2rc-34/20 — încasarea datoriei

2rc-34/20 — încasarea datoriei (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr.2rc-34/2020

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jur. C. Roșca)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. L. Bulgac, V. Sîrbu, V. Buhnaci)

DECIZIE

26 februarie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

examinând recursul declarat de către Asociația Proprietarilor de Locuințe

Privatizate nr. 50/113,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea pe acțiuni

„Apă-Canal Chișinău” împotriva Asociației Proprietarilor de Locuințe Privatizate nr.

50/113 cu privire la încasarea datoriei și a cheltuielilor de judecată,

împotriva încheierii din 22 ianuarie 2020 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost respinsă cererea cu privire la repunerea în termen a cererii de apel și a fost

restituită cererea de apel depusă de Asociația Proprietarilor de Locuințe Privatizate

nr. 50/113,

c o n s t a t ă:

La data de 15 martie 2019 SA „Apă-Canal Chișinău” a depus cerere de chemare

în judecată împotriva APLP nr. 50/113 cu privire la încasarea datoriei și a

cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea din 22 octombrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, a

fost admisă acțiunea depusă de SA „Apă-Canal Chișinău”, au fost încasate de la

APLP nr. 50/113 în beneficiul SA „Apă-Canal Chișinău” cu titlu de datorie suma de

74128,15 lei și cheltuielile de judecată în sumă de 2251,81 de lei.

La 02 decembrie 2019 APLP nr. 50/113 a declarat apel împotriva hotărârii din

22 octombrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, solicitând admiterea

acestuia, casarea hotărârii contestate cu restituirea cauzei spre rejudecare în prima

instanță. Totodată, a mai solicitat repunerea în termen a apelului, invocând că nu a

cunoscut despre emiterea hotărârii primei instanțe, deoarece cauza a fost examinată în

lipsa sa.

Prin încheierea din 22 ianuarie 2020 a Curții de Apel Chișinău a fost respinsă

cererea privind repunerea în termenul de declarare a apelului și a fost restituită

cererea de apel depusă de APLP nr. 50/113 ca fiind depusă în afara termenului legal.

La 05 februarie 2020, prin intermediul oficiului poștal, APLP nr. 50/113 a

declarat recurs împotriva încheierii din 22 ianuarie 2020 a Curții de Apel Chișinău,

2

solicitând admiterea recursului, casarea încheierii instanței de apel, soluționând

prin decizie problema cu repunerea în termen a cererii de apel.

În motivarea recursului a indicat că nu este de acord cu încheierea instanței de

apel, deoarece este emisă cu încălcarea normelor de drept procedural, concluziile

instanței de apel privind restituirea cererii de apel nu sunt bazate nici pe un temei de

restituire a cererii de apel, prevăzut de art. 369 alin. (1) Codul de procedură civilă. A

susținut că nu a cunoscut despre examinarea cauzei date, iar despre existența litigiului

a aflat la 25 noiembrie 2019.

A susținut că, în adresa APLP nr. 50/113 nu au fost expediate citații și nici

reclamații, toată corespondența pe cauza dată a fost expediată pe o adresă greșită,

astfel toate scrisorile au fost returnate instanței de judecată cu mențiunea

„nereclamat”.

A menționat că adresa corectă pe care urmau a fi expediate actele de procedura

pe cauza dată este mun. Chișinău, str. Gheorghe Asachi 62/5, ap. 32.

Astfel, a considerat că cererea de repunere în termen urma a fi admisă, deoarece

recurentul a acționat cu bună-credință la depunerea apelului.

În conformitate cu art. 425 Codul de procedură civilă, termenul de declarare a

recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la comunicarea încheierii.

Curtea de Apel Chișinău a adoptat încheierea la 22 ianuarie 2020. Recurentul a

făcut cunoștință cu încheierea instanței de apel la 23 ianuarie 2020 (f.d. 70), iar la 05

februarie 2020, prin intermediul oficiului poștal, a depus cererea de recurs (f.d. 76-

79).

Astfel, Colegiul menționează că, recurentul s-a conformat prevederilor legale și

a depus cererea de recurs în termen.

În conformitate cu art. 426 alin.(3) Cod de procedură civilă, recursul împotriva

încheierii se examinează în termen de 2 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza

copiei certificate sau electronice a dosarului, pe baza recursului și a referinței la

recurs, fără examinarea admisibilității și fără participarea părților.

Examinând temeiurile recursului, în raport cu materialele pricinii, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră

recursul neîntemeiat și care urmează a fi respins din următoarele motive.

În conformitate cu prevederile art. 427 lit. a) Codul de procedură civilă, instanța

de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă

recursul și să mențină încheierea.

În conformitate cu art. 110 Codul de procedură civilă, termen de procedură este

intervalul, stabilit de lege sau de judecată (judecător), în interiorul căruia instanța

(judecătorul), participanții la proces și alte persoane legate de activitatea instanței

trebuie să îndeplinească anumite acte de procedură ori să încheie un ansamblu de

acte.

În conformitate cu art. 113 alin.(1) Codul de procedură civilă, dreptul de a

efectua actul de procedură încetează o dată cu expirarea termenului prevăzut de lege

ori stabilit de instanța judecătorească (judecător).

În conformitate cu prevederile art. 362 alin. (1) Codul de procedură civilă,

termenul de declarare a apelului este de 30 de zile de la data pronunțării

dispozitivului hotărârii, dacă legea nu prevede altfel.

3

Din materialele cauzei rezultă că prin hotărârea din 22 octombrie 2019 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, acțiunea depusă de SA „Apă-Canal Chișinău” a

fost admisă integral.

Tot aici, este de menționat faptul că prima instanță a pronunțat hotărârea

judecătorească la data 22 octombrie 2019, în lipsa pârâtului APLP nr. 50/113, acesta

fiind citat prin citație cu aviz despre data, locul și timpul examinării cauzei, însă toate

citațiile au fost restituite instanței cu mențiunea „nereclamat” (f.d.27-28, 32-33).

Termenul de atac a hotărârii menționate a expirat la data de 21 noiembrie 2019.

La data de 02 decembrie 2019, în afara termenului legal, APLP nr. 50/113 a

depus cerere de apel, solicitând repunerea în termen a cererii de apel. Drept temei de

repunere în termen a cererii de apel, APLP nr. 50/113 a invocat că a aflat despre

hotărârea contestată de la 25 noiembrie 2019, pe o altă corespondență de la

Judecătorie, nu a fost citat în instanța de fond și nu a cunoscut despre existența

litigiului, cauza a fost examinată în absența sa.

În conformitate cu art. 369 alin.(1) lit. b) Cod de procedură civilă, instanța de

apel restituie, printr-o încheiere, cererea dacă apelul a fost depus în afara termenului

legal, iar apelantul nu solicită repunerea în termen sau instanța de apel a refuzat să

efectueze repunerea în termen.

Astfel, prin încheierea din 22 ianuarie 2020 a Curții de Apel Chișinău a fost

respinsă cererea de repunere în termen și a fost restituită cererea de apel depusă de

APLP nr. 50/113 împotriva hotărârii din 22 octombrie 2019 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Centru, ca fiind depusă în afara termenului legal (f.d.65-68).

Colegiul apreciază ca fiind întemeiată concluzia instanței de apel precum că

APLP nr. 50/113 a depus cererea de apel în afara termenului legal, deoarece art. 362

alin.(1) Cod de procedură civilă, menționat și supra, statuează expres precum că acest

termen se calculează de la data pronunțării dispozitivului hotărârii, dacă legea nu

prevede altfel.

La acest capitol, instanța de apel corect a reținut precum că rezultând din

prevederile art. 236 alin.(5), art. 362 alin.(1) Cod de procedură civilă ultima zi de

declarare a apelului împotriva hotărârii din 22 octombrie 2019 a fost 21 noiembrie

2019.

În conformitate cu art. 116 alin. alin. (1) și (3) CPC, persoanele care, din motive

întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de procedură pot fi repuse în

termen de către instanță. La cererea de repunere în termen se anexează probele ce

dovedesc imposibilitatea îndeplinirii actului.

Astfel, instanța de recurs reiterează că, termenul de declarare a apelului poate fi

restabilit dacă persoanele îndreptățite prezintă probe veridice, ce ar confirma

imposibilitatea declarării apelului în termen.

Concomitent Colegiul relevă că instanța de apel justificat a menționat că APLP

nr. 50/113 nu a prezentat careva probe pertinente și concludente de repunere a cererii

de apel în termen.

Or, nu poate fi reținut ca fiind relevant speței motivul că nu a fost citat legal

pentru ședințele de judecată din prima instanță, nu a cunoscut despre existența

litigiului dat și că a aflat la 25 noiembrie 2019, pe la o altă corespondență a

Judecătoriei despre emiterea hotărârii din următoarele considerente.

4

Astfel, prima instanță la data de 28 martie 2019 a expediat pârâtului copia

acțiunii și citație pentru ședința de soluționare amiabilă a litigiului numită la 15 mai

2019, iar la 15 mai 2019 a expediat încă odată copia acțiunii și citația pentru ședința

de judecată numită la 22 octombrie 2020 pe adresa mun. Chișinău, str. Gh. Asachi

62/5.

Conform extrasului din Registrul de stat al persoanelor juridice Asociația

Proprietarilor de Locuințe Privatizate nr. 50/113 își are sediul pe str. Gh. Asachi,

62/5, mun. Chișinău, Republica Moldova (f.d.50), adresă la care a fost remisă

corespondența de către instanța de fond și instanța de apel.

Colegiul consideră că, atât instanța de apel, cât și prima instanță a citat legal

recurentul/apelant APLP nr. 50/113, fapt confirmat de avizele de recepție anexate la

actele cauzei, care au fost restituite instanței ca nereclamate (f.d.27-28, 32-33).

La acest capitol, instanța de recurs menționează prevederile art. 100 din Codul

de procedură civilă care prevede că, cererea de chemare în judecată și actele de

procedură se comunică participanților la proces și persoanelor interesate, contra

semnătură, prin intermediul persoanei împuternicite, prin poștă, cu scrisoare

recomandată și cu aviz de primire, prin intermediul biroului executorului judecătoresc

sau prin alte mijloace care să asigure transmiterea textului cuprins în act și

confirmarea primirii lui, precum și prin delegație judiciară.

În conformitate cu art. 105 alin. (1) și (5) Codul de procedură civilă, citația și

înștiințarea se trimit prin scrisoare recomandată cu aviz de primire sau prin persoana

împuternicită de judecată. Data înmînării citației sau înștiințării se înscrie pe citație

sau înștiințare în partea care se înmînează destinatarului, precum și pe cotor, care se

restituie instanței. Citația sau înștiințarea adresată persoanei fizice se înmînează

personal contra semnătură pe cotor. Citația sau înștiințarea adresată unei organizații

se înmînează persoanei cu funcție de răspundere respective contra semnătură pe cotor

sau, în cazul absenței acesteia, se înmînează în același mod unui alt angajat,

considerîndu-se recepționată de organizație.

În conformitate cu art. 106 Codul de procedură civilă, dacă destinatarul refuză să

primească citația sau înștiințarea, persoana împuternicită să o înmâneze consemnează

refuzul pe citație sau înștiințare și o restituie instanței judecătorești. Persoana care

refuză să primească citația sau înștiințarea se consideră înștiințată despre locul, data și

ora ședinței de judecată sau despre locul, data și ora efectuării unui act procedural.

Neprezentarea ei în instanță nu împiedică judecarea pricinii sau efectuarea actului

procedural.

Reieșind din sensul dispoziției art. 106 Codul de procedură civilă, determinat

din perspectiva interpretării logico-gramaticale a textului legal, denotă faptul că,

refuzul de a primi citația sau înștiințarea ori nereclamarea destinatarului, pentru

ridicarea corespondenței, poate fi considerat că ultimului i s-a comunicat actul de

procedură.

La acest capitol, Colegiul mai reține că, conform datelor inscripționate pe plicuri

și avizurile de recepție a scrisorilor (f.d.27-28, 32-33), termenul de păstrare a

trimiterii poștale destinată apelantului APLP nr. 50/113 a fost de 30 de zile, termen în

care ultimul avea obligația pozitivă de a se prezenta la Oficiul Poștal și de a o ridica,

or conform pct. 82 din Regulile privind prestarea serviciilor poștale, trimiterile

poștale cu mențiunea „Predarea în mînă proprie, „Citație” sau „înștiințare” se

5

înmânează personal destinatarului. În lipsa acestuia, în cutia poștală individuală

se lasă avizul de sosire pentru primirea trimiterii în unitatea poștală. Trimiterile

poștale adresate persoanelor fizice și juridice, sediul cărora se află în afara

localităților (stații meteorologice, ferme etc), se ridică în unitățile poștale, cu forțele și

mijloacele proprii, de către destinatari.

Mai mult, art. 102, alin. (7) din Codul de procedură civilă prevede că, citațiile și

înștiințările judiciare trimise la sediul persoanelor juridice și nerecepționate la

expirarea termenelor de reclamare se consideră înmînate la data expirării termenului

de reclamare chiar dacă destinatarul nu a reclamat corespondența de la oficiul poștal.

Citațiile și înștiințările expediate la adresa electronică înregistrată în Programul

integrat de gestionare a dosarelor se consideră recepționate.

Prin urmare, se deduce că instanța de fond a respectat dispozițiile legale ce

guvernează instituția comunicării actelor de procedură, or, apelantul nu a reclamat în

repetate rânduri citațiile remise de instanță.

Mai mult decît atît, este cert stabilit că adresa indicată de reclamant în cererea de

chemare în judecată, este aceeași la care au fost remise citațiile de către prima

instanță și instanța de apel și care corespunde extrasului din Registrul de stat al

persoanelor juridice. Astfel, refuzul de recepționare a corespondenței este imputabil

apelantului și nu reprezintă o încălcare de procedură admisă de instanța de fond.

În consecință, cele invocate de apelant privind omiterea termenului, nu pot fi

reținute în calitate de temei pentru repunerea în termen a cererii de apel, or, acesta a

fost înștiințat despre examinarea cauzei, urmând să prezinte diligenta necesară și să se

intereseze în termeni utili de procesul de care avea cunoștință.

Or, exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un

anumit cadru prestabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigențe, cărora li se

subsumează și instituirea unor termene, după expirarea cărora valorificarea

respectivului drept nu mai este posibilă.

Colegiul afirmă că în contextul legislației în vigoare în raport cu speța dată,

apelantului/recurent i-au fost asigurate condiții reale pentru a beneficia efectiv de

continuitatea procesului și de a-și valorifica drepturile sale.

În concluzie, Colegiul conchide că acțiunile APLP nr. 50/113 nu constituie decât

o eludare a acesteia de a-și realiza drepturile procedurale, rezultând din prevederile

art. 56 alin.(3) și art. 61 alin. (1) Codul de procedură civilă, care obligă părțile de a se

folosi cu bună-credință de drepturile lor procedurale. Recurentul nu a dat dovadă de

diligentă și bună credință în realizarea drepturilor sale, ca ulterior să invoce

încălcarea drepturilor sale procedurale, în condițiile când personal nu și-a realizat

drepturile garantate de legislația în vigoare.

În această ordine de idei, Colegiul reiterează că nevalorificarea drepturilor

procedurale de către APLP nr. 50/113 în termenul stabilit, nu poate fi calificată ca o

îngrădire a accesului la justiție, garantat de art. 20 al Constituției Republicii Moldova,

art. 5 Cod de procedură civilă, or, recurentul invocând acest aspect, a ignorat faptul

că aceasta este o omisiune a lui. Respectiv, nu poate fi pusă pe seama instanțelor de

judecată îngrădirea accesului la justiție, în condițiile când apelantul a ignorat

prevederile legale.

Colegiul notează că unul din aspectele preeminenței dreptului, rezultând din

jurisprudența CEDO, este principiul securității raporturilor juridice.

6

Or, CEDO statuează că dacă termenul pentru introducerea unei căi

ordinare de atac este reînnoit după un interval considerabil și pentru motive care nu

par să fie convingătoare, o asemenea decizie ar putea înfrânge principiul securității

raporturilor juridice într-un mod similar cu o cale extraordinară de atac (Ponomaryov

vs Ucraina, hotărârea din 03 aprilie 2008).

În atare circumstanțe, instanța de recurs relevă că soluția adoptată de instanța de

apel prin încheierea recurată privind restituirea cererii de apel ca fiind tardivă, este

compatibilă cu respectarea garanțiilor unui proces echitabil, în sensul prevederilor art.

6 § 1 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților

Fundamentale, având în vedere și obligația părților privind exercitarea drepturilor

procedurale cu bună credință și în termen.

În conformitate cu art. 27 alin.(1) Cod de procedură civilă, disponibilitatea în

drepturi se afirmă în posibilitatea participanților la proces, în primul rând a părților,

de a dispune liber de dreptul subiectiv material sau de interesul legitim supus

judecății, precum și de a dispune de drepturile procedurale, de a alege modalitatea și

mijloacele procedurale de apărare.

Colegiul precizează că circumstanțele expuse de recurent nu pot fi acceptate de

către instanța de recurs în vederea casării actului judecătoresc contestat, în condițiile

când instanța de apel s-a conformat prevederilor legale la restituirea cererii de apel,

or, participanții la proces urmează să-și valorifice drepturile garantate de lege în

termenul stabilit, aspect specific și speței.

Din considerentele menționate și având în vedere faptul că încheierea contestată

este întemeiată și conformă prevederilor legale, iar argumentele invocate de către

recurent sunt nejustificate, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a respinge recursul declarat, cu

menținerea încheierii instanței de apel din 22 ianuarie 2020.

În conformitate cu art. 427 lit. a), art. 428 Cod de procedură civilă, Colegiul

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e:

Se respinge recursul declarat de către Asociația Proprietarilor de Locuințe

Privatizate nr. 50/113.

Se menține încheierea din 22 ianuarie 2020 a Curții de Apel Chișinău în cauza

civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea pe acțiuni „Apă-Canal

Chișinău” împotriva Asociației Proprietarilor de Locuințe Privatizate nr. 50/113 cu

privire la încasarea datoriei și a cheltuielilor de judecată.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru