3ra-903/22 — contestarea actului administrativ

Dosarul nr. 3ra-903/22 2-19205799-01-3ra-06092022 Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani (jud: V.Chisilița) Instanța de apel: Curtea de Apel (jud: Gh. Mîra, A.Bostan, Gr.Dașchevici) Î N C H E I E R E 05 octombrie 2022 mun.

Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, în componența: Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu judecătorii Nicolae Craiu Nina Vascan examinând admisibilitatea recursului depus de Sergiu Crivenco, reprezentat de avocatul Roman Crivenco, în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă de Sergiu Crivenco împotriva Agenției pentru Supraveghere Tehnică, persoană terță Elena Grigori cu privire la contestarea actelor administrative, împotriva deciziei din 24 mai 2022 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost casată hotărârea din 29 aprilie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, cu emiterea unei noi decizii de respingere a acțiunii, c o n s t a t ă: La data de 30 decembrie 2019 Sergiu Crivenco și avocatul Roman Crivenco au depus cerere de chemare în judecată împotriva Agenției pentru Supraveghere Tehnică cu privire la contestarea actelor administrative.

În motivarea acțiunii reclamantul a invocat că, prin ordinul Agenției pentru Supraveghere Tehnică nr.59 din 19 martie 2018 a fost transferat din funcția de șef al Direcției de Supraveghere Tehnică Mixtă din cadrul Inspectoratului Principal de Stat pentru Supraveghere Tehnică a Obiectelor Industriale Periculoase, în funcția de șef adjunct al Direcției Supraveghere Tehnică „Nord” din cadrul Agenției pentru Supraveghere Tehnică, începând cu data de 19 martie 2018. Reclamantul a relevat că, în temeiul ordinului Agenției pentru Supraveghere Tehnică nr. 255-P din 27 iunie 2019, a fost promovat în funcția publică de conducere – șef al Direcției Supraveghere Tehnică „Nord”, începând cu data de 01 iulie 2019. Reclamantul a invocat că, ulterior, prin ordinul Agenției pentru Supraveghere Tehnică nr. 419-P din 22 octombrie 2019, ordinul nr. 255-P din 27 iunie 2019 a fost abrogat.

De asemenea, prin ordinul Agenției pentru Supraveghere Tehnică nr.423-P din 23 octombrie 2019 cu privire la modificarea ordinului nr. 419-P din 22 octombrie 2019, ultimul a fost modificat. 1 Reclamantul a menționat că, la data de 25 octombrie 2019 a luat cunoștință de ordinele nominalizate, aplicând semnătura și menționând că în aceste ordine nu este indicată modalitatea și termenul de atac.

Reclamantul a relevat că, nefiind de acord cu ordinele respective, la data de 19 noiembrie 2019 s-a adresat către Agenția pentru Supraveghere Tehnică cu cerere prealabilă, înregistrată cu nr. 11104, prin care a solicitat anularea ordinului Agenției pentru Supraveghere Tehnică nr. 419-P din 22 octombrie 2019 cu privire la abrogarea ordinului Agenției pentru Supraveghere Tehnică nr. 255-P din 27 iunie 2019 și a ordinului nr.423-P din 23 octombrie 2019 cu privire la modificarea ordinului nr. 419-P din 22 octombrie 2019, însă, până în prezent nu a recepționat răspuns la cererea prealabilă.

Reclamantul a solicitat de a anula ca fiind ilegale ordinul Agenției pentru Supraveghere Tehnică nr. 419-P din 22 octombrie 2019 cu privire la abrogarea ordinului nr. 255-P din 27 iunie 2019 și ordinul Agenției pentru Supraveghere Tehnică nr. 423-P din 23 octombrie 2019 cu privire la modificarea ordinului nr. 419-P din 22 octombrie 2019. Prin încheierea din 16 iulie 2020 a Judecătoriei Chișinău sediul Râșcani s-a dispus atragerea în proces a Elenei Grigori, în calitate de persoană terță (f.d.36-37). Prin hotărârea din 29 aprilie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani a fost admisă acțiunea în contencios administrativ înaintată de Sergiu Crivenco împotriva Agenției pentru Supraveghere Tehnică, persoană terță Elena Grigori cu privire la anularea actului administrativ individual defavorabil.

Au fost anulate ordinul Agenției pentru Supraveghere Tehnică nr. 419-P din 22 octombrie 2019 cu privire la abrogarea ordinului nr. 255-P din 27 iunie 2019 și ordinul Agenției pentru Supraveghere Tehnică nr. 423-P din 23 octombrie 2019 cu privire la modificarea ordinului nr. 419-P din 22 octombrie 2019 (f.d.75, 82-90). Invocând ilegalitatea și netemeinicia hotărârii din 29 aprilie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, la data de 13 mai 2021 Agenția pentru Supraveghere Tehnică a contestat-o cu apel, solicitând admiterea apelului, casarea hotărârii primei instanțe, cu emiterea unei noi decizii de respingere a acțiunii (f.d.78). Hotărârea motivată din 29 aprilie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani a fost notificată apelantei Agenției pentru Supraveghere Tehnică, prin intermediul poștei electronice la data de 18 august 2021, fapt ce se confirmă prin extrasul din poșta electronică anexat la materialele cauzei (f.d.92).

La data de 17 septembrie 2021 Agenția pentru Supraveghere Tehnică a depus motivarea apelului (f.d.96-97). Astfel, instanța de apel întemeiat a considerat ca fiind depus în termen apelul Agenției pentru Supraveghere Tehnică împotriva hotărârii din 29 aprilie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani. Prin decizia din 24 mai 2022 a Curții de Apel Chișinău a fost casată hotărârea din 29 aprilie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, și s-a emis o nouă decizie, prin care acțiunea în contencios administrativ depusă de Sergiu Crivenco împotriva Agenției pentru Supraveghere Tehnică, persoană terță Elena Grigori cu privire la anularea actului administrativ individual defavorabil a fost respinsă ca neîntemeiată (f.d.158, 160-163).

Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a apreciat ca fiind întemeiate acțiunile efectuate de către Agenția pentru Supraveghere Tehnică, întru înlăturarea viciilor ce au stat la baza emiterii ordinului nr.255-P din 27 iunie 2019 cu privire la 2 promovarea în funcția publică de conducere, a lui Sergiu Crivenco, șef adjunct Direcția Supraveghere Tehnică „Nord”. Or, menționând prevederile art. 45 alin. (5) din Legea nr.158 din 2008 cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public, instanța de apel a relevat că, în cazul din speță cel puțin doi candidați – Sergiu Crivenco și Elena Grigori întruneau condițiile promovării într-o funcție publică superioară, pe cale de consecință, selecția se impunea doar în baza unui concurs.

Totodată, instanța de apel a menționat că, în cadrul procedurii administrative s-a decis revocarea actului examinat și deschiderea concursului pentru funcția vacantă cu participarea tuturor doritorilor care întrunesc condițiile legale. Astfel, instanța de apel a conchis că, reclamantul/intimat Sergiu Crivenco ar fi putut participa la concurs, îndeplinind criteriile de admitere cerute de legislație. Referitor la motivele reținute de prima instanță privind faptul că lipsesc înscrisurile care să ateste nerespectarea condiției de înștiiințare a participantului la procedura administrativă, instanța de apel le-a apreciat ca neîntemeiate. Or, reclamantul/intimat Sergiu Crivenco nu a invocat un asemenea motiv, iar Agenția pentru Supraveghere Tehnică a invocat pe parcursul examinării cauzei că a încercat de mai multe ori să soluționeze divirgențele apărute între Sergiu Crivenco și Elena Grigori, de fiecare dată fiind invitați ambii la discuții.

Respectiv, instața de apel a invocat că nu se poate expune asupra altor argumente decât cele invocate de către participanții la proces, în condițiile în care Sergiu Crivenco nu a obiectat asupra afirmațiilor Agenției pentru Supraveghere Tehnică cu privire la prezența acestuia în cadrul soluționării divergențelor apărute după ce a fost promovat. Instanța de apel a menționat că, prima instanță a reținut ca temei de anulare a actelor contestate și lipsa motivării actului administrativ de către autoritatea publică emitentă, or obligația de motivare a actului administrativ nu a fost realizată de către autoritatea publică pârâtă. În acest sens instanța de apel a reținut că, nici în cererea prealabilă și nici în cererea de chemare în judecată reclamantul/intimat Sergiu Crivenco nu a invocat nemotivarea actului contestat, or din cadrul procedurii administrative era clar temeiul anulării ordinului de promovare în funcție.

Instanța de apel a considerat neîntemeiate argumentele intimatului Sergiu Crivenco precum că, Agenția pentru Supraveghere Tehnică nu deține competența de a revoca actul contestat. În acest context, instanța de apel a menționat că, revocarea ordinului Agenției pentru Supraveghere Tehnică nr.255-P cu privire la promovarea în funcția publică de conducere a intimatului Sergiu Crivenco, șef adjunct a Direcției Supraveghere Tehnică „Nord” a Agenției pentru Supraveghere Tehnică în niciun mod nu afectează legalitatea și temeinicia ordinelor contestate. Or, ordinul nominalizat a fost revocat din motivul admiterii încălcărilor procedurale la emiterea acestuia.

Corespunzător, instanța de apel consideră că pretențiile intimatului Sergiu Crivenco cu privire la anularea ordinului Agenției pentru Supraveghere Tehnică nr. 419-P din 22 octombrie 2019 cu privire la abrogarea ordinului nr.255-P din 27 iunie 2019 și ordinul nr.423-P din 23 octombrie 2019 cu privire la modificarea ordinului nr.419-P din 22 octombrie 2019, urmează a respinse, ca fiind neîntemeiate. La data de 10 iunie 2022 Sergiu Crivenco, reprezentat de avocatul Roman Crivenco a depus recurs împotriva deciziei din 24 mai 2022 a Curții de Apel Chișinău (f.d.164- 165). 3 Ulterior, la data de 06 septembrie 2022 Sergiu Crivenco, reprezentat de avocatul Roman Crivenco a depus motivarea recursului (f.d.169-173).

În susținerea recursului recurentul a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel, considerând-o ilegală și neîntemeiată prin faptul că, au fost încălcate și aplicate eronat normele de drept material și nu au fost constatate și elucidate pe deplin toate circumstanțele importante pentru soluționarea cauzei, probele fiind apreciate eronat. Recurentul a menționat că, destituirea sa din funcția de șef al Direcției Supraveghere Tehnică „Nord” a fost determinată de intenția noii conduceri a Agenției pentru Supraveghere Tehnică de numire în această funcție a unor persoane loiale. Recurentul a relevat că, a obținut această funcție pe baza de merit și ca urmare a unui parcurs profesional îndelungat și continuu, care nu se compară cu cel al persoanei terțe Elena Grigori.

De asemenea, recurentul a invocat că, activitatea sa pe parcursul timpului a fost una productive și ascendentă ca urmare a profesionalismului manifestat în domeniu. Recurentul a mai menționat că, persoana terță Elena Grigori a ocupat ulterior funcția de șef a Direcției Supraveghere Tehnică „Nord” ca urmare a unui concurs intern, care a avut loc doar între angajații Direcției Supraveghere Tehnică „Nord”. Astfel, recurentul a relevat că, acest concurs intern nu este reglementat de legislația în vigoare și contravine prevederilor Hotărârii Guvernului nr.201 din 11 martie 2009 privind punerea în aplicare a prevederilor Legii nr. 158-XVI din 04 iulie 2008 cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public, care în Anexa nr.1 cuprinde Regulamentul cu privire la ocuparea funcției publice prin concurs.

Recurentul a menționat că, în acest Regulament clar și explicit este prevăzut că ocuparea funcției prin concurs se realizează în mod public, în condiții în care se oferă dreptul de a participa a oricăror persoane interesate, inclusiv persoane terțe, care nu au tangență cu Direcția Supraveghere Tehnică „Nord”. Recurentul a relevat că circumstanțele menționate denotă faptul că, anularea ordinului de promovare în privința sa nu a avut la bază temeiuri legale, dar a urmărit scopul înlocuirii sale din funcția ocupată cu altă persoană concretă și anume, cu persoana terță Elena Grigori. Sergiu Crivenco, reprezentat de avocatul Roman Crivenco a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel, cu menținerea hotărârii primei instanțe.

La data de 07 septembrie 2022 în adresa intimatei Agenției pentru Supraveghere Tehnică și la data de 30 septembrie 2022 în adresa persoanei terțe Elenei Grigori a fost expediată copia recursului depus de Sergiu Crivenco, reprezentat de avocatul Roman Crivenco, cu înștiințarea despre posibilitatea depunerii referinței (f.d. 176). Însă, intimata Agenția pentru Supraveghere Tehnică și persoana terță Elena Grigori nu și-au valorificat dreptul procedural respectiv și nu au depus referințe la recursul lui Sergiu Crivenco, reprezentat de avocatul Roman Crivenco. În conformitate cu art. 244 alin. (1) Cod administrativ, hotărârile curții de apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.

Iar, conform art. 245 Cod administrativ, recursul se depune la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune la instanța de apel. Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la data de 24 mai 2022 (f.d.158, 160-163).

4 La data de 10 iunie 2022 Sergiu Crivenco, reprezentat de avocatul Roman Crivenco a depus recurs împotriva deciziei din 24 mai 2022 a Curții de Apel Chișinău (f.d.164- 165). Decizia motivată din 24 mai 2022 a Curții de Apel Chișinău, a fost notificată avocatului Roman Crivenco, care reprezintă interesele recurentului Sergiu Crivenco, prin intermediul poștei electronice, la data de 23 august 2022, fapt confirmat prin extrasul din poșta electronică, anexat la materialele cauzei (f.d.167). La data de 06 septembrie 2022 Sergiu Crivenco, reprezentat de avocatul Roman Crivenco a depus motivarea recursului (f.d.169-173). Astfel, recursul depus de către Sergiu Crivenco, reprezentat de avocatul Roman Crivenco împotriva deciziei din 24 mai 2022 a Curții de Apel Chișinău, este în termen.

Examinând temeiurile invocate în recursul depus de Sergiu Crivenco, reprezentat de avocatul Roman Crivenco, în raport cu materialele cauzei, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție îl consideră inadmisibil, din următoarele motive. În conformitate cu art. 246, alin. (1) Cod administrativ, Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere, iar în acord cu alin. (2) din art. 246 Cod administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile enumerate la literele a)-f).

Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate ci urmează să însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase. Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special” denotă caracterul neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat din examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ reține, că Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept. Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus.

Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării recursului în Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de la art. 245 alin. (2) din Codul administrativ. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate. De asemenea, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în 5 contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios administrativ.

Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental. În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la instanțe nu este absolut.

Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem.

(Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A). În circumstanțele menționate, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara inadmisibil recursul depus de Sergiu Crivenco, reprezentat de avocatul Roman Crivenco.

În conformitate cu art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție dispune: Recursul depus de Sergiu Crivenco, reprezentat de avocatul Roman Crivenco se declară inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Nicolae Craiu Nina Vascan 6