2ra-991/21 — cu privire la constatarea faptului incalcarii dreptului la examinarea in termen rezonabil a cauzei si repararea prejudiciului moral

Dosarul nr. 2ra-991/21

Prima instanță: Judecătoria Chișinău sediul Centru (jud. O. Dvornic)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. N. Budăi, I. Cotruță, V. Mihaila)

ÎNCHEIERE

7 iulie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Dumitru Mardari

Iurie Bejenaru

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Iuri

Sorochin

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a lui Iuri Sorochin împotriva

Ministerului Justiției al Republicii Moldova cu privire la constatarea faptului

încălcării dreptului la examinarea în termen rezonabil a cauzei și repararea

prejudiciului moral

împotriva deciziei din 11 martie 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost respins apelul declarat de Iuri Sorochin și menținută hotărârea din 19 noiembrie

2020 a Judecătoriei Chișinău sediul Centru, prin care acțiunea a fost respinsă

constată:

La 7 septembrie 2020, Iuri Sorochin a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova cu privire la constatarea

faptului încălcării dreptului la examinarea în termen rezonabil a cauzei și repararea

prejudiciului moral.

În motivarea acțiunii a invocat că prin încheierea din 22 iunie 2018 a

Judecătoriei Chișinău sediul Buiucani, a fost autorizată efectuarea ridicării rulajului

bancar al contului Biroului executorului judecătoresc Ludmila Șapa, fiind ridicate

13 file, unde erau indicate datele bancare ale lui, care avea calitate de avocat la

acțiunile procesual penale, inclusiv a altor persoane unde dânsul acorda asistență

juridică.

În urma efectuării acestor acțiuni, atât dânsul, cât și clienții săi – Ludmila Șapa

și Marin Tofan nu au cunoscut despre aceste acțiuni procesual penale, deși organele

statului erau obligate să-l informeze nemijlocit pe dânsul care avea calitate de

avocat, inclusiv și clienții săi, pentru a oferi posibilitatea să participe la aceste

acțiuni, or legea prevede expres că la toate acțiunile procesual penale bănuiții,

1

învinuiții au dreptul să participe la acțiunile procesual penale fiind asistați de un

apărător ales de ei.

În aceste circumstanțe, dânsul în calitate de avocat a fost lipsit de dreptul său

de a participa la aceste acțiuni, în vederea acordării sprijinului calitativ în poziția de

apărare a clienților Ludmila Șapa și Marin Tofan, precum și de a se expune în

privința acestor acțiuni, astfel fiind încălcat dreptul accesului la justiție, precum și

dreptul la apărare.

Încheierea din 22 iunie 2018 a Judecătoriei Chișinău sediul Buiucani, a fost

contestată de către el cu recurs, însă, prin încheierea din 23 iulie 2020 a Colegiului

Penal al Curții de Apel Chișinău, a fost dispusă ridicarea de la examinare a recursului

dat și expediat în instanța de fond unde se judecă cauza penală a clientului său Marin

Tofan, în care dânsul participă în calitate de avocat.

A evidențiat că prin această încheiere a Curții de Apel Chișinău, de fapt, a fost

expediată cauza la rejudecare, iar această situație expres denotă tergiversarea

examinării cauzei.

Astfel, instanța de judecată a tergiversat examinarea dosarului mai mult de doi

ani, iar la moment asupra încheierii supuse recursului nu este o finalitate.

Și-a întemeiat pretențiile în baza dispozițiilor Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011

privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la

judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen

rezonabil a hotărârii judecătorești, art. 85, 166-167 CPC.

A solicitat admiterea acțiunii, constatarea faptului încălcării dreptului lui la

judecarea dosarului privind autorizarea ridicării rulajelor bancare în termen

rezonabil, precum și acordarea unei satisfacții echitabile din bugetul de stat în contul

reparării prejudiciului moral în sumă de 220 000 de lei.

Prin hotărârea din 19 noiembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău sediul Centru, a

fost respinsă acțiunea ca fiind neîntemeiată.

Prin decizia din 11 martie 2021 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins apelul

declarat de Iuri Sorochin și menținută hotărârea primei instanțe.

Întru consolidarea soluției adoptate, instanțele de judecată ierarhic inferioare

au reținut că Iuri Sorochin, sub aspectul art. 6 § 1 din Convenția Europeană pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, nu poate pretinde la

constatarea încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a procedurii penale

în baza Legii privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea

dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în

termen rezonabil a hotărârii judecătorești nr. 87 din 21 aprilie 2011, or, în speța

examinată nu se atestă existența unei cauze penale demarate la plângerea

reclamantului Iurie Sorochin și nici nu este confirmată calitatea sa procesuală, care

i-ar permite formularea unei plângeri cu privire la constatarea încălcării termenului

rezonabil de examinare a cauzei, în materia pretinselor violări a duratei examinării

recursului, depusă în baza art. 305 alin. (8) CPP, or petiționarul care a înaintat o

plângere nu poate pretinde la încălcarea dreptului și durata nerezonabilă de

examinare a plângerii.

2

Corespunzător, în circumstanțele expuse, prima instanță și instanța de apel au

conchis că Iuri Sorochin nu poate contesta încălcarea dreptului la durata

nerezonabilă a procedurilor penale, acest drept fiind oferit numai persoanelor cărora

li s-a înaintat o acuzație.

Mai mult ca atât, contestarea acțiunilor judecătorului de instrucție a unor acte

procesuale emise în cadrul unor acțiuni de urmărire penală, în speță încheierea

privind autorizarea efectuării ridicării rulajului contului bancar al executorului

judecătoresc Ludmila Șapa nu constituie prin sine o cauză separată, dar reprezintă o

etapă prejudiciară a procesului penal, iar prin prisma Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011,

se atestă că legiuitorul operează cu noțiunea de termen rezonabil a cauzei în

ansamblu și nicidecum cu termenul de examinare a unei cereri, plângeri, adresate

oricăror instituții.

Totodată, instanțele de judecată au menționat că în circumstanțele în care este

respinsă pretenția principală cu privire la constatarea faptului încălcării dreptului la

examinarea în termen rezonabil a cauzei, subsecvent urmează a fi respinsă și

pretenția subsecventă a reclamantului privind încasarea sumei de 220 000 de lei cu

titlu de prejudiciu moral.

La 11 mai 2021, Iuri Sorochin a declarat recurs împotriva deciziei din

11 martie 2021 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea acestuia, casarea

deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe, cu pronunțarea unei noi decizii

de admitere integrală a acțiunii.

În susținerea recursului a invocat că nu a fost prezentat raport pe acest dosar,

or conform Legii nr. 87/2011 este obligatoriu pentru examinarea litigiului.

Instanța de apel eronat a indicat ca dânsul nu a avut statut de bănuit sau

învinuit ca să pretindă la examinarea cauzei prin prisma Legii nr. 87/2011, or în

cazul dat Colegiul penal al Curții de Apel Chișinău urma să restituie cererea de

recurs declarată de el, deoarece era depusă de o persoană care nu are statut de

reclamant.

Instanțele de judecată ierarhic inferioare nu au motivat hotărârile adoptate,

care sunt dictate de niște concluzii nemotivate, acestea rezumându-se la convingeri

neexplicite, neanalizate și apreciate superficial, or în motivarea deciziei instanța de

apel urma sa se expună asupra tuturor circumstanțelor de fapt și de drept.

Instanța greșit a operat cu noțiunea de dosar, deoarece orice cerere, plângere,

recurs, demers care se examinează de către instanța de judecată se examinează prin

crearea dosarului separat și distinct de orice alt dosar, în cazul dat judecător imediat,

dar nu mai puțin în 4 ore era obligat sa înștiințeze părțile vizate cu privirea la

ridicarea rulajul bancar, or se încalcă secretul bancar al părților care sunt vizate în

rulaje bancare, prin ce a fost încălcat art. 305 alin. (3) CPP.

La 21 mai 2021, în adresa Ministerului Justiției al Republicii Moldova a fost

expediată copia cererii de recurs depusă de Iuri Sorochin, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii referinței, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire

anexată la materialele dosarului (f. d. 91), fiind recepționată la 26 mai 2021, ceea ce

se atestă prin avizul de recepție anexat la actele cauzei (f. d. 93).

3

Până la data stabilită pentru examinarea chestiunii privind admisibilitatea

recursului, în adresa Curții Supreme de Justiție nu a parvenit referința prin care

intimatul să-și expună poziția față de temeiurile recursului.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de

2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede

altfel.

Astfel, se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a declarat

recursul la 11 mai 2021 împotriva deciziei din 11 martie 2021 a Curții de Apel

Chișinău în termenul legal.

Examinând temeiurile recursului declarat de Iuri Sorochin, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție consideră recursul drept inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Iuri Sorochin, nu se încadrează

în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei contestate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii a II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Distinct de aceste constatări, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII CPC, instanța de

4

recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de

apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența

probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței

de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) CPC, instanța de recurs poate interveni în materia

probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că instanța de apel a

apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a

probelor stabilite în art. 130 CPC, însă, din recursul declarat nu rezultă argumentul

privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 din Convenția

Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că

nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza

Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie

1995, nr. 26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție conchide că recursul declarat

de Iuri Sorochin urmează a fi considerat ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC, completul Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Iuri Sorochin.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Dumitru Mardari

Iurie Bejenaru

5