2ra-977/22 — constatarea faptului încălcării dreptului la judecare în termen rezonabil a cauzei

Dosarul nr. 2ra-977/2022

2-19105201-01-2ra-15072022

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud: M. Țurcan)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: A. Panov, O. Cojocaru, M. Anton)

Î N C H E I E R E

05 octombrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Maria Ghervas

Galina Stratulat

examinând admisibilitatea recursului declarat de Iuri Sorochin,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Iuri Sorochin

împotriva Ministerului Justiției cu privire la constatarea tergiversării examinării

dosarului contravențional în termen rezonabil, repararea prejudiciului moral,

împotriva deciziei din 05 mai 2022 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La 17 iunie 2019 Iuri Sorochin a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Ministerului Justiției, solicitând constatarea tergiversării examinării

dosarului contravențional în termen rezonabil, repararea prejudiciului moral.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, la 07 februarie 2019

Judecătoria Chișinău a pronunțat hotărâre pe marginea contestației înaintată de

contestatarul Sorochin Iuri, împotriva procesului-verbal seria MAI02 579268 din

19.08.2014, în pricina contravențională la contestație înaintată de către Sorochin

Iuri împotriva agentului constatator Ticheu Veaceslav cu privire la anularea

procesului-verbal cu privire la contravenție.

Prin hotărârea din 07 februarie 2019 a Judecătoriei Chișinău s-a admis

contestația depusă de către Sorochin Iuri, s-a anulat procesul-verbal cu privire la

contravenție și s-a încetat procesul contravențional în cauza.

A menționat că, conform Codului contravențional instanța de judecată

urmează să examineze așa fel de dosare în termen de 30 zile. În acest caz, instanța

de judecată a tergiversat examinarea dosarului cu 1668 de zile, ce este cu 55,6 ori

mai mult decât prevede legea.

La data de 19 martie 2018 prin decizia Curții de Apel Chișinău a fost admisă

cererea de recurs și trimis dosarul la rejudecare în alt complet de judecată. Faptul

rejudecării dosarului deja constată că s-a tergiversat examinarea dosarului din vina

instanței de judecată.

A solicitat reclamantul Sorochin Iuri să fie constatat faptul că a fost încălcat

dreptul reclamantului la judecarea dosarului contravențional în termen rezonabil,

să i se acorde reclamantului Sorochin Iuri a unei satisfacții echitabile, de la bugetul

de stat, în contul reparării prejudiciului moral, în sumă de 150 000 de lei.

1

Prin hotărârea din 26 septembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

acțiunea depusă de Sorochin Iuri s-a admis parțial. S-a constat faptul încălcării

dreptului reclamantului Sorochin Iuri la judecarea cauzei contravenționale,

contestația asupra procesului-verbal cu privire la contravenție nr. MAI02 579268

din 19 august 2014 în termen rezonabil. S-a încasat de la bugetul de stat prin

intermediul Ministerului Justiției al Republicii Moldova în beneficiul lui Sorochin

Iuri suma de 3 000 de lei cu titlu de prejudiciu moral cauzat prin încălcarea

dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei. În rest, cererea s-a respins ca

nefondată.

La 07 octombrie 2019, Ministerul Justiției a depus cerere de apel împotriva

hotărârii primei instanțe, solicitând admiterea apelului casarea hotărârii din 26

septembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, cu pronunțarea unei noi

hotărâri de respingere a acțiunii.

La 01 noiembrie 2019, Iuri Sorochin a declarat apel împotriva hotărârii din 26

septembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, solicitând admiterea

apelului și casarea parțială a hotărârii primei instanțe.

Prin încheierea din 19 decembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău s-a restituit

cererea de apel depusă de Iuri Sorochin (f.d. 64-66).

La 12 februarie 2020, Iuri Sorochin a declarat recurs împotriva încheierii din

19 decembrie 2019 a instanței de apel, solicitând admiterea recursului, casarea

încheierii contestate, cu restituirea cauzei spre rejudecare în instanța de apel.

Prin decizia din 17 iunie 2020 a Curții Supreme de Justiție, s-a respins

recursul declarat de către Iuri Sorochin și s-a menținut încheierea din 19 decembrie

2019 a Curții de Apel Chișinău.

Prin decizia din 05 mai 2022 a Curții de Apel Chișinău s-a admis apelul depus

de Ministerul Justiției, s-a casat hotărârea din 26 septembrie 2019 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Centru și s-a emis o nouă hotărâre de respingere a acțiunii.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a invocat că din materialele dosarului

s-a constatat că din cele trei ședințe stabilite pentru examinarea cauzei în fond, una

a fost amânată la cererea petiționarului, iar a două nu a avut loc din motivul

înaintării cererii de recuzare judecătorului Lilia Lupașco din partea petiționarului

Sorochin Iuri. Astfel, amânarea ședințelor de judecată în cazul din speță nu poate fi

privită ca o încălcare a dreptului la examinarea în termen rezonabil a cauzei, or,

după cum s-a menționat mai sus ședințele de judecată au fost amânate exclusiv din

motive întemeiate, impuse de normele de drept procedural ce reglementează

dreptul la apărare, fiind lipsit arbitrariul, iar termenele ședințelor au fost stabilite

rezonabil, în interval reduse de timp, cu respectarea echilibrului între drepturile

participanților la proces și procedurile ce se impun.

Instanța de apel a menționat, că pe tot parcursul examinării pricinii,

reclamantul nu a depus nicio cerere prin care ar fi solicitat accelerarea examinării

cauzei, or potrivit materialului probator la acel moment reclamantul nu obiecta în

privința termenului de examinare și incidentelor de procedură respectivă, fapt care

este relevant în raport cu pretențiile înaintate în prezenta cerere de chemare în

judecată.

Astfel, în cadrul examinării pricinii Sorochin Iuri și- a manifestat tacit acordul

cu termenii pentru care se amânau ședințele de judecată și nu obiecta împotriva

amânării ședințelor, ceea ce denotă cert faptul că, schimbarea opiniei acestuia după

finalizarea examinării pricinii poate fi privită ca un pretext de încasare a unor sume

2

cu titlu de prejudiciul moral pretins a fi cauzat, exclusiv în interes pecuniar

personal.

Prin urmare, instanța de apel a notat că în speță nu există careva motive de

tergiversare a examinării cauzei or, însăși respectarea întocmai a procedurii din

partea instanțelor de judecată cu asigurarea respectării drepturilor participanților la

proces, nu poate fi privită drept, tergiversare examinării a examinării cauzei, din

care motiv nu se rețin argumentele reclamantului în acest sens.

Totodată, este de remarcat faptul că termenul rezonabil urmează a fi apreciat

în colaborarea și cu termenii prevăzuți de legislația procesuală civilă, fiind stabiliți

în vederea asigurării desfășurării procesului cu respectarea unor principii

fundamentale ale dreptului procesual civil, cum ar fi: principiu disponibilității,

principiul contradictorialității și egalității în drepturi a participanților la proces,

reglementări prevăzuți de art. 26, 27 Cod de procedură civilă, principii care în

ansamblu lor materializează dreptul părții la un proces echitabil.

De altfel, conform art. 2 alin. (2) din Legea nr. 87, repararea prejudiciului

cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a

dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești se face doar în

măsura în care încălcarea a avut loc din cauze ce nu pot fi imputate exclusiv

persoanei care a depus cererea de reparare a prejudiciului.

Astfel, Legea nr. 87 din 21 aprilie 2011 nu acordă dreptul în mod automat la

constatarea faptului că instanța a depășit termenul rezonabil pentru examinarea

pricinii în situația în care părțile în mare măsură au contribuit la prelungirea acestui

proces, prin urmare, instanța de apel a considerat că intimatul nu are calitatea

procesuală în cauza dată, iar argumentele acesteia poartă un caracter declarativ,

formal fără a dispune de careva suport atât probatoriu, cât și legal.

La 10 mai 2022, Iuri Sorochin a declarat recurs, iar la 13 iulie 2022 a depus

cerere de recurs suplimentar prin care a solicitat casarea deciziei instanței de apel și

parțial a hotărârii primei instanțe în partea încasării prejudiciului moral, prin

încasarea de la bugetul de stat a prejudiciului moral în sumă de 150 000 de lei.

În motivarea recursului s-a indicat că instanța de apel la examinarea cauzei

eronat a interpretat și aplicat legea, ceea ce a dus la adoptarea unei soluții

neîntemeiate.

Totodată, s-a invocat în cererea de recurs Legea nr. 87 din 21 aprilie 2011,

recomandarea Curții Supreme de Justiție nr. 6 din 11 ianuarie 2012 privind

satisfacția echitabilă, art. 6 CEDO cât și art. 41 CEDO.

În contextul prevederilor art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 05 mai 2022 și a

expediat-o participanților la proces la 11 iulie 2022, fapt confirmat prin scrisoarea

de expediere (f.d. 130), astfel, recursul declarat la data de 10 mai 2022 și 13 iulie

2022, este în termen.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia.

3

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit

în conformitate cu alin. (2).

Prin prisma art. 439 alin. (2) din Codul de procedură civilă, la 13 iunie 2022

instanța de recurs a comunicat intimaților recursul, informând despre necesitatea

depunerii referinței, or până la data examinării recursului careva referințe în adresa

instanței nu au parvenit.

Examinând temeiurile recursului declarat de Iuri Sorochin, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție consideră recursul ca inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Iuri Sorochin, nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură

civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentului cu soluția pronunțată de instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei contestate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432, alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către

instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre

probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara

controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

4

că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă,

din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor

de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției

Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că

nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes

(cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25

februarie 1995, nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

recunoaște recursul declarat de Iuri Sorochin ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Iuri Sorochin, împotriva deciziei

din 05 mai 2022 a Curții de Apel Chișinău.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Maria Ghervas

Galina Stratulat

5