2ra-1166/22 — recunoasterea nulitătii înregistrării gajului

2ra-1166/22 — recunoasterea nulitătii înregistrării gajului (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 2ra-1166/22

2-18130115-01-2ra-25082022

Prima instanță: (Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani) N. Patrașcu

Instanța de apel: (Curtea de Apel Chișinău) M. Guzun, V. Sîrbu, V. Buhnaci

Î N C H E I E R E

19 octombrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al

Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Galina Stratulat

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Selezniov Victor și

Danilesco Valeriu,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Selezniov Victor

împotriva notarului Mocanu Elena, intervenienți accesorii Nichita Ion și Danilesco

Valeriu cu privire la recunoașterea nulității înregistrării gajului, excluderea

înregistrării gajului și compensarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 06 aprilie 2022,

c o n s t a t ă :

La 24 ianuarie 2018, Selezniov Victor a depus cerere de chemare în judecată

împotriva notarului Mocanu Elena, intervenient accesoriu Nichita Ion cu privire la

recunoașterea nulității înregistrării gajului, excluderea înregistrării gajului și

compensarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, Selezniov Victor a menționat că 22 martie 2017, la

Inspectoratul de Poliție Botanica mun. Chișinău a fost înregistrată plângerea lui

Danilesco Valeriu privind pretinsa falsificare a certificatului privind confirmarea

înregistrării gajului din 27 ianuarie 2015, eliberată de notarul Elena Mocanu, în

care în calitate de creditor gajist a fost indicat Nichita Ion.

În cadrul examinării circumstanțelor cauzei, procurorul Oleg Gonța a

constatat că, la 27 ianuarie 2011, între Guzun Ecaterina și Danilesco Valeriu a fost

încheiat contractul de împrumut cu gaj, prin care Guzun Ecaterina a împrumutat lui

Danilesco Valeriu suma de 19 000 euro, iar obligația respectivă a fost garantată

prin gajul instituit asupra autocarului de model ”Neoplan 316H”, care aparține lui

Selezniov Victor.

1

Ulterior, la 30 august 2013, între Guzun Ecaterina și Nichita Ion a fost

încheiat contractul de cesiune a creanței, prin care Guzun Ecaterina a cesionat

creanța de 19 000 euro, garantată prin gaj lui Nichita Ion.

La 27 ianuarie 2015, sub numărul de înregistrare 240054, notarul Elena

Mocanu l-a înregistrat în calitate de creditor gajist pe Nichita Ion în baza

contractului de cesiune a creanței încheiat între părți la 30 august 2013, în temeiul

art. 41 din Legea cu privire la gaj, care prevedea că, la momentul înregistrării ca

creditor gajist pe Nichita Ion, avizul de modificare trebuie semnat de creditorul

gajist și debitorul gajist, cu excepția avizului de înregistrare a modificărilor legate

de înregistrarea substituirii creditorului gajist urmare a cesiunii creanței garantate,

care se semnează doar de creditorul gajist.

Însă, excepția menționată a fost introdusă prin Legea nr. 173 din 25 iulie 2014

cu privire la modificarea unor acte legislative, în vigoare la 8 noiembrie 2014,

anterior prevederea legală respectivă nu avea careva excepții.

Prin urmare, avizul de substituire a creditorului gajist urma să fie semnat de

creditorul gajist și debitorul gajist, adică de Guzun Ecaterina și Selezniov Victor,

care nu au semnat vreun aviz în acest sens.

A indicat că, efectul retroactiv al legii civile în ce privește întinderea

drepturilor și obligațiilor ce le revin pârâților în cadrul relațiilor civile la care

participă este exclusă din start de lege, iar efectul ultra activ al legii civile se

manifestă în mod excepțional referitor la întinderea drepturilor și obligațiilor

părților în cadrul relațiilor civile.

Astfel, prevederile legii noi au retras întinderea drepturilor și obligațiilor

debitorului gajist, acesta fiind lipsit începând cu 25 iulie 2014 de dreptul de a

manifesta consimțământul la transmiterea dreptului de gaj odată cu transmiterea

creanței de creditorul gajist în baza contractului de cesiune.

La fel, reclamantul a invocat că, în situația în care, contractul de cesiune a

creanței a fost în condițiile când legea prevedea dreptul debitorului gajist de a

participa la înregistrarea dreptului de gaj, urma ca la înaintarea avizului de

creditorul gajist Nichita Ion, notarul Elena Mocan să solicite și acordul debitorului

Selezniov Victor, așa cum prevedea Legea cu privire la gaj până la modificarea din

25 iulie 2014, având în vedere că contractul de cesiune a creanței a fost încheiat la

30 august 2013.

Prin ordonanța Procuraturii mun. Chișinău din 18 mai 2017, s-a stabilit că

notarul Mocanu Elena a săvârșit abuzul de putere sau abuzul de serviciu,

contravenție prevăzută de art. 312 din Codul Contravențional, însă, deoarece a

expirat termenul de tragere la răspundere contravențională, s-a refuzat în pornirea

urmăririi penale.

De asemenea, din ordonanța respectivă rezultă că Nichita Ion neavând

drepturi legale de creditor gajist, a acționat ilegal în această postură și a înaintat

drepturile sale asupra averii gajate - autocarul de model ”Neoplan 316H”.

Ordonanța Procuraturii mun. Chișinău din 18 mai 2017 nu a fost atacată de

notarul Mocanu Elena în termenii stabiliți de legislație și a intrat în vigoare.

Reclamantul Selezniov Victor a solicitat recunoașterea nulității înregistrării

gajului sub nr. 240054 din 27 ianuarie 2015, efectuată de notarul Mocanu Elena,

2

prin care a fost înregistrat în calitate de creditor gajist Nichita Ion, excluderea din

Registrul gajului a înregistrării sub nr. 240054 din 27 ianuarie 2015 efectuată de

notarul Mocanu Elena, prin care a fost înregistrat în calitate de creditor gajist

Nichita Ion și compensarea cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 14 august 2020, s-a

respins cererea de chemare în judecată depusă de Selezniov Victor.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță cu referire la circumstanțele cauzei

a reținut că Selezniov Victor a contestat în instanță valabilitatea înregistrării gajului

nr. 240054 din 27 ianuarie 2015, fără a identifica un temei de drept care

reglementează instituția nulității actului juridic, ce ar fi incident în speță, invocând

că la efectuarea acțiunii de înregistrare a gajului, notarul public Mocanu Elena a

admis unele derogări de la prevederile legislației în vigoare, motive din care, s-a

dedus că, temeiul de drept invocat întru susținerea acțiunii este norma art. 220 alin.

(1) Codul Civil (în redacția în vigoare până la 1 martie 2019), care statua că, actul

juridic sau clauza care contravin normelor imperative sînt nule dacă legea nu

prevede altfel.

Instanța a atestat că în esență, litigiul vizează poziția divergentă a

participanților la proces referitor la legea care urma a fi aplicată la data efectuării

înregistrării și anume, reclamantul a pretins că, la efectuarea înregistrării gajului

urma să fie aplicată legea în vigoare la data încheierii contractului de împrumut cu

gaj, pe când, notarul a pretins că, la efectuarea înregistrării gajului urma să fie

aplicată legea în vigoare la data efectuării acțiunii de înregistrare.

La caz, instanța a statuat că, odată cu adoptarea și intrarea în vigoare a Legii

nr. 173 din 25 iulie 2014, legiuitorul a stabilit o nouă procedură pentru

înregistrarea avizului de înregistrare a modificărilor legate de înregistrarea

substituirii creditorului, stabilind că, odată cu intrarea în vigoare a legii noi, avizul

de înregistrare a modificărilor legate de înregistrarea substituirii creditorului gajist

urmare a cesiunii creanței garantate în conformitate cu art.58, se semnează doar de

creditorul gajist.

În aceste condiții, instanța de judecată a conchis că, la înregistrarea avizului

privind modificările de substituire a creditorului gajist urmare a cesiunii creanței

garantate, sub nr. 240054 din 27 ianuarie 2015, notarul public Mocanu Elena a

respectat prevederile legale și nu a nu a admis derogări de la acestea.

Sub acest aspect, instanța a subliniat că, la data înregistrării avizului de

substituire a creditorului gajist ca urmare a cesiunii creanței garantate, notarul

urma să aplice prevederile Legii nr. 173 din 25 iulie 2014, în vigoare din

8 noiembrie 2014, așa cum, noua lege se aplică tuturor raporturilor juridice

contractuale în curs de desfășurare.

Astfel, prima instanță a concluzionat că notarul public Mocanu Elena a

respectat întru totul prevederile legale în vigoare la data efectuării înregistrării

avizului de substituire a creditorului gajist ca urmare a cesiunii creanței garantate,

motiv pentru care urmează a fi respinsă cererea de chemare în judecată înaintată de

Selezniov Victor.

3

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 06 aprilie 2022, s-a respins apelul

declarat de Selezniov Victor și Danilesco Valeriu și s-a menținut hotărârea

Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 14 august 2020.

La 09 august 2022, Selezniov Victor și Danilesco Valeriu au declarat recurs

împotriva deciziei instanței de apel, prin care au solicitat admiterea recursului,

casarea hotărârilor judecătorești cu emiterea unei noi hotărâri, prin care acțiunea să

fie admisă.

Recurenții Selezniov Victor și Danilesco Valeriu, în motivarea recursului au

invocat că instanțele judecătorești la examinarea litigiului nu au aplicat legea care

trebuia să fie aplicată, a fost interpretată în mod eronat legea, precum și faptul că

nu au fost constatate și elucidate pe deplin circumstanțele care au importanță

pentru soluționarea cauzei în fond.

La caz, au menționat că în situația în care contractul de cesiune a creanței a

fost încheiat în condițiile cînd legea prevedea dreptul debitorului gajist de a

participa la înregistrarea dreptului de gaj, urma ca la înaintarea avizului de

creditorul gajist Nichita Ion de către notarul Mocanu Elena să fie solicitat și

acordul debitorului gajist Selezniov Victor, așa cum prevedea Legea cu privire la

gaj până la modificarea din 25 iulie 2014, avînd în vedere că contractul de cesiune

a creanței a fost încheiat la 30 august 2013.

De asemenea, au specificat că instanțele nu au dat o apreciere juridică și

obiectivă probelor prezentate și anume copia contractului de cesiune a creanței din

30 august 2013, copia recipisei lui Guzun Vitalie din 14 noiembrie 2012 și copia

recipisei din 19 iulie 2012, care dovedesc cu certitudine faptul că contractul de

împrumut cu gaj din 27 ianuarie 2011, încheiat între Danilesco Valeriu și Guzun

Ecaterina, precum și contractul de cesiune a creanței din 30 august 2012, încheiat

între Guzun Ecaterina și Nichita Ion sunt false și fictive.

La 25 august 2022, instanța de recurs a expediat în adresa intimaților copia

recursului, fiind recepționat de către notarul public Mocanu Elena la data de

29 august 2022 și de către Nichita Ion la data de 30 august 2022, fapt confirmat

prin avizele de recepție (f. d. 197, 199 Vol. II).

La 06 septembrie 2022, Nichita Ion a depus referință la recurul declarat de

Selezniov Victor și Danilesco Valeriu, prin care a solicitat să fie considerat ca

inadmisibil.

La 10 octombrie 2022, avocatul Coban Igor a depus în interesele notatului

public Mocanu Elena referință la recurul declarat de Selezniov Victor și Danilesco

Valeriu, prin care a solicitat să fie considerat ca inadmisibil.

Cu referire la termenul de declarare a recursului, instanța de recurs

menționează că, Curtea de Apel Chișinău a emis dispozitivul deciziei la 06 aprilie

2022, însă date referitor la recepționarea de către părți a deciziei motivate, la

materialele cauzei lipsesc.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi

restabilit.

4

Recursul a fost declarat la 09 august 2022, respectiv se consideră depus în

termenul prevăzut de art.434 din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia. Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a

temeiurilor invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de

judecată instituit în conformitate cu alin. (2).

Examinînd temeiurile recursului completul Colegiului Civil, Comercial și de

Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Instanța de recurs reține, că examinarea admisibilității recursului presupune

verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile

prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în

cadrul judecării pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurenților cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu

constituie un temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform

secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că, potrivit regulilor din

Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de

recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de

apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența

probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței

de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se

invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 din Codul de procedură

civilă.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa

constantă statuează că, dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări

implicit admise (Golder împotriva Regatului Unit, p.38; Stanev împotriva

Bulgariei (MC), p. 230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a

unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea

5

statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo

împotriva Italiei, p. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai

stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, p. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața

instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept

național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (a se vedea Botten

v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de

fapt pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9

octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Avînd în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de Selezniov Victor și

Danilesco Valeriu, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2),

(3) și (4) din Codul de procedură civilă și, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se declară inadmisibil recursul înaintat de Selezniov Victor și Danilesco

Valeriu.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Galina Stratulat

Victor Burduh

6