2ra-1160/22 — declararea nulitătii actului juridic

Dosarul nr. 2ra-1160/22

2-20102543-01-2ra-25082022

Prima instanță: (Judecătoria Chișinău, sediul Centru) S. Dimitriu

Instanța de apel: (Curtea de Apel Chișinău) N. Budăi, I. Dutca, D. Băbălău

Î N C H E I E R E

12 octombrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al

Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Galina Stratulat

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Serviciul Fiscal de Stat,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Serviciul Fiscal

de Stat, Direcția Generală Administrare Fiscală Chișinău împotriva Veronicăi

Naval, intervenienți accesorii Bujac Maria, notarul Semionova Rodica și Instituția

Publică ”Agenția Servicii Publice” cu privire la declararea nulității actului juridic,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 02 iunie 2022,

c o n s t a t ă :

La 22 august 2022, Serviciul Fiscal de Stat, Direcția Generală Administrare

Fiscală Chișinău a depus cerere de chemare în judecată împotriva Veronicăi Naval,

intervenienți accesorii Bujac Maria, notarul Semionova Rodica și Instituția Publică

”Agenția Servicii Publice” cu privire la declararea nulității actului juridic.

În motivarea acțiunii, reclamantul a menționat că prin notificarea din

06 februarie 2020, Naval Veronica a fost informată despre emiterea hotărârii

privind executarea silită a obligației fiscale (restanța la clasificarea economică) în

mărime de 6 258 074,33 de lei, precum și despre faptul că la 20 februarie 2020 în

scopul asigurării executării silite a obligației fiscale, organul fiscal va purcede la

aplicarea sechestrului asupra bunurilor ce-i aparțin cu drept de proprietate.

Astfel, la 20 februarie 2020, a fost întocmit Actul de sechestru fără

participarea proprietarului, în temeiul căruia a fost dispusă aplicarea sechestrului

asupra bunurilor imobile amplasate în XXXXX în sumă totală de 309 600 de lei și

anume:

- teren cu nr. cadastral XXXXX;

- casă de locuit cu nr. cadastral XXXXX;

- șură cu nr. cadastral XXXXX;

1

- șură cu nr. cadastral XXXXX.

Totodată, prin scrisoarea din 21 februarie 2020, organul fiscal a solicitat

IP ”Agenția Servicii Publice” notarea aplicării sechestrului, însă prin răspunsul din

11 martie 2020, organul fiscal a fost informat despre faptul că dreptul de

proprietate asupra bunurilor respective este înregistrat după o altă persoană în

temeiul contractului de rezoluțiune a contractului de donație din 20 februarie 2020.

Reclamantul a invocat că Naval Veronica a recurs la rezoluțiunea contractului

de donație din 04 decembrie 2019 pentru a se eschiva de la executarea obligației

fiscale.

Serviciul Fiscal de Stat a solicitat declararea nulității actului juridic încheiat

prin dol și anume a contractului de rezoluțiune a contractului de donație din

20 februarie 2020.

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 20 decembrie 2021,

s-a respins cererea de chemare în judecată depusă de Serviciul Fiscal de Stat,

Direcția Generală Administrare Fiscală Chișinău.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță cu referire la circumstanțele cauzei

a reținut că prin decizia ANAF DGRFP Craiova de angajare a răspunderii solidare

din 31 ianuarie 2019, s-a decis angajarea răspunderii solidare a lui Anastasiu

Vasile în vederea realizării, în tot, a creanțelor fiscale în limita sumei 1 613 644 de

lei, iar având în vedere caracterul de solidaritate al răspunderii, alături de Anastasiu

Vasile pentru obligațiile fiscale restante ale debitorului SC ”STAR PRESTCOM

DUMIVAS” SRL, mai răspund în mod solidar Ghindă Veronica și Stan Vasile.

La speță, instanța de fond a stabilit că Serviciul Fiscal de Stat, Direcția

Generală Administrare Fiscală mun. Chișinău a solicitat declararea nulității actului

juridic încheiat prin dol, și anume, a contractului de rezoluțiune a contractului de

donație din 20 februarie 2020, iar cadrul relevant speței sub aspectul subiectului

prezentei acțiuni, sunt prevederile de la art. 134 alin. (1) punctul 10 lit. a) din

Codul Fiscal, care prevede că Serviciul Fiscal de Stat și funcționarii fiscali, în

cadrul acțiunilor de exercitare a funcției, au dreptul să pornească în instanțele

judecătorești competente, în conformitate cu prezentul cod, acțiuni contra

contribuabililor privind anularea unor tranzacții și încasarea la buget a mijloacelor

obținute din aceste tranzacții.

Prin urmare, instanța de judecată a concluzionat că este limitată strict la

cerința și temeiul nulității înaintate de reclamant și anume: declararea nulității

actului juridic încheiat prin dol, deși în cadrul motivării cererii sale, reclamantul

expune și elemente specifice unor alte temeiuri de nulitate a unui act juridic,

inclusiv de nulitate absolută, cum ar fi nerespectarea unor condiții legale la

semnarea actului, neîntrunirea condițiilor de reziliere a contractului de donație,

caracterul fictiv al contractului.

Astfel, instanța de fond a relevat că reieșind din prevederile art. 60 al. (4) și

240 al. (3) din Codul de procedură civilă, este limitată anume la această cerință și

la acest temei dedus judecății, or, depășirea limitelor cerințelor și temeiurilor

înaintate de reclamant, ar încălca și principiile egalității drepturilor în proces și a

contradictorialității, a disponibilității în drepturi procedurale.

2

Iar, celelalte argumente ale reclamantului nu sunt pertinente litigiului și nu

sunt pasibile de a fi analizate prin prisma art. 121 din Codul de procedură civilă,

deoarece exced limitele cerinței și temeiului înaintat de reclamant - declararea

nulității pe motiv de dol, dat fiind faptul că nu a fost invocat de nici o parte

contractantă că s-ar fi indus în eroare reciproc, pentru a o determina pe cealaltă

parte să încheie un act juridic, nefiind întrunită condiția legală, cînd dolul

(înșelăciunea) viciază voința autorului, partea contractuală, prin faptul că o induce

în eroare pe cealaltă parte contractuală.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 02 iunie 2022, s-a respins apelul

declarat de Serviciul Fiscal de Stat, Direcția Generală Administrare Fiscală

Chișinău și s-a menținut hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din

20 decembrie 2021.

La 15 august 2022, Serviciul Fiscal de Stat a declarat recurs împotriva

deciziei instanței de apel, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea

hotărârilor judecătorești cu emiterea unei noi hotărâri, prin care acțiunea să fie

admisă.

Recurentul Serviciul Fiscal de Stat, în motivarea recursului a invocat că

instanțele ierarhic inferioare au omis să expună și asupra altor temeiuri de nulitate

expuse în cererea de chemare în judecată.

La 25 august 2022, instanța de recurs a expediat în adresa intimaților copia

recursului, însă plicul expediat în adresa Veronică Naval a fost restituit cu

mențiunea ”nereclamat” (f. d. 232-233 Vol. II).

Cu referire la termenul de declarare a recursului, instanța de recurs

menționează că, Curtea de Apel Chișinău a emis dispozitivul deciziei la 02 iunie

2022, însă date referitor la recepționarea de către părți a deciziei motivate, la

materialele cauzei lipsesc.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi

restabilit.

Recursul a fost declarat la 15 august 2022, respectiv se consideră depus în

termenul prevăzut de art.434 din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia. Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a

temeiurilor invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de

judecată instituit în conformitate cu alin. (2).

Examinînd temeiurile recursului completul Colegiului Civil, Comercial și de

Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) din Codul de procedură civilă.

3

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Instanța de recurs reține, că examinarea admisibilității recursului presupune

verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile

prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în

cadrul judecării pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu

constituie un temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform

secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că, potrivit regulilor din

Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de

recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de

apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența

probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței

de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se

invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 din Codul de procedură

civilă.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa

constantă statuează că, dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări

implicit admise (Golder împotriva Regatului Unit, p.38; Stanev împotriva

Bulgariei (MC), p. 230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a

unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea

statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo

împotriva Italiei, p. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai

stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, p. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața

instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept

național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (a se vedea Botten

v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de

fapt pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9

octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

4

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Avînd în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de Serviciul Fiscal de

Stat, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din

Codul de procedură civilă și, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se declară inadmisibil recursul înaintat de Serviciul Fiscal de Stat.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Galina Stratulat

Victor Burduh

5