3ra-579/22 — anularea actului administrativ individual defavorabil

3ra-579/22 — anularea actului administrativ individual defavorabil (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr.3ra-579/22

2-22002042-01-3ra-31052022

Prima instanță: Curtea de Apel Chișinău (jud.: A. Minciuna, V. Negru, E. Palanciuc)

Î N C H E I E R E

19 octombrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Iurie Bejenaru

Aliona Miron

examinând admisibilitatea recursului depus de Ruslan Antoniuc, prin intermediul

avocatului Mihaela Prepelița,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă de

Antoniuc Ruslan împotriva Autorității Naționale de Integritate cu privire la anularea

actului administrativ individual defavorabil,

împotriva hotărârii din 21 februarie 2022 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

respinsă acțiunea depusă de Ruslan Antoniuc,

c o n s t a t ă:

La 06 ianuarie 2022, Ruslan Antoniuc, prin intermediul avocatului Mihaela

Prepelița, a depus în instanța de contencios administrativ acțiune împotriva Autorității

Naționale de Integritate cu privire la anularea actului de constatare nr.391/26 din 10

decembrie 2021.

În motivarea acțiunii a indicat că, la 14 decembrie 2021, a constatat publicarea pe

site-ul Autorității Naționale de Integritate a actului de constare nr.391/26 din 10

decembrie 2021, anterior necunoscând despre faptul că în privința sa a fost inițiat un

control.

A indicat că la 14 decembrie 2021, a încheiat contract de asistență juridică cu

avocatul Prepeliță Mihaela, la aceeași dată, avocatul depunând la Autoritatea Națională

de Integritate cerere prin care a solicitat să facă cunoștință cu materialele procedurii de

control.

La 16 decembrie 2021, avocatul a făcut cunoștință cu actul de control, însă, actul de

constatare până la depunerea acțiunii nu a fost recepționat de Ruslan Antoniuc.

A mai menționat că prin actul de constatare nr.391/26 din 10 decembrie 2021,

inspectorul de integritate a decis constatarea că Ruslan Antoniuc, ex-director general al

S.A. „FEE-Nord”, a încălcat regimul juridic al conflictelor de interese, manifestat prin

nedeclararea și nesoluționarea conflictului de interese, emiterea/semnarea actelor

administrative, actelor juridice, cu încălcarea dispozițiilor legale privind conflictul de

interese; decăderea lui Ruslan Antoniuc din dreptul de a exercita funcții publice sau

1

funcții de demnitate publică, cu excepția funcțiilor eligibile pe o perioadă de trei ani din

data rămânerii definitive a actului de constatare, ori din data rămânerii definitive și

irevocabile a hotărârii judecătorești prin care se confirmă existența conflictului de

interese; înscrierea lui Ruslan Antoniuc în Registrul de stat al persoanelor care au

interdicție de a ocupa o funcție publică sau de demnitate publică, din data rămânerii

definitive a actului de constatare, ori din data rămânerii definitive și irevocabile a

hotărârii judecătorești prin care se confirmă existența conflictului de interese.

Potrivit actului de constatare, la 18 martie 2021 în cadrul Autorității Naționale de

Integritate a fost înregistrată sesizarea nr.D-288/21, la 1 aprilie 2021, care a fost

repartizată aleatoriu în conformitate cu dispozițiile art.30 din Legea nr.132/2016, iar la

09 aprilie 2021, potrivit procesului-verbal nr.230/26, în privința lui Ruslan Antoniuc a

fost inițiat controlul privind respectarea regimului juridic al conflictelor de interese.

A invocat că, actul administrativ individual defavorabil este emis în baza Legii

nr.132/2016, modificată prin Legea nr.130/2021, în vigoare din 29 octombrie 2021,

adică, s-a aplicat principiul aplicării imediate a noilor reglementări.

A relatat că inspectorul de integritate, în concluziile sale cu privire la aplicarea

sancțiunii, nu individualizează care lege este aplicabilă, ba mai mult, pentru unele

acțiuni, aparent stabilite în viziunea inspectorului de integritate, aplică sancțiuni peste

limita împuternicirilor sale.

Mai consideră că inspectorul de integritate, chiar dacă a inițiat controlul în baza

prevederilor Legii nr.132/2016 până la modificare, pe parcursul examinării procedurii

administrative, trebuia să înceteze procedura în temeiul art.37 alin.(5) din Legea

nr.132/2016, modificată prin Legea nr.130/2021, astfel că, principiul aplicării imediate a

legii noi și principiul neretroactivității legii, au fost încălcate.

Reclamantul a arătat, că prin derogare de la dispozițiile art.29, 30 alin.(1), 31

alin.(1) al Legii nr.132/2016, inspectorul de integritate, fără a efectua verificarea

prealabilă a datoriilor, a emis proces-verbal de inițiere a controlului, situație ce atestă, în

opinia părții reclamante, că inspectorul de integritate a avut o opinie preconcepută asupra

unei eventuale decizii/concluzii.

A mai considerat că, sesizarea nr.D-288/21 din 18 martie 2021, urma a fi examinată

prin prisma dispozițiilor Codului administrativ, adică, în termen de 30 de zile. Cu toate

acestea, autoritatea publică, nu a prelungit termenul procedurii administrativ, conform

prevederilor art.60 alin.(4), (5) din Codul administrativ și nu a comunicat petiționarului

și persoanei supuse controlului despre prelungirea procedurii, termenul și motivele

prelungirii, or, la dosarul administrativ, lipsesc înscrisuri, note de prelungire și notificări

a participanților despre prelungirea termenului procedurii administrative. Astfel, a

invocat că termenul de finalizare a procedurii administrative a fost omis, iar actul de

constatare nr. 391/26 din 10 decembrie 2021, fiind emis în afara termenului legal.

A mai invocat că actul de constatare se întocmește de inspectorul de integritate,

însă, acesta urmează a fi emis din numele Autorității Naționale de Integritate și să fie

semnat de conducerea ei. Or, legalitatea ca principiu de bază al statului de drept,

presupune conformitatea normei sau a actului juridic cu normele superioare care stabilesc

condiții de procedură privind editarea normelor juridice. Comportamentul legal vizează

atât activitatea de legiferare a Parlamentului, cât și stabilirea normelor interne de

organizare și funcționare, care au o conexiune directă cu procesul legiferării. Importanța

2

principiului legalității presupune ca legea să fie respectată, această exigență existând nu

doar pentru indivizi, dar în mod egal, și pentru autoritățile publice și private.

A mai menționat că inspectorul de integritate nu a indicat în actul de constatare de

la cine a parvenit sesizarea, de la persoană fizică sau juridică și cum se numește

petiționarul, fapt ce contravine exigențelor stabilite la art.28 al Legii nr.132/2016,

deoarece, Ruslan Antoniuc are dreptul să ia cunoștință de actele și de materialele

dosarului, inclusiv sesizarea depersonalizată, rigori care nu au fost respectate întocmai în

cadrul controlului și care, pe cale de consecință, au adus atingere intereselor și drepturilor

fundamentale ale persoanei supuse controlului.

A mai indicat că identificarea conflictului de interese expuse în actul de constatare

nr.391/26 din 10 decembrie 2021, în condițiile în care nu sunt expres prevăzute de lege,

reprezintă doar opinia arbitrară și unipersonală a inspectorului de integritate și efectiv, nu

poate fi acceptată în calitate de criteriu pentru constatarea unui conflict de interese. La

emiterea actului contestat, inspectorul de integritate și-a exercitat dreptul discreționar,

arbitrar, cu depășirea limitelor stabilite de lege, contrar bunei-credințe și scopului pentru

care i-a fost atribuit.

A specificat, că procedura de control trebuia încetată odată cu intrarea în vigoare a

legii noi, Legea nr.132/2016 modificată prin Legea nr.130/2021, în vigoare din 29

octombrie 2021, în temeiul art.37 alin.(5) din Legea nr.132/2016.

Referitor la sancțiunea aplicată față de Ruslan Antoniuc, și anume, aplicarea

interdicției de a exercita o funcție publică sau funcție de demnitate publică pe o perioadă

de trei ani, în condițiile prevăzute la art.23 alin.(4), (6), (8) din Legea nr.133/2016, s-a

invocat că și la acest aspect, Autoritatea Națională de Integritate și-a depășit

competențele stabilite de lege.

A relatat că invitația inspectorului de integritate din 21 aprilie 2021, potrivit căreia

Ruslan Antoniuc a fost informat că în privința sa se desfășoară controlul privind

respectarea regimului juridic al conflictelor de interese, respectiv fiind invitat la sediul

Autorității pentru a prezenta punctul de vedere scris, nu a fost recepționată de reclamant,

iar semnătura de pe avizul de recepție aparține altei persoane, și anume, proprietarului

imobilului nr.XX din str. XXXX.

Reclamantul a mai evidențiat, că a fost desemnat în funcția de director general al

S.A. „FEE-Nord” în urma concursului prin procesul-verbal nr.10 din 20 iunie 2017, în

acest sens, fiind întocmit contract de management pe un termen de un an. Conform

pct.1.2 din contract, directorul în activitatea sa se subordonează Consiliului societății și

adunării generale a acționarilor.

Astfel, a considerat că răspunsul Agenției Proprietății Publice din 21 iulie 2021,

prin care s-a comunicat că, Ruslan Antoniuc nu a declarat conflictul de interese, nu este

relevant, așa cum, directorul general al S.A. „FEE-Nord” avea obligația de a informa

șeful ierarhic superior despre pretinsul conflict de interese, dar nu Agenția Proprietății

Publice.

În acest context, la pct.2.1 lit.b) din contractul de management din 20 iunie 2017,

sintagma „conflict de interese” se referă la conflictele prevăzute în Legea privind

societățile pe acțiuni, adică, tranzacțiile cu conflict de interese ce depășesc 10 % din

valoarea activelor societății, conform ultimului raport financiar, iar inspectorul de

integritate eronat a considerat, că această prevedere se referă la conflictele de interese

3

reglementat de Legea privind conflictele de interese și nu la cel reglementat de Legea

privind declararea averii și interesele personale.

A insistat, că în conformitate cu prevederile art.32 alin.(1) din Legea nr.132/2016,

în redacția în vigoare până la Hotărârea Curții Constituționale nr.29 din 21 septembrie

2021, controlul poate fi efectuat pe durata exercitării mandatului, a funcției publice și de

demnitate publică, precum și în decurs de un an după încetarea exercitării acestora.

Raportul de muncă al reclamantului a încetat la 20 decembrie 2019, iar controlul a fost

inițiat la 01 aprilie 2021, în urma sesizării din 18 martie 2021, adică, peste termenul

legal.

Conform actului de constatare nr.391/26 din 10 decembrie 2021, Ruslan Antoniuc a

încălcat regimul juridic al conflictelor de interese prin semnarea/încheierea următoarelor

acte juridice: contractul individual de muncă nr.XXX din XXXX, ordinul de primire la

lucru nr.XXX din XXX, ordinul de acordare a concediului nr.XXXX din XXXX, astfel

că, sancțiunea aplicată de inspectorul de integritate, a fost aplicată cu încălcarea

prevederilor art. art.23 alin.(1), (51), art.411 din Legea nr.132/2016. Mai mult, a susținut

că, Ruslan Antoniuc nu a emis și nu a semnat acte administrative în privința persoanelor

apropiate, la caz, a tatălui, inclusiv nu a tăinuit și nu a omis în mod intenționat declararea

cărorva conflicte de interese.

În aceste condiții, Ruslan Antoniuc a solicitat admiterea acțiunii și anularea actului

de constatare nr.391/26 din 10 decembrie 2021.

Prin hotărârea din 21 februarie 2022 a Curții de Apel Chișinău, a fost respinsă

cererea de chemare în judecată în procedura contenciosului administrativ formulată de

Ruslan Antoniuc împotriva Autorității Naționale de Integritate cu privire la anularea

actului de constatare nr. 391/26 din 10 decembrie 2021 (f.d.54, 58-83).

Fiind învestită cu judecarea cauzei în prima instanță, Curtea de Apel Chișinău a

motivat soluția de respingere a acțiunii, reieșind din următoarele aspecte.

Curtea de Apel Chișinău a reținut că, potrivit art.12 alin.(4) lit.(a) și (b) din Legea

privind declararea averii și intereselor personale, Ruslan Antoniuc exercitând funcția de

director general al S.A. „FEE-Nord”, era obligat să informeze organul de stat competent,

dar nu mai târziu de 3 zile de la data constatării, despre conflictul de interese în care se

află și să nu rezolve cererea/demersul, să nu emită actul administrativ, să nu încheie,

direct sau prin intermediul unei persoane terțe, actul juridic, să nu i-a sau să nu participe

la luarea deciziei în exercitarea mandatului, a funcției publice sau de demnitate publică

până la soluționarea conflictului de interese.

Cu referire la prevederile art.14 alin.(3) din Legea nr.133/2016 privind declararea

averii și a intereselor personale, Curtea de Apel Chișinău a notat că până la soluționarea

conflictului de interese real, subiectului declarării, în persoana lui Ruslan Antoniuc, îi era

interzisă întreprinderea oricărei acțiuni pe cauza dată, cu excepția abținerii. Iar conform

art.14 alin.(4) din Legea nr.133/2016, subiectul declarării, în persoana lui Ruslan

Antoniuc, poate soluționa conflictul de interese real în care se află prin abținerea de la

rezolvarea cererii/demersului, de la emiterea/adoptarea actului administrativ, de la

încheierea actului juridic, de la participarea la luarea unei decizii sau luarea

deciziei/votare, informând toate părțile vizate de decizia respectivă în privința măsurilor

luate pentru a proteja corectitudinea procesului de luare a deciziilor.

4

Instanța de judecată a constatat faptul precum că, Ruslan Antoniuc prin derogare de

la prevederile legale, a admis încălcarea regimului conflictului de interese, ca urmare a

rezolvării cererii/demersului, încheierea actelor juridice și emiterea, semnarea mai multor

acte administrative care vizează persoana apropiată „tatăl”, Victor Antoniuc, după cum

urmează: contractul individual de muncă nr.XXX din XXX, ordin (dispoziție) de primire

la lucru nr.XXX din XXX, ordinul nr.XXX de acordare a concediului din XXX.

Instanța de fond nu a reținut aserțiunile reclamantului care a susținut, că urma să

soluționeze doar conflictele de interese stabilite la pct.2.1 lit.b) din contractul de

management nr.1 din 20 iunie 2017, menționând în acest context că, dispoziția

contractuală respectivă se referă exclusiv la conflictele de interese care cad sub incidența

Legii privind societățile pe acțiuni, nefiind aplicabilă și conflictelor de interese

reglementate de Legea nr.133 din 17 iunie 2016 privind declararea averii și a intereselor

personale.

În acest sens, Curtea de Apel Chișinău a menționat că procedura de control efectuată

de către Autoritatea Națională de Integritate reprezintă o procedură administrativă

specifică, care se desfășoară în strictă corespundere cu prevederile Legii cu privire la

Autoritatea Națională de Integritate, iar desfășurarea acesteia urmează să se efectueze cu

respectarea strictă a termenilor stabiliți de legea specială – Legea nr.133/2016. Astfel,

conform art.37 din Legea cu privire la Autoritatea Națională de Integritate nr.132 din 17

iunie 2016, după repartizarea aleatorie a sesizării de efectuare a controlului privind

respectarea regimului juridic al conflictelor de interese, al incompatibilităților,

restricțiilor și limitărilor, inspectorul de integritate va dispune începerea controlului.

Prevederile art.31, art.32 alin.(3)–(5), art.33, art. 4 alin.(2), art.35 și 36 se aplică în mod

corespunzător și în cadrul procedurii de inițiere a controlului și de control privind

respectarea regimului juridic al conflictelor de interese, al incompatibilităților,

restricțiilor și limitărilor.

În cadrul procedurii de control privind respectarea regimului juridic al conflictelor

de interese, al incompatibilităților, restricțiilor și limitărilor, inspectorul de integritate are

obligația de a invita persoana supusă controlului să-și prezinte punctul de vedere printr-o

scrisoare recomandată cu aviz de primire sau prin orice alt mijloc care confirmă

informarea (telegramă, fax, e-mail etc.). Punctul de vedere al persoanei supuse

controlului poate fi prezentat în termen de 15 zile de la recepționarea invitației. Dacă

recepționarea invitației pentru a prezenta un punct de vedere nu este confirmată mai mult

de 30 de zile de la expedierea acesteia, inspectorul de integritate întocmește actul de

constatare numai după expirarea a 15 zile de la expedierea unei invitații repetate,

indiferent de faptul dacă a fost sau nu confirmată recepționarea acesteia. Acțiunile și

actele efectuate de inspectorul de integritate în cadrul controlului privind respectarea

regimului juridic al conflictelor de interese, al incompatibilităților, restricțiilor și

limitărilor nu sînt publice, cu excepția actului de constatare, care se publică pe pagina

web oficială a Autorității cu respectarea legislației privind protecția datelor cu caracter

personal. În cazul în care nu se constată încălcarea regimului juridic al conflictelor de

interese, al incompatibilităților, restricțiilor și limitărilor, inspectorul de integritate va

înceta procedura de control prin emiterea unui act de constatare.

În condițiile speței, instanța ierarhic inferioară a reținut că, procesul-verbal

nr.230/26 de inițiere a controlului a fost întocmit la 9 aprilie 2021, iar la data de 28

5

aprilie 2021, a fost adusă la cunoștință lui Ruslan Antoniuc informația privind inițierea

controlului, iar prin actul de constatare nr.391/26 din 10 decembrie 2021, controlul a fost

finalizat, astfel având o durată de 8 luni. Totodată, s-a stabilit că, termenul de efectuare a

controlului a fost prelungit cu câte 40 zile, prin notele de prelungire din 1 iunie 2021, 27

iulie 2021 și 24 septembrie 2021. Astfel, având în vedere termenele stabilite legal pentru

anumite proceduri, volumul de lucru realizat de inspectorul de integritate, Colegiul

instanței ierarhic inferioare a conchis că, termenul rezonabil al procedurii administrative

enunțate nu a fost încălcat.

Sub acest aspect, instanța a punctat că, potrivit cadrului legal inspectorului de

integritate urmează să i se asigure un termen rezonabil, suficient, pentru a efectua toate

procedurile legale, a obține toată informația necesară, în scopul examinării obiective,

corecte, multiaspectuale, a chestiunii în speță, cu emiterea unui act de constatare motivat

și întemeiat. Or, limitarea în timp a procedurii de control, în special la 30 zile, ar

restricționa nu numai inspectorul de integritate în aplicarea instrumentelor necesare

privind verificarea averii și intereselor personale; privind respectarea regimului juridic al

conflictelor de interese, al incompatibilităților și al restricțiilor, dat și persoana controlată,

în cazul imposibilității prezentării unor probe.

Instanța ierarhic inferioară a desconsiderat și argumentul reclamantului cu privire la

lipsa competenței inspectorului de integritate la semnarea actului de constatare, reținând

în acest context prevederile art.6 lit.a), b), c), art. 7 alin. (2), art. 14, 19, 20, 34, 35 din

Legea cu privire la Autoritatea Națională de Integritate nr.132 din 17 iunie 2016.

Astfel, analizând în coroborare conținutul normelor de drept enunțate, instanța de

fond a concluzionat că, anume inspectorului de integritate în persoană, îi aparține

competența de semnare a actului de constatare, așa cum, art.19 din Legea cu privire la

Autoritatea Națională de Integritate nr.132 din 17 iunie 2016, prevede cert că, inspectorii

de integritate desfășoară următoarele activități: b) efectuează controlul averilor și privind

respectarea regimului juridic al conflictelor de interese, al incompatibilităților,

restricțiilor și limitărilor; c) efectuează controlul privind depunerea în termen a

declarațiilor de avere și interese personale de către subiecții declarării; d) constată

diferențele substanțiale, ținând cont de modificările intervenite în averea subiectului

declarării în timpul exercitării mandatului, a funcției publice sau de demnitate publică și

în veniturile obținute de acesta în aceeași perioadă; e) examinează și soluționează

conflictele de interese ale persoanelor prevăzute de Legea privind declararea averii și a

intereselor personale; g) întocmesc acte de constatare în condițiile legii.

Totodată, instanța ierarhic inferioară a relevat că legiuitorul național, adoptând

cadrul legal pertinent, nu a prevăzut expres competența inspectorului de integritate de a

semna actul de constatare, însă, din analiza competențelor exclusive ale inspectorului de

integritate privind efectuarea controlului averilor și privind respectarea regimului juridic

al conflictelor de interese, al incompatibilităților, restricțiilor și limitărilor, privind

depunerea în termen a declarațiilor de avere și interese personale de către subiecții

declarării, întocmiterea actelor de constatare în condițiile legii, etc, reiese că inspectorul

de integritate este competent să semneze actul de constatare.

Instanța a respins și argumentele reclamantului care a susținut, că controlul inițiat

urma a fi încetat în baza art.37 alin.(5) din Legea nr.132/2016, menționând în acest sens

că, această normă legală a fost introdusă prin Legea nr.130 din 7 octombrie 2021, în

6

vigoare din 29 octombrie 2021, pe când, controlul respectării regimului declarării

conflictului de interese în privința lui Ruslan Antoniuc a fost inițiat pe 9 aprilie 2021,

adică, până la adoptarea și intrarea în vigoare a modificărilor operate la Legea

nr.132/2016. Noile prevederi legale, în vigoare din 29 octombrie 2021, nu pot fi reținute

drept temei de constatare a ilegalității procedurii de control a respectării regimului juridic

al conflictului de interese inițiate până la această dată, motive pentru care, instanța a

respins argumentele reclamantului referitoare la incidența în speță a temeiurilor de

încetare a procedurii de control inițiate la 9 aprilie 2021.

Instanța a desconsiderat și argumentul reclamantului care a susținut că nu a fost

informat în modul stabilit de lege despre controlul inițiat în privința sa, notând în acest

context că inspectorul de integritate a expediat la adresa de domiciliu indicată de Ruslan

Antoniuc în declarațiile de avere și interese personale, notificări/invitații, însă, acestea nu

au fost recepționate de subiectul declarării reclamant. Astfel, omisiunea reclamantului

Ruslan Antoniuc de a se prezenta la oficiul poștal pentru ridicarea corespondenței, nu

poate fi imputată inspectorului de integritate, de vreme, ce inspectorul a expediat toate

notificările la adresa de domiciliu expres identificată de reclamant în conținutul

declarațiilor depuse anual.

Referitor la aserțiunea reclamantului precum că, inspectorul de integritate și-a

depășit competențele stabilite de lege la momentul aplicării interdicției de exercitare a

unei funcții publice sau de demnitate publică pe o perioadă de 3 ani, instanța ierarhic

inferioară a reiterat că, Legea nr.133 din 17 iunie 2016 privind declararea averii și a

intereselor personale, stipulează în mod expres sancțiunile pentru admiterea aflării într-o

situație de conflict de interese, legiuitorul stabilind că, competența de aplicare a acestei

sancțiuni, revine inspectorului de integritate, odată cu emiterea actului de constatare.

Referitor la pretinsa încălcare a dispozițiilor art.32 alin.(1) din Legea cu privire la

Autoritatea Națională de Integritate nr.132 din 17 iunie 2016, instanța ierarhic inferioară

a menționat că, potrivit variantei redacționale a normei respective la momentul inițierii

controlului, în procesul de control al averii și al intereselor personale, inspectorul de

integritate verifică datele și informațiile privind averea existentă a persoanei supuse

controlului, precum și modificările patrimoniale intervenite pe durata exercitării

mandatelor, a funcțiilor publice sau de demnitate publică. Controlul poate fi efectuat pe

durata exercitării mandatelor, a funcțiilor publice sau de demnitate publică și în decursul

a 3 ani după încetarea acesteia. Din sensul normei legale citate mai sus, se desprinde că,

controlul poate fi efectuat pe durata exercitării mandatelor, a funcțiilor publice sau de

demnitate publică și în decursul a 3 ani după încetarea acesteia.

Prin urmare, instanța a conchis că actul de constatare nr.391/26 din 10 decembrie

2021, emis de Autoritatea Națională de Integritate în privința lui Ruslan Antoniuc este

unul legal și întemeiat, considerente din care cererea de chemare în judecată depusă de

Ruslan Antoniuc a fost respinsă ca neîntemeiată.

Nefiind de acord cu soluția primei instanțe, la 23 februarie 2022, Ruslan Antoniuc,

prin intermediul avocatului Mihaela Prepelița, a depus recurs nemotivat, ulterior la 10

iunie 2022, a depus recursul motivat împotriva hotărârii din 21 februarie 2022 a Curții de

Apel Chișinău, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii din 21 februarie 2022 a

Curții de Apel Chișinău cu emiterea unei noi decizii prin care acțiunea să fie admisă

integral (f.d.56, 91-104).

7

În susținerea recursului a indicat că hotărârea din 21 februarie 2022 a Curții de Apel

Chișinău este una ilegală și neîntemeiată, adoptată cu încălcări și cu aplicarea eronată a

normelor de drept material, ceea ce servește ca temei pentru declararea prezentului

recurs. La examinarea cauzei nu au fost constatate, elucidate și dovedite circumstanțele

care au importanță la soluționarea cauzei, deoarece din cumulul dovezilor administrate în

cadrul dezbaterilor judiciare, nu a fost dată o apreciere justă circumstanțelor de fapt și de

drept în prezenta speță și s-a emis o hotărâre neîntemeiată și ilegală care nu corespunde

legislației în vigoare.

În susținerea recursului au fost reiterate circumstanțele de fapt și de drept invocate

în cererea de chemare în judecată.

Suplimentar, recurentul a mai invocat că inspectorul ANI chiar dacă a inițiat

controlul în baza prevederilor Legii nr.132/2016 până la modificare, pe parcursul

examinării procedurii administrative, trebuia să înceteze procedura în temeiul art.37

alin.(5) din Legea nr.132/2016 modificată prin Legea nr.130 din 07 octombrie 2021 (în

vigoare la 29 octombrie 2021). Astfel, principiul aplicării imediate a legii noi și

principiul neretroactivității legii au fost încălcate la caz.

Totodată, reclamantul/recurentul a invocat ca argument prevederile art.7 din Codul

civil al RM.

Sub acest aspect consideră că instanța de fond nu s-a expus asupra acestui argument

și a lăsat fără examinare o acuzație serioasă la adresa legalității actului individual

defavorabil. Or, după cum s-a invocat, art.31 alin.1) din Legea nr.132/2016 stabilește

expres termenul în interiorul căruia Autoritatea Națională de Integritate, efectuând

verificarea prealabilă, este obligată să emită proces-verbal de inițiere a controlului sau de

refuz al inițierii controlului - 15 zile de la data repartizării sesizărilor. În timp ce în

prezenta speță se constată încălcarea nejustificată a termenului instituit de legiuitor.

Întrucât sesizarea a fost înregistrată la 02 august 2018, în timp ce procesul-verbal de

inițiere a procedurii de control a fost emis abia la 19 septembrie 2018, adică peste 48 de

zile de la data înregistrării sesizării, cu încălcarea vădită a termenului stabilit de legiuitor,

fapt care duce la anularea actului administrativ contestat.

Mai consideră că Actul de constatare nr.391/26 din data de 10 decembrie 2021 este

ilegal în fond și este emis cu încălcarea procedurii stabilite, fiind pasibil de anulare. În

acest context, face referire la prevederile art.30 alin.(1), 31 alin.(1) din Legea nr.132 din

17 iunie 2016 cu privire la Autoritatea Națională de Integritate.

Consideră că, termenul prevăzut de art.31 alin.(1) din Legea nr.132/2016 a expirat

de drept la 02 aprilie 2021, iar procesul-verbal nr.230/26 de inițiere a controlului a fost

întocmit la 09 aprilie 2021.

În continuare consideră că sesizarea nr.D-288/21 din 18 martie 2021 urma a fi

examinată prin prisma prevederilor art.60 din Codul administrativ.

Subsecvent recurentul invocă că, autoritatea publică nu a prelungit procedura

administrativă conform prevederile art.60 alin.(4) și (5) din Codul administrativ și nu a

comunicat în scris petiționarului și persoanei supuse controlului despre prelungirea

procedurii, termenul și motivele prelungirii. La dosarul administrativ înscrisuri, note de

prelungire și notificări, comunicări participanților despre prelungire nu se regăsesc.

O mare nedumerire este faptul că ședința de judecată a fost întreruptă la cererea

reprezentantului ANI și la următoarea ședință au fost prezentate trei Note de prelungire a

8

procedurii fără a indica Legea în baza căreia a fost emisă Nota, fără a fi informat

petiționarul și, în special, persoana vizată Ruslan Antoniuc. Aceste acte sunt dubioase, iar

la întrebarea de ce nu se conțineau în dosarul administrativ nu s-a putut da răspuns.

Astfel, se constată cu certitudine faptul că termenul de finalizare a procedurii a fost

omis, iar actul de constatare nr.391/26 din 10 decembrie 2021, fiind emis în afara

termenului legal este adoptat cu încălcarea procedurii.

La emiterea Actului de constatare contestat, inspectorul de integritate și-a exercitat

dreptul discreționar arbitrar, cu depășirea limitelor stabilite de lege, contrar bunei –

credințe și scopului pentru care i-a fost atribuit. Specifică că, procedura de control trebuia

încetată o dată cu intrarea în vigoare a legii noi (Legea nr.132/2016 modificată prin

Legea nr.130/2021, în vigoare la data de 29 octombrie 2021) în temeiul art.37 alin.(5).

Astfel, la caz invocă prevederile art.225 din Codul administrativ - limitele controlului

judecătoresc: alin.(l) - instanța de judecată nu este competentă să se pronunțe asupra

oportunității unui act administrativ.

Practica judiciară a menționat că autoritatea publică, de fapt, nu este complet liberă

în utilizarea dreptului discreționar. Iar, acțiunea administrativă trebuie să se bazeze pe o

decizie discreționară cuvenită, concluzie ce se desprinde, în special, din prevederile

art.137 alin.(1) din Codul administrativ, potrivit căruia autoritățile publice „trebuie” să

acționeze cu bună-credință în limitele legal stabilite și cu respectarea scopului pentru care

le-a fost atribuit dreptul. Prin urmare, inspectorul de integritate din cadrul Agenției

Naționale de Integritate era obligat prin lege să-și exercite discreția, însă fără erori

discreționare.

Totodată, consideră că, la aplicarea sancțiunii și anume, cele referitoare la aplicarea

interdicției de a exercita o funcție publică sau funcție de demnitate publică pe o perioadă

de trei ani, în condițiile prevăzute la art.23 alin.(4),(6) și (8) din Legea nr.133 din 17

iunie 2016 privind declararea averii și a intereselor personale, se constată că Autoritatea

Națională de Integritate, la acest capitol, și-a depășit competențele stabilite de lege. Însă,

la acest argument, instanța ierarhic inferioară s-a abținut de a da un răspuns detaliat.

Adițional remarcă faptul că, Ruslan Antoniuc nu a emis și nu a semnat acte

administrative în privința persoanelor apropiate, la caz tatăl, inclusiv nu a tăinuit și nu a

omis în mod intenționat declararea cărorva conflicte de interese.

În conformitate cu art.244 alin.(1) din Codul administrativ, hotărârile curții de apel

ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.

Conform art. 245 alin.(1) și (2) din Codul administrativ, recursul se depune la

instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă

legea nu stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme

de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se

depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune la instanța de apel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat hotărârea contestată la 21 februarie 2022, în

ședință publică (f.d.54, 58-83).

Materialele cauzei atestă că, la 22 februarie 2022, prin intermediul poștei

electronice, Curtea de Apel Chișinău a notificat recurentului Ruslan Antoniuc, prin

intermediul avocatului Mihaela Prepelița, dispozitivul hotărârii contestate (f.d.55).

La 23 februarie 2022, Ruslan Antoniuc, prin intermediul avocatului Mihaela

Prepelița, a depus recurs nemotivat împotriva hotărârii din 21 februarie 2022 a Curții de

9

Apel Chișinău solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii din 21 februarie 2022 a

Curții de Apel Chișinău cu emiterea unei noi decizii prin care acțiunea să fie admisă

integral (f.d.56-57).

Din materialele cauzei rezultă că la 13 mai 2022, hotărârea integrală a Curții de

Apel Chișinău din 21 februarie 2022 i-a fost notificată recurentului Ruslan Antoniuc, prin

intermediul avocatului Mihaela Prepelița, fapt ce se confirmă prin avizul poștal de

recepție anexat la actele cauzei (f.d.85).

La 10 iunie 2022, Ruslan Antoniuc, prin intermediul avocatului Mihaela Prepelița, a

depus recursul motivat împotriva hotărârii Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea

recursului, casarea hotărârii din 21 februarie 2022 a Curții de Apel Chișinău cu emiterea

unei noi decizii prin care acțiunea să fie admisă integral (f.d.91-104).

În condițiile enunțate, recursul depus de Ruslan Antoniuc, prin intermediul

avocatului Mihaela Prepelița, împotriva hotărârii din 21 februarie 2022 a Curții de Apel

Chișinău a fost depus în termenul legal prevăzut la art.245 alin.(1) și (2) din Codul

administrativ.

La 10 iunie 2022, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa Autorității

Naționale de Integritate copia recursului depus de Ruslan Antoniuc, prin intermediul

avocatului Mihaela Prepelița, împotriva hotărârii din 21 februarie 2022 a Curții de Apel

Chișinău, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței (f.d.90).

Materialele cauzei atestă că la 22 iunie 2022, prin intermediul poștei electronice,

Autoritatea Națională de Integritate a expediat referința la recursul depus de Ruslan

Antoniuc, prin intermediul avocatului Mihaela Prepelița (f.d.109-157).

În susținerea referinței intimata a reiterat circumstanțele invocate pe parcursul

examinării cauzei de către Curtea de Apel Chișinău.

Cu referire la argumentul recurentului precum că, a fost depășit termenul de

examinare prealabilă a sesizării intimata a menționat că, potrivit fișei sesizarea a fost

înregistrată la 18 martie 2021 și repartizată inspectorului de integritate la 01 aprilie 2021,

iar procesul-verbal de inițiere a controlului este datat cu 09 aprilie 2021, adică verificarea

prealabilă a durat 8 zile calendaristice, corespunzător argumentul urmează a fi respins ca

neîntemeiat.

Mai consideră că nu pot fi reținute alegațiile părții recurente precum că, după

înregistrarea sesizării depuse de persoanele fizice ori juridice, această urmează imediat în

ziua înregistrării să fie repartizată aleatoriu prin sistemul electronic de distribuire a

sesizărilor, or, dispoziția art.30 alin.(1) din Legea cu privire la declararea averii și

intereselor personale statuează că, sesizările depuse de persoanele fizice sau persoanele

juridice de drept public sau de drept privat, precum și cele din oficiu se înregistrează

imediat și se repartizează aleatoriu prin sistemul electronic de distribuire a sesizărilor,

adică din perspectiva voinței legislatorului, imediat, se înregistrează doar sesizarea nu

repartizarea aleatorie.

Totodată, intimata solicită respingerea argumentelor reclamantului sub aspectul

încălcării termenilor prevăzuți de art.60 din Codul administrativ, ca fiind nefondate.

În această ordine de idei, solicită respingerea recursului depus de Ruslan Antoniuc,

prin intermediul avocatului Mihaela Prepeliță, și menținerea hotărârii din 21 februarie

2022 a Curții de Apel Chișinău.

10

La 30 septembrie 2022, prin intermediul poștei electronice, Curtea Supremă de

Justiție a expediat în adresa recurentului Ruslan Antoniuc, prin intermediul avocatului

Mihaela Prepelița, copia referinței depuse de Autoritatea Națională de Integritate la

recursul depus de Ruslan Antoniuc, prin intermediul avocatului Mihaela Prepelița,

împotriva hotărârii din 21 februarie 2022 a Curții de Apel Chișinău, pentru informare

(f.d.119).

Examinând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele cauzei, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție îl consideră

inadmisibil, din următoarele motive.

În conformitate cu art.246 alin.(1) din Codul administrativ, Curtea Supremă de

Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil,

recursul se declară ca atare printr-o încheiere, iar în acord cu alin.(2) din art.246 din

Codul administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile enumerate la

literele a)-f).

Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului,

în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate ci urmează să însușească în

condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil

bazat pe temeiuri concludente și serioase.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

reține că sintagma „în special” denotă caracterul neexhaustiv al temeiurilor de

inadmisibilitate și în același timp oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra

cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă și care pe cale de

consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat din examinarea cererii în completul

de 5 judecători.

În această ordine de idei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul

nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării

unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne

deciziile instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de apel ca primă

instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o

motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. Acest argument

rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării recursului în Codul administrativ

și anume din sintagma „motivarea recursului” de la art.245 alin.(2) din Codul

administrativ. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se

referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării

testului și filtrului de admisibilitate.

De asemenea, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în

contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special

11

în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios

administrativ.

Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de

admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la

instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului Unit,

pct.38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct.230]. Acesta este în special cazul

condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o

reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de

apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct.85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs

pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței,

pct.45). Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața

instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și

de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19

februarie 1996, Reports 1996-1, p.141,§39).

La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii

de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi

conforme cu cerințele articolului 6§1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991,

În circumstanțele menționate, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara inadmisibil recursul depus de

Ruslan Antoniuc, prin intermediul avocatului Mihaela Prepelița.

În conformitate cu art.230 și art.246 din Codul administrativ, completul specializat

pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și

de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul depus de Ruslan Antoniuc, prin intermediul avocatului Mihaela Prepelița,

se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Iurie Bejenaru

Aliona Miron

12