroca a depus referință și a

solicitat respingerea recursului depus de Donica Valerian.

Examinând temeiurile invocate în recursurile depuse de avocatul Rodica

Croitor, reprezentantul recurentului Valerian Donica și de Valerian Donica, în

raport cu materialele cauzei, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție le consideră inadmisibile, din

următoarele motive.

În conformitate cu art. 246, alin. (1) Cod administrativ, Curtea Supremă de

Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este

inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere, iar în acord cu alin. (2)

din art. 246 Cod administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile

enumerate la literele a)-f).

Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea

recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate ci urmează să

însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de

legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.

6

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în

special” denotă caracterul neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în

același timp oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de

recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă și care pe cale de

consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat din examinarea cererii în

completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor

în contencios administrativ reține, că Codul administrativ dezvoltă nu doar

caracterul nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din

perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și

material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz,

hotărârile Curții de Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și

invocare ex officio a erorilor de drept.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs

trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate

mai sus. Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării

recursului în Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de

la art. 245 alin. (2) din Codul administrativ. În consecutivitate, motivarea cererii de

recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le

întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

De asemenea, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea

recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale a instanței

judecătorești supreme care constă, în special în asigurarea și interpretarea uniformă

a legilor la examinarea cauzelor de contencios administrativ.

Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece

filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal

fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de

acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva

Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în

special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura

sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de

o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de

admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages

Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de

aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde

de caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de

totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic

superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996,

Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile

cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni

de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se

vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

7

În circumstanțele menționate, Completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

declara inadmisibile recursurile depuse de avocatul Rodica Croitor, reprezentantul

recurentului Valerian Donica și de Valerian Donica.

În conformitate cu art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, Completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursurile depuse de avocatul Rodica Croitor, reprezentantul recurentului

Valerian Donica și Valerian Donica se declară inadmisibile.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Aliona Miron

Iurie Bejenaru

8