2rac-178/22 — încasarea datoriei si compensarea cheltuielilor de judecata

2rac-178/22 — încasarea datoriei si compensarea cheltuielilor de judecata (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 2rac-178/22

2-19180293-01-2rac-11082022

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru – L. Lavric

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău – L. Pruteanu, I. Țurcan, I. Cotruță

ÎNCHEIERE

05 octombrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Galina Stratulat

Maria Ghervas

examinând admisibilitatea recursului declarat de Asociația Proprietarilor de

Locuințe Privatizate nr. 54/204 COOP,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de

societatea pe acțiuni „Apă-Canal Chișinău” împotriva Asociației Proprietarilor de

Locuințe Privatizate nr. 54/204 COOP cu privire la încasarea datoriei și

compensarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 10 mai 2022 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-a

respins apelul declarat de Asociația Proprietarilor de Locuințe Privatizate

nr. 54/204 COOP APLP nr. 54/204 COOP și s-a menținut hotărârea din 04 martie

2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, prin care s-a admis acțiunea depusă

de societatea pe acțiuni „Apă-Canal Chișinău”,

constată:

La 07 noiembrie 2019, societatea pe acțiuni „Apă-Canal Chișinău” (în

continuare SA „Apă-Canal Chișinău”) a depus cerere de chemare în judecată,

concretizată prin cererea din 03 februarie 2020, împotriva Asociației

Proprietarilor de Locuințe Privatizate nr. 54/204 COOP (în continuare APLP

nr. 54/204 COOP) cu privire la încasarea datoriei și compensarea cheltuielilor de

judecată.

În motivarea acțiunii a invocat că, la 27 decembrie 2002, a încheiat cu APLP

nr. 54/204 COOP contractul pentru livrarea apei și recepționarea apelor uzate

nr. 55-0092-33/01, potrivit căruia SA „Apă-Canal Chișinău” s-a obligat să

asigure furnizarea/prestarea serviciului de alimentare cu apă și de canalizare, iar

APLP nr. 54/204 COOP, la rândul său, să achite integral și în termenul stabilit

facturile emise de furnizor.

Conform clauzelor contractuale, evidența volumului de apă furnizată se

efectuează în baza indicelor contoarelor de apă instalate la branșamentele

blocurilor locative gestionate de APLP nr. 54/204 COOP.

1

Reclamanta a notat că, drept rezultat al neexecutării obligațiunilor

contractuale, APLP nr. 54/204 COOP a acumulat o datorie în sumă de 106 757,48

de lei, pentru perioada martie 2013 – septembrie 2019.

Astfel, în vederea soluționării litigiului pe cale amiabilă extrajudiciară,

SA „Apă-Canal Chișinău” a expediat în adresa APLP nr. 54/204 COOP

reclamațiile 05/4.1-06.12769 din 28 iunie 2019 și nr. 05/4.1-06.15362 din 21

august 2019, însă, acestea au rămas fără răspuns.

Reclamanta SA „Apă-Canal Chișinău” a solicitat prin cererea de chemare în

judecată concretizată încasarea de la APLP nr. 54/204 COOP în beneficiul său a

datoriei în sumă de 103 143,80 de lei și compensarea cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea din 04 martie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, s-a

admis cererea de chemare în judecată depusă de SA „Apă-Canal Chișinău”.

S-a încasat de la APLP nr. 54/204 COOP în beneficiul SA „Apă-Canal

Chișinău” datoria pentru serviciul de alimentare cu apă și canalizare, formată în

perioada martie 2013-septembrie 2019 în sumă de 103 143,80 de lei și suma de

3 202,72 de lei cu titlu de compensare a cheltuielilor de judecată sub formă de

taxă de stat (vol. I, f.d. 50, 73-75).

La 16 septembrie 2020, APLP nr. 54/204 COOP a depus prin intermediul

poștei electronice cerere de apel împotriva hotărârii din 04 martie 2020 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, solicitând inter alia repunerea în termenul

procedural (vol. I, f.d. 56, 57-58).

Prin încheierea din 27 octombrie 2020 a Curții de Apel Chișinău inter alia

s-a repus în termen cererea de apel declarată de APLP nr. 54/204 COOP

împotriva hotărârii din 04 martie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru

(vol. I, f.d. 68-71).

Prin decizia din 10 mai 2022 a Curții de Apel Chișinău s-a respins apelul

declarat de APLP nr. 54/204 COOP și s-a menținut hotărârea din 04 martie 2020

a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru (vol. I, f.d. 208, 209-218).

În consolidarea soluțiilor instanțele inferioare au reținut că în baza

contractului nr. 55-0092-33/01 SA „Apă-Canal Chișinău” a prestat servicii, iar

APLP nr. 54/204 COOP, care este reprezentantul autorizat al consumatorilor din

blocurile de locuit ce se află în gestiunea sa, a acceptat prestarea și a beneficiat de

serviciile prestate, acumulând la 28 iunie 2019 pentru perioada martie 2013-

septembrie 2019 o datorie în sumă 103 143,80 de lei, fapt confirmat prin Actul de

control din 03 februarie 2020.

Instanțele inferioare au notat că, în speță, datoria APLP nr. 54/204 COOP a

fost formată în rezultatul diferenței înregistrate de contoarele comune instalate la

branșamentul blocurilor locative și suma indicațiilor contoarelor individuale

prezentate de către consumatorii apartamentelor blocurilor locative aflate în

gestiunea APLP nr. 54/204 COOP, iar conform regulii generale această datorie

rămâne pe seama gestionarului fondului locativ.

Cu atât mai mult că, serviciile au fost prestate în volum deplin, iar

consumatorul nu a prezentat obiecții în acest sens. Recepționarea facturilor pentru

consumul serviciilor locativ-comunale cu indicarea datoriei, achitate periodic de

către APLP nr. 54/204 COOP denotă că aceasta a acceptat prestarea serviciilor și

urma să achite pentru acestea.

În privința argumentului APLP nr. 54/204 COOP privind omiterea

termenului de prescripție, instanțele inferioare au remarcat că, potrivit informației

2

prezentate de către SA „Apă-Canal Chișinău”, APLP nr. 54/204 COOP efectua

periodic achitări pentru prestarea serviciului de livrare a apei și recepționarea

apelor uzate. Astfel, prin achitările efectuate APLP nr. 54/204 COOP a întrerupt

cursul prescripției extinctive ce ține de serviciul prestat, iar în consecință

SA „Apă-Canal Chișinău” este în drept să revendice în judecată datoria

acumulată de APLP nr. 54/204 COOP pentru perioada martie 2013-septembrie

2019.

Așa, instanțele inferioare au conchis temeinicia acțiunii SA „Apă-Canal

Chișinău” cu privire la încasarea forțată a datoriei APLP nr. 54/204 COOP în

mărime de 103 143,80 de lei pentru serviciul de alimentare cu apă și canalizare,

formată în perioada martie 2013-septembrie 2019.

La 25 iulie 2022, APLP nr. 54/204 COOP a declarat recurs împotriva

deciziei din 10 mai 2022 a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea deciziei

recurate și a hotărârii din 04 martie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

cu trimiterea cauzei spre rejudecare în aceiași instanță judecătorească de fond, dar

într-un alt complet de judecată.

În motivarea recursului a invocat că pricina a fost judecată de către prima

instanță în absența reprezentantului APLP nr. 54/204 COOP, căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată, fapt ce a dus la îngrădirea

dreptului de acces liber la justiție, deoarece a fost lipsită de posibilitatea de a se

apăra, a prezenta poziția procesuală în fața instanței de judecată și de a face uz de

toate drepturile procedurale, inclusiv de a ridica excepția de tardivitate asupra

pretinsei datorii revendicate de SA „Apă-Canal Chișinău”.

APLP nr. 54/204 COOP a menționat că, în cazul în care ar fi fost înștiințată

în mod corespunzător despre data, ora și locul petrecerii ședinței de judecată,

reprezentantul său ridica excepția de tardivitate pentru perioada martie 2013-

octombrie 2016 și, drept urmare, pretențiile SA „Apă-Canal Chișinău” în privința

acestei perioade urmau a fi respinse.

Faptul că APLP nr. 54/204 COOP nu a fost citată este confirmat însăși prin

procesul-verbal al ședinței de judecată, în care este indicat expres că „în ședința

de judecată nu s-a prezentat reprezentantul APLP nr. 54/204 COOP – plic

returnat cu mențiunea nereclamat”, precum și prin adeverințele serviciului poștal

conform cărora corespondența expediată în adresa APLP nr. 54/204 COOP

(pentru ședințele de judecată din 03 februarie 2020 și 04 martie 2020) au fost

nereclamate de către destinatar.

Recurenta a opinat că, în legătură cu examinarea cauzei de către prima

instanță în absența APLP nr. 54/204 COOP, care nu a fost legal citată, instanța de

apel trebuia să caseze hotărârea primei instanțe și să trimită cauza spre

rejudecare, acordând astfel posibilitatea respectării drepturilor procedurale ale

APLP nr. 54/204 COOP la apărare în cadrul unui proces echitabil.

Mai mult decât atât, instanța de apel nu s-a expus asupra solicitărilor sale

formulate în cererea de apel privind ridicarea excepției de tardivitate asupra

sumei pretins datorate, acumulate în perioada termenului de prescripție extinctivă

omis de către SA „Apă-Canal Chișinău”, și anume pentru perioada martie 2013 –

octombrie 2016.

La fel, recurenta a indicat că instanța de apel nu a dat apreciere unei probe

importante, anexate la cererea de apel, și anume „balanței de verificare a sumelor

achitate de populație în luna august 2020 pentru serviciile prestate de APLP

3

nr. 54/204 COOP și furnizorii serviciilor comunale în luna iulie 2020”, întocmită

de Întreprinderea Municipală „Infocom”, din care rezultă expres că la situația din

01 septembrie 2020 datoria APLP nr. 54/204 COOP față de SA „Apă-Canal

Chișinău” constituia 82 387,72 de lei, dar nicidecum suma revendicată în acțiune

de 103 143,80 de lei.

Prin referința din 24 august 2022, SA „Apă-Canal Chișinău” a solicitat

declararea recursului depus de APLP nr. 54/204 COOP împotriva deciziei din 10

mai 2022 a Curții de Apel Chișinău ca fiind inadmisibil.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile,

completul de admisibilitate al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că, recursul este inadmisibil,

din motivele ce succed.

În conformitate cu articolul 440 alin.(1) din Codul de procedură civilă, în

cazul în care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433,

completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată

irevocabilă, asupra inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform

prevederilor art. 270 și nu conține nicio referire cu privire la fondul recursului.

Completul de admisibilitate al instanței de recurs subliniază că, un stat care

dispune de instanțe de recurs are obligația să se asigure că justițiabilii săi se

bucură de principiile unui proces echitabil prevăzute la articolul 6 § 1 din

Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale (a

se vedea cauza Lebedinschi v. Republica Moldova, 16 septembrie 2015, § 32;

cauza Sultan v. Republica Moldova, 05 iunie 2018, § 24).

În aceste condiții, procedura de admisibilitate a cererii de recurs va fi

efectuată și analizată prin prisma articolului precitat, care cuprinde, în mod

particular, dreptul de acces la justiție și dreptul de a fi auzit.

Cu privire la primul aspect, instanța de recurs observă că dreptul de acces la

un tribunal poate fi limitat, inclusiv în cazul admisibilității contestațiilor înaintate

prin intermediul căilor de atac, pentru că prin însăși natura sa, recursul trebuie

reglementat de către stat, care se bucură în această privință de o anumită marjă de

apreciere.

În acest sens, criteriile pentru autorizarea unei cereri introduse pe o cale de

atac extraordinară pot fi mai stricte decât condițiile instituite pentru o cale de atac

ordinară (a se vedea inter alia cauzele Marc Brauer v. Germania, 01 septembrie

2016, § 34; Miessen v. Belgia, 16 octombrie 2016, § 64; Samardžić v. Croația, 20

iulie 2017, § 28; Zubac v. Croația (Marea Cameră), 05 aprilie 2018, § 82).

Așadar, prin prisma articolului 433 din Codul de procedură civilă, completul

de admisibilitate verifică dacă actul judecătoresc de dispoziție recurat poate

constitui obiectul recursului, dacă cererea dedusă judecății este formulată de

persoana îndreptățită, dacă aceasta nu a fost depusă în mod repetat și dacă a fost

declarată în termen.

Prin urmare, obiectul prezentei cereri se referă la decizia din 10 mai 2022 a

Curții de Apel Chișinău, care intră în categoria de acte specificate în articolul 429

alin. (1) din Codul de procedură civilă.

Succesiv, completul de admisibilitate notează că, în cazul în care, dreptul de

acces la justiție este limitat fie de lege, fie de fapte, instanțele naționale trebuie să

verifice dacă aceste restricții au redus esența dreptului și, în special, dacă ele

urmăresc un scop legitim și dacă există o legătură rezonabilă de proporționalitate

4

între mijloacele utilizate și scopul care trebuie îndeplinit (a se vedea cauzele

Levages Prestations Servicii v. Franța, 25 octombrie 1996, § 40; Tricard

v. Franța, 10 iulie 2001, §§ 29, 33; Freitag v. Germania, 19 iulie 2007, § 37; Marc

Brauer, 01 septembrie 2016, § 34).

Articolul 434 din Codul de procedură civilă prescrie că, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi

restabilit.

În conformitate cu art. 111 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă,

termenul de procedură se instituie prin indicarea unei date calendaristice, datei

comunicării actului de procedură, a unei perioade sau prin referire la un

eveniment viitor și cert că se va produce. În ultimul caz, actul de procedură poate

fi efectuat în decursul întregii perioade. Dacă începutul curgerii termenului este

determinat de un eveniment sau moment în timp care va surveni pe parcursul

zilei, inclusiv de comunicarea actului de procedură, atunci ziua survenirii

evenimentului sau a momentului nu se ia în considerare la calcularea termenului.

Normele procedurale referitoare la termenele pentru căile de atac sunt,

înafara oricărui dubiu, menite să asigure buna administrare a justiției și

respectarea, în special, a principiului securității juridice. Persoanele vizate trebuie

să se aștepte ca aceste reguli să fie aplicate (a se vedea cauzele Tricard v. Franța,

10 iulie 2001, § 29; Nicolae Popa v. România, 09 decembrie 2014, § 16; Tence v.

Slovenia, 31 mai 2016, § 31). Mai mult, CtEDO a statuat că, în cazul în care

termenul pentru o cale de atac ordinară este prelungit după o perioadă

considerabilă de timp, o astfel de decizie poate încălca principiul securității

juridice (a se vedea cauzele Ponomaryov v. Ucraina, 03 aprilie 2008, § 41;

Ustimenko v. Ucraina, 20 octombrie 2015, § 47).

Dispozitivul deciziei Curții de Apel Chișinău a fost pronunțat la 10 mai

4196, copia deciziei motivate din 10 mai 2022 a Curții de Apel Chișinău a fost

expediată în adresa participanților la proces pentru notificare la 26 mai 2022

(vol. I, f.d. 220), însă, din materialele cauzei nu poate fi stabilit momentul când

decizia instanței de apel a fost comunicată efectiv recurentei. Astfel, completul de

admisibilitate opinează că, în speță, calea de atac în ordine de recurs a fost

demarată în interiorul termenului legal.

Succesiv, completul de admisibilitate evocă faptul că, în conformitate cu

articolul 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți participanți la proces

sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

(2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat în cazul în care:

5

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare

a procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

(4) Săvârșirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei

de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi

putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs

consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară,

sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

(5) Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță

din oficiu.

Conform articolului 433 din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care:

a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3)

și (4);

a1) recursul este depus împotriva unui act ce nu se supune recursului, cu

excepția cazurilor prevăzute la art. 429 alin. (5);

b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la

art. 434;

c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare;

d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat.

In concreto motivelor inserate în cererea de recurs, completul de

admisibilitate le apreciază ca fiind lipsite de substanță și care nu pot fi acceptate.

Or, recursul împotriva deciziei instanței de apel este o cale de atac de drept,

vizând în exclusivitate legalitatea actului de dispoziție contestat. Însă, din analiza

cererii de recurs depuse de APLP nr. 54/204 COOP rezultă că aceasta nu a

evidențiat memoriul ilegalității și netemeiniciei deciziei recurate.

În acest sens, completul de admisibilitate menționează faptul că dezvoltarea

recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu

claritate a acelor critici care, circumscrise fiind motivelor de recurs îngăduite de

lege, sunt de natură a învedera ilegalitatea hotărârii. Respectiv, nu este suficientă

simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind necesară motivarea

recursului cu indicarea motivelor de ilegalitate pe care se întemeiază, precum și

dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu doar exprimarea

nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor

motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o

hotărâre neîntemeiată. Aderent, recursul nu se poate limita la o simplă indicare a

textelor de lege, condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implicând

determinarea greșelilor anume imputate instanței de apel, o minimă argumentare

a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează.

6

La caz, completul de admisibilitate vădește că, argumentele invocate în

cererea de recurs, după esența lor, pot fi încadrate în temeiurile aplicabile doar

procedurii de apel și nu se regăsesc în articolul 432 din Codul de procedură

civilă, aplicabil recursului. Ba mai mult ca atât, acestea au fost deja supuse

examinării și aprecierii de către instanța de apel prin prisma articolului 130 din

Codul de procedură civilă, fiindu-le oferite concluziile de rigoare și, prin urmare,

nu urmează a fi reiterate în ordine de recurs.

Ipotezele relevate certifică în mod clar caracterul lipsit de substanță al

recursului declarat, deoarece APLP nr. 54/204 COOP nu a invocat niciun

argument plauzibil în vederea justificării ilegalității deciziei instanței de apel.

Astfel, se evidențiază caracterul declarativ al recursului, deoarece este lipsit de

conținut și desprinde simplul fapt al dezacordului recurentei cu soluția dată de

instanța inferioară, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului.

În acest sens, completul reamintește că în jurisprudența sa, Curtea

Europeană a precizat că dreptul de a fi auzit în combinație cu dreptul la un recurs

efectiv sunt în primul rând chestiuni de reglementare în dreptul intern și este în

principiu, competența instanțelor să evalueze motivele de admisibilitate a unei

cereri de acest tip (Doorson v. Olanda, 26 martie 1996, § 67). La acest capitol

instanță de recurs reține că recursul declarat de APLP nr. 54/204 COOP nu s-a

bazat exclusiv pe chestiuni de drept, ce ar cuprinde încălcări esențiale sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural, iar ca urmare nu corespunde cerinței de a fi „efectiv”, fiind lipsit de

șanse de succes și nu este capabil să ofere îndreptarea situației din decizia

recurată.

Subsidiar, completul de admisibilitate relevă că, în condițiile din speță,

cererea de recurs a fost depusă după ce APLP nr. 54/204 COOP a avut

posibilitatea de a fi auzită de o instanță de fond și de o instanță de apel, fiecare

dintre care a avut deplină jurisdicție (a se vedea mutatis mutandis „Levages

Prestations Services” v. Franța, cererea nr.21920/93 din 25 octombrie 1996,

§§ 48-50).

Prin urmare, instanța de recurs apreciază că recurentei i-a fost asigurat

dreptul de acces la o instanță și dreptul de a fi auzită combinat cu dreptul la un

recurs efectiv. De fapt, în cazul când nu există suspiciuni privind încălcarea

echității procedurii din perspectiva art. 6 § 1 din CEDO, rezultă că participanții

au reușit să pună în discuție în fața instanțelor toate observațiile și raționamentele

pe care le considerau necesare în vederea apărării punctului său de vedere

(Blücher v. Cehia, cererea nr. 58580/00 din 11 aprilie 2005, §§ 65-67).

Completul de admisibilitate nu poate reține argumentele APLP nr. 54/204

COOP precum că nu a fost citată corespunzător de către prima instanță, or,

conform materialelor cauzei trimiterile poștale DS2035630211AS,

DS9350025421AS și DS9350022577AS (vol. I, f.d. 31-32, 46, 47 recto-verso),

au fost returnate de către oficiul poștal, din motivul „nereclamării” acestora de

către destinatarul APLP nr. 54/204 COOP.

În acest sens sunt pertinente prevederile pct. 2 din Regulile privind prestarea

serviciilor poștale, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1457 din 30 decembrie

2016, potrivit cărora „trimiterea nereclamată” este trimiterea poștală care nu a

fost distribuită (predată) destinatarului din cauza nesolicitării sau refuzului de

recepționare a acesteia;

7

Din sensul normei legale precitate se deduce obligația pozitivă a APLP

nr. 54/204 COOP de a se prezenta la oficiul poștal pentru a ridica trimiterile

expediate de către Judecătoria Chișinău, sediul Centru. Respectiv, în

circumstanțele speței, se deduce că „nesolicitarea” de către APLP nr. 54/204

COOP a trimiterilor poștale prin care i-a fost notificată copia cererii de chemare

în judecată, copia cererii de concretizare a pretențiilor din acțiune și citațiile de

înștiințare privind data, ora și locul petrecerii ședințelor de judecată în prima

instanță reprezintă lipsă de interes din partea APLP nr. 54/204 COOP față de

soarta prezentei cauze.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat în cauza Van Harn vs.

Germania, din 11 septembrie 2007, că ține de obligația părților de a lua măsurile

necesare privind protecția drepturilor sale de acces la justiție.

Din considerentele menționate și având în vedere faptul, că instanța de apel

a examinat cauza sub toate aspectele, a verificat și a apreciat corect probele

prezentate, a aplicat și interpretat elocvent normele de drept material și

procedural, iar argumentele invocate în recurs nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă, completul

de admisibilitate al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție, în unanimitate, ajunge la concluzia de a considera

recursul declarat de APLP nr. 54/204 COOP împotriva deciziei din 10 mai 2022 a

Curții de Apel Chișinău, în baza articolului 433 lit. a) din Codul de procedură

civilă, ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de APLP nr. 54/204 COOP

împotriva deciziei din 10 mai 2022 a Curții de Apel Chișinău.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Galina Stratulat

Maria Ghervas

8