3ra-736/22 — anularea actelor administrative

3ra-736/22 — anularea actelor administrative (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 3ra-736/22

2-21068136-01-3ra-25072022

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (jud: I. Barbacaru)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: A. Minciuna, V. Negru, E. Palanciuc)

Î N C H E I E R E

28 septembrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Iurie Bejenaru

Aliona Miron

examinând admisibilitatea recursului depus de Societatea cu Răspundere

Limitată ,,Gheragro-Plus”, reprezentată de avocații Pagoni Domnița și Burea Olga,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă

de Societatea cu Răspundere Limitată ,,Gheragro-Plus” împotriva Serviciului Fiscal

de Stat cu privire la anularea actelor administrative individuale defavorabile și

încasarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 4 mai 2022 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

respins apelul depus de Societatea cu Răspundere Limitată ,,Gheragro-Plus” și

menținută hotărârii din 17 noiembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,

c o n s t a t ă:

La 7 mai 2021, SRL ,,Gheragro-Plus” a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Serviciului Fiscal de Stat cu privire la anularea actelor administrative

individuale defavorabile și încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii a indicat că prin decizia Direcției generale administrare

fiscală, control fiscal post operațional nr. 667/309 din 9 februarie 2021, s-a examinat

actul de control fiscal nr. 5-706725 din 30 decembrie 2021 și dezacordul

contribuabilului SRL „Gheragro-Plus” asupra acestuia și s-a decis de a încasa la

buget sumele plăților calculate în rezultatul controlului în mărime de 181 554 lei, ca

contribuții obligatorii în Fondul Viei și Vinului și suma de 149 619 lei, ca majorare

de întârziere pentru neachitarea în termen a contribuțiilor obligatorii la Fondul Viei

și Vinului.

A menționat în acest context că nu este de acord cu decizia Serviciului Fiscal

de Stat nr. 667/309 din 9 februarie 2021 și consideră că aceasta este contrară

prevederilor legale aplicabile, invocate inclusiv prin dezacordul la actul de control

fiscal pe marginea căruia a fost emisă decizia contestată, astfel că, în termen legal, a

depus contestație, prin intermediul căreia a solicitat anularea deciziei de aplicare a

sancțiunilor fiscale.

1

Astfel, a explicat că la 9 aprilie 2021, a recepționat decizia Serviciului Fiscal

de Stat nr. 101 din 1 aprilie 2021, prin care contestația a fost respinsă.

A remarcat că nu este subiect pasibil de plată a obligațiilor fiscale imputate,

fapt confirmat prin actele și circumstanțele concrete ale cauzei, precum și prin

prevederile Hotărârii Guvernului nr. 726 din 16 septembrie 2013 cu privire la

aprobarea Regulamentului Fondului Viei și Vinului, care prin pct. 2 prevede în mod

expres, că obligativitatea plății contribuțiilor în Fondul Viei și Vinului intervine la

data livrării (facturării) produselor vitivinicole, specificate în art. 323 alin. (5) din

Legea viei și vinului nr. 57 din 10 martie 2006, pe piața internă (destinate

consumului uman direct sau în scopul plantării viței de vie) și/sau la export.

În contextul dat, a invocat că nu a făcut livrare pe piața internă către consumator

uman direct și nici nu a efectuat export, nefiind îndeplinite condițiile legale pentru a

exista obiect și subiect al impunerii, dar a livrat produse vitivinicole unei alte

companii vitivinicole SA „Vinăria din Vale”, care ulterior livra consumatorului

direct sau exporta produsele.

A susținut că în decizia organului fiscal s-a invocat că contribuabilul nu a

prezentat probe care ar confirma cele enunțate, însă, facturile fiscale și actele

aferente, au fost indicate în anexele la actul de control și decizia de aplicare a

sancțiunilor fiscale, fiind analizate și dându-se aprecieri eronate asupra acestora de

către organul fiscal.

Astfel, a obiectat că aceste argumente nu au fost luate în considerare și nici nu

au fost combătute de către funcționarii fiscali prin deciziile contestate, reținându-se

doar că prin Hotărârea Guvernului nr. 726 din 16 septembrie 2013, doar s-a aprobat

Regulamentul Fondului Viei și Vinului privitor la modul de formare și gestionare a

mijloacelor din acesta, precum și modalitatea de utilizare și evidență a acestor

mijloace, precum și că Legea viei și vinului are prioritate față de Hotărârea

Guvernului indicată.

A accentuat că organul fiscal nu a stabilit care sunt obligațiile companiei căreia

i s-a livrat producția vitivinicolă, deoarece, nu a livrat unui consumator uman direct

și nici nu a efectuat export, sau, compania respectivă poate fabrica și alte băuturi pe

bază de vin și apărea ca subiect al impunerii, astfel că, poate apărea situația dublei

impuneri.

A mai menționat, că deciziile contestate nu corespund principiului certitudinii

impunerii și afectează drepturile legitime, fiindu-i instituite obligații financiare, cu

atât mai mult, că în actul de control și deciziile contestate, nu au fost combătute

argumentele invocate de contribuabil.

Și-a întemeiat pretențiile în baza dispozițiilor art. 267, 268, 269, 271 alin. (1)

lit. c) Cod fiscal, art. 189, 191, 208 alin. (3), 209, 211, 212, 224 alin. (1) lit. b) Cod

administrativ.

A solicitat admiterea acțiunii, anularea deciziei Serviciului Fiscal de Stat

nr. 101 din 1 aprilie 2021 și a deciziei Serviciului Fiscal de Stat nr. 667/309 din

9 februarie 2021 și încasarea din contul pârâtului a tuturor cheltuielilor de judecată

care vor fi prezentate pe parcursul examinării cauzei.

Prin hotărârea din 17 noiembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani a

fost respinsă acțiunea ca fiind neîntemeiată.

2

La 10 decembrie 2021, SRL ,,Gheragro-Plus” a depus apel împotriva hotărârii

din 17 noiembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, iar în urma notificării

la 3 februarie 2022 a hotărârii motivate, la data de 22 februarie 2022 a prezentat

motivarea apelului, cu respectarea termenelor prevăzute de art. 232 Cod

administrativ.

Prin decizia din 4 mai 2022 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins apelul

depus de Societatea cu Răspundere Limitată ,,Gheragro-Plus” și menținută hotărârea

din 17 noiembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani.

Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut prevederile art. 323

alin. (1)-(9) din Legea viei și vinului nr. 57 din 10 martie 2006 (în redacția în vigoare

la data efectuării livrărilor), care reglementează aspecte ce țin de obligația de

calculare și achitare a contribuției obligatorii producătorilor de produse vitivinicole

ce o au producătorii de vinuri.

Cu referire la normele citate și în coraport cu materialele cauzei, instanța de

apel a considerat ca fiind întemeiată concluzia primei instanțe de a respinge acțiunea.

În susținerea opiniei enunțate, instanța de apel a stabilit că SRL „Gheragro-

Plus” este producător de vinuri, iar în perioada anului 2018, a efectuat mai multe

livrări de materie primă către SA „Vinăria din Vale” și Fabrica de Vinuri ,,Slobozia

Mare” SA, însă, contrar obligațiilor stabilite prin legea sus enunțată, a omis să

calculeze, să declare și să achite contribuțiile obligatorii în Fondul Viei și Vinului.

În același timp, a considerat că prin prisma aplicării actelor normative după

forța juridică prima instanță corect a concluzionat că sunt aplicabile speței

prevederile din Legea viei și vinului nr. 57 din 10 martie 2006 (în redacția în vigoare

la data efectuării livrărilor) și nu Hotărârea Guvernului cu privire la aprobarea

Regulamentului Fondului Viei și Vinului nr. 726 din 16 septembrie 2013.

Iar, argumentele apelantei precum că, prima instanță a omis aspectul cu privire

la faptul, că în prezent Legea viei și vinului nr. 57 din 10 martie 2006 transpune în

art. 323 alin. (6) exact textul prevăzut de Hotărârea Guvernului nr. 726/2013, iar

legea specială anterior modificării conținea neajunsuri și erori, au fost apreciate de

către instanța de apel drept neîntemeiate și declarative, ori la momentul efectuării

livrărilor, art. 323 alin. (6) din Legea viei și vinului, stabilea în mod expres și

imperativ obligația apelantei de a achita contribuțiile către Fondul Național al Viei

și Vinului.

Prin urmare, instanța de apel a conchis că prima instanță în mod justificat a

respins acțiunea ajungând la concluzia legalității deciziei organului fiscal de

sancționare a companiei apelante, așa cum, prin înscrisurile cauzei se confirmă că,

entitatea a avut obligația să achite contribuțiile obligatorii în Fondul Viei și Vinului

în sumă de 181 554,10 lei, concomitent cu eliberarea facturilor fiscale, pentru vinul

comercializat (materie primă) în cantitate totală de 1 815 541 litri, pentru perioadele

fiscale F/2/2018, F/3/2018, F/3/2019 și, totodată să prezinte Serviciului Fiscal de

Stat dările de seamă privind calcularea contribuției pentru perioadele respective.

La 11 iulie 2022, SRL ,,Gheragro-Plus”, reprezentată de avocații Pagoni

Domnița și Burea Olga a depus recurs însoțit de motivare împotriva deciziei din

4 mai 2022 a Curții de Apel Chișinău.

3

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel,

considerând-o neîntemeiată prin faptul că aceasta se bazează pe o interpretare

eronată a circumstanțelor cauzei în corelare cu cadrul normativ existent.

A explicat că uzând de Hotărârea Guvernului cu privire la aprobarea

Regulamentului Fondului Viei și Vinului nr. 726 din 16 septembrie 2013, nu a achitat

contribuții în Fondul Viei și Vinului, or livrările nu au fost efectuate către

consumator direct, nici în scopul plantării și nici în scop de export.

Astfel, a opinat că nefiind subiect al impunerii cu contribuții în Fondul Viei și

a Vinului, nu era obligat să achite contribuții la Fond. Or, subiect contribuitor erau

unitățile vinicole, care au procurat materia primă și respectiv, au achitat contribuțiile,

așa cum prevede prevederile pct. 2 din Hotărârea Guvernului cu privire la aprobarea

Regulamentului Fondului Viei și Vinului nr. 726 din 16 septembrie 2013, text

reglementat în art. 323 alin. (6) din Legea nr. 57/2006 (în vigoare din 14 mai 2021).

Astfel fiind, contrar normelor legale, prin decizia din 9 februarie 2021 a

Direcției Generale Administrare Fiscală, Control Fiscal post operațional a fost

sancționat pentru faptul că, a încălcat prevederile art. 323 alin. (4), alin. (5) și (61) din

Legea viei și vinului nr. 57/2006 și anume că, nu a achitat contribuțiile obligatorii în

Fondul Viei și Vinului în sumă de 181 554 lei, pentru perioadele anilor 2018-2019.

Prin urmare a conchis că instanțele inferioare au ajuns la o concluzie greșită cu

privire la respingea acțiunii, or raportând normele de drept cu circumstanțele de fapt

menționate mai sus nu a admis încălcări prin necalcularea și neachitarea

contribuțiilor obligatorii în Fondul Viei și Vinului în sumă totală de 181 554,10 lei,

aferent volumului de producție comercializat (vin materie primă din struguri) în

cantitate de 1 815 541 litri, conform facturilor fiscal eliberate în număr de 76 bucăți,

dar și neprezentarea dărilor de seamă privind calcularea contribuțiilor obligatorii în

Fondul Viei și Vinului (Forma CFV) pentru perioadele F/2/2018, F/3/2018,

F/3/2019.

Recurentul a solicitat admiterea recursului, casarea integrală a deciziei instanței

de apel și a hotărârii primei instanțe cu pronunțarea unei noi decizii de admitere a

acțiunii și recuperarea cheltuielilor de judecată.

Prin referința din 12 august 2022, Serviciul Fiscal de Stat a solicitat respingerea

recursului depus de SRL ,,Gheragro-Plus”, reprezentată de avocații Pagoni Domnița

și Burea Olga cu menținerea deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe.

În conformitate cu art. 244 alin. (1) Cod administrativ, hotărârile curții de apel

ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.

În conformitate cu art. 245 alin. (1) și (2) Cod administrativ, recursul se depune

la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel,

dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă Curții

Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de

apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune

la instanța de apel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 4 mai 2022, decizia

motivată fiind notificată reprezentanților recurentului avocaților Pagoni Domnița și

Burea Olga în data de 5 iulie 2022, fapt ce se confirmă prin extrasul din poșta

electronică (f. d. 158), iar la dosar nu există date care ar confirma notificarea

4

dispozitivului deciziei. Astfel, recursul depus împreună cu motivarea la data de

11 iulie 2022 (f. d. 159), este în termen.

Examinând temeiurile invocate în recursul depus de SRL ,,Gheragro-Plus”,

reprezentată de avocații Pagoni Domnița și Burea Olga, în raport cu materialele

cauzei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție îl consideră inadmisibil, din următoarele motive.

În conformitate cu art. 246 alin. (1) Cod administrativ, Curtea Supremă de

Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este

inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere, iar în acord cu alin. (2)

din art. 246 Cod administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile

enumerate la literele a)-f). Din analiza acestor prevederi, rezultă că

admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, în special, nu se limitează doar la

temeiurile menționate ci urmează să însușească în condițiile Codului administrativ

exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil bazat pe temeiuri

concludente și serioase.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special” denotă

caracterul neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un

drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o

motivare suficient de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual

succes rezultat din examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul

nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva

invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile

să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de

Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a

erorilor de drept.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină

o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. Acest

argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării recursului în

Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de la art. 245 alin.

(2) din Codul administrativ. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în

circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească

cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

De asemenea, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în

contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în

special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de

contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină

cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de

ordin legal fundamental.

5

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces

la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva

Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în

special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa

necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o

anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de

admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages

Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de

aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de

caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de

totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic

superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996,

Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu

privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de

drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea

Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În circumstanțele menționate, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara

inadmisibil recursul depus de SRL ,,Gheragro-Plus”, reprezentată de avocații Pagoni

Domnița și Burea Olga.

În conformitate cu art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul depus de Societatea cu Răspundere Limitată ,,Gheragro-Plus”,

reprezentată de avocații Pagoni Domnița și Burea Olga, se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Iurie Bejenaru

Aliona Miron

6