3ra-628/22 — cu privire la contestarea actului administrativ individual defavorabil si obligarea emiterii actului administrativ individual favorabil.

3ra-628/22 — cu privire la contestarea actului administrativ individual defavorabil si obligarea emiterii actului administrativ individual favorabil. (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 3ra-628/22

2-17217939-01-3ra-16062022

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (jud: M. Gandrabur)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: A. Bostan, G. Dașchevici, G. Mîra)

Î N C H E I E R E

05 octombrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componentă:

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Aliona Miron

Iurie Bejenaru

examinând admisibilitatea recursului depus de Umar Usman Muhammed,

reprezentat de avocatul Adam Alexandru

în cauza de contencios administrativ, intentată la cererea de chemare în judecată

depusă de Umar Usman Muhammed, reprezentat de avocatul Adam Alexandru

împotriva Biroului Migrație și Azil cu privire la contestarea actului administrativ

individual defavorabil și obligarea emiterii actului administrativ individual favorabil,

împotriva deciziei din 15 februarie 2022 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost respins apelul depus de Umar Usman Muhammed, reprezentat de avocatul Adam

Alexandru și a fost menținută hotărârea din 15 iulie 2021 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Râșcani,

c o n s t a t ă :

La 30 octombrie 2017, Umar Usman Muhammed, a depus cerere de chemare în

judecată, în procedura contenciosului administrativ împotriva Biroului Migrație și

Azil din cadrul Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova solicitând

anularea deciziei nr. 71/17/DAI din 05 octombrie 2017 și obligarea acordării

accesului la o nouă procedură de azil.

În motivarea acțiunii a menționat că, lui Umar Usman Muhammed prin decizia

contestată i-a fost respins accesul la o nouă procedură de azil, aceasta fiind una

generală și neîntemeiată din motiv că a fost dată o apreciere eronată art. 78 alin. (2)

lit. b) din Legea nr. 270 din 18 decembrie 2008, or, nu au fost luate în considerare

rapoartele organizațiilor internaționale prin care se confirmă că viața și libertatea

solicitantului sunt puse în pericol. Reclamantul a declarat că tatăl său a fost omorât în

anul 2002, martor la care a fost și însăși reclamantul, fapt care nu a fost analizat de

către pârât. Referitor la motivele solicitării azilului pe teritoriul Republicii Moldova

reclamantul a susținut că nu poate să se reîntoarcă în țara de origine din cauza

faptului că viața sa va fi pusă în pericol de către organizația extremistă teroristă Boko

Haram care asasinează persoanele care tind spre un mod de viață în stil vestic, care

doresc să-și urmeze studiile.

1

A susținut că, autoritatea publică pârâtă a respins arbitrar toate faptele și

circumstanțele invocate de către reclamant, mai mult decizia i-a fost înmânată sub

semnătură doar în limba de stat însă nu i-a fost tradusă în limba cunoscută de acesta.

Autoritatea publică pârâtă a interpretat eronat unele aspecte expuse de reclamant la

aprecierea credibilității sale, încălcând prin aceasta principiul beneficiului dubiului.

Autoritatea publică pârâtă nu a analizat minuțios toate criteriile și exigențele ce

derivă din Legea privind azilul în Republica Moldova fapt care a determinat emiterea

unei decizii neîntemeiate.

Prin hotărîrea din 15 iulie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, a fost

respinsă ca neîntemeiată acțiunea depusă de Umar Usman Muhammed împotriva

Biroului Migrație și Azil cu privire la anularea deciziei nr. 71/17/DAI din 05

octombrie 2017 și acordarea accesului la o nouă procedură de azil.

Invocând ilegalitatea hotărârii primei instanței, la 21 iulie 2021, Umar Usman

Muhammed, reprezentat de avocatul Adam Alexandru a depus apel nemotivat

împotriva hotărârii primei instanțe, solicitând admiterea cererii de apel, casarea

hotărârii din 15 iulie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, cu pronunțarea

unei noi hotărâri de admitere integrală a acțiunii.

La 05 octombrie 2021, Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani a expediat pentru

notificare avocatului Adam Alexandru, care acționează în intereselele lui Umar

Usman Muhammed copia hotărârii motivate a primei instanțe (f.d.202, Vol.I), fapt

confirmat prin extrasul din poșta electronică anexat la materialele cauzei (f.d.205,

Vol.I), iar la 07 octombrie 2021, prin intermediul Direcției de evidență și

documentare procesuală a Curții de Apel Chișinău, Umar Usman Muhammed,

reprezentat de avocatul Adam Alexandru a depus motivarea apelului (f.d.211/213-

Vol.I).

Astfel, instanța de apel întemeiat a considerat ca fiind depus în termen apelul

Umar Usman Muhammed, reprezentat de avocatul Adam Alexandru împotriva

hotărârii din 15 iulie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani.

Prin decizia din 15 ferbuarie 2022 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins

apelul depus de Umar Usman Muhammed, reprezentat de avocatul Adam Alexandru

cu menținerea hotărârii din 15 iulie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani.

Pentru a decide astfel, completul judiciar al instanței de apel analizând

prevederile art. 1, 3,10, 16, 17, 43, 44, 45, 46, 47, 47/1, 53, 60, 78 din Legea privind

azilul în Republica Moldova, nr. 270-XVI din 18 decembrie 2008 (în vigoare la data

emiterii actului administrativ contestat), în coraport cu probatoriul administrat la

dosarul cauzei și analizând situația invocată de reclamant, faptele, inclusiv, prin

aprecierile internaționale descrise de autoritatea publică pîrîtă în decizia contestată, a

constatat lipsa cărorva acte de persecuție în privința reclamantului din partea

agenților de persecuție conform Legii nr. 270 – ai statutului, a motivelor de

persecuție, și, în special lipsa circumstanțelor conform art.78 al Legii 270 de acces la

o nouă procedură, când nu se atestă circumstanțe noi nici la nivel de situație în țară

nici referitor la motivele pentru care se solicită azil, și, nici nu au survenit careva

schimbări în statul de origine care ar pune în pericol viața reclamantului.

La caz, instanța de apel a apreciat ca fiind întemeiată poziția primei instanței

expusă în hotărîrea contestată, or, în noua cerere de azil, Umar Usman Muhammed a

invocat aceleași motive ca și în cererea anterioară de azil. În acest context, apelantul

a susținut că nu dorește să revină în țara de origine, deoarece are teamă față de

2

grupările teroriste din Nigeria, precum și individualizând atacurile din partea

gruparea Boko Haram.

Suplimentar, instanța de aple analizînd prevederile pct. 38, pct. 51, pct. 62 și

pct.63 din Manualul UNHCR privind proceduri și criterii de acordare a statutului de

refugiat în baza Convenției de la Geneva din 1951 cu privire la statutul refugiaților,

în coraport cu motivele invocate de către Umar Usman Muhammed în noua cerere de

azil, a reținut că ultimul a invocat aceleași motive care au fost deja indicate în cererea

anterioară și anume existența temerii de a reveni în țara de origine din cauza

atacurilor grupărilor teroriste. Acest motiv a fost deja examinat de către Direcția azil

și integrare, ulterior a fost emisă decizia Direcției privind respingerea cererii de azil

(nr. 197/13/DAI din 20 decembrie 2013), decizia fiind menținută prin încheierea

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție nr.3ra-807/17 din 13 septembrie 2017. Astfel, în speță nu sunt îndeplinite

prevederile art.78 alin. (2), lit. a) din Legea nr.270 din 18 decembrie 2008 privind

azilul în Republica Moldova.

Iar, potrivit art.78 alin. (2), lit. b) din Legea nr. 270 din 18 decembrie 2008

privind azilul în Republica Moldova - trebuie să survină schimbări ce pun în pericol

viața și libertatea solicitantului în țara sa de origine.

În lumina celor menționate supra, instanța de apel a notat că este evident faptul

că Umar Usman Muhammed nu a întrunit exigențele legale pentru oferirea noului

acces la procedura de azil, iar pe cale de consecință, prima instanța just a statuat că,

decizia Biroului Migrație și Azil contestată în speță este întemeiată și legală, iar

obligarea de a-i acorda accesul la o nouă procedură de azil nu are suport juridic și

factologic.

Urmare a constatărilor detaliate supra vis-a-vis de circumstanțele faptice ale

cazului dedus judecării în ordine de apel, Colegiul specializat al instanței de apel a

concluzionat că, argumentele expuse de către Umar Usman Muhammed în cererea de

apel sunt lipsite de substanță obiectivă, iar prima instanța - reieșind din cumulul

probelor administrate, a soluționat cauza sub toate aspectele de fapt și de drept, în

consecință hotărârea emisă fiind legală și întemeiată.

La 07 martie 2022, Umar Usman Muhammed, reprezentat de avocatul Adam

Alexandru a depus recurs nemotivat (f.d.41/42, Vol.II), iar la data de 29 iulie 2022, a

depus motivarea recursului împotriva deciziei din 15 februarie 2022 a Curții de Apel

Chișinău, solicitând casarea integrală a deciziei instanței de apel și a hotărârii primei

instanțe cu emiterea unei noi decizii prin care să fie anulată decizia Biroului Migrație

și Azil nr. 71/17/DAI din 05 octombrie 2017 și obligarea Biroului Migrație și Azil la

acordarea accesului la o nouă procedură de azil. (f.d. 55/56, Vol.II)

În susținerea cererii de recurs, a reiterat motivele de fapt și de drept indicate în

cererea de apel, arătând că instanțele de judecată ierarhic inferioară nu au elucidat pe

deplin circumstanțele care au importanță pentru soluționarea pricinii și anume că

Direcția Azil și Integrare a Biroului Migrație și Azil a MAI, eschivîndu-se nefondat

de la examinarea cererii de azil, nu a dat posibilitate reclamantului Umar Usman

Muhammed să-și motiveze poziția privind existența persecuției pe motive politice,

iar cel mai grav fapt este că nu a primit un răspuns motivat la aceste argumente care

urmează a lua forma unei decizii prevăzute de art.60 al Legii nr. 270 din 18

decembrie2008 privind azilul în Republica Moldova.

3

A mai susținut că emitentul deciziei nu a realizat interviul cu reclamantul și

avocatul reclamantului și nu a analizat riscurile existente la moment se impune

necesitatea anulării deciziei Biroului Migrație și Azil nr. 71/17/DAI din 05 octombrie

2017 și obligarea Biroului Migrație și Azil la acordarea accesului la o nouă

procedură de azil, ori reclamantul Umar Usman Muhammed întrunește integral

cerințele stipulate în art.78 alin.(2) din Legea nr. 270 din 18 decembrie 2008 privind

azilul în Republica Moldova.

În conformitate cu art. 244 alin. (1) din Codul administrativ, hotărârile curții de

apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu

recurs.

Iar, conform art. 245 din Codul administrativ, recursul se depune la instanța de

apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea nu

stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de

Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se

depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune la instanța de

apel.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție reține că Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 15

februarie 2022. (f.d.21, Vol.II)

Totodată, din actele dosarului se atestă că dispozitivul deciziei din 15 februarie

2022 a Curții de Apel Chișinău a fost notificată avocatului Adam Alexandru care

acționează în interesele lui Umar Usman Muhammed prin intermediul poștei

electronice la 18 martie 2022, fapt confirmat prin extrasul din poșta electronică

anexat la materialele cauzei. (f.d.40, Vol.II)

Decizia motivată a Curții de Apel Chișinău din 15 februarie 2022, a fost

notificată avocatului Adam Alexandru care acționează în interesele lui Umar Usman

Muhammed prin intermediul poștei electronice la 21 iulie 2022, fapt confirmat prin

extrasul din poșta electronică anexat la materialele cauzei. (f.d.51, Vol.II)

Prin urmare, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ menționează că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a depus

recursul nemotivat la 07 martie 2022, iar recursul motivat la 29 iulie 2022, în

termenul prevăzut de art. 245 din Codul administrativ.

La 29 iunie 2022, prin intermediul poștei electronice, iar la 01 august 2022, prin

intermediul oficiului poștal, Curtea Supremă de Justiție, în scopul asigurării unui

proces echitabil în ordine de recurs, a expediat pentru notificare în adresa Biroului

Migrație și Azil, copia cererii de recurs nemotivată cât și motivarea recursului

depuse de Umar Usman Muhammed, reprezentat de avocatul Adam Alexandru

împotriva deciziei din 15 februarie 2022 a Curții de Apel Chișinău, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii referinței (f.d.50; 58; Vol.II), fapt ce se confirmă prin

extrasul din poșta electronică anexată la materialele dosarului (f.d.50, Vol.II),

precum și prin avizul de recepție a scrisori anexat la materialele dosarului (f.d.64,

Vol.II).

Deși, la 04 august 2022, Biroului Migrație și Azil a recepționat copia recursului

motivat depus de Umar Usman Muhammed, reprezentat de avocatul Adam

Alexandru împotriva deciziei din 15 februarie 2022 a Curții de Apel Chișinău, fapt

confirmat prin avizul de recepție anexat la materialele cauzei (f.d.67, Vol.II), acesta

4

nu și-a valorificat dreptul procedural respectiv și nu a depus referință, prin care să-și

expună opinia referitor la recursul depus de Umar Usman Muhammed, reprezentat de

avocatul Adam Alexandru.

Examinând temeiurile invocate în recursul depus de Umar Usman Muhammed,

reprezentat de avocatul Adam Alexandru, în raport cu materialele cauzei, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție îl

consideră inadmisibil, din următoarele motive.

În conformitate cu art. 246 alin. (1) din Codul administrativ, Curtea Supremă de

Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil,

recursul se declară ca atare printr-o încheiere, iar în acord cu alin. (2) din art. 246 din

Codul administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile enumerate

la literele a)-f).

Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea

recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate ci urmează să

însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de

legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special” denotă

caracterul neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un

drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o

motivare suficient de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual

succes rezultat din examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că Codul administrativ dezvoltă nu doar

caracterul nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din

perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și

material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz,

hotărârile Curții de Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și

invocare ex officio a erorilor de drept.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să

conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus.

Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării recursului în

Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de la art. 245 alin.

(2) din Codul administrativ. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în

circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească

cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

De asemenea, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în

contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în

special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de

contencios administrativ.

5

Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece

filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal

fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces

la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva

Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în

special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa

necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o

anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de

admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages

Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de

aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de

caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de

totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic

superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996,

Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu

privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de

drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se

vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În circumstanțele menționate, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara

inadmisibil recursul depus de Umar Usman Muhammed, reprezentat de avocatul

Adam Alexandru.

În conformitate cu art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul depus de Umar Usman Muhammed, reprezentat de avocatul Adam

Alexandru, se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Aliona Miron

Iurie Bejenaru

6